Nichita Stanescu - A Mea

Singuratec ea m ateapt s-i vin acas, n lipsa mea ea se gndeste numai la mine, ea cea mai drag i cea mai aleas dintre roabele sublime. Ei i se face ru de singurtate ea st i spal tot timpul podeaua pn o face de paisprezece carate i tocmai s calce pe dnsa licheaua. Ea spal zidul casei cu mna ei i atrn pe dnsul tablouri ca s se bucure derbedeul, e-hei czut de la u-n ecouri. Ea i ateapt brbatul beiv Ca s-i vin acas i degetele albe i le mic lasciv pentru ceafa lui cea frumoas. Pregtindu-i-le de dezbtat ea ine n boluri i zeam acr, prul lung i negru i-l ntinde de la u spre pat s nu greeasc brbatul niciodat drumul predestinat.

Nichita Stanescu - Cantec de iarna

Esti att de frumoasa, iarna! Cmpul ntins pe spate, lnga orizont, si copacii opriti, din fuga crivatului mi tremura narile si nici o mireasma, si nici o boare, doar mirosul ndepartat, de gheata, al sorilor. Ce limpezi snt minile tale, iarna! Si nu trece nimeni doar sorii albi se rotesc linistit, idolatru si gndul creste-n cercuri

sonoriznd copacii cte doi, cte patru.

Nichita Stanescu - Ceas Cu Luna

Daca te strng, ramne luna mereu pe sub tavanul stins. Secunda, ora, ziua, saptamna mi flutura de bratu-ntins. Tu taci si lasi sa fie fierul limbii de ceas, nedeslusit. Turla, -ti lipseste temnicerul. Trupule, capul despartit. Lasa sa curga prin vinele rupte rosu deschis, rosu nchis. O, mult prea multe razboaie si lupte pentru un singur ostatic dat prins. Sa-i smulgem limba ca sa nu spuna nimica si nimanui. Pe sub tavane, rasare luna, singuratec si amarui.

Nichita Stanescu - Cavaler Al Florii De Cires

Chip de cireasa muscata de un elf zburnd tot timpul ntr-un alt miraj visat. ...Sand pe care mi-o-ncalta un zeu n salt pe inorogul vel nalt si insauat. Si voi veni sa ma prostern mai mult ranit si mult nvins, Cnd ai sa bati pe un cadran etern un nor mai alb si mult mai mult care a nins.