Singuratecă ea mă aşteaptă să-i vin acasă, Adevarata mâna n-o întind.

În lipsa mea ea se gândeste numai la mine, Nu ating cu ea decât cuvintele.

ea cea mai dragă şi cea mai aleasă Altfel
dintre roabele sublime. copacul atins, de mirare s-ar trage în sine
însuşi,
Ei i se face rău de singurătate cum se trage în sine însuşi cornul de melc
ea stă şi spală tot timpul podeaua şi ar deveni un punct.
până o face de paisprezece carate Nu ating scaunul.
şi tocmai să calce pe dânsa licheaua. S-ar trage în sine însuşi
şi ar deveni un punct.
Ea spală zidul casei cu mâna ei Nici prietenii nu mi-i ating.
şi atârnă pe dânsul tablouri Nici soarele, nici stelele, nici luna.
ca să se bucure derbedeul, e-hei Nu ating nimic.
căzut de la uşă-n ecouri. Deşi urăsc punctul, Doamne,
locuiesc într-un punct.
Ea îşi aşteaptă bărbatul beţiv (Fel de sfârsit- Nichita Stănescu)
Ca să-i vină acasă
şi degetele albe şi le mişcă lasciv Dintr-un bolovan coboara
pentru ceafa lui cea frumoasă. pasul tau de domnisoara.
Dintr-o frunza verde, pala
Pregătindu-i-le de dezbătat pasul tau de domnisoara.
ea ţine în boluri şi zeamă acră,
părul lung şi negru şi-l întinde de la uşă spre pat Dintr-o înserare-n seara
să nu greşească bărbatul niciodată pasul tau de domnisoara.
drumul predestinat. Dintr-o pasare amara
(A mea- Nichita Stănescu) pasul tau de domnisoara.

M-as înveli cu cerul si as dormi dus, O secunda, o secunda

dar piroanele stelelor ma fac Isus. eu l-am fost zarit în unda.
El avea roscata funda.
M-as preface mort, cum muntii se prefac, Inima încet mi-afunda.
navalitor în lume si dac,
mi-as pune bratul drept Mai ramâi cu mersul tau
pe sub ceafa de femeie, parca pe timpanul meu
dar în bratul meu cel drept scânteie blestemat si semizeu
de capul ei pletos si blând, caci îmi este foarte rau.
pe arcul altor ceruri comentând,
suav si blând. Stau întins si lung si zic,
( Ea- Nichita Stănescu) Domnisoara, mai nimic
pe sub soarele pitic
aurit si mozaic.
Inima,
fii simpla ca moartea. Pasul trece eu ramân.
Lucrurile simple nu se pot dovedi (În dulcele stil clasic- Nichita
si sint atatia morti in jur... Stănescu)
(Gând- Nichita Stănescu)