Lp 19 Echilibrul hidroelectrolitic

Explorarea echilibrului hidroelectrolitic

Repartitia apei in organism: apa totala 60% din greutatea corporala (TBW) sectorul intracelular = 55% sectorul extracelular = 45% o comprtimentul intravascular - 7,5% o compartimentul interstitial - 20% o tesutul conjunctiv - 15% o comparimentul transcelular - 2,5% (secretii, seroase, etc) Determinarea compartimentelor hidrice se realizeaza prin masurarea spatiului de difuziune a unor substante care odata injectate se distribuie uniformin sectorul/comprtimentul respectiv. Substante care se distribuie uniform in toate sectoarele si compartimentele ureea aproximeaza volumul apei totale apa marcata cu tritiu compartimentul extracelular glucoza, aproximeaza volumul extracelular inulina (polimer de fructoza), hiposulfat de Na, rodanat de Na compartimentul intravascular albastru Evans/Chicago, aproximeaza volumul intravascular albumina marcata radioactiv Volumul lichidului in care substanta respectiva s-a distribuit se calculeaza in functie de cantitatea de substanta adminstrata si de concentratia substantei in volumul lichidian in care s-a distribuit: vol = nu exista substante ideale rodonat de Na patrunde in unele celule (hepatocit, eritricit)/toxicitatea prezenta inflamatiei/tulburari EAB modifica permeabilitatea membranelor celulare/ nu se fac de rutina Aprecierea starii de hidratare: determinarea Hb, Ht, proteinelor totale, glicemiei, ureei plasmatica/urinara, ionilor serici/urinari cu coroborarea rezultatelor : daca toate sunt crescute/scazute =>hemoconcentratie(deshidratare)/hemodilutie(hiperhidratare) Ionograma serica/urinara fotometrie cu flacara (dar si metode potentiometrice - ion selectiv electrod sau spectrofotometrice) serul de cercetat se pulverizeaza (dispozitiv cu aer comprimat) impreuna cu un combustibil intr-un dispozitiv de ardere => arderea in prezenta celulelor fotoelectrice/galvanometru => se masoara spectrul de emisie a electrolitilor dupa trecerea serului prin filtru pentru fiecare electrolit. Ser Na=142mEq/l K=4,5mEq/l Ca=4.5mEq/l Mg=3mEq/l Cl=103mEq/l HCO3=24mEq/l fosfat=2mEq/l sulfat=1mEq/l Urina Na=120-190 mEq/l K=40-50 mEq/l Ca=7-10 mEq/l Mg=8 mEq/l Cl=120-190 mEq/l HCO3=24mEq/l fosfat=25-30 mEq/l sulfat=20-30 mEq/l

Osmolaritatea lichidelor fiziologice Nr. Osmoli/litru de solutie; plasma =300mOs/l ; osmolalitatea = nr. de osmoli/kg (pentru apa osmolaritatea = osmolalitatea) osmolaritatea este direct proportionala cu numarul total de particule dizolvate intr-un volum de lichid (indiferent de masa, valenta, volumul sau sarcina electrica a lor) presiunea osmotica (tonicitatea) = forta exercitata de o parte si de alta a unei membrane semipermeabile de catre doua lichide cu o compozitie inegala in molecule dizolvate (particulele care nu pot trece printr-o membrana biologica sunt osmotic active); reprezinta presiunea care trebuie aplicata unei solutii pentru a impiedica patrunderea apei prin membrana semipermeabila. substantele care traverseaza membrana si trec dintr-un compartiment in altul modifica osmolalitatea dar nu tonicitatea osmolaritatea se masoara indirect prin masurarea punctului crioscopic al unei solutii: 1mOsm scade punctul de inghet cu 1,86 grade Kelvin

Constituientii majoritari al osmolaritatii serice = Na, glucoza, uree determina osmolaritatea osmolaritatea plasmatica =([Na]+[K]) 2+ + fiziologic exista diferente intre osmolaritatea masurata si cea calculata = deficit (gap) osmolar care la normal= 10-12 mos/l daca deficitul osmolar este mai mare in plasma existe alte substante osmotic active intoxicatii: etilen glicol, alc. etilic, droguri, etc stare de soc cu acumularea plasmatica a produsilor de catabolism Variatiile glicemiei hiperglicemia creste tonicitatea spatiului extracelular => apa este atrasa din celule in spatiul extracelular => dilutia celorlalti constituienti plasmatici => scade Na-emia masurata (falsa hiponatremie determinata de dilutie); pentru fiecare 100 mg glucoza in plus fata de normal Na scade cu 2,5mEq/l (corectia matematica a valorii determinate!!) ***pentru aprecierea corecta a bagajului de Na al organismului trebuie tinut cont de efectul de dilutie;

Starile hipo-osmolare
determinate de Na +/- Cl cel mai frecvent date de hipoNatremia sg. (nu intotdeauna hiponatremia det. stare hipoosmolara) Na < 137mEq/l => stare hipotonica extracelulara

Hiponatremia hipotonica relativa prin efect dilutional intoxicatia cu apa (la pacienti cu posibilitati reduse de eliminare a apei oligoanurici care primesc un aport crescut de apa frecvent iatrogen) SIADH secretie inadecvata () de ADH frecvent patogenie tumorala dar si infectii, traum. SNC, AVC hiperhidratarea extracelulara si hipotonie extracelulara care este urmata de hiperhidratare intracelulara => hiperhidratare globala cu manifestari neurologice de hipertensiune intracraniana Hiponatremia hipotonica absoluta pierderea de Na predominant si apa diuretice (furosemid) nefrita cu pierdere de sare hipoaldosteronism pierdere de Na (predominant) si apa depletie de Na prin pierdere de lichide hipertone => deshidratare extracelulara hipotona => apa trece intracelular pentru a egaliza osmolaritatile => hiperhidratare intracelulara (nu apare senzatie de sete) => tulburare mixta Calcularea deficitului de Na - mEq de Na care trebuie administrati Deficitul de Na = (Na normal Na actual) X Total Body Whater (apa totala care este 60% din greutatea coporala)

Starile hiper-osmolare mai frecvente Na >147 mEq/l

Hipernatremia hipertonica absoluta aport crescut de Na (ingestia de apa de mare) pev cu solutii hipertone hiperaldosteronism (Sd. Conn) => hiperhidratare hipertona => deshidratare intracelulare = tulburare mixa Hipernatremia hipertonica relativa pierderea de apa extracelulara (varsaturi, diaree, poliurie IRC poliurica, diabet insipid-ADH, diabet zaharat - , transpiratii intense febra, hipertermie, hiperventilatie acidoza metabolica, febra) scaderea aportului de apa (nu exista apa potbila, lez. ale centrilor setei, imposibilitatea ingestiei, come) , => stare de deshidratare extracelulara hipertona datorate pierderii de apa mai mult decat pierderea de electroliti => deshidratare intracelulara => deshidratare globala

Calcularea deficitului de apa TBWD =TBW x (

Metabolismul potasiului (
Hiperpotasemia (

3,5-5,5 mEq/l)
> 5,5 mEq/l)

leziuni tisulare severe, insuficienta renala acuta/cronica, insuficienta corticosuprarenala (hipoaldosteronism), hipoinsulinism sever (comele diabetice), aport(iatrogen), de obicei asociat cu acidoza metabolica la nivel cardiac: repolarizare mai rapida QT scurt => unda T ampla, ascutita, cu baza ingusta, depolarizare lenta: tulburari de conducere intraatriale, intraventriculare si atrioventriculare unda P aplatizata, PQ alungit, QRS larg monstruos Hipopotasemia <2,5 mEq/l)

pierderi lichidiene digestive diaree, pierderi renale = hiperaldosteronism sd. Conn, tratamente cu diuretice care pierd (furosemid), ciroza hepatica, hiperinsulinism (administrarea de glucoza tamponata => insulina activeaza ATP-aza Na/K =>hipopotasemie) de obicei se asociaza cu alcaloza metabolica la nivel celular: tinde sa iasa din celula la schimb cu => alcaloza la nivel renal: tendinta de economisire a determina scaderea activitatii pompei Na/K care determina cresterea activitatii pompei Na/H cu eliminarea si alcaloza la nivel cardiac: alungirea repolarizarii: aplatizarea undei T, unda T dedublata (unda U), QT alungit, segm. ST subdenivelat, creste excitabilitaea centrilor idioventriculari: extrasistole, tahicardie, fibrilatie ventriculara