Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Osmolaritatea lichidelor fiziologice Nr. Osmoli/litru de solutie; plasma =300mOs/l ; osmolalitatea = nr. de osmoli/kg (pentru apa osmolaritatea = osmolalitatea) osmolaritatea este direct proportionala cu numarul total de particule dizolvate intr-un volum de lichid (indiferent de masa, valenta, volumul sau sarcina electrica a lor) presiunea osmotica (tonicitatea) = forta exercitata de o parte si de alta a unei membrane semipermeabile de catre doua lichide cu o compozitie inegala in molecule dizolvate (particulele care nu pot trece printr-o membrana biologica sunt osmotic active); reprezinta presiunea care trebuie aplicata unei solutii pentru a impiedica patrunderea apei prin membrana semipermeabila. substantele care traverseaza membrana si trec dintr-un compartiment in altul modifica osmolalitatea dar nu tonicitatea osmolaritatea se masoara indirect prin masurarea punctului crioscopic al unei solutii: 1mOsm scade punctul de inghet cu 1,86 grade Kelvin
Constituientii majoritari al osmolaritatii serice = Na, glucoza, uree determina osmolaritatea osmolaritatea plasmatica =([Na]+[K]) 2+ + fiziologic exista diferente intre osmolaritatea masurata si cea calculata = deficit (gap) osmolar care la normal= 10-12 mos/l daca deficitul osmolar este mai mare in plasma existe alte substante osmotic active intoxicatii: etilen glicol, alc. etilic, droguri, etc stare de soc cu acumularea plasmatica a produsilor de catabolism Variatiile glicemiei hiperglicemia creste tonicitatea spatiului extracelular => apa este atrasa din celule in spatiul extracelular => dilutia celorlalti constituienti plasmatici => scade Na-emia masurata (falsa hiponatremie determinata de dilutie); pentru fiecare 100 mg glucoza in plus fata de normal Na scade cu 2,5mEq/l (corectia matematica a valorii determinate!!) ***pentru aprecierea corecta a bagajului de Na al organismului trebuie tinut cont de efectul de dilutie;
Starile hipo-osmolare
determinate de Na +/- Cl cel mai frecvent date de hipoNatremia sg. (nu intotdeauna hiponatremia det. stare hipoosmolara) Na < 137mEq/l => stare hipotonica extracelulara
Hiponatremia hipotonica relativa prin efect dilutional intoxicatia cu apa (la pacienti cu posibilitati reduse de eliminare a apei oligoanurici care primesc un aport crescut de apa frecvent iatrogen) SIADH secretie inadecvata () de ADH frecvent patogenie tumorala dar si infectii, traum. SNC, AVC hiperhidratarea extracelulara si hipotonie extracelulara care este urmata de hiperhidratare intracelulara => hiperhidratare globala cu manifestari neurologice de hipertensiune intracraniana Hiponatremia hipotonica absoluta pierderea de Na predominant si apa diuretice (furosemid) nefrita cu pierdere de sare hipoaldosteronism pierdere de Na (predominant) si apa depletie de Na prin pierdere de lichide hipertone => deshidratare extracelulara hipotona => apa trece intracelular pentru a egaliza osmolaritatile => hiperhidratare intracelulara (nu apare senzatie de sete) => tulburare mixta Calcularea deficitului de Na - mEq de Na care trebuie administrati Deficitul de Na = (Na normal Na actual) X Total Body Whater (apa totala care este 60% din greutatea coporala)
Metabolismul potasiului (
Hiperpotasemia (
3,5-5,5 mEq/l)
> 5,5 mEq/l)
leziuni tisulare severe, insuficienta renala acuta/cronica, insuficienta corticosuprarenala (hipoaldosteronism), hipoinsulinism sever (comele diabetice), aport(iatrogen), de obicei asociat cu acidoza metabolica la nivel cardiac: repolarizare mai rapida QT scurt => unda T ampla, ascutita, cu baza ingusta, depolarizare lenta: tulburari de conducere intraatriale, intraventriculare si atrioventriculare unda P aplatizata, PQ alungit, QRS larg monstruos Hipopotasemia <2,5 mEq/l)
pierderi lichidiene digestive diaree, pierderi renale = hiperaldosteronism sd. Conn, tratamente cu diuretice care pierd (furosemid), ciroza hepatica, hiperinsulinism (administrarea de glucoza tamponata => insulina activeaza ATP-aza Na/K =>hipopotasemie) de obicei se asociaza cu alcaloza metabolica la nivel celular: tinde sa iasa din celula la schimb cu => alcaloza la nivel renal: tendinta de economisire a determina scaderea activitatii pompei Na/K care determina cresterea activitatii pompei Na/H cu eliminarea si alcaloza la nivel cardiac: alungirea repolarizarii: aplatizarea undei T, unda T dedublata (unda U), QT alungit, segm. ST subdenivelat, creste excitabilitaea centrilor idioventriculari: extrasistole, tahicardie, fibrilatie ventriculara