Sunteți pe pagina 1din 2

Mirela Horumba, psiholog: Confortul psihologic al copilului nu se obtine prin bataie si amenintari

Un copil trebuie sa creasca intr-o familie armonioasa, in care sa aiba confortul psihologic necesar pentru o dezvoltare sanatoasa. Daca acest confort lipseste, il putem crea. Cum? Despre mecanismele prin care putem crea confortul psihologic necesar atat copiilor, cat si parintilor aflam de la psihologul Mirela Horumba.
Interviu realizat cu psihologul Mirela Horumba, in cadrul emisiunii"Meditatii pentru parinti" realizata de Adriana Titieni. Adriana Titieni: Confortul psihologic in societatea romaneasca este rar, greu de gasit... Mirela Horumba: Paradoxal, oamenii cauta confortul psihologic in exterior, adica acolo unde nu se afla, in loc sa-l caute in interior, acolo unde este. Confortul psihologic este starea in care tu te simti bine cu tine. A: Depinde de dorintele si nevoile fiecaruia. Dar cum poate fi el obtinut? M: La baza, confortul psihologic are trei mecanisme prin care poate fi creat: respectul, valorizarea si recunoasterea. Atata timp cat copilul creste in contextul celor trei componente, el va avea un echilibru emotional perfect. A: Teoretic este foarte usor, dar practic este mai greu. M: Este complicat pentru ca noi venim cu unele prejudecati, cu anumite cunostinte induse in mod artificial sau care nu au legatura cu realitatea. Am sa dau un exemplu concret: de multe ori avem impresia ca daca ne facem copilul de ras, mai ales in public, il vom stimula...insa asta nu se va intampla niciodata, pentru ca noi, in acel moment il facem sa se simta ultimul om; cele trei valori de care vorbeam nu se regasesc aici. Daca vrem sa avem o sanatate psihica sanatoasa, si aici ma refer la cele patru componente, si anume: inteligenta academica, inteligenta emotionala, sociala si interumana, avem nevoie ca in permanenta sa cultivam aceste seminte. Este ca si cum noi suntem un soi de gradinari, copilul nostru este o samanta pe care o primim in dar, de care sa avem grija pana devine o floare sanatoasa, iar pentru asta nu trebuie sa o hranim cu chimicale si pesticide, adica fara confort psihologic, ci atentia noastra trebuie sa fie concentrata pe o viata sanatoasa si pe lucruri naturale. A: Cum se pot obtine cele trei mecanisme pentru a obtine confortul psihologic? Ce e necesar sa faca un parinte sau ce sa nu faca niciodata? M: Parintele nu trebuie sa il jigneasca pe copil, sa-l umileasca, sa-l bata sau sa-l faca de ras in public. Trebuie sa renunte la acel concept sanatos al societatii romanesti, de critica constructiva. Parintele trebuie sa invete sa respecte, dar pentru asta trebuie sa se respecte pe sine. A: Crezi ca de aici vine problema? Crezi ca lipsa de respect pentru copilul meu vine din lipsa de respect pentru mine? M: Asa este, eu asta consider. A: Si cum poti rezolva aceasta dilema? M: In primul rand, trebuie sa fac un bilant minimal: daca ma aflu departe de ceea ce eu consider bun pentru mine sau ceea ce imi doresc (viata personala, cariera, viata de familie, viata sociala) este clar ca am niste convingeri ce limiteaza, blocante. Consider ca toti avem acest potential de atingere a dorintelor, un fel de ghidaj pe care il primim. Daca avem o dorinta, suntem inzestrati si cu capacitatea de a o indeplini. Conditia este sa nu ai aceste blocaje in interiorul tau. A: Blocaje care la randul lor au fost sadite de parintii nostri; e lantul trofic.

M: Singurul lucru pe care poti sa il faci este sa lucrezi cu tine, sa ceri un sprijin specializat, fara sa-ti fie rusine sa recunosti ca te afli intr-un punct blocat din viata ta. Nu trebuie sa acuzi pe nimeni, pentru ca fiecare a facut exact ce a stiut in acel moment; parintii, de exemplu, nu au intentionat sa ia decizii care sa te aduca mai apoi in pragul unui lucru rau. Si ei aveau probleme nerezolvate, cu ei insisi. Toti am gresit, ca parinti. A: Cautam solutii in alta parte, ignorand faptul ca ele se gasesc la noi.

M: Da, asa cum urmam atatia ani in scoli pentru a invata o meserie, pentru meseria de parinte ce trebuie sa facem? Nu trebuie sa ne lasam dusi de iubirea neconditionata si fara cunoastere. Exista riscul ca, din prea multa iubire sa facem niste greseli pe care copiii nostri le pot duce toata viata ca pe o povara. Dar nu sunt ale copilului ci sunt ale noastre si nu ne scuza faptul ca nu am stiut de ele.
A: Intorcandu-ne la confortul psihologic, eu cred ca este usor de obtinut in sanul familiei. As vrea sa facem aceasta scindare, deoarece confortul social include numai factori externi, in care oamenii depind unii de altii. In sanul familiei, copilul incaseaza frustrarile mamei si ale tatalui.