I Eco

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării – Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2009

Probă scrisă la Economie
Proba E/ F
Varianta 1
Subiectul I (30 puncte)
A. Citiţi cu atenţie enunţurile următoare.
1. Utilitatea economică desemnează capacitatea unui bun de a satisface o anumită
trebuintă.
2. Venitul cumpărătorilor este unul din factorii care influenţează cererea.
3. Activitatea de consum este considerată a fi raţională dacă sunt satisfăcute toate
nevoile.
4. La bursa de mărfuri se tranzacţionează mărfuri neomogene.
5. În cazul unui bun cu cerere elastică, creşterea venitului total din vânzări este posibilă
prin reducerea preţului unitar al bunului economic.
6. Diminuarea risipei înlătură caracterul limitat al resurselor.
7. Firma care produce bunurile A şi B îşi utilizează deplin resursele limitate, la nivelul
maxim de eficienţă, numai atunci când producerea unei cantităţi suplimentare din
bunul A, respectiv din bunul B se realizează prin nerespectarea condiţiilor tehnice de
producţie.
a) Pentru fiecare dintre enunţurile de la 1 la 6, scrieţi cifra corespunzătoare enunţului şi

notaţi în dreptul ei litera A, dacă apreciaţi că enunţul este adevărat, sau F, dacă apreciaţi
că enunţul este fals. 6 puncte
b) Pentru enunţurile 5 şi 6, justificaţi succint alegerea făcută la punctul a). 4 puncte
c) Pentru enunţul 7, transcrieţi cuvântul/sintagma care determină caracterul eronat al
enunţului, realizând totodată şi înlocuirea cuvântului/sintagmei, astfel încât enunţul să
devină adevărat. 10 puncte
B. Transcrieţi tabelul de mai jos referitor la piaţa unui bun normal:
Cantitate cerută Cantitate cerută

Preţ Cantitate oferită
(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
Situaţia A Situaţia B
1 100
2 200
3 300
a) Completaţi tabelul, utilizând valori fictive, astfel încât acestea să respecte corelaţia preţ-
cantitate cerută şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, în condiţiile scăderii veniturilor
consumatorilor cu 10% faţă de cele din “Situaţia A”. 6 puncte
b) Reprezentaţi grafic, în acelaşi sistem de axe, curbele (liniile) cererii şi ofertei, astfel încât
să ilustraţi modificarea preţului de echilibru şi a cantităţii de echilibru în “Situaţia B” faţă de
“Situaţia A”. 4 puncte

Proba E/ F
Varianta 2
1. Nevoia de îmbrăcăminte reprezintă o nevoie superioară.
2. Dacă cererea este mai mare decât oferta atunci se va mări producţia.
3. Piaţa de oligopol se caracterizează printr-un număr mic de producători care
concentrează oferta pieţei.
4. Prin definiţie, piaţa este spaţiul economic în care acţionează agenţii economici în
calitate de vânzători-cumpărători.
5. În economia de piaţă, preţul bunurilor şi serviciilor se formează în funcţie de raportul
cerere-ofertă.
6. Creşterea impozitelor stabilite de guvern pentru un anumit bun încurajează firmele
care vor produce acel bun.
7. Dacă o creştere a preţului bunului A conduce la creşterea cererii lui B, atunci A şi B
sunt bunuri complementare.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
3 300
2 200
1 100

Proba E/ F
Varianta 3
1. Piaţa este principalul canal de comunicaţie între producţie şi consum, ca domenii
fundamentale ale activităţii economice.
2. Excesul de cerere pentru un anumit bun atrage pe piaţă tot mai mulţi producători ai
acelui bun.
3. Nevoile culturale sunt trebuinţe elementare.
4. Libera intrare pe piaţă/ieşire de pe piaţă a producătorului unui bun reprezintă o
trăsătură a pieţei cu concurentă perfectă.
5. Raţionalitatea economică semnifică întotdeauna utilizarea, în procesul de producţie, a
unui volum cât mai mic de resurse.
6. În cazul unui bun cu cerere elastică, creşterea venitului total din vânzări este posibilă
prin scăderea preţului acelui bun.
7. Costul real al alegerilor ar fi egal cu cea mai bună alternativă satisfăcută, dacă
resursele ar fi nelimitate.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
3 300
2 200
1 100
cantitate cerută şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, în condiţiile creşterii veniturilor

Proba E/ F
Varianta 4
1. Numai resursele epuizabile sunt limitate.
2. Unele bunuri economice sunt utilităţi nepalpabile.
3. Consumatorul raţional alege bunurile pe care le cumpără în funcţie de raportul dintre
utilitatea marginală a acestora şi preţul lor.
4. Pe piaţa oligopol cumpărătorii concentrează puterea economică.
5. Pe termen foarte scurt, firmele nu-şi pot ajusta producţia la cererea pieţii.
6. Folosirea resurselor limitate presupune întotdeauna un cost.
7. Pe piaţa monopsonică preţul este influenţat de producător.

B. Transcrieţi tabelul de mai jos referitor la piaţa unui bun:
Cantitate oferită Cantitate oferită

Preţ Cantitate cerută
(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
1 300
2 200
3 100
cantitate oferită şi să evidenţieze evoluţia ofertei în “Situaţia B”, în condiţiile în care preţurile
factorilor de producţie necesari producerii bunului scad în medie cu 10% faţă de cele din

Proba E/ F
Varianta 5
1. În activitatea economică, agenţii economici consumatori sunt reprezentaţi de menaje.
2. În categoria serviciilor sunt incluse: educaţia, asistenţa medicală, comunicaţiile.
3. Pe piaţă se formează preţul la care se vând şi se cumpără bunurile economice.
4. Între nivelul ofertei şi nivelul subvenţiilor exista o relaţie de sens contrar.
5. Cererea reprezintă o pârghie care reglementează activitatea economică în economia
de piaţă.
6. Satisfacţia totală, resimţită de un consumator pe măsură ce acesta consumă continuu
anumite cantităţi dintr-un bun, va creste dacă utilitatea marginală a fiecărei cantităţi
adiţionale este pozitivă.
7. Costul de opţiune are o tendinţă de evoluţie ciclică în condiţiile în care resursele
limitate sunt alocate pentru a satisface nevoi nelimitate.

B. Transcrieţi tabelul de mai jos:

(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
1 300
2 200
3 100
cantitatea oferită şi să evidenţieze evoluţia ofertei în “Situaţia B”, în condiţiile în care
capacităţile de producţie ale producătorilor scad cu 10% faţă de cele din “Situaţia A”.
6 puncte

Proba E/ F
Varianta 6
1. Nivelul ridicat al preţurilor bunurilor vândute stimulează producţia acestora.
2. Într-o economie, unul dintre indicatorii nivelului de trai este gradul de satisfacere a
cererii.
3. Doar bursele de mărfuri, nu şi cele de valori, constituie o formă de piaţă.
4. Consumarea unui bun este precedată întotdeauna de cumpărarea sa.
5. Concurenţa perfectă caracterizează realitatea economică din ţările cu o economie de
piaţă modernă.
6. Dacă la un moment dat oferta este insuficientă în raport cu cererea, atunci acest fapt
poate determina statul să acorde anumite facilităţi producătorilor.
7. La bursa de mărfuri se tranzacţionează bunuri libere.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
1 100
2 200
3 300
cantitate cerută şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, în condiţiile scăderii intensităţii
nevoilor consumatorilor. 6 puncte

Proba E/ F
Varianta 7
1. În aceeaşi tranzacţie, de regulă, agenţii economici îndeplinesc simultan atât rolul de
cumpărător, cât şi pe cel de vânzător.
2. Transparenţa perfectă este o trăsătură a pieţei cu concurenţă perfectă.
3. Cererea reprezintă cantitatea dintr-un bun care poate fi cumpărată în funcţie de preţul
acestuia, într-o perioadă de timp.
4. În situaţia în care cantitatea consumată continuu dintr-un bun economic creşte, atunci
utilitatea totală creşte, iar utilitatea marginală descreşte.
5. Costul de opţiune reflectă valoarea celei mai proaste alternative la care se renunţă.
6. Resursele regenerabile devin nelimitate.
7. Oferta unui produs este concentrată în mâinile unui singur producător, pe o piaţă de
tip oligopson.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
1 100
2 200
3 300
cantitate cerută şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, în condiţiile creşterii intensităţii

Proba E/ F
Varianta 8
1. Piaţa cu concurenţa monopsonică este o formă a concurenţei perfecte.
2. Utilitatea economică a unui bun este aceeaşi pentru orice consumator.
3. De regulă, cererea de bunuri de consum creşte atunci când veniturile menajelor
cresc.
4. Nevoile de aer, apă şi hrană, reprezintă nevoi organice.
5. Mobilurile care îi determină pe oameni să desfăşoare activităţi economice sunt
raporturile de interese.
6. În situaţia în care autorităţile fixează un nivel al preţului inferior celui de echilibru,
producătorii vor reduce cantitatea oferită.
7. Costul unui bun reprezintă un factor care influenţează nemijlocit cererea acelui bun.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
1 100
2 200
3 300
cantitate cerută şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, în condiţiile creşterii numărului
de consumatori cu 10% faţă de cel din “Situaţia A”. 6 puncte

Proba E/ F
Varianta 9
1. În fapt, motivaţia oricărei activităţi economice o constituie satisfacerea trebuinţelor.
2. Oferta reprezintă cantitatea dintr-un bun economic furnizat pe piaţă spre vânzare, la
un anumit preţ, într-o anumită perioadă.
3. Costul alternativ exprimă costul real al alegerilor pe care le facem, în condiţiile rarităţii
resurselor.
4. Baza utilităţii generale a unui bun o reprezintă intensitatea nevoilor consumatorului.
5. Spre deosebire de piaţa monopolistică, piaţa de oligopol se caracterizeaza prin câţiva
vânzători.
6. Cererea reprezintă doar o parte din cantitatea de bunuri şi servicii de care au nevoie
oamenii.
7. Atomicitatea perfectă exprimă capacitatea factorilor de producţie de a se deplasa
liber şi oricând de la o formă la alta, de la o piaţă la alta.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
1 100
2 200
3 300
cantitate cerută şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, în condiţiile scăderii numărului

Proba E/ F
Varianta 10
1. Piaţa de monopol este o formă a concurenţei perfecte.
2. Pe piaţa de tip monopson nu există decât un singur vânzător care satisface cererea a
numeroşi cumpărători.
3. Dacă resursele cresc, atunci gradul de satisfacere a nevoilor scade.
4. O activitate economică eficientă maximizează satisfacerea trebuinţelor cu resurse
date.
5. Când scad salariile pe care consumatorii le primesc, va scădea şi cererea pe care
aceştia o manifestă pentru bunurile de folosinţă îndelungată.
6. Numai bunurile obţinute de pe piaţă au utilitate economică.
7. Când nivelul producţiei este optim, costul marginal are aceeaşi valoare cu costul de
oportunitate.

B. Transcrieţi tabelul de mai jos, referitor la cererea pentru un bun:

(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
1 100
2 200
3 300
cantitate cerută din acest bun şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, în condiţiile în
care, faţă de situaţia A ,au crescut preţurilor unor substituenţi ai bunului respectiv. 6 puncte

Proba E/ F
Varianta 11
1. Satisfacerea nevoilor umane se realizează doar prin consumul de bunuri materiale.
2. După gradul de recuperabilitate, resursele sunt: regenerabile şi neregenerabile.
3. Piaţa este locul de manifestare a cererii şi al ofertei.
4. Costul real este alternativa cea mai bună la care se renunţă, dintr-un set de alternative
posibile.
5. Dacă veniturile cumpărătorilor cresc cu 10%, iar cererea pentru bunul respectiv
scade cu 16%, acel bun este considerat un bun normal.
6. Între ofertă şi nivelul taxelor şi impozitelor pe profit, percepute de către guvern, există
o corelaţie negativă.
7. Utilitatea totală este maximă când utilitatea marginală este maximă.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
1 100
2 200
3 300
cantitate cerută şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B” caracterizată prin înjumătăţirea
cererii. 6 puncte

Proba E/ F
Varianta 12
1. Cererea este reprezentată de nevoi nesatisfăcute, dar solvabile.
2. Nevoile spirituale reprezintă trebuinţe elementare.
3. Costul alternativ exprimă costul celei mai bune alternative satisfăcute.
4. Resursele derivate sunt: apa de ploaie, zăcămintele, potenţialul demografic.
5. În cadrul pieţei de oligopol, producătorii au puterea de a influenţa preţul.
6. Dacă guvernul creşte impozitele pe veniturile rezultate din vânzarea bunului A, atunci
oferta acestui bun va scădea.
7. Preţul de echilibru într-o economie de comandă se formează prin confruntarea cererii
şi a ofertei.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
30 300
20 200
10 100
cantitate cerută şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, în condiţiile dublării veniturilor
consumatorilor faţă de cele din “Situaţia A”. 6 puncte

Proba E/ F
Varianta 13
1. Piaţa cu concurenţă monopolistică se caracterizează prin atomicitatea cererii şi a
ofertei.
2. Oamenii îşi satisfac trebuinţele consumând exclusiv bunuri economice.
3. Resursele sunt acele elemente care prin utilizare contribuie la satisfacerea nevoilor
umane.
4. Resursele pot fi clasificate în resurse primare şi resurse derivate.
5. Cererea pentru un bun este influenţată de numărul de cumpărători.
6. Utilitatea totală este suma utilităţilor marginale.
7. Între nivelul impozitului pe profitul rezultat din vânzarea unui bun şi oferta acestuia nu
există niciun fel de relaţie.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
10 300
20 200
30 100
cantitate oferită şi să evidenţieze evoluţia ofertei în “Situaţia B”, în condiţiile creşterii preţurilor
factorilor de producţie cu 10% faţă de “Situaţia A”. 6 puncte

Proba E/ F
Varianta 14
1. Toate materiile prime sunt resurse regenerabile.
2. Nevoile biologice nu reprezintă nevoi elementare.
3. Nu toate nevoile umane sunt satisfăcute cu bunuri marfare.
4. Pe piaţa de oligopol niciun producător nu poate influenţa, prin deciziile sale, în mod
sensibil piaţa.
5. În cazul bunurilor normale, cererea şi veniturile cumpărătorilor evoluează în acelaşi
sens.
6. Preţul de echilibru asigură maximizarea cererii şi ofertei satisfăcute.
7. Sacrificarea unor alternative în procesul alegerii este necesară ca urmare a creşterii
eficienţei.

Cantitate cerută Deficit de Deficit de

(buc.) ofertă cerere
(u.m./buc.) (buc.)
(buc.) (buc.)
10 100 -
20 0 0
30 300 -
a) Completaţi tabelul, utilizând valori fictive, astfel încât acestea să respecte legea cererii şi a
ofertei şi să evidenţieze deficitul de ofertă / deficitul de cerere. 6 puncte
să ilustraţi preţul de echilibru şi cantitatea de echilibru. 4 puncte

Proba E/ F
Varianta 15
1. Raţiunea mecanismului concurenţial este aceea de a servi cât mai bine consumatorul.
2. Nevoile pot fi clasificate în nevoi biologice şi nevoi individuale , după criteriul
subiectului purtător.
3. Piaţa este locul de întâlnire a două mari categorii de agenţi economici: cumpărători şi
vânzători.
4. Preţul este expresia bănească a valorii mărfurilor.
5. Utilitatea totală creşte cu valori egale.
6. Prin adoptarea strategiilor concurenţiale producătorul urmăreşte să-şi asigure reuşita
în lupta de concurenţă prin obţinerea unui loc cât mai bun pe piaţă.
7. Firma care produce bunurile A şi B îşi utilizează deplin resursele limitate, la nivelul
maxim de eficienţă, numai atunci când producerea unei cantităţi suplimentare din
bunul A, respectiv din bunul B se realizează prin nerespectarea condiţiilor tehnice de
producţie.

Cantitate cerută Exces de Exces de

(u.m./buc.) (buc.)
(buc.) (buc.)
1 100 -
2 0 0
3 300 -
ofertei şi să evidenţieze excesul de ofertă / excesul de cerere. 6 puncte

Proba E/ F
Varianta 16
1. Relaţia cerere-ofertă reprezintă o formă de manifestarea a legăturii dintre consum şi
producţie.
2. Nevoile pot fi clasificate în nevoi naturale şi nevoi spirituale.
3. Unele resurse naturale sunt regenerabile.
4. Utilitatea economică este rezultatul aprecierii subiective.
5. Pentru un bun normal creşterea venitului deplasează curba cererii spre dreapta.
6. În condiţiile în care grâul şi porumbul sunt bunuri substitutibile, dacă creşte preţul la
grâu, iar la porumb rămâne neschimbat, atunci oferta de grâu scade.
7. Pământul, ca resursă derivată, are un caracter limitat.


(u.m./buc.) (buc.)
(buc.) (buc.)
3 300 -
2 0 0
1 100 -

Proba E/ F
Varianta 17
1. Măsura în care trebuinţele sunt satisfăcute depinde exclusiv de calitatea resurselor.
2. Bunurile economice pot fi clasificate în libere şi derivate.
3. Potenţialul demografic are un caracter limitat.
4. Piaţa caracterizată prin existenţa unui singur cumpărător şi numeroşi producători este
piaţa de monopson.
5. Dacă pe piaţa unui produs intervine statul stabilind un nivel al preţului sub nivelul
preţului de echilibru, atunci pe acea piaţă apare un deficit de cerere.
6. Consumatorul raţional este capabil să îşi satisfacă toate trebuinţele.
7. Numai bunurile libere pot avea utilitate economică.


(u.m./buc.) (buc.)
(buc.) (buc.)
1 300 -
2 0 0
3 100 -

Proba E/ F
Varianta 18
1. Pe piaţa de monopol există numeroşi agenţi ai cererii şi un singur agent al ofertei.
2. Aprecierea utilităţii economice a unui bun economic depinde de raportul pe care
individul îl stabileşte între bun şi nevoile sale.
3. Energia electrică este o resursă parţial recuperabilă.
4. Dacă oferta este insuficientă în raport cu cererea, atunci producătorii îşi extind
activitatea.
5. Cunoaşterea elasticităţii cererii îi permite producătorului să adopte cele mai bune
strategii concurenţiale.
6. Utilitatea economică a unui bun diferă de la o persoană la alta.
7. Pământul ca resursă derivată, are un caracter limitat.


(u.m./buc.) (buc.)
(buc.) (buc.)
2 400 -
3 0 0
4 200 -

Proba E/ F
Varianta 19
1. Toate bunurile economice sunt mărfuri.
2. Atunci când producătorii nu au suficient timp pentru a-şi adapta oferta la creşterea
preţului, oferta este perfect inelastică la preţ .
3. Oligopolul contrat reprezintă o structură de piaţă caracterizată prin concentrarea
cererii şi a ofertei.
4. Concurenţa se manifestă deplin în economia de schimb bazată pe proprietatea
publică.
5. Bunurile complementare în ofertă sunt acele bunuri care se pot realiza alternativ cu
aceleaşi resurse.
6. Efectul de substituţie se referă la modificarea consumului ca urmare a modificării
venitului real al consumatorului.
7. De regulă, ponderea cheltuielilor cu bunurile de strictă necesitate în bugetul unei
familii este cu atât mai mare cu cât veniturile acelei familii sunt mai mari.


(u.m./buc.) (buc.)
(buc.) (buc.)
4 400 -
3 0 0
2 200 -

Proba E/ F
Varianta 20
1. Utilitatea totală atinge valoarea maximă atunci când utilitatea marginală este zero.
2. Oferta unui bun pe piaţă depinde doar de preţul său.
3. Monopolul este un tip de piaţă care asigură satisfacţie maximă consumatorului.
4. Cererea pentru un bun poate fi influenţată de preţul altor bunuri.
5. Creşterea resurselor se realizează în aceeaşi proporţie cu creşterea nevoilor.
6. În condiţii de concurenţă perfectă, niciun agent economic individual nu poate impune
preţul pe piaţă.
7. Stocul de cunoştiinţe ştiinţifice şi stocul de învăţământ sunt resurse primare.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
2 200
4 300
6 400

Proba E/ F
Varianta 21
1. Excesul de ofertă îl reprezintă partea de ofertă care este depăşită de cantitatea
cerută.
2. Reducerea consumului de resurse pentru producerea unui volum similar de bunuri
economice este o trăsătură a raţionalităţii economice.
3. Pe piaţa monopolistică produsele sunt uşor substituibile.
4. Bunurile economice se caracterizeazǎ prin raritate.
5. Cererea pentru un bun exprimă doar o parte a nevoii pentru acel bun.
6. Dacă cresc preferinţele pentru un anumit bun, curba cererii se deplasează spre
dreapta.
7. De regulă, pe măsură ce creşte consumul dintr-un bun, utilitatea lui totală scade cu
valori din ce în ce mai mici.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
1 100
2 200
3 300
cantitate cerutǎ şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, în condiţiile creşterii veniturilor

Proba E/ F
Varianta 22
1. Raţionalitatea utilizării resurselor este necesarǎ dat fiind că acestea sunt limitate.
2. Concurenţa conduce la omogenizarea ofertei.
3. Ritmul de creştere al nevoilor este devansat de ritmul de creştere al resurselor .
4. Dorinţele şi idealurile indivizilor au un caracter subiectiv în formarea nevoilor.
5. Între nivelul costului şi ofertă este o relaţie invers proporţională.
6. Se consideră că ţările care au un consum sporit de resurse pe produsul finit au un
grad ridicat de eficacitate.
7. Piaţa de oligopol se caracterizează prin faptul că există cumpărători puţini cu forţă
economică ridicată.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
1 100
2 200
3 300
cantitate cerutǎ şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, în condiţiile scăderii veniturilor

Proba E/ F
Varianta 23
1. Comparativ cu piaţa de monopol, pe piaţa monopolistică cererea este mult mai
elastică la preţ.
2. Cererea prezentă pentru un bun poate scădea dacă se anticipează o scădere a
preţului acelui bun în perioada următoare.
3. Cartelul reprezintă întelegeri dintre firme care acţionează pe piaţa cu concurenţă de
tip oligopol.
4. La nivel individual, nevoile umane sunt nelimitate ca volum.
5. Fenomenul de dezutilitate se manifestă ori de câte ori consumul adiţional dintr-un bun
generează scăderea utilităţii marginale aduse de acel bun.
6. Numai bunurile marfare au un cost.
7. Monopolul este caracterisitic unei pieţe pe care o singură firmă cumpără bunuri de la
mai mulţi producători.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
3 300
2 200
1 100
cantitate cerutǎ şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, în condiţiile creşterii gradului
de urgenţă în consum faţă de cel existent în “Situaţia A”. 6 puncte

Proba E/ F
Varianta 24
1. Producătorii de pe piaţa de oligopol au o forţă economică ridicată.
2. Piaţa cu concurenţă monopolistică se caracterizează prin înlăturarea liberei
concurenţe.
3. Trebuinţele pot fi elementare şi complexe.
4. Piaţa reprezintă cadrul de formare a preţului la care sunt tranzacţionate bunurile
marfare.
5. Dacă oferta pentru un anumit bun creşte, atunci cererea pentru acel bun creşte.
6. Cererea pentru un bun exprimă doar o parte a nevoii pentru acel bun.
7. În condiţiile limitării resurselor, orice nevoie suplimentară se poate satisface
renunţând la satisfacerea trebuinţelor organice.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
1 300
2 200
3 100
cantitate oferitǎ şi să evidenţieze evoluţia ofertei în “Situaţia B”, în condiţiile în care capacităţile
de producţie ale producătorilor cresc cu 20% faţă de cele din “Situaţia A”. 6 puncte

Proba E/ F
Varianta 25
1. Aprecierea utilităţii economice depinde de situaţia economică şi de nivelul de cultură
al consumatorului.
2. Statul poate acţiona în direcţia creşterii cererii pe piaţa unui bun, prin majorarea
impozitelor pe veniturile agenţilor.
3. Utilitatea economicǎ a unui bun este generată de proprietǎţile reale ale bunului.
4. Dacǎ un bun are cerere elasticǎ la preţ, creşterea preţului duce la scǎderea venitului
total al vânzǎtorului acelui bun.
5. Piaţa de monopol se caracterizează prin faptul că producătorul fixează atât cantitatea
vândutǎ, cât şi preţul la care se vinde produsul respectiv.
6. Concurenţa salubrizează viaţa economică, eliminându-i pe cei lipsiţi de eficienţă.
7. Costul real al alegerilor ar fi egal cu cea mai bună alternativă satisfăcută, dacă
resursele ar fi nelimitate.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
1 300
2 200
3 100
cantitate oferită şi să evidenţieze evoluţia ofertei în “Situaţia B”, în condiţiile în care capacităţile
de producţie ale producătorilor scad cu 20% faţă de cele din “Situaţia A”. 6 puncte

Proba E/ F
Varianta 26
1. În condiţiile concurenţei perfecte, o firmă intră pe piaţă atunci când costul este mai
mic decât preţul de vânzare.
2. Resursele derivate manufacturate sunt reprezentate de bunuri economice.
3. Creşterea resurselor este în raport direct proporţional cu creşterea nevoilor.
4. Utilitatea marginală exprimă sporul de satisfacţie pe care îl aduce fiecare doză
suplimentar consumată în acelaşi interval de timp.
5. De regulă, cererea pentru un bun este în relaţie negativă cu venitul cumpǎrǎtorului.
6. Concurenţa trebuie limitată de către stat prin măsuri drastice.
7. Oferta exprimă nevoi nesatisfăcute care se pot satisface prin intermediul pieţei.

B. Transcrieţi tabelul de mai jos referitor la cererea şi oferta pentru un bun:

(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
1 100
2 200
3 300
cantitate cerutǎ şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, caracterizatǎ prin scǎderea
intensitǎtii nevoilor pentru bunul în cauzǎ. 6 puncte

Proba E/ F
Varianta 27
1. Diferenţierea produselor poate fi o trăsătură a pieţei cu concurenţă imperfectă.
2. Pe măsura dezvoltării societăţii, oamenii vor renunţa la satisfacerea trebuinţelor
primare.
3. Pământul reprezintă un factor de producţie regenerabil, în anumite condiţii, dar
deosebit de restrictiv.
4. Utilitatea marginală exprimă sporul de satisfacţie totală resimţit ca urmare a sporirii
cantităţii consumate cu o unitate.
5. Ţările care utilizează mai bine resursele atrase în activitatea economică au un grad
ridicat de eficacitate
6. Utilitatea economică a unui bun este evaluată în funcţie de cantitatea oferită şi de
intensitatea nevoii cumpărătorului.
7. Pe pieţele de tip monopolistic firmele pot proceda la realizarea unor înţelegeri de tip
cartel sau trust.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
1 100
2 200
3 300
cantitate cerutǎ şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, în condiţiile creşterii
intensităţii nevoilor consumatorilor. 6 puncte

Proba E/ F
Varianta 28
1. Preţurile mari ale bunurilor stimulează creşterea cantitǎţii oferite.
2. Autoconsumul este o modalitate directă de satisfacere a nevoilor.
3. Atomicitatea perfectă se referă la situaţia în care producătorii şi consumatorii sunt în
număr mic şi au puteri aproximativ egale.
4. Diversificarea nevoilor umane este influenţată şi de factori obiectivi.
5. Utilitatea, în sens general, a unui bun este dată de preţul său.
6. Monopolul este un tip de piaţă care asigură o satisfacţie maximă cumpărătorului.
7. Pe măsură ce nevoile cresc şi se diversifică, resursele devin şi ele nelimitate.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
1 100
2 200
3 300
cantitate cerutǎ şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, în condiţiile creşterii numărului

Proba E/ F
Varianta 29
1. Preţurile mari ale bunurilor stimulează creşterea cantitǎţii oferite.
2. După natura subiectului purtǎtor, resursele pot fi resurse de subzistenţă şi resurse
elevate.
3. Nevoile se clasifică în nevoi naturale şi nevoi biologice.
4. Echilibrul pieţei se realizeazǎ la acel preţ care egalizeazǎ cantitatea cerută cu cea
oferită în condiţiile celui mai mare volum al tranzacţiilor pe piaţǎ.
5. Reducerea nevoilor este declanşată de raritatea relativă a resurselor.
6. Excesul de cerere poate sǎ aparǎ atunci când autorităţile publice intervin asupra
pieţei fixând plafoane maxime de preţ.
7. Continuarea consumării produsului după atingerea stării de saţietate va determina o
valoare negativă a utilităţii totale.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
1 100
2 200
3 300
cantitate cerutǎ şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, în condiţiile scăderii numărului

Proba E/ F
Varianta 30
1. Piaţa se prezintă sub mai multe forme concrete: pieţe publice, reţele de magazine,
expoziţii cu vânzare, burse de mărfuri.
2. Nevoile se clasifică în nevoi primare şi nevoi derivate.
3. După frecvenţa apariţiei lor, nevoile pot fi individuale şi colective.
4. De regulǎ, cantitatea cerutǎ dintr-un bun creşte atunci când preţul bunului scade.
5. De regulă, pe măsură ce consumăm dintr-un bun, atât utilitatea totală, cât şi cea
marginală descresc, până la atingerea pragului de saturare.
6. Dacă cererea pentru un anumit bun creşte, atunci oferta pentru acel bun poate
creşte.
7. Resursele naturale fac parte din categoria resurselor derivate.

B. Transcrieţi tabelul de mai jos referitor la cererea şi oferta unui bun:

(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
1 100
2 200
3 300
cantitate cerutǎ şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, în condiţiile scǎderii preţului
unui bun complementar bunului dat. 6 puncte

Proba E/ F
Varianta 31
1. Risipa de resurse se manifestă atunci cand se respectă normele de calitate a
produselor.
2. Dacǎ preţul unui bun cu cerere inelasticǎ la preţ creşte, atunci venitul total al
vânzǎtorului scade.
3. Pe piaţa liberǎ preţul se formeazǎ în funcţie de raportul cerere-ofertǎ.
4. Utilitatea marginală a unui bun scade pe masură ce se consumă succesiv cantitǎţi din
din acel bun.
5. Diversificarea nevoilor umane este influenţată şi de factori subiectivi.
6. Venitul unui consumator nu influenţează utilitatea totală a bunurilor pe care acesta
acesta le achziţionează.
7. Individul atinge starea de saţietate atunci cand utilitatea totală este 0.

B. Transcrieţi tabelul de mai jos referitor la cererea şi oferta unui bun:

(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
30 400
20 300
10 200
cantitate cerutǎ şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, caracterizatǎ prin
înjumǎtǎţirea numǎrului de cumpǎrǎtori ai acelui bun. 6 puncte

Proba E/ F
Varianta 32
1. De regulă, în aceeaşi tranzacţie un agent economic poate fi numai vânzător sau
numai cumpărător.
2. Risipa poate creşte atunci cand repartizarea resurselor conform nevoilor se
realizează pe principiul raţionalitaţii.
3. Utilitatea totală creşte cu valori din ce in ce mai mici.
4. Accesul la bunurile economice presupune de fiecare dată un consum de efort.
5. Oferta unui bun pe piaţă este mai mică în raport cu producţia sa.
6. Nevoile se constituie în mobiluri ale activităţii umane.
7. Costul de oportunitate exprimă satisfacţia câştigată în urma alegerii alternativei
preferate.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
30 30
20 20
10 10
cantitate cerutǎ şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, caracterizatǎ prin creşterea
veniturilor cumpǎrǎtorilor. 6 puncte

Proba E/ F
Varianta 33
1. Nevoia de autorealizare este o trebuinţă elementară.
2. În economia de piaţă toate bunurile se obţin prin cumpărarea lor.
3. Gradul de satisfacere a trebuinţelor depinde de calitatea resurselor existente.
4. Piaţa bursieră se apropie cel mai mult de piaţa cu concurenţă perfectă.
5. Când preţul unui bun creşte, pe piaţa bunului respectiv vor pătrunde tot mai mulţi
ofertanţi.
6. Nevoia pentru un anumit bun coincide cu cererea pe piaţă pentru acel bun.
7. Tehnologiile de fabricaţie, licenţele, calculatoarele, sunt resurse primare.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
10 300
20 200
30 100
cantitate oferitǎ şi să evidenţieze evoluţia ofertei în “Situaţia B”, caracterizatǎ prin creşterea
preţurilor la factorii de producţie cu 20% faţă de “Situaţia A”. 6 puncte

Proba E/ F
Varianta 34
1. Resursele, după provenienţa lor pot fi: recuperabile, parţial recuperabile şi
nerecuperabile.
2. În situaţia în care cumpǎrǎtorii anticipeazǎ o creştere în viitor a preţului unui bun, atunci
cererea lor prezentǎ pentru acel bun poate creşte.
3. Consumatorul raţional îşi maximizează satisfacţia prin renunţarea la acele bunuri care nu
sunt de strictă necesitate.
4. Aprecierea utilităţii economice are un caracter eminamente subiectiv.
5. Între oferta dintr-un bun şi volumul producţiei din acel bun este o relaţie de tip parte-
întreg.
6. Dacă intensitatea nevoii pentru un bun creşte, atunci creşte şi cererea pentru acel bun.
7. Monopolistul, spre deosebire de o firmă de pe piaţa cu concurenţă perfectă, practică un
preţ mai mic.
a) Pentru fiecare dintre enunţurile de la 1 la 6, scrieţi cifra corespunzătoare enunţului şi notaţi

în dreptul ei litera A, dacă apreciaţi că enunţul este adevărat, sau F, dacă apreciaţi că enunţul
este fals. 6 puncte
enunţului, realizând totodată şi înlocuirea cuvântului/sintagmei, astfel încât enunţul să devină
adevărat. 10 puncte

(u.m./buc.) (buc.)
(buc.) (buc.)
1 10 -
2 0 0
3 30 -
a) Completaţi tabelul, utilizând valori fictive, astfel încât acestea să respecte legea cererii şi a ofertei
şi să evidenţieze deficitul de ofertă / deficitul de cerere. 6 puncte
b) Reprezentaţi grafic, în acelaşi sistem de axe, curbele (liniile) cererii şi ofertei, astfel încât să
ilustraţi preţul de echilibru şi cantitatea de echilibru. 4 puncte

Proba E/ F
Varianta 35
1. Consumatorul raţional alege doar acele produse pentru care se face publicitate.
2. Nevoile biologice sunt trebuinţe elementare.
3. Dacă cererea pentru un bun creşte, atunci curba cererii se deplasează spre dreapta.
4. Resursele primare sunt formate din resurse naturale şi resurse materiale.
5. Scăderea impozitelor pe profitul producǎtorilor bunului A, impusă de către stat, poate
determina scăderea preţului de vânzare al bunului A.
6. Consumatorul raţional este acela care întotdeauna cheltuieşte cât mai puţin din
venitul său disponibil.
7. Intensitatea unei plăceri creşte progresiv până la saturaţie pe măsură ce acea
plăcere este satisfacută continuu şi neîntrerupt.


(u.m./buc.) (buc.)
(buc.) (buc.)
10 200 -
20 0 0
30 400 -

Proba E/ F
Varianta 36
1. De regulǎ, în condiţiile actuale satisfacerea nevoilor se realizează mai ales în mod
direct, prin consumarea bunurilor produse prin mijloace proprii.
2. Dacă numărul de cumpărători pentru un anumit bun creşte atunci creşte şi cererea
pentru acel bun.
3. Atunci când se consumă doze succesive dintr-un anumit bun, intensitatea nevoii
pentru acel bun creşte .
4. Statul poate interveni în mod direct asupra creşterii cererii pentru un bun prin creşterea
achiziţiilor de stat.
5. În condiţiile unor resurse limitate, pentru a satisface nevoi nelimitate, pe mǎsurǎ ce
se obţin cantitǎţi din ce in ce mai mari dintr-un bun, costul lui alternativ are tendinţa
de a creşte.
6. În condiţiile în care untul şi margarina sunt bunuri relativ substituibile, creşterea
preţului margarinei poate conduce la creşterea cererii de unt.
7. Utilitatea totală este maximă când preţul unitar scade.


(u.m./buc.) (buc.)
(buc.) (buc.)
30 400 -
20 0 0
10 200 -

Proba E/ F
Varianta 37
1. Pentru doze consumate succesiv dintr-un bun, utilitatea marginală este pozitivă si
crescătoare.
2. Piaţa care funcţionează bine este în general plină de mărfuri.
3. Dacǎ preţul ciocolatei creşte atunci, de regulă, creşte şi cantitatea oferitǎ de
ciocolată.
4. Întrucât bunurile economice furnizate de natură sunt insuficiente, oamenii trebuie să
muncească pentru a-şi satisface nevoile.
5. Risipa de resurse apare atunci când se produc bunuri care nu se cer, sau în cantităţi
mai mari decât se cer.
6. Pe orice tip de piaţă, atât vânzǎtorii, cât şi cumpărătorii pot influenţa în egalǎ mǎsurǎ
atât cantitatea cumpǎratǎ şi vândutǎ dintr-un bun, cât şi preţul acestuia.
7. Costul real al alegerilor noastre ar fi egal cu cea mai puţin valoroasă alternativă
sacrificată dacă resursele ar fi nelimitate.


(u.m./buc.) (buc.)
(buc.) (buc.)
1 50 -
2 0 0
3 30 -

Proba E/ F
Varianta 38
1. Nevoile cresc într-un ritm mai rapid decât resursele.
2. Ofertanţii pot influenţa preţul pe piaţa de oligopol.
3. Pe măsură ce creşte cantitatea consumată succesiv dintr-un bun, utilitatea lui
marginală este pozitivă şi crescătoare.
4. Omogenitatea ofertei este o trăsătură a pieţei cu concurenţă perfectă.
5. Curba cererii pentru un bun normal se deplasează spre stânga dacă veniturile
cumpărătorilor cresc.
6. Oferta dintr-un bun şi producţia totală din acel bun se află în relaţia parte-întreg.
7. Potenţialul ştiinţific al unei economii aparţine resurselor ei primare.


(u.m./buc.) (buc.)
(buc.) (buc.)
2 300 -
3 0 0
4 100 -

Proba E/ F
Varianta 39
1. Întrucât resursele sunt limitate se impune raţionalitatea utilizării lor.
2. Dorinţele, aspiraţiile, idealurile indivizilor sunt determinante obiective ale nevoilor.
3. Dacă numărul cumpărătorilor pentru un anumit bun scade, atunci scade şi cererea
pentru acel bun.
4. Dacǎ preţul creşte, atunci cantitatea vândutǎ va creşte.
5. Un program raţional de consum satisface condiţia minimizǎrii cheltuielilor şi
maximizǎrii economiilor realizate de consumator.
6. Concurenţa ce se manifestă în realitatea economică este concurenţa imperfectă.
7. Prin consumul unei doze dintr-un bun a cărui utilitate marginală este zero,
consumatorul va resimţi o stare de insatisfacţie.


(u.m./buc.) (buc.)
(buc.) (buc.)
40 300 -
30 0 0
20 100 -

Proba E/ F
Varianta 40
1. Pe piaţa cu concurenţă perfectă se oferǎ produse identice sub aspect sortimental-
calitativ.
2. Nevoile pot fi satisfăcute doar cu bunuri obţinute prin intermediul schimbului.
3. Pe masură ce se consumă doze succesive dintr-un bun, intensitatea nevoii pentru
acel bun scade.
4. Existenţa fenomenului de risipă este o condiţie a manifestǎrii raţionalitǎţii economice.
5. Cererea pentru un bun este în relaţie pozitivă cu preţul unitar al bunurilor
complementare.
6. Excesul de ofertă apare atunci când preţul cerut de vânzǎtor depǎşeşte preţul de
echilibru.
7. Intrarea unor noi producători, pe piaţa de monopol, este relativ uşoară.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
2 200
4 300
6 400
cantitate cerută şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, caracterizatǎ prin scǎderea
veniturilor consumatorilor. 6 puncte

Proba E/ F
Varianta 41
1. Din punct de vedere al duratei utilizării, resursele pot fi nerecuperabile şi
regenerabile.
2. Abundenţa nu este o trăsătură a bunurilor economice.
3. Resursele şi nevoile au în comun faptul că sunt dinamice.
4. Creşterea cererii pentru unt poate fi pusă pe seama creşterii preţului margarinei.
5. Dacă pe piaţa unui bun se prognozează pentru o perioadă anume, un deficit de
ofertă, atunci cantitatea oferită va fi mai mică decât cea vândută.
6. Aprecierea utilităţii economice are un caracter obiectiv şi raţional.
7. Cumpărătorul exercită influenţă asupra preţului în situaţia unei pieţe de monopol.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
2 200
4 300
6 400

Proba E/ F
Varianta 42
1. Piaţa monopolistică manifestă un grad ridicat de satisfacere a cererii.
2. Consumatorul are un comportament economic raţional atunci când cumpără bunuri
pe baza criteriilor de eficienţă.
3. Raritatea nu este o caracteristică absolută a bunurilor libere.
4. Existenţa costului real al alegerilor este justificată de pluralismul formelor de
proprietate.
5. Monopolul influenţează pozitiv mecanismul pieţei şi condiţiile de satisfacere a
nevoilor de consum.
6. Pe o piaţă concurenţială excesul de cerere apare în situaţia în care preţul unui bun
economic este mai mic decât preţul de echilibru.
7. Legea lui Gossen exprimă faptul că pe masură ce consumăm mai multe unităţi
succesive dintr-un bun, intensitatea nevoii satisfăcute va fi negativă.


(u.m./buc.) (buc.)
(buc.) (buc.)
4 30 -
3 0 0
2 10 -

Proba E/ F
Varianta 43
1. Nevoile şi resursele economice au ca trăsătură comună faptul că sunt nelimitate.
2. În ţările cu un nivel de trai ridicat resursele sunt abundente.
3. Spre deosebire de bunurile libere, bunurile economice se obţin fără efort.
4. Utilitatea marginală este nulă atunci când preţurile bunurilor economice cresc .
5. Dacă preţul se află la un nivel la care apare excesul de ofertă atunci, în mod normal,
preţul are tendinţa de scădere.
6. Prin concurenţă trebuie să se ajungă la o mai bună satisfacere a nevoilor de consum.
7. Fixarea de către stat a unui preţ mai mic decât preţul de echilibru, va genera un
deficit bugetar.


(u.m./buc.) (buc.)
(buc.) (buc.)
20 500 -
30 0 0
40 300 -

Proba E/ F
Varianta 44
1. Până la punctul de saturaţie, dacă se consumă succesiv doze dintr-un anumit bun
economic, atunci utilitatea marginală scade.
2. O resursă este rară dacă este insuficientă în raport cu nevoile.
3. Una din caracteristicile bunurilor economice este aceea că provin din activitatea
economică şi din natură.
4. Pe piaţa cu concurenţă monopolistică, în cadrul unei oferte diferenţiate, unii producători
pot deţine monopolul marcii.
5. Pe piaţa oligopol, în cadrul întelegerilor de tip trust, scade rolul concurenţei prin preţ.
6. Creşterea preţului de vânzare al unui bun poate determina creşterea cererii pentru un
alt bun, dacă cele două bunuri sunt relativ substituibile.
7. Dacă un magazin reduce preţul la un produs pe care-l vinde, atunci câştigă clientul şi
pierde vânzătorul.


(u.m./buc.) (buc.)
(buc.) (buc.)
1 5 -
2 0 0
3 3 -

Proba E/ F
Varianta 45
1. În condiţiile unui exces de ofertă pentru un anumit bun, este firesc să crească
importurile pentru acel bun.
2. Una din caracteristicile resurselor economice este aceea că sunt nelimitate în raport
cu nevoile concrete.
3. Din punct de vedere economic, costul de oportunitate este un cost al alegerilor
agenţilor economici.
4. În ţările cu eficienţă ridicată resursele economice sunt abundente.
5. Piaţa de oligopson se caracterizează prin influenţarea preţului de către cumpărători.
6. Consumatorul raţional este acel agent economic care cumpără numai bunuri de
strictă necesitate.
7. La o utilitate marginală egală cu zero, utilitatea totală obţinută prin consumarea mai
multor doze succesive dintr-un anumit bun economic devine nulă.


(u.m./buc.) (buc.)
(buc.) (buc.)
40 500 -
30 0 0
20 300 -

Proba E/ F
Varianta 46
1. Costul de oportunitate exprimă valoarea tuturor alternativelor la care renuntă un
consumator atunci când face o alegere.
2. Bunurile economice, fiind un dar al naturii, se caracterizează prin raritate.
3. O resursă este considerată rară daca are o singură întrebuinţare.
4. Distincţia dintre bunurile libere şi bunurile economice are la bază criterii precum modul
de acces la bunuri şi provenienţa lor .
5. Comportamentul raţional al consumatorului se concretizează în achiziţionarea acelor
produse care-i aduc cea mai mică utilitate.
6. În condiţii de concurenţă neloială câştigă doar unii vânzători sau doar unii
cumpărători.
7. Pentru orice doză suplimentară consumată dintr-un bun economic, utilitatea
marginală este variabilă.


(u.m./buc.) (buc.)
(buc.) (buc.)
20 400 -
40 0 0
60 600 -

Proba E/ F
Varianta 47
1. Raritatea nu este o caracteristică absolută a bunurilor libere.
2. Costul economic, real al unei alegeri, este egal cu costul de oportunitate.
3. Nevoile sunt limitate în raport cu resursele.
4. Aprecierea utilitaţii economice are un caracter subiectiv.
5. În punctul de saturaţie utilitatea marginală este maximă.
6. Producătorul exercită control asupra preţului pe piaţa de monopol.
7. În situaţia unui venit suficient, consumatorul va achiziţiona bunuri economice pentru
satisfacerea nevoilor, până în momentul în care utilitatea totală este egală cu
utilitatea marginală.


(u.m./buc.) (buc.)
(buc.) (buc.)
20 200 -
40 0 0
60 400 -

Proba E/ F
Varianta 48
1. Consumatorul raţional decide achiziţionarea unor bunuri doar pe criterii ecologice.
2. Nevoile se clasifică în nevoi primare şi nevoi derivate.
3. La creşterea cantităţii consumate dintr-un bun, utilitatea lui marginală are o valoare
descrescătoare.
4. Spre deosebire de bunurile economice, bunurile libere sunt un dar al naturii.
5. Dacă nevoile cresc şi se diversifică mai rapid decât posibilităţile de satisfacere a lor,
atunci resursele ar trebui alocate pe baza principiului raţionalităţii.
6. Caracteristica de atomicitate perfectă a pieţei constă în existenţa unui număr mare de
cumpărători şi vânzători cu putere economică redusă.
7. Din punct de vedere economic costul de oportunitate este egal cu costul celei mai
bune variante alese.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
1 400
2 300
3 200
a) Completaţi tabelul, utilizând valori fictive, astfel încât acestea să respecte corelaţia preţ-ofertă
şi să evidenţieze evoluţia ofertei în “Situaţia B”, în condiţiile creşterii preţurilor la factorii de
producţie cu 10% faţă de “Situaţia A”. 6 puncte

Proba E/ F
Varianta 49
1. Reducerea preţurilor este un instrument de concurenţă loială.
2. Venitul consumatorului influenţează utilitatea totală.
3. A utiliza raţional resursele înseamnă obţinerea celor mai bune rezultate posibile cu
mijloace date.
4. Utilitatea economică a unui bun este aceeaşi pentru orice consumator.
5. Costul de opţiune are tendinţa de reducere.
6. Când veniturile consumatorilor scad, creşte cererea pentru bunuri de folosinţă
îndelungată.
7. Piaţa cu concurenţă monopolistică se caracterizează prin prezenţa unui singur
producător.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
3 6
2 4
1 2
cantitate cerută şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, caracterizată prin creşterea
veniturilor consumatorilor. 6 puncte

Proba E/ F
Varianta 50
1. Între preţul unui bun şi cantitatea cerută din acel bun există o relaţie negativă.
2. O modalitate de a spori producţia agricolă este acordarea de subvenţii producătorilor
din agricultură.
3. Nevoia de îmbrăcăminte nu reprezintă o nevoie superioară.
4. Un consum mai mare de resurse pentru a produce un bun de calitate generează
întotdeauna risipă.
5. Pe măsură ce se consumă doze succesive dintr-un bun, intensitatea nevoii pentru
acel bun scade.
6. Raţionalitatea economică presupune optimizarea raportului dintre nevoi şi resurse.
7. În orice economie existenţa costului de oportunitate este determinată de nivelul de
trai.

B. Transcrieţi tabelul de mai jos referitor la piaţa unui bun dat:

(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
5 40
4 30
3 20
cantitate cerută şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, situaţie caracterizată prin
creşterea preţului bunului complementar bunului dat. 6 puncte

Proba E/ F
Varianta 51
1. Este marfă un bun existent în cantităţi nelimitate.
2. Aprecierea utilităţii economice are un caracter obiectiv.
3. Cererea poate fi elastică în funcţie de preţ şi de venit.
4. Doar o parte a producţiei se constituie ca ofertă pe piaţă.
5. Piaţa este o noţiune strict geografică.
6. Deciziile de producţie ale ofertanţilor unui bun sunt influenţate de nivelul preţului pieţei
acelui bun.
7. În deplinătatea sa, concurenţa se manifestă acolo unde există puţini vânzători şi
cumpărători.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
30 400
20 300
10 200
cantitate cerută şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, în condiţiile în care creşte
preţul substituenţilor bunului dat. 6 puncte

Proba E/ F
Varianta 52
1. Costul de oportunitate este determinat de limitarea resurselor în raport cu nevoile.
2. Aprecierea utilităţii intrinseci (în sens general) are un caracter obiectiv.
3. Cantitatea cerută se modifică în acelaşi sens cu modificarea preţului.
4. Contracţia ofertei de bunuri economice apare când preţul scade.
5. Piaţa face selecţia agenţilor economici pe criterii strict subiective.
6. Nu toate bunurile economice sunt mărfuri.
7. Piaţa de monopol este cel mai răspândit tip de piaţă în economiile moderne.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
2 200
4 400
6 600
de consumatori cu 75% faţă de cel existent în “Situaţia A”. 6 puncte

Proba E/ F
Varianta 53
1. Raritatea abolută nu este o caracteristică a bunurilor libere.
2. Când utilitatea marginală este pozitivă, utilitatea totală creşte cu o rată
descrescătoare.
3. La aceleaşi nivele ale preţurilor ,creşterea veniturilor cumpărătorilor poate conduce la
creşterea cererii.
4. Oferta de bunuri economice este elastică când modificarea procentuală a preţului
este superioară celei a cantitaţii oferite.
5. Piaţa este un spaţiu economic.
6. Utilitatea economică a unui bun este o caracteristică a ofertei acelui bun.
7. Concurenţa loială, liberă conduce în mod normal la creşterea costurilor unitare.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
1 100
2 200
3 300
de cumpărători cu 30% faţă de cel din “Situaţia A”. 6 puncte

Proba E/ F
Varianta 54
1. Bunurile de lux nu pot avea utilitate economică.
2. Bunurile economice se deosebesc, în principal, de bunurile libere prin raritatea lor .
3. Între preţ şi cantiatea cerută există o relaţie direct proporţională.
4. Piaţa este locul de manifestare a concurenţei.
5. În cazul bunurilor cu cerere elastică la preţ există o relaţie negativă între sensul
modificării preţului şi cel al modificării venitului total al vânzătorului.
6. Creşterea taxelor şi impozitelor determină sporirea ofertei de bunuri economice.
7. Pe o piaţă de monopol se tranzacţionează bunuri neomogene.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
2 200
3 300
4 400
cantitate cerută şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, situaţie în care a crescut
intensitatea nevoilor cumpărătorilor bunului dat. 6 puncte

Proba E/ F
Varianta 55
1. Resursele economice şi nevoile umane sunt nelimitate
2. La pragul de saturaţie utilitatea marginală este maximă.
3. Coeficientul de elasticitate a ofertei la preţ reflectă sensibilitatea ofertei la modificarea
preţului.
4. Noţiunea economică de cerere este sinonimă cu noţiunea de cantitate cerută.
5. Piaţa dă cele mai bune răspunsuri la întrebările ce definesc problema fundamentală a
economiei.
6. Preţul de echilibru asigură selecţia agenţilor economici, eliminându-i pe cei
neeficienţi.
7. Pe piaţa cu concurenţă monopolistică concurenţa se realizează în principal prin preţ.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
10 200
20 300
30 400

Proba E/ F
Varianta 56
1. Spre deosebire de bunurile economice, bunurile libere provin din activitatea
economică.
2. Utilitatea marginală este zero atunci când nevoia de consum este satisfăcută integral.
3. Nu orice nevoie umană se manifestă sub forma cererii pe piaţă.
4. Deplasarea curbei ofertei spre dreapta este determinată de creşterea preţului
5. Ori de câte ori guvernul fixează preţul la anumite bunuri pentru a-i proteja pe
consumatori, nevoile acestora vor fi mai bine satisfăcute.
6. O funcţie a pieţei este cea de informare a participanţilor la tranzacţii.
7. Realităţii economice îi este specifică existenţa pieţei cu concurenţă perfectă.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
2 400
3 300
4 200

Proba E/ F
Varianta 57
1. Bunurile economice şi bunurile libere provin din activitatea economică.
2. Un bun economic are utilitate totală maximă dacă utilitatea marginală creşte.
3. Schimbarea preferinţelor cumpărătorilor pentru un bun, la aceleaşi niveluri ale
preturilor acelui bun, se reflectă grafic în deplasarea curbei cererii pentru bunul
respectiv.
4. Subvenţiile acordate de către stat unor firme pentru retehnologizarea producţiei
determină scăderea ofertei acestora.
5. Piaţa este locul de întâlnire a cererii cu oferta.
6. Preţul de echilibru este acel preţ la care riscurile agenţilor economici sunt minime.
7. Piaţa de oligopol este o formă a pieţei cu concurenţă pură şi perfectă.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
2 600
4 400
6 200
de producţie ale producătorilor cresc cu10% faţă de cele din “Situaţia A”. 6 puncte

Proba E/ F
Varianta 58
1. Caracteristica principală a bunurilor economice este raritatea.
2. În condiţiile creşterii utilităţii totale, utilitatea marginală are o tendinţă descrescătoare
şi pozitivă.
3. Noţiunea de consumator este sinonimă cu cea de cumpărător.
4. Oferta de produse agricole este influenţată de condiţiile naturale de obţinere a
acestora.
5. Când preţul de echilibru este inferior preţului practicat de un vânzător, pe piaţă se
manifestă exces de cerere.
6. Pe piaţă, scopul vânzătorilor este de a-şi vinde marfa în orice condiţii.
7. Concurenţa monopolistică se caracterizează prin omogenitatea ofertei.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
40 400
30 300
20 200
cumpărătorilor cu 25% faţă de nivelul celor din “Situaţia A”. 6 puncte

Proba E/ F
Varianta 59
1. Bunurile economice sunt destinate producţiei sau consumului.
2. Consumatorul are un comportament economic raţional dacă cumpără bunurile
necesare pe baza unor criterii de eficienţă.
3. Cererea este elastică la preţ dacă sporirea procentuală a preţurilor este inferioară
creşterii relative a cantităţii cerute.
4. Cu cât un bun are mai mulţi substituenţi, cu atât cererea pentru acest bun este mai
inelastică la preţ.
5. Resursele regenerabile sunt nelimitate.
6. Pe o piaţă liberă, nivelul preţului, asigură redistribuirea veniturilor în favoarea
agenţilor economici mai eficienţi.
7. Monopsonului îi sunt caracteristice posibilitatea agentului cumpărător de a influenţa
preţul, existenţa unui număr mare de vânzători şi a numeroşi cumpărători.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
2 200
3 300
4 400

Proba E/ F
Varianta 60
1. Caracteristica dominantă a bunurilor economice este utilitatea.
2. Până la atingerea pragului de saturaţie, fiecare doză consumată succesiv dintr-un
bun are o utilitate marginală descrescătoare şi negativă.
3. Relaţia inversă dintre preţ şi cantitatea cerută este reflectată de legea cererii.
4. Coeficientul de elasticitate a ofertei faţă de preţ se determină ca raport între
modificarea relativă a preţului şi cea a ofertei.
5. În cazul unui bun cu cerere inelastică la preţ, o scădere a preţului determină o
scădere a venitului total al vânzătorului.
6. Programul raţional de consum permite obţinerea aceleiaşi utilităţi marginale pe ultima
unitate monetară cheltuită, indiferent de bunul ales.
7. Pe piaţa de oligopol firmele se manifestă independent în luarea deciziilor referitoare
la preţ şi cantitatea oferită.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
10 100
20 200
30 300
cantitate cerută şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, când au crescut veniturile
cumpărătorilor. 6 puncte

Proba E/ F
Varianta 61
1. O resursă economică este apreciată ca fiind rară dacă este epuizabilă.
2. Utilitatea marginală este maximă la ultima unitate consumată dintr-o mulţime
omogenă de bunuri.
3. În funcţie de reacţia cererii la modificarea venitului, bunurile se pot clasifica în
normale şi inferioare.
4. Între cantitatea oferită la un anumit preţ şi oferta totală a pieţii există o relaţie ca de la
întreg la parte.
5. Dacă preţul creşte, atunci cantitatea oferită scade.
6. Concurenţa stimulează creativitatea producătorilor.
7. Piaţa este o instituţie fundamentală a economiei centralizate.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
1 10
2 20
3 30
cantitate cerută şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, în condiţiile reducerii
veniturilor cumpărătorilor bunului dat. 6 puncte

Proba E/ F
Varianta 62
1. Resursele trebuie interpretate ca fiind limitate întrucât ele sunt insuficiente în raport
cu nevoile umane.
2. Utilitatea marginală este maximă când şi utilitatea totală este maximă.
3. În funcţie de raportul dintre bunuri în procesul utilizării lor, există bunuri substituibile şi
bunuri complementare.
4. Între oferta totală a pieţii şi cantitatea oferită la un anumit preţ există o relaţie ca de la
întreg la parte.
5. Programul raţional de consum maximizează satisfactia consumatorului asigurându-i
maximizarea economiilor.
6. Concurenţa loială se poate manifesta liber şi neîngrădit numai pe o piaţă pe care nu
există niciun fel de reglementări.
7. Piaţa pe care oferta unui bun este diferenţiată în condiţii de atomicitate a cererii şi
ofertei este o piaţă de monopol.


(u.m./buc.) (buc.)
(buc.) (buc.)
3 30 -
2 0 0
1 10 -

Proba E/ F
Varianta 63
1. Dacă cererea este elastică la pret, între modificarea preţului şi modificarea venitului
total al vânzătorului există o relaţie direct proporţională.
2. Raţiunea de a fi a concurenţei rezidă în maximizarea profitului .
3. Pe ansamblul lor,nevoile umane tind să se diversifice la nesfârşit.
4. Utilitatea marginală poate avea valori pozitive, negative şi nule.
5. Oferta reprezintă o parte a nevoilor umane care pot fi satisfăcute cu ajutorul bunurilor
economice.
6. Pe o piaţă de oligopol pe care există întelegeri de tip cartel, se reduce rolul
concurenţei prin preţ.
7. Caracteristica principală a resurselor economice este utilitatea economică.


(u.m./buc.) (buc.)
(buc.) (buc.)
3 500 -
4 0 0
5 300 -

Proba E/ F
Varianta 64
1. Dacă două bunuri A şi B sunt relativ substituibile, scăderea preţului bunului A poate
conduce la scăderea cererii pentru bunul B.
2. Pe ansamblul lor, resursele tind să scadă pe măsură ce producţia creşte.
3. Programul raţional de consum asigură egalitatea rapoartelor dintre utilităţile
marginale ale bunurilor alese şi preţurile acestora.
4. Pe piaţa cu concurenţă imperfectă vânzătorii ţin cont de elasticitatea cererii la preţ.
5. Legea ofertei evidenţiază relaţia dintre creşterea preţului şi scăderea ofertei.
6. Piaţa legumelor şi fructelor pentru conserve funcţionează ca o piaţă de monopol.
7. Scăderea preţurilor resurselor necesare producerii unui bun poate conduce la
reducerea ofertei acelui bun.


(u.m./buc.) (buc.)
(buc.) (buc.)
10 400 -
20 0 0
30 200 -

Proba E/ F
Varianta 65
1. Pe o piaţă de oligopol oferta este concentrată la nivelul câtorva mari firme.
2. Când cererea dintr-un bun este inelastică, firma producătoare va reduce preţul pentru
a-şi maximiza veniturile.
3. Limitarea resurselor are caracter permanent.
4. Concurenţa este o rivalitate economică a cărei funcţie principală este lichidarea
agenţilor economici neeficienţi.
5. Toate bunurile economice au utilitate economică.
6. Nevoile umane sunt neregenerabile după satisfacerea lor.
7. Majorarea costurilor de producţie ale unui bun conduce la creşterea ofertei acelui
bun.


(u.m./buc.) (buc.)
(buc.) (buc.)
30 500 -
20 0 0
10 300 -

Proba E/ F
Varianta 66
1. Utilizarea deplină şi cu maxim de eficienţă a unei resurse date conduce la dispariţia
costurilor de oportunitate a bunurilor produse cu ajutorul acesteia.
2. Majorarea ofertei unei firme pe termen scurt depinde de capacitatea acelei firme de a
face investiţii de modernizare şi de extindere a producţiei.
3. Modificarea preţurilor relative a bunurilor poate genera efectul de substituţie.
4. Cererea de piaţă reprezintă suma tuturor cantităţilor cerute dintr-un bun, la toate
nivelele de preţ.
5. Pe termen scurt, o firmă care acţionează în condiţii de concurenţă imperfectă îşi
maximizează profitul total atunci când obţine de pe piaţă un venit marginal egal cu
costul marginal al producţiei vândute.
6. Concurenţa poate favoriza stabilitatea preţurilor.
7. Pătrunderea unei firme noi pe piaţa de tip oligopol este relativ uşoară.


(u.m./buc.) (buc.)
(buc.) (buc.)
2 20 -
3 0 0
4 40 -

Proba E/ F
Varianta 67
1. Bunurile de lux au o cerere elastică la preţ.
2. În cazul unui bun apreciat de consumatorul său, scăderea cantităţii utilizate din acel
bun duce la creşterea utilităţii lui marginale.
3. Piaţa cu concurenţă monopolistică nu se caracterizează prin atomicitatea ofertei.
4. Petrolul este o resursă regenerabilă..
5. Elasticiatea ofertei la preţ poate fi definită ca sensibilitate a ofertei la modificarea
preţului unitar al unui bun .
6. Dacă preţul benzinei scade,cantitatea oferită de benzină scade.
7. Dacă pe piaţa unui produs există numai câteva firme producătoare care au putere
economică mare şi influenţează preţul produsului realizat, atunci pe acea piaţă se
manifestă concurenţa de oligopson.


(u.m./buc.) (buc.)
(buc.) (buc.)
5 40 -
6 0 0
7 60 -

Proba E/ F
Varianta 68
1. Problema rarităţii resurselor economice poate fi soluţionată prin promovarea largă a
progresului tehnico-ştiinţific.
2. Atunci când toate informaţiile despre piaţă sunt cunoscute de către toţi agenţii pieţei,
piaţa se caracterizează prin transparenţă.
3. Piaţa de oligopol se deosebeşte de cea de oligopson prin atomicitatea cererii.
4. Concurenţa loială şi libertatea de acţiune a agenţilor economici determină formarea
liberă a preţurilor pe piaţă.
5. Aerul dintr-o zonă montană este pentru toţi oamenii un bun liber, deoarece este un
dar al naturii.
6. Evenimentele sociale dintr-o ţară pot influenţa oferta anumitor bunuri.
7. Dacă utilitatea marginală e pozitivă, creşterea cantităţii consumate dintr-un bun
determină sporirea utilităţii totale cu o valoare crescătoare.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
10 300
20 200
30 100
cantitate oferită şi să evidenţieze evoluţia ofertei în “Situaţia B”, în condiţiile creşterii preţurilor
la factorii de producţie cu 5% faţă de “Situaţia A”. 6 puncte

Proba E/ F
Varianta 69
1. Nu toate resursele naturale sunt bunuri libere.
2. Utilitatea totală este egală cu suma utilităţilor individuale.
3. Întotdeauna cantitatea oferită de un vânzător pe piaţă este egală cu cantitatea
vândută de acesta.
4. Sub aspectul parametrilor tehnico-funcţionali, oferta pieţei de oligopol poate fi
omogenă sau diferenţiată.
5. Dacă se anticipează o creştere a preţului unui bun, cererea prezentă pentru bunul
respectiv creşte.
6. Un preţ mare stimulează firmele să sporească producţia.
7. În cazul bunurilor cu ofertă inelastică la preţ, scăderea preţului cu un anumit
procentaj determină scăderea cantităţii oferite cu un procentaj mai mare.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
3 40
2 30
1 20
cantitate cerută şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, în condiţiile dublării veniturilor
cumpărătorilor. 6 puncte

Proba E/ F
Varianta 70
1. Pe o piaţă de oligopol,oferta este întotdeauna omogenă.
2. La pragul de saturare, utilitatea totală devine nulă.
3. Creşterea preţului pe piaţa untului va determina scăderea ofertei de margarină,
pentru că producătorii întrevăd câştiguri mai mari din producţia şi vânzarea untului.
4. Bunurile care satisfac nevoi vitale au o cerere inelastică.
5. Suma algebrică a utilităţilor marginale este egală cu utilitatea totală.
6. Dacă se anticipează o creştere a preţului la benzină, producătorii vor creşte oferta
prezentă.
7. Impunerea de către stat a unor plafoane maxime de preţ, sub nivelul preţului de
echilibru, determină creşterea gradului de satisfacere a nevoilor cumpărătorilor.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
1 100
2 200
3 300
cantitate cerută şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, în condiţiile reducerii preţului
unui bun substituent al bunului dat.. 6 puncte

Proba E/ F
Varianta 71
1. O carte primită cadou de la un prieten este un bun liber pentru cel care o primeşte
pentru că accesul la ea este gratuit.
2. Nu există cerere fără ofertă.
3. Obiectivul major al consumatorului este maximizarea utilităţii totale.
4. Pe măsura dezvoltării ştiinţei şi tehnicii resursele s-au diversificat, dar, pe ansamblu,
ele s-au redus cantitativ.
5. Cererea pentru un bun este elastică la preţ dacă modificarea cantităţii cerute este
inferioară modificării preţului unitar.
6. O alegere este raţională dacă maximizează rezultatele obtinute pe unitatea de efort
făcut.
7. Pe piaţa de monopol, de regulă, oferta cuprinde bunuri diferenţiate sortimental-
calitativ.

B. Transcrieţi tabelul de mai jos referitor la piata unui anumit bun:

(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
3 30
4 40
5 50
creşterea preţurilor pe piaţa bunurilor substitute ale bunului dat. 6 puncte

Proba E/ F
Varianta 72
1. Există ofertă fără cerere.
2. Problema fundamentală a economiei constă în utilizarea eficientă a resurselor
economice pe baza unor decizii referitoare la ce, cât, cum şi pentru cine să se
producă.
3. Utilitatea în sens economic este dată de proprietăţile bunului.
4. Nevoile umane au o determinare obiectivă şi subiectivă.
5. Pe piaţa de monopol, cumpărătorii nu pot influenţa, prin acţiunile lor individuale,
formarea preţului.
6. Echilibrul pieţei unui bun se realizează atunci când cererea individuală satisfăcută
este egală cu oferta individuală satisfăcută.
7. Creionul şi stiloul sunt bunuri complementare.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
10 200
20 300
30 400

Proba E/ F
Varianta 73
1. Dacă resursele economice ar fi nelimitate, costul de oportunitate ar avea valoarea
zero.
2. Programul optim de consum a două bunuri reflectă cantitatea maximă în care ele pot
fi achiziţionate pentru ca utilitatea totală să fie maximă, în condiţiile cheltuirii venitului
disponibil.
3. O creştere a oportunităţilor de a obţine profit, producând şi vânzând bunul A, poate
conduce la scăderea ofertei bunului B, dacă bunurile A şi B ar putea fi obţinute cu
aceleaşi categorii de resurse.
4. Bunurile alimentare de bază au cerere elastică la venit.
5. Când creşte numărul dozelor consumate dintr-un bun, atunci utilitatea totală şi cea
marginală sunt descrescătoare.
6. Faţă de firma care acţionează în condiţii de concurenţă perfectă şi care preia preţul
pieţei,firma de oligopol exercită, prin acţiunile ei individuale, influenţe asupra preţului.
7. Raritatea este o caracteristică numai a bunurilor scumpe.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
2 100
3 200
4 300

Proba E/ F
Varianta 74
1. Apa potabilă este întotdeauna un bun liber, deoarece este un dar al naturii.
2. Piaţa de tip oligopol se caracterizează prin existenţa unui număr redus de
producători, fiecare cu putere mare, astfel încât, prin deciziile lor, producătorii
influenţează preţul pieţei.
3. Acivităţile economice de obţinere a bunurilor şi serviciilor sunt nelimitate ca număr.
4. O taxă aplicată asupra profitului producătorilor de telefoane mobile va deplasa curba
ofertei spre dreapta.
5. Structura unui program de consum este optimă dacă utilitatea marginală pe ultima
unitate monetară cheltuită este aceiaşi pentru toate bunurile cumpărate.
6. Bunurile libere au numai utilitate în sens general.
7. Un producător poate produce un bun diferenţiat calitativ faţă de bunurile altor
producători din acelaşi domeniu de activitate, dacă acţionează pe o piaţă cu
concurenţă perfectă.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
1 200
2 300
3 400
cantitate cerută şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, în condiţiile creşterii intensităţii

Proba E/ F
Varianta 75
1. Tensiunea dintre nevoi şi resurse, exprimată de legea rarităţii, se manifestă numai în
cazul agenţilor cu venituri modeste.
2. Dacă un bun este de calitate superioară el nu poate avea utilitate economică zero.
3. Concurenţa este o caracteristică a oricărui tip de economie.
4. Oferta este mai mare decât cererea când preţul de vânzare este mai mare decât
preţul de echilibru.
5. De regulă, cererea pentru un bun, ca variabilă dependentă, se află în relaţie pozitivă
cu venitul producătorului acelui bun, ca variabilă independentă.
6. Cantitatea oferită dintr-un bun creşte, în situaţia în care creşte preţul acelui bun.
7. Producătorii consumă resurse pentru obţinerea bunurilor libere, vitale pentru existenţa
omului.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
10 100
20 200
30 300

Proba E/ F
Varianta 76
1. Nevoia de hrană face parte din categoria nevoilor complexe.
2. Utilitatea economică reflectă proprietatea unui bun de a satisface o anumită nevoie
umană.
3. Utilitatea totală a primei unităţi consumate dintr-un bun este egală cu satisfacţia
adiţională pe care o procură această unitate cumpărătorului ei.
4. Dacă numărul vânzătorilor unui bun este mic, atunci concurenţa este inexistentă.
5. Creşterea preţului unui bun determină scăderea cantitaţii cerute din acel bun.
6. Nu toate bunurile economice sunt destinate pieţei.
7. Costul de oportunitate reprezintă cea mai puţin valoroasă alternativă sacrificată în
favoarea alternativei alese.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
10 300
20 400
30 500
b) Reprezentaţi grafic, în acelaşi sistem de axe, curbele cererii şi ofertei, astfel încât să
ilustraţi modificarea preţului de echilibru şi a cantităţii de echilibru în “Situaţia B” faţă de

Proba E/ F
Varianta 77
1. Pământul, apa, aerul fac parte din categoria resurselor regenerabile.
2. Untul şi margarina sunt bunuri complementare.
3. Utilitatea totală obţinută în condiţiile creşterii cu o unitate a cantităţii consumate
succesiv dintr-un bun este reflectată de utilitatea marginală.
4. După provenienţa lor, resursele pot fi primare şi derivate.
5. În sens general, utilitatea unui bun diferă de la un cumpărător la altul.
6. În cazul în care cumpărătorii anticipează creşterea preţului la autoturisme, cererea
prezentă scade.
7. Oligopolul se caracterizează prin intrarea liberă pe piaţă a noilor agenţi economici
vânzători.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
10 400
20 300
30 200

Proba E/ F
Varianta 78
1. Legea utilitaţii marginale descrescânde reflectă relatia negativă dintre consumul
succesiv, continuu, al unui bun şi intensitatea nevoii pentru acel bun.
2. Pe piaţa unui bun, oferta reprezintă cantitatea din acel bun pe care agenţii sunt
dispuşi să o cumpere la un preţ dat.
3. Dacă accesul la un bun se poate realiza fără nici un fel de efort, atunci acel bun
poate fi considerat un bun liber.
4. Concurenţa imperfectă este întotdeauna o concurenţă neloială.
5. Sub aspect numeric, nevoile umane au un caracter limitat.
6. O condiţie necesară, dar nu şi suficientă, ca unui bun să i se confere utilitate în sens
economic este ca acel bun să nu fie deţinut iniţial de către consumator.
7. Costul de oportunitate este zero în cazul risipei de resurse.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
10 500
20 400
30 300
de producţie ale producătorilor cresc cu 5% faţă de cele din “Situaţia A”. 6 puncte

Proba E/ F
Varianta 79
1. În cazul bunurilor cu ofertă inelastică la preţ, scăderea preţului cu un anumit procentaj
determină scăderea cantităţii oferite cu un procentaj mai mare.
2. Dacă pe piaţa există două mari firme producătoare de locomotive care achiziţionează
piese şi subansamble de la numeroase alte firme, atunci acea piaţă are caracteristici
de oligopson.
3. Consumatorul raţional alege bunul al cărui raport dintre utilitatea marginală şi preţul
său este minim.
4. Proprietăţile reale, intrinseci ale unui bun conferă utilitate economică acelui bun.
5. Legile de protecţie a concurenţei sancţionează orice firmă care deţin o poziţie de
monopol pe piaţă.
6. După modul de relaţionare dintre ele în satisfacerea nevoilor umane, bunurile pot fi
substituibile sau complementare.
7. Peisajul montan reprezintă un bun liber pentru turiştii care locuiesc în zonele de
câmpie, dar care vizitează staţiunile montane.

B. Transcrieţi tabelul de mai jos referitor la piaţa unui un bun normal:

(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
30 400
20 300
10 200

Proba E/ F
Varianta 80
1. Bunurile a căror cumpărare este imposibil de amânat au cerere inelastică la preţ.
2. Bunurile economice comparativ cu cele libere sunt disponibile în cantităţi limitate.
3. Satisfacerea nevoilor umane se poate realiza în mod direct, din producţie proprie şi în
mod indirect, prin intermediul pieţei.
4. Cererea depinde invers proporţional de ofertă.
5. Mecanismul preţurilor şi al concurenţei, acţionează ca o „mână invizibilă a pieţei” care
orientează deciziile producătorilor.
6. Problema fundamentală a economiei este determinată de poluarea mediului natural.
7. Atomicitatea perfectă a pieţei se caracterizează prin existenţa a numeroşi agenţi
economici participanţi la tranzacţii, fiecare având o forţă economică mare şi
apropiată.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
30 400
20 300
10 200

Proba E/ F
Varianta 81
1. Între venitul unui cumpărător şi cererea lui pentru un bun inferior există o relaţie
negativă.
2. Contracţia cererii se poate explică prin tendinţa consumatorului unui bun care s-a
scumpit mai puţin de a înlocui acest bun cu un altul care s-a scumpit mai mult.
3. Creşterea costului marginal al unui produs poate conduce la scăderea ofertei acelui
produs.
4. Pe piaţa cu concurenţă perfectă oferta se adaptează spontan la modificarea preţului
şi a cererii.
5. Bunurile reprezentative pentru consumul civilizaţiei contemporane sunt tranzacţionate
pe pieţe de tip oligopol.
6. Resursele limitate nu pot avea utilizări alternative.
7. O alegere raţională este aceea care permite acel mod de utilizarea a resurselor care
maximizează costul de oportunitate al satisfacţiei obţinute.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
30 500
20 300
10 100

Proba E/ F
Varianta 82
1. Costul de oportunitate este determinat de caracterul limitat al nevoilor umane.
2. Piaţa concurenţială face selecţia agenţilor economici pe criterii de eficienţă
economică.
3. Atomicitatea cererii caracterizează concurenţa monopolistică.
4. Echilibrul consumatorului corespunde egalităţii utilităţilor totale raportate la preţurile
bunurilor achiziţionate .
5. În sens economic, o resursă este apreciată ca fiind limitată dacă provine din mediul
natural.
6. Raţionalitatea utilizării resurselor este necesară, dat fiind faptul că, pe ansamblul lor,
resursele cresc mai încet comparativ cu nevoile umane.
7. Utilitatea marginală are valoare minimă şi pozitivă la prima unitate consumată dintr-
un bun.


(u.m./buc.) (buc.)
(buc.) (buc.)
30 400 -
20 0 0
10 200 -

Proba E/ F
Varianta 83
1. Problema fundamentală a oricărei economii constă în sporirea bogăţiei naţionale.
2. După forma sub care se prezintă, bunurile economice pot fi materiale şi tangibile.
3. Când utilitatea totală creşte, utilitatea marginală este descrescătoare, dar pozitivă sau
negativă.
4. Extinderea sau contracţia cererii poate fi ilustrată grafic printr-o deplasare a curbei
cererii spre dreapta sau spre stânga.
5. Prin intermediul preţului de echlibru, piaţa face selectia agenţilor, eliminându-i pe cei
eficienţi.
6. Firma de tip monopol poate determina preţul, nu însă şi cantitatea vândută.
7. În condiţiile cererii inelastice, reducerea preţului unui bun determină creşterea
cheltuielilor totale ale consumatorilor.


Preţ Cantitate oferită ofertă cerere
(buc.)
(u.m./buc.) (buc.) (buc.) (buc.)
20 300 -
30 0 0
40 100 -

Proba E/ F
Varianta 84
1. Raţionalitatea se poate realiza numai în cazul utilizării resurselor neregenerabile.
2. Piaţa are rolul de liant între producători şi consumatori.
3. Scopul stabilirii de către stat a unor plafoane minime de preţ poate fi acela de a
proteja interesele producătorilor.
4. Când coeficientul de elasticitate a cererii faţă de preţ este mai mare decât 1, atunci,
la creşterea preţului unitar, venitul total al producătorului creşte.
5. Monopolul este tipul de piaţă opus liberei concurenţe.
6. Cantitatea de bunuri economice produsă de ţările dezvoltate este nelimitată.
7. Utilitatea marginală este maximă la ultima unitate consumată dintr-o mulţime de
bunuri omogene.


(u.m./buc.) (buc.)
(buc.) (buc.)
1 30 -
2 0 0
3 10 -

Proba E/ F
Varianta 85
1. De regulă, bunurile substituibile au cerere inelastică la preţ.
2. Costul de oportunitate este egal cu beneficiul oferit de cea mai bună alternativă la
care se renunţă.
3. Orice bun economic este destinat satisfacerii unei nevoi umane.
4. La scăderea preţului unui bun, în cazul unei oferte elastice la preţ, raportul dintre
indicele cantităţii oferite şi indicele preţului va fi subunitar.
5. În condiţiile concurenţei perfecte, producătorul individual nu poate influenţa preţul.
6. Raportul dintre nevoi şi cantitatea de bunuri economice existente la un moment dat
este subunitar.
7. Când utilitatea totală este descrescătoare, utilitatea marginală este negativă şi
crescătoare.


(u.m./buc.) (buc.)
(buc.) (buc.)
5 50 -
4 0 0
3 30 -

Proba E/ F
Varianta 86
1. În alegerile sale raţionale, pentru a-şi maximiza satisfacţia, consumatorul compară
utilitatea intrinsecă a unui bun cu preţul bunului respectiv.
2. Substituirea reciprocă a nevoilor umane este expresia caracterului lor concurenţial şi
al complementarităţii lor.
3. Scopul impunerii de către stat a unor plafoane maxime de preţ ce nu pot fi depăşite
de producători poate fi acela de a proteja interesele cumpărătorilor.
4. Preţul de monopol este mai ridicat decât cel de pe pieţele cu concurenţă de oligopol.
5. Când cererea scade şi oferta este constantă, preţul de echilibru nu se modifică, iar
cantitatea de echilibru creşte.
6. Pe ansamblul economiei, resursele disponibile sunt mai numeroase decât nevoile
populaţiei.
7. Statul poate acţiona asupra cererii unui bun vânzând pe piaţă cantităţi din acel bun.


(u.m./buc.) (buc.)
(buc.) (buc.)
10 200 -
20 0 0
30 400 -

Proba E/ F
Varianta 87
1. Nevoia de cultură face parte din categoria nevoilor vitale, de subzistenţă.
2. Oferta reprezintă cantitatea dintr-un bun pe care vânzătorii sunt dispuşi să o vândă,
în funcţie de preţ, într-o perioadă de timp.
3. Pe o piaţă cu concurenţă pură şi perfectă libertatea de intrare-ieşire pe piaţă se
realizează pe principii de raţionalitate economică.
4. Când coeficientul de elasticitate a cererii la preţ este subunitar, iar preţul creşte,
venitul total al producătorului scade.
5. Resursele regenerabile şi recuperabile sunt nelimitate.
6. Impulsul desfăşurării activităţii economice îl constituie trebuinţele.
7. Utilitatea totală coincide cu cea marginală la nivelul ultimei doze consumate dintr-o
mulţime de bunuri omogene.


(u.m./buc.) (buc.)
(buc.) (buc.)
20 20 -
30 0 0
40 40 -

Proba E/ F
Varianta 88
1. Nevoia de comunicare face parte din categoria nevoilor sociale.
2. Când consumul de resurse creşte mai rapid decât producţia, creşte gradul de utilizare
raţională a resurselor.
3. Piaţa este principalul canal de comunicare dintre producători şi consumatori.
4. Când cererea scade şi oferta nu se modifică, atunci preţul de echilibru şi cantitatea
de echilibru scad.
5. Preţul de piaţă al unui produs reflectă fenomenul de raritate, reglând accesul
agenţilor la bunuri.
6. Obiectivul major al consumatorului este maximizarea utilităţii marginale.
7. Sensul major al concurenţei este de a satisface într-un grad ridicat trebuinţele
producătorilor.


(u.m./buc.) (buc.)
(buc.) (buc.)
4 40 -
3 0 0
2 20 -

Proba E/ F
Varianta 89
1. Utilitatea marginală este maximă la prima unitate consumată dintr-o mulţime de
bunuri omogene.
2. Piaţa produselor militare poate fi apreciată ca o piaţă de monopson.
3. În cazul bunurilor inferioare, creşterea veniturilor determină creşterea cererii.
4. Amploarea manifestării concurenţei depinde,printre altele ,de gradul de diferenţiere a
ofertei vânzătorilor şi a preferinţelor cumpărătorilor.
5. Nevoile concurează între ele întrucât resursele sunt limitate.
6. Pe măsură ce cantitatea consumată dintr-un bun, apreciat ca necesar, scade,
utilitatea marginală a acelui bun tinde să crească.
7. Bunurile substituibile sunt bunuri-perechi care se utilizează numai împreună.


(u.m./buc.) (buc.)
(buc.) (buc.)
2 200 -
3 0 0
4 400 -

Proba E/ F
Varianta 90
1. Când utilitatea marginală este negativă şi descrescătoare, utilitatea totală creşte.
2. Bunurile substituibile sunt bunurile care pot fi folosite alternativ pentru a satisface
aceeaşi nevoie.
3. Cea mai importantă resursă economică este resursa umană.
4. O caracteristică a concurenţei imperfecte este cea referitoare la imposibilitatea
agenţilor pieţei de a acţiona individual în direcţia influenţării pretului.
5. Contracţia cererii apare când preţul creşte.
6. Când preţul creşte, iar raportul dintre indicele ofertei şi cel al preţului unui bun este
subunitar, oferta este inelastică.
7. Scopul stabilirii de către stat a unor plafoane minime de preţ poate fi acela de a apăra
interesele cumpărătorilor.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
3 300
4 400
5 500

Proba E/ F
Varianta 91
1. Nevoile umane sunt dinamice şi nelimitate deoarece satisfacerea lor necesită
consum de noi resurse.
2. Utilitatea marginală este egală cu utilitatea totală la nivelul primei unităţi consumate
dintr-o mulţime de bunuri omogene.
3. Unul dintre principiile raţionalităţii economice impune maximizarea satisfacţiei
obţinute cu cel mai mic consum de resurse.
4. După modul în care circulă între agenţii economic, bunurile pot fi marfare sau
nemarfare.
5. În cazul unei oferte inelastice la preţ,raportul dintre modificarea relativă a cantităţii
oferite şi modificarea relativă a preţului este supraunitar.
6. În sistemul economiei de piaţă, concurenţa nu este o variabiă definitorie a pieţei
deoarece deciziile economice sunt centralizate.
7. Producătorul exercită cel mai mare grad de control asupra preţului pe piaţa de
oligopson.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
2 40
3 30
4 20

Proba E/ F
Varianta 92
1. Când cererea creşte şi oferta nu se modifică, preţul scade.
2. Echilibrul consumatorului corespunde egalităţii dintre preţurile bunurilor achiziţionate.
3. Preţul de echilibru scade dacă se reduc veniturile consumatorilor.
4. În funcţie de exponenţii cererii şi ai ofertei, concurenţa poate fi loială şi neloială.
5. Gradul de acoperire a nevoilor umane depinde de cantitatea şi calitatea resurselor
atrase în activitatea economică.
6. Nu toate bunurile economice sunt destinate autoconsumului.
7. Pe piaţa cu concurenţă perfectă agenţii economici pot, prin acţiunile lor individuale,
să exercite influenţe asupra pretului.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
10 200
20 300
30 400
cantitate cerută şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, situatie caracterizată prin
scăderea cererii cu 25%. 6 puncte

Proba E/ F
Varianta 93
1. Bunurile complementare sunt acele bunuri care sunt utilizate împreună pentru a
satisface aceleaşi nevoi.
2. După provenienţa lor, resursele economice pot fi primare şi fiziologice.
3. Când cererea are elasticitate unitară la preţ, o modificare a preţului nu determină
schimbarea venitului total al vânzătorilor.
4. Modelul teoretic, ideal al concurenţei pure reflectă mecanismul perfect de funcţionare
a pieţei.
5. O modificare a preţului unui produs va determina deplasarea curbei cererii produsului
resprectiv.
6. Mărfurile nu sunt variabile definitorii ale pieţei.
7. Obiectivul major al consumatorului raţional este maximizarea utilităţii individuale a
unui bun.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
1 10
2 20
3 30

Proba E/ F
Varianta 94
1. Consumatorii raţionali cumpără bunurile necesare cu preţurile cele mai mici.
2. În situaţia unei cereri elastice la pret,reducerea preţului duce la creşterea încasărilor.
3. Un factor care influenţează utilitatea economică a pâinii este nivelul veniturilor
producătorilor de pâine.
4. Numărul şi puterea economică de piaţă a participanţilor la tranzacţii s-ar putea
constitui în criterii de diferenţiere a concurenţei perfecte de cea imperfectă.
5. Sub aspect cantitativ, cererea pentru un bun economic este mai mică decât nevoia
pentru acel bun.
6. Resursa economică de care depinde, în principal, utilizarea tuturor celorlalte resurse,
o constituie potenţialul demografic.
7. Când preţul scade, iar raportul dintre indicele preţului şi cel al ofertei unui bun este
subunitar, oferta este elastică.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
4 40
3 30
2 20
creşterea gradului de urgenţă a consumului pentru bunul dat. 6 puncte

Proba E/ F
Varianta 95
1. Dezvoltarea economică permite oamenilor să asigure o creştere a resurselor în
aceiaşi proporţie cu creşterea nevoilor, ceea ce conduce la satisfacera deplină a
nevoilor.
2. Aprecierea utilităţii economice a unui bun este dependentă de intensitatea nevoii
resimţită pentru acel bun.
3. Bunurile economice sunt limitate cantitativ pentru că provin din resurse
neregenerabile.
4. Pentru agenţii economici, concurenţa are un rol stimulativ şi nu unul coercitiv.
5. Costul real al alegerii reflectă cea mai bună alternativă sacrificată în alocarea
resurselor disponibile pentru obţinerea unor bunuri economice.
6. Piaţa confirmă dacă producătorii au acţionat în condiţii de eficienţă economică.
7. În cazul bunurilor cu ofertă inelastică la preţ, scăderea preţului cu un anumit procentaj
determină scăderea cantităţii oferite cu un procentaj mai mare.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
10 100
20 200
30 300
cantitate cerută şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, în condiţiile reducerii
veniturilor consumatorilor faţă de cele din “Situaţia A”. 6 puncte

Proba E/ F
Varianta 96
1. Utlităţile reprezintă bunurile capabile să satisfacă nevoi umane.
2. De regulă, pe măsura creşterii cantităţii consumate dintr-un bun, satisfacţia totală
resimţită de consumator sporeşte.
3. Cererea reprezintă acea parte din nevoile umane pentru anumite bunuri care nu
poate fi satisfăcută prin intermediul pieţei.
4. Costul de oportunitate a utilizării unei resurse se manifestă numai dacă acea resursă
este utilizată deplin şi cu maxim de eficienţă.
5. Tensiunea nevoi-resurse este permanentă şi are aceeaşi intensitate în timp.
6. Piaţa cu concurenţă perfectă se caracterizează prin opacitatea (lipsa transarenţei)
pieţei.
7. Dacă există un exces de cerere, guvernul poate spori unele taxe la import, pentru
asigurarea ofertei.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
20 400
30 300
40 200

Proba E/ F
Varianta 97
1. Limitarea resurselor trebuie interpretată prin raportare la nevoi, la potenţialul planetei,
dar şi la dezvoltarea ştiinţei şi a tehnicii.
2. În cazul unei cereri elastice la venit, creşterea venitului devansează creşterea cererii.
3. Utilitatea marginală coincide cu utilitatea totală la pragul de saturaţie.
4. Coeficientul de elasticitate a ofertei faţă de preţ se calculează ca raport între
modificarea în mărime absolută a ofertei şi cea a preţului.
5. Concurenţa stimulează progresul economic, tehnic şi social.
6. Bunurile libere sunt relativ nelimitate în raport cu nevoile.
7. Mobilitatea perfectă a factorilor de producţie se referă la accesul limitat al agenţilor la
utilizarea capitalului şi a muncii in condiţii de eficienţă.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
2 200
3 300
4 400

Proba E/ F
Varianta 98
1. Faptul că bunurile libere sunt virtual limitate, nu este o caracteristică a acestora.
2. Coeficientul de elasticitate a cererii faţă de venit se calculează ca raport între
modificarea procentuală a venitului şi cea a cererii.
3. Suma algebrică a utilităţilor marginale este mai mare decât utilitatea totală.
4. Concurenţa imperfectă este acel tip de concurenţă care permite agenţilor economici
să influenţeze piaţa în favoarea lor.
5. Poziţia curbei ofertei ar putea să nu se schimbe dacă are loc creşterea veniturilor
cumpărătorilor.
6. Concurenţa este o rivalitate economică în care unii pierd şi alţii câştigă.
7. Majorarea preţului resurselor necesare producerii unui bun conduce la creşterea
ofertei pe piaţa acelui bun.


(u.m./buc.) (buc.)
(buc.) (buc.)
3 300 -
2 0 0
1 100 -

Proba E/ F
Varianta 99
1. După destinaţia lor finală, bunurile economice se clasifică în prodfactori şi satisfactori.
2. Utilitatea în sens general este determinată de proprietăţile bunului.
3. Cererea este elastică în funcţie de venit atunci când coeficientul de elasticitate a
cererii faţă de venit este subunitar.
4. Concurenţa are un rol complex, dar şi contradictoriu prin unele efecte negative pe
care le poate genera.
5. Nevoile umane formează un sistem dinamic şi divers ca structură.
6. Pe piaţă se tranzacţionează bunuri destinate autoconsumului.
7. Când impozitele pe profitul firmelor cresc, atunci curba ofertei se deplasează spre
dreapta.

Cantitate cerută Surplus de Surplus de

(u.m./buc.) (buc.)
(buc.) (buc.)
3 300 -
2 0 0
1 100 -
ofertei şi să evidenţieze surplusul de ofertă / surplusul de cerere. 6 puncte

Proba E/ F
Varianta 100
1. Aprecierea utilităţii economice are un caracter subiectiv.
2. Din punct de vedere economic, costul de oportunitate este un cost al alegerilor
agenţilor economici.
3. Consumatorul are un comportament economic raţional numai atunci când cumpără
bunuri în baza experienţelor precedente.
4. Coeficientul de elasticitate a cererii pentru un bun este subunitar, dacă modificarea
preţului determină o modificare în sens opus, dar mai mică, a cantităţii cerute.
5. Atunci când cererea şi oferta cresc în aceeaşi măsură, este de aşteptat ca preţul de
echilibru să rămână constant şi cantitatea de echilibru să crească.
6. În condiţii de mobilitate perfectă a factorilor de producţie, aceştia pot fi uşor transferaţi
dintr-o ramură în alta, în funcţie de nivelul ratei profitului.
7. Dacă pe piaţa unui produs există numai câteva firme care au putere economică mare
şi influenţează preţul produsului, atunci piaţa are o concurenţă perfectă.


(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
1 100
2 200
3 300

I Eco

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

I Eco

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării – Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar

EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2009

a) Pentru fiecare dintre enunţurile de la 1 la 6, scrieţi cifra corespunzătoare enunţului şi

B. Transcrieţi tabelul de mai jos referitor la piaţa unui bun normal:

Cantitate cerută Cantitate cerută

EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2009

a) Pentru fiecare dintre enunţurile de la 1 la 6, scrieţi cifra corespunzătoare enunţului şi

B. Transcrieţi tabelul de mai jos referitor la piaţa unui bun normal:

Cantitate cerută Cantitate cerută

EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2009

a) Pentru fiecare dintre enunţurile de la 1 la 6, scrieţi cifra corespunzătoare enunţului şi

B. Transcrieţi tabelul de mai jos referitor la piaţa unui bun normal:

Cantitate cerută Cantitate cerută

EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2009

a) Pentru fiecare dintre enunţurile de la 1 la 6, scrieţi cifra corespunzătoare enunţului şi

B. Transcrieţi tabelul de mai jos referitor la piaţa unui bun:

Cantitate oferită Cantitate oferită

EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2009

a) Pentru fiecare dintre enunţurile de la 1 la 6, scrieţi cifra corespunzătoare enunţului şi

B. Transcrieţi tabelul de mai jos:

Cantitate oferită Cantitate oferită

EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2009

a) Pentru fiecare dintre enunţurile de la 1 la 6, scrieţi cifra corespunzătoare enunţului şi

B. Transcrieţi tabelul de mai jos:

Cantitate cerută Cantitate cerută

EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2009

a) Pentru fiecare dintre enunţurile de la 1 la 6, scrieţi cifra corespunzătoare enunţului şi

B. Transcrieţi tabelul de mai jos:

Cantitate cerută Cantitate cerută

EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2009

a) Pentru fiecare dintre enunţurile de la 1 la 6, scrieţi cifra corespunzătoare enunţului şi

B. Transcrieţi tabelul de mai jos:

Cantitate cerută Cantitate cerută

EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2009

a) Pentru fiecare dintre enunţurile de la 1 la 6, scrieţi cifra corespunzătoare enunţului şi

B. Transcrieţi tabelul de mai jos:

Cantitate cerută Cantitate cerută

EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2009

a) Pentru fiecare dintre enunţurile de la 1 la 6, scrieţi cifra corespunzătoare enunţului şi

B. Transcrieţi tabelul de mai jos, referitor la cererea pentru un bun:

Cantitate cerută Cantitate cerută

EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2009

a) Pentru fiecare dintre enunţurile de la 1 la 6, scrieţi cifra corespunzătoare enunţului şi

B. Transcrieţi tabelul de mai jos:

Cantitate cerută Cantitate cerută

EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2009

a) Pentru fiecare dintre enunţurile de la 1 la 6, scrieţi cifra corespunzătoare enunţului şi

B. Transcrieţi tabelul de mai jos referitor la piaţa unui bun normal:

Cantitate cerută Cantitate cerută

EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2009

a) Pentru fiecare dintre enunţurile de la 1 la 6, scrieţi cifra corespunzătoare enunţului şi

B. Transcrieţi tabelul de mai jos:

Cantitate oferită Cantitate oferită

EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2009

a) Pentru fiecare dintre enunţurile de la 1 la 6, scrieţi cifra corespunzătoare enunţului şi

B. Transcrieţi tabelul de mai jos:

Cantitate cerută Deficit de Deficit de

EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2009

a) Pentru fiecare dintre enunţurile de la 1 la 6, scrieţi cifra corespunzătoare enunţului şi

B. Transcrieţi tabelul de mai jos:

Cantitate cerută Exces de Exces de

EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2009

a) Pentru fiecare dintre enunţurile de la 1 la 6, scrieţi cifra corespunzătoare enunţului şi