These materials were developed as part of the project EuropeAid/Technical Assistance for Institution

Building in the TVET Sector, Romania Europe Aid/122825/D/SER/RO

CNDIPT
A project funded by the European Union

AUXILIAR CURRICULAR
Comunicații de date și rețele de
Comunica
calculatoare
PROFILUL: Tehnic
NIVELUL: 3
SPECIALIZAREA: Tehnician operator tehnică
ă de calcul

Bacau 2008

1
Autori:

Iordache Florin – Colegiul Tehnic de Comunicații “Nicolae Vasilescu

Karpen” Bacău
Mojzi Mihai – Colegiul Tehnic de Comunicații “Nicolae Vasilescu
Karpen” Bacău

CONSULTANŢĂ:

POPESCU ANGELA, EXPERT CNDIPT

ASISTENŢĂ TEHNICĂ:

IVAN MYKYTYN, EXPERT WYG INTERNATIONAL

2
Cuprins
INTRODUCERE .............................................................................................................................................................. 4
COMPETENŢE ............................................................................................................................................................ 6
OBIECTIVE ..................................................................................................................................................................... 8
MATERIALE DE REFERINȚĂ......................................................................................................................................... 9
TRANSMISIA SERIALA - DATE, SEMNALE ŞI TEMPORIZARI ............................................................................ 10
MODELUL OSI &TCP/IP .................................................................................................................................................... 21
REȚEAUA TOKEN RING .................................................................................................................................................... 22
ALGORITMUL DE FUNCȚIONARE AL REȚELEI TOKEN RING ....................................................................... 23
SUBNIVELUL ACCESULUI LA MEDIU (MAC) ............................................................................................................ 24
REȚEAUA FDDI ..................................................................................................................................................................... 25
REŢEAUA ETHERNET ........................................................................................................................................................ 27
ECHIPAMENTE DE REŢEA ............................................................................................................................................... 28
CABLURI TWISTED PAIR (CU PERECHI RĂSUCITE)............................................................................................. 29
CATEGORII DE CABLURI .................................................................................................................................................. 31
REALIZAREA PATCH-URILOR UTP STRAIGHT, CROSSOVER ŞI ROLLOVER .............................................. 34
CODURI DE LINIE ................................................................................................................................................................ 36
GLOSAR DE TERMENI ........................................................................................................................................................ 40
FIŞĂ DE DESCRIERE A ACTIVITĂŢII ............................................................................................................................ 45
FIŞĂ PENTRU ÎNREGISTRAREA PROGRESULUI ELEVULUI ............................................................................... 47
FIŞĂ DE FEED-BACK A ACTIVITĂŢII ............................................................................................................................ 49
FIŞĂ PENTRU VERIFICAREA ABILITĂŢILOR............................................................................................................ 50
FIŞĂ DE LABORATOR ......................................................................................................................................................... 51
FIŞĂ DE LABORATOR ......................................................................................................................................................... 53
FIŞĂ DE EVALUARE............................................................................................................................................................. 55
TABEL DE EVALUARE ŞI DE NOTARE ......................................................................................................................... 56
FIŞĂ DE EVALUARE ............................................................................................................................................................ 58
FIŞĂ DE LUCRU – COMPONETELE UNEI REȚELE .................................................................................................. 59
TEST DE VERIFICARE A CUNOŞTINŢELOR - MODELUL OSI ............................................................................. 60
DETERMINAREA ADRESELOR MAC ȘI IP A UNUI CALCULATOR............................................................................... 63
FIŞĂ DE LUCRU – TOPOLOGII ȘI OPERAȚII CU LAN ...................................................................................................... 69
TOPOLOGII DE REȚEA ....................................................................................................................................................... 71
REALIZAŢI PRACTIC! - REALIZAREA PATCH-URILOR UTP............................................................................... 72
ARITMOGRIF MEDII DE TRANSMISIE ............................................................................................................................. 73
ARITMOGRIF MODELUL OSI ............................................................................................................................................. 74
ARITMOGRIF ECHIPAMENTE DE RETEA ........................................................................................................................ 76
SOLUŢIONAREA ACTIVITĂŢILOR .....................................................................................................................77
FIŞĂ DE LUCRU – COMPONETELE UNEI REȚELE ............................................................................................................. 78
ARITMOGRIF MEDII DE TRANSMISIE ............................................................................................................................. 79
ARITMOGRIF MODELUL OSI ........................................................................................................................................... 80
ARITMOGRIF ECHIPAMENTE DE RETEA .................................................................................................................. 81
SUGESTII METODOLOGICE .............................................................................................................................................. 82

3
INTRODUCERE

Prezentul auxiliar curricular a fost realizat cu scopul principal de a oferi un sprijin în

activitatea de învăţare a elevilor, având ca referinţă unităţile de competenţă din
Standardul de Pregătire Profesională pentru specializarea “tehnician operator
tehnică de calcul”. Suplimentar, auxiliarul îşi propune să orienteze şi să ajute
cadrul didactic în activitatea de proiectare, desfăşurare şi evaluare a procesului de
învăţare, pentru obţinerea unor rezultate cât mai bune.

Fiecare material din auxiliarul curricular (activităţi de învăţare, documente

de evaluare, anexe, glosar, bibliografie) îşi aduc o contribuţie diferenţiată la
realizarea competenţelor tehnice specifice modulului „Comunicații de date și
rețele de calculatoare”.

Modulul „Comunicații de date și rețele de calculatoare” se desfăşoară pe

durata anului şcolar astfel :

- 31 ore - teorie
- 45 ore - laborator tehnologic

Auxiliarul nu acoperă integral, toate cerinţele din Standardul de Pregătire

Profesională. Pentru obţinerea Certificatului de atestare profesională, este
necesară validarea tuturor competenţelor conform criteriilor de performanţă şi a
probelor de evaluare cuprinse în SPP.

În contextul vârstei elevilor din clasa a XII-a, având în vedere că aceştia încep
să devină „adulţi”, profesorul trebuie să admită că pentru aceşti elevi creşte
importanţa învăţării selective, creşte importanţa unei existenţe relativ
independente, creşte dorinţa de a lua decizii şi de a-şi asuma responsabilităţi. Prin
urmare este obligatoriu ca activităţile de învăţare să fie structurate cu finalitate
vizibilă, să nu existe aparenţa inutilităţii, să promoveze pragmatismul educaţional.

În elaborarea strategiilor didactice, profesorul trebuie să aibă în vedere

următoarele cerinţe:

elevii învaţă eficient atunci când o activitate de învăţare este considerată

utilă;

elevii învaţă când rezolvă o sarcină şi când sunt implicaţi activ în procesul
de învăţare;

elevii au stiluri proprii de învăţare, cu viteze deosebite şi în moduri
diferite;

4

elevii participă cu cunoştinţele lor (dobândite pe diverse căi anterior), în
procesul de învăţare;

elevii au nevoie de timp suplimentar acordat special, pentru ordonarea
informaţiilor noi şi pentru asocierea lor cu cunoştinţele mai vechi.

Prezentul ghid auxiliar a fost realizat cu intenţia de a înlătura pe cât posibil

eventualele momente de apatie ale elevilor de-a lungul unei ore de curs. În acest
sens s-a urmărit :

durata de concentrare intelectuală a unei activităţi de învăţare să nu

depăşească 20 minute;

activităţile de învăţare să beneficieze de o varietate de forme de
prezentare (explicaţii ascultate, demonstraţii scrise, proiecţii video, jocuri
de rol simulate etc.);

folosirea multiplă a imaginilor oferite de tehnologia comunicaţiilor
INTERNET şi utilizarea graficelor şi a schemelor bloc intuitive;

accentuarea aspectelor pragmatice prin propunerea unor activităţi de
învăţare care dezvoltă abilităţi şi competenţe utile într-un viitor posibil loc
de muncă.

Din perspectiva predării, profesorul devine organizator al unor experienţe de

învăţare relevante pentru elevi şi poate spori această relevanţă prin utilizarea unui
larg evantai de instrumente şi resurse didactice (problematizarea, descoperirea,
experimentul, exerciţiul, demonstraţia, observaţia, simularea, concurs de întrebări,
etc.) care să stimuleze imaginaţia creatoare, gândirea inteligentă, interesele,
atitudinea, nivelul de aspiraţie, asigurând dezideratele unui învăţământ formativ-
informativ.

Auxiliarul curricular are în centrul atenţiei şi activitatea de evaluare, ca

proces prin care se stabileşte dacă demersul didactic a reuşit şi dacă au fost
realizate obiectivele propuse. Pentru evaluare sunt recomandate teste, fişe de
evaluare, proiecte, referate precum şi examinări orale şi lucrări scrise. În final
rezultatele evaluării se raportează la criteriile de performanţă putându-se astfel
concluziona asupra eficienţei activităţilor de învăţare, concretizată în rezultatele
obţinute de elevi.

Chiar dacă materialele din auxiliar se vor dovedi a fi „captivante”, rezultatele

nu vor putea fi optime dacă fiecare elev nu devine conştient că fiecare vârstă are
atu-urile ei, iar un elev ceea ce poate să facă la modul superlativ pe durata vârstei
şcolare este să se instruiască temeinic !

5
COMPETENŢE
Comunicații de date și rețele de calculatoare
C1. Explică principiile procedeelor de a transmite date.
C2. Descrie procedeele de transmisii de date utilizate în rețelele digitale.
C3. Descrie topologiile și operațiile cu LAN.
C4. Selectează componentele fizice utilizate în rețelele de date.
Comunicare
C4. Susține prezentări pe teme profesionale
C5. Elaborează documente pe teme profesionale.

Unitate de
Competenţe Conţinuturi tematice
competenţe
27.Comunicaţii  Descrierea transmisiilor şi interfeţelor
de date şi reţele 27.1.Explică principiile asincrone.
de calculatoare procedeelor de a  Descrierea transmisiilor şi interfeţelor
transmite date. sincrone.
 Principiile modulării
27.2.Descrie  Descrierea generală a reţelelor de date.
procedeele de  Descrierea sistemelor de comutaţie
transmisii de date
 Reţeaua cu comutaţie de pachete
utilizate în reţelele
digitale.  Reţeaua ISDN
27.3.Descrie topologiile  Modele şi standarde
şi operaţiile cu LAN.  Topologia reţelelor de calculatoare
27.4.Selectează  Conectori utilizaţi în reţelele de calculatoare
componente fizice  Cabluri utilizate în reţelele de calculatoare
utilizate în reţele de  Echipamente utilizate în reţelele de
date. calculatoare

Demonstrarea ablităţilor de realizare a unei p

rezentări în situaţii de comunicare publică
referitoarea la proiectarea unui circuit electronic,
folosind:
 Surse de informare:
- baze de date
- manuale
- articole
- reviste de specialitate
- alte persoane.
5. Comunicare  Organizarea prezentării:
- succesiunea logică
- locul prezentării
5.1.Susţine prezentări - adecvarea la audienţă

6
 Unitate de
Competenţe Conţinuturi tematice
competenţe
pe teme profesionale. - forma prezentării
- realizarea electronică (aplicaţii de tip
“power point” sau altele).
 Tehnici de captare a atenţiei:
- suport non-verbal (imagine, grafică)
- exemplificări
- gestică
- mimică asociată
- pronunţie
- intonaţie.
 Surse de informaţie:
- manuale
5.3. Elaborează - literatură de specialitate
documente pe teme - articole
- rapoarte
profesionale.
- baze de date interne şi externe
 Extragerea şi sintetizarea informaţiei.
 Situaţii de comunicare.

7
OBIECTIVE
După parcurgerea modului Comunicații de date și rețele de calculatoare elevii vor
fi capabili să:
 Explice transmisiile asincrone
 Explice transmisiile sincrone
 Explice principiile de bază ale modulării
 Descrie sistemele de transmisii de date
 Descrie sistemele de comutație în telecomunicații
 Descrie o rețea cu comutație de pachete
 Descrie avantajele rețelei ISDN
 Compare performanțele rețelelor
 Topologia reţelelor de calculatoare
 Conectori utilizaţi în reţelele de calculatoare
 Cabluri utilizate în reţelele de calculatoare
 Echipamente utilizate în reţelele de calculatoare
 Să susțină prezentări pe teme profesionale
 Elaboreze documente pe teme profesionale

8
MATERIALE DE REFERINȚĂ

9
TRANSMISIA SERIALA - DATE, SEMNALE ŞI TEMPORIZARI

Transmisia digitala de date a evoluat de la conexiunea intre un calculator cu

echipamentele periferice, la calculatoare care comunica in reţele internaţionale
complexe. Cu toate ca transferul paralel este mai rapid, majoritatea transmisiilor
de date intre calculatoare sunt făcute pe cale serială pentru a reduce costul
cablului şi conectorilor. Exista şi limitări fizice de distanţă, care nu pot fi depășite de
magistrale paralele. In comunicaţia serială, datele sunt transmise bit cu bit. Toate
comunicaţiile sunt caracterizate de trei elemente principale:

• Date - înţelegerea lor, scheme de codificare, cantitate

• Temporizări - sincronizarea intre receptor şi emiţător, frecventa şi faza
• Semnale - tratarea erorilor, controlul fluxului şi rutare

Sincronizare - frecventa şi faza

Este necesar un mecanism care sa permită receptorului sa citească corect bitul

curent de intrare la jumătatea duratei lui. Receptorul trebuie sa știe durata unui bit
şi de unde începe bitul respectiv, adică trebuie sa cunoască frecventa şi faza
secvenţei de date. Daca emiţătorul şi receptorul au același semnal de tact,
sincronizarea este perfectă; emiţătorul scrie bitul pe frontul crescător al tactului,
iar receptorul citește bitul pe frontul coborâtor al tactului. Problemele apar când
receptorul şi emiţătorul nu au un semnal de tact comun. Daca duratele celor doua
semnale de tact, pentru emiţător şi receptor, nu sunt egale, apare o decalare, care
după un anumit număr de biţi rezulta intr-o eroare. Pentru a evita aceasta,
receptorul trebuie resincronizat regulat la nivel de bit. Din alte motive, trebuie
resincronizate şi începutul unui caracter, pachet sau mesaj. In figura de mai jos, in
primul caz, fiecare bit este citit la mijlocul duratei lui, iar in cazul al doilea, bitul 4 se
pierde deoarece tactul receptorului este prea încet.

10
Daca emiţătorul şi receptorul au același semnal de tact atunci se spune ca lucrează
in mod Sincron. Altfel, daca au semnale de tact separate, atunci lucrează in mod
Asincron.

In modul Asincron, emiţătorul nu trimite un tact deodată cu datele, ci inserează un

pseudo-impuls de tact, cunoscut ca Bit de Start, în fata fiecărui octet transmis.
Astfel, pentru fiecare caracter ASCII avem o transmisie independentă, cu
adăugarea biţilor de Start, Stop şi Paritate. Viteza de lucru se stabilește manual la
începutul transmisiei. Pentru informaţia de fază, receptorul trebuie sa detecteze
începutul bitului de Start. Pentru ca aceasta metoda sa funcţioneze, trebuie sa
existe, o perioada de liniște intre caractere, realizata cu bitul de Stop.

In modul Sincron, caracterele sunt transmise rapid, unul după altul, fără biţi de
Start şi de Stop. Pentru sincronizare, mesajul transmis este precedat de caractere
speciale de sincronizare, detectabile de receptor. Acestea sunt transmise
încontinuu şi când nu sunt date de transmis. Transmisiile in mod sincron pot folosi
scheme de inteligente de modulare, care se bazează pe elemente de circuit
suplimentare, iar semnalele de date şi tact folosesc aceeași perechi de fire. Aceasta

11
metoda, cunoscuta sub numele de codificare Manchester, este folosita in reţele
Ethernet.

O metoda sincrona alternativă este folosita pentru transmisii seriale rapide non-
caracter, orientate pe bit. Protocoale care folosesc aceasta metoda permit
transferul de date la viteze mari. Un astfel de protocol este şi protocolul HLDC.

Codificarea datelor şi controlul erorilor

Erorile pot apare când circuitele folosite pentru conexiune sunt afectata de zgomot
(interferente electrice) cum ar fi: lămpi fluorescente, comutarea unor motoare
mari, etc& Aceste vârfuri sunt induse in firele de comunicaţie care se comporta ca
niște antene. Deoarece tensiunile cu care se lucrează in calculatoare sunt mici,
efectul pe care i-l are acest zgomot este important. Canalele moderne de
comunicaţie sunt din ce in ce mai fiabile. Metodele de detecţie şi corecţie a erorilor
se îndreaptă spre domeniile CD-ROM-urilor şi DVD-urilor. Toate aceste metode
implica introducerea de informaţie neesenţială, pe lângă date utile, in transmisia
datelor. Exista mai multe metode care merita sa fie studiate:

• Biți de paritate - simplu de aplicat , nu oferă siguranţa mare

• Sume de control la nivel de bloc - simplu de aplicat , nu ajuta prea mult
• Împărțire polinomială - mai complicat de calculat, oferă securitate

Toate metodele de tratare a erorilor folosesc informaţie redundanta. De cele mai

multe ori, aceste informaţii sunt codificate înainte de transmisie.

Paritatea este cea mai discutata metoda de detecţie a erorilor pentru protecţia
transmisiilor seriale de caractere ASCII. La oricare din metode, emiţătorul
prelucrează o parte din date şi generează un fel de semnătura pe care apoi o
transmite împreună cu date utile. Când mesajul ajunge la receptor, acesta
prelucrează datele primite şi generează o semnătură pe care o compară cu cea
primita. Daca cele doua semnături nu coincid, atunci s-a produs o eroare. Metoda

12
bitului de paritate se poate aplica pentru date binare de orice lungime. Pentru
fiecare cuvânt este adăugat un bit de paritate (semnătura). Paritatea poate fi para
(cuvântul conţine un număr par de 1) sau impara (cuvântul conţine un număr
impar de 1). Calcularea parităţii se poate face cu operatorul XOR (SAU Exclusiv)
intre biţii cuvântului. Prin aceasta metoda este posibila doar detecția erorii
singulare, când sunt afectaţi un număr impar de biţi. O eroare dubla (afectează un
număr par de biţi) nu poate fi detectată prin acest mecanism. Prin urmare, aceasta
metoda nu oferă prea multa securitate. Un singur bit de paritate nu oferă
informaţii despre poziţia erorii.

Codurile Hamming reprezintă o alta metoda care permite şi localizarea erorii prin
adăugarea a mai mult de un bit de paritate după biţii utili. Este astfel posibila
detecţia şi corecţia erorii.

Acest mecanism permite corecția erorii singulare şi detecția erorii duble.

Suma de control la nivel de bloc este alt mecanism de detecţie a erorilor de

transmisie. Prima data este necesar ca datele sa fie împărţite in blocuri, care apoi
se însumează şi se obţine o sumă care va fi trunchiată, inversată şi adăugată la
sfârșit. La recepţie, blocurile primite, care includ şi suma de la sfârșit, se aduna pe
măsură ce sosesc, şi daca suma obţinuta nu este 0 atunci înseamnă ca datele sunt
eronate şi secvenţa trebuie retransmisă. Nu este posibila corecţia erorii. ă

O alta metoda de detecţie a erorilor este CRC (Cyclic Redundant Check). Şi în acest
caz se calculează o suma de control, dar prin împărţire aritmetică. Secvenţa de biţi
este împărţită cu un număr special ales. Împărţirea se face in modulo 2, adică
folosind operatorul XOR. Restul împărţirii reprezintă semnătura care va fi adăugata
la sfârșit, după biţii utili. Divizorul se obţine cu algoritmul folosit la codurile
Hamming. La recepţie, se recalculează restul împărţirii şi daca nu coincide cu cel
primit, atunci secvenţa este eronata.

13
Performantele acestei metode sunt impresionante. Un CRC care generează un rest
de 16 biţi poate detecta:

1. toate erorile in rafala de maxim 16 biţi

2. toate numerele impare de biţi din eroare
3. 99.998 % din toate erorile de orice lungime

CRC-ul se poate calcula mai ușor prin metode hardware, folosind registre cu
deplasare şi porţi logice XOR.

Standardul RS232

La nivelul hardware cel mai de jos al unei comunicaţii seriale, cel mai folosit este
standardul RS232 sau V24. Acesta presupune un conector D cu 25 sau 9 pini, la
care de cele mai multe ori sunt legate doar 3 fire. Un bit de 1 logic este transmis ca
aproximativ -9 volti, iar un bit de 0 logic ca +9V.

Cupla seriala cu 9 pini (partea de la calculator) are urmatoarea configuratie:

Acest tip de comunicaţie este folosit pentru a transmite un semnal digital de la un

calculator la un modem, care folosind mai departe alte standarde de comunicaţie,
transmite semnalul sub forma analogica, pe linia de telefon, spre un alt modem
legat la alt calculator. Computerul se numeste DTE (Data Terminal Equipment), iar

14
modem-ul DCE (Data Communications Equipment). In figura urmatoare este
ilustrat rolul pe care-l are legatura RS232 in comunicatiile de date.

USB - Universal Serial Bus

USB sau Magistrala Seriala Universala este un nou standard de comunicaţie seriala
de viteza mica, care are ca scop interfaţarea mai ușoară intre echipamente
periferice şi calculator, fără sa fie nevoie sa se instaleze cate o placa PCI pentru
fiecare periferic nou. Lăţimea de banda a portului USB este de 1.5 Mo/s, împărţită
intre maxim 127 de dispozitive atașate. Cablul de comunicaţie are 4 fire din care
doua sunt de date şi doua pentru alimentare (5V şi 0V). Pentru a face mai uşoară
interconectarea intre echipamente, se folosesc conectori standard Master şi Slave.
Lungimea cablului este de maxim 5m. Acesta are la un capăt conectori de tip A,
pentru conectarea la calculator (master) şi la celalalt conectori de tip B, pentru
conectare la periferic (slave).

15
Standardul USB folosește o conexiune de tip arbore in care sunt prezente
următoarele elemente: USB Host (sau gazda), USB HUB (sau dispozitiv de rutare) şi
unităţi funcţionale conectate (periferice). Host este in general calculatorul
(rădăcina arborelui), la care se pot lega doua sau mai multe HUB-uri (doua HUB-uri
pe port USB) sau direct periferice. La un HUB se pot conecta alte HUB-uri sau direct
periferice.

Modem-uri

Modem-ul este folosit intr-o conexiune Dial-Up pentru a permite calculatoarelor sa

comunice la distante mari prin intermediul reţelei telefonice publice. Un modem
tipic permite o viteza de comunicaţie intre 300 şi 56000 bps (bauds pe secunda).

Liniile telefonice lucrează cu semnale analogice, cel puţin la nivelul buclelor locale.
Dar calculatoarele lucrează cu semnale digitale. Apare deci o problema de
conectare. Aici intervine modem-ul, care se conectează intre calculator şi linia
telefonica. Numele de modem provine din termenii modulare-demodulare.
Modem-ul convertește nivelele logice de 0 şi 1, prezente in calculator, in diferite

16
tonuri. Frecventa tonurilor trebuie sa aparţină spectrului vorbirii (300 - 3400 Hz)
pentru a putea fi transmise pe liniile telefonice. Exista doua moduri de a face
conversia. Un singur ton reprezintă 1 logic, iar nici un ton reprezintă 0 logic. Pentru
al doilea mod, 1 şi 0 logic sunt reprezentate prin tonuri diferite (FSK). Pentru a
permite comunicaţia in ambele direcţii simultan (full-duplex), se folosesc 4 tonuri
diferite, cate doua pentru fiecare direcţie.

Pentru modularea purtătoarei pe linia telefonica, modem-urile moderne folosesc

tehnici complexe de modulare in amplitudine şi faza care sunt prezentate
schematic mai jos:

1. modulatia in amplitudine (AM) nu se folosește in transmisiile de date,

deoarece e foarte sensibila la zgomot

2. modulatia in frecventa (FM) este des folosita deoarece are o toleranta mare

la zgomot

17
3. modulatia in faza (PM) faza semnalului sinusoidal se schimba in funcţie de
valoarea logica a semnalului digital

Daca pentru un bit de 1 logic, faza se schimba cu 180 grade, iar pentru un bit

de 0 logic cu 0 grade (nu se schimba), atunci pentru fiecare slot de timp se

transmite un bit de informaţie. Daca faza se schimba cu multiplii de 90

grade, atunci se pot transmite doi biţi simultan in același slot de timp.
Aceasta tehnica de modulaţie este prezentata in figura următoare:

4. modulatia in amplitudine şi faza (QAM) este folosita de modem-urile de

mare viteza. In aceasta tehnica de modulatie se schimba simultan şi
amplitudinea şi faza semnalului.

18
Mediii fizice pentru transmisia seriala

In mod uzual, mediul fizic de transmisie este bazat pe fire de cupru, acesta fiind şi
cazul standardului RS232 prezentat anterior. Comunicaţiile seriale pot folosi şi alte
medii de transmisie, cum ar fi: fascicole de raze infraroșii sau laser in aer sau
conduse prin fibra optica, ultrasunete, microunde sau radiofrecvenţa. In continuare
sunt prezentate trei domenii in care comunicaţia se face prin modularea luminii.

Telecomenzi in infrarosu

Telecomanda permite controlul de la distanta al unui dispozitiv, in cazul de fata

apart electronic de uz casnic (televizor, videorecorder, combina muzicala,
climatizator, etc...). Astazi, cele mai folosite sunt telecomenzile in infrarosu, care
folosesc ca suport fizic pentru transmiterea datelor, un fascicol de raze infrarosii
provenit de la o dioda LED care lucreaza in spectrul respectiv.

O astfel de telecomanda are un microcontroler care citește o minitastatură şi in

funcţie de butonul apăsat, emite un cod sub forma unui semnal digital pe o linie
seriala. Semnalul modulează fascicolul infraroșu emis de LED.

IrDA (Infrared Data Asociation)

19
IrDA definește un set de standarde care specifica felul in care se transmit datele,
fără fir, prin intermediul radiaţiei infraroșii. Specificaţiile IrDA se refera atât la
dispozitivele fizice implicate in comunicaţie, cat şi la protocoalele folosite.
Dispozitivele IrDA comunica folosind LED-uri cu emisie in infraroșu cu lungimea de
unda de 875 nm.

Conform standardul IrDA 1.0, distanta la care se comunica este de maxim 1 m la

lumina zilei (10 Klux) şi un unghi de deflexie de 15 grade. Viteza de transmisie
variază intre 2400 şi 115200 bps. Semnalul emis este modulat in impuls şi are o
durata de 3/16 din durata unui bit. Formatul unui cadru IR este același cu formatul
unui cuvânt emis de portul serial asincron. Un impuls IR reprezintă 0 logic, iar lipsa
lui reprezintă 1 logic.

Se pot obţine viteze de 4 Mbiti/s folosind tehnica de modulatie 4PPM, care

presupune un impuls cu 1/4 din durata unui bit, poziţionat in una din cele 4 pozitii
posibile, codificând astfel 2 biti de date intr-un singur impuls IR. Un astfel de
pachet folosește un cod CRC pe 32 de biti.

20
 MODELUL OSI &TCP/IP

OSI/ISO

Stratul aplicație
Asigură interacţiunea cu utilizatorul
Oferă servicii aplicaţie pentru transfer de fișiere, email, http etc.

Stratul prezentare
Convertește din formatul specific sistemului in formatul
specific reţelei

Oferă criptare, compresie

TCP/IP

Stratul sesiune
Facilitează iniţierea, menţinerea si încheierea conexiunilor Stratul aplicație
intre noduri. Se ocupa de prezentarea si managementul sesiunilor.
Sincronizează fluxurile de date înrudite, cum ar fi cele
video si audio pentru o transmisiune video

Stratul de transport Stratul de transport

Siguranţa transmiterii datelor Siguranţa transmiterii datelor
Controlul fluxului de date, Fragmentare Controlul fluxului de date, Fragmentare
Porturi diferite sunt utilizate pentru a diferenţia aplicaţiile Porturi diferite sunt utilizate pentru a diferenţia
care trec prin același nod aplicaţiile care trec prin același nod

Stratul rețea Stratul rețea

Asigură adresarea peste internet Asigură adresarea peste internet
Utilizat pentru rutare (determinarea căii pe care va Utilizat pentru rutare (determinarea căii pe care va fi trimis
fi trimis pachetul de date) pachetul de date)

Stratul legătură de date

Stratul legătură de date
Transfer sigur intre 2 noduri
Adresare fizică Transfer sigur intre 2 noduri

Adresare fizică

Transmite biţii de date mediului fizic

Stratul Fizic transmite biţii de date de la stratul legătură
de date mediului fizic

21
 REȚEAUA TOKEN RING

Principiu
O reţea Token Ring consta din mai multe
staţii legate intre ele prin legături punct – la -
punct,
topologia
realizata fiind
cea de inel
fizic. Cablarea reţelei se face însă sub formă
stelară, pentru asigurarea unei mai bune
operativităţi in munca de întreţinere a reţelei.
‘Centrul’ stelei îl reprezintă concentratorul
(numit și
Multistation
Access Unit), de la care pleacă legăturile către
staţiile din reţea.

Reţelele Token Ring utilizează un cadru special, numit token, pentru a

desemna dispozitivul care este autorizat să trimită din respectivul segment LAN.

Reţelele Token Ring sunt mai deterministe decât cele Ethernet, ceea ce
înseamnă că fiecare utilizator obţine dreptul de a-și transmite date la intervale
regulate. În cazul reţelelor Ethernet utilizatorii trebuie să concureze pentru accesul
la reţea. Spre deosebire de o staţie Ethernet, care poate transmite numai dacă linia
este liberă, o staţie de lucru Ehernet poate transmite date prin reţea numai dacă
este în posesia tokenului.

22
 Folie transparentă

ALGORITMUL DE FUNCȚIONARE
FUNC AL REȚELEI
ELEI TOKEN RING

•statia
statia asteapta receptia unui token pe linia ring-in,
ring si cand il sesizeaza, il retine
1

•statia
statia inhiba linia de repetare de bit (repeat
( path)
2

•statia
statia incepe transmisia propriilor date
3

•statia
statia transfera in retea bitii de date din campul Info
4

•daca
daca statia mai are de transmis date (mai are de transmis alte cadre) si timpul alocat pentru retinerea tokenului
THT (Timer Holding Token)) nu a expirat, seteaza bitul I (Intermediate)
( ) din campul ED, pentru a semnaliza ca acest
5 cadru nu este ultimul.

•cand
cand statia a transmis ultimul pachet, reseteaza bitul I
6

•daca
daca statia a terminat transmisia datelor proprii inaintea receptarii inapoi pe linia ring-
ring-in a primului cadru
transmis, este nevoita sa astepte acest cadru si va transmite in retea biti de umplere (fill
(fill bit)
bit
7

•cand
cand statia receptioneaza cadrul transmis (il recunoaste ca propriu prin intermediul campului de adresa SA), il
scoate din retea (nu il mai retransmite) si devine disponibila sa elibereze tokenul. Daca nu mai are cadre de
8 transmis, il elibereaza imediat, daca mai are date continua transmisia in conditiile descrise mai sus

•in
in timpul cat statia a transmis date in retea, statiile care nu au posedat jetonul (statiile B, C si D) au indeplinit doar
functia de repetare a bitilor de pe liniile ring-in
ring pe cele ring-out
out corespunzatoare, deci au transmis informatia mai
9 departe in retea

•daca
daca ele au detectat eroare de date, semnaleaza aceasta prin setarea bitului E din campul ED
10

•statia, la sfarsitul receptiei inapoi a cadrului (cadrelor) transmise, va elibera tokenul si va reactiva linia de repetare
proprie (repeat path).
11

23
 SUBNIVELUL ACCESULUI LA MEDIU (MAC)

Token Ring este o tehnică dezvoltată de către IBM şi standardizată

de comisia IEEE în standardul 802.5. Structura cadrului este următoarea:
Semnificatia campurilor din cadru este urmatoarea:
Campuri SD AC FC DA SA RI INFO FCS ED FS
Octeti 1 1 1 6 6 0-30 17749 4 1 1

Câmpul SD (Starting Delimiter), cu rolul de identificare al inceputul fizic al

cadrului.
Câmpul AC (Access Control), ce contine informatii pentru accesul la mediu (la inel).
Cele doua campuri formeaza asa numita secventa de start a cadrului, SFS (Start-

of-Frame Sequence).
Câmpul FC (Frame Control) defineste continutul pachetului.
Câmpurile DA (Destination Address) si SA (Source Address) reprezinta adresele pe
6 octeti ale statiei destinatare, respectiv ale statiei sursa a cadrului curent.
Câmpul RI (Routing Information) contine informatie de dirijare necesara daca
cadrul parcurge o retea extinsa prin folosirea de elemente de interconectare (se folosesc
porţi cu dirijare de la sursa. Lungimea sa este variabila, pana la 30 de octeti.
Câmpul Info reprezinta campul de date propriu-zis si poate avea o lungime de la 4
la 17.749 octeti. Aceasta lungime depinde de viteza de transmisie (sau de durata unui bit,
notata t ) si de valoarea timpului acordat statiilor pentru retinerea tokenului, THT (Timer
Holding Token), care are o valoare maxima stabilita prin standard la 8,9ms.
Câmpul FCS (Frame Check Sequence), reprezinta suma de control realizata prin
calculul CRC asupra campurilor pachetului.
Câmpul ED (Ending Delimiter) indica sfarsitul pachetului.
Câmpul FS (Frame Status) este folosit pentru instiintarea statiei sursa despre
modul cum a decurs transmisia cadrului
Aceste ultime doua câmpuri formează secvenţa de terminare a cadrului EFS (End-

of-Frame sequence).
Fişă de documentare

24
 REȚEAUA FDDI

Fiber Distributed Data Interface constituie o metodă de acces destinată

reţelelor LAN şi reţelelor MAN. FDDI este o reţea bazată pe circulaţia unui token,
similară cu reţeaua Token Ring, şi utilizează cablaj cu fibră optică pentru a
transmite date la viteza de
100Mbps, pe distanţe de până la
10 km.

FDDI oferă opţiunea pentru

o topologie inel dublu, tokenul
circulând în sensuri opuse prin cele
2 inele. Traficul prin aceste inele se
desfăşoară în sensuri opuse:
traficul printr-un inel se desfăşoară
în sensul acelor de ceasornic, în
timp ce traficul prin celălalt inel
are loc în sensul opus acelor de
ceasornic.

FDDI oferă un mecanism care

permite reţelei să funcţioneze în
continuare chiar dacă inelul a fost
„spart”. Pentru aceasta este
nevoie de 2 inele. După cum se
observă tokenul este trimis de pe
un inel pe celălalt în încercarea de
a se păstra reţeaua funcţională.
Această facilitate se numeşte
autovindecare. FDDI permite
alocarea lăţimii de bandă în timp
real fapt care-l face ideal pentru o
mare varietate de aplicaţii. Acest

25
lucru este posibil prin cele 2 tipuri de trafic ce pot fi implementate: sincron şi
asincron.
Traficul sincron poate consuma doar o porţiune din totalull lăţimii de bandă a unei
reţele, în timp ce traficul asincron consumă restul. Lăţimea de bandă pentru
traficul sincron este alocată staţiilor care necesită transmiterea continuă a datelor
(voce, video).
In traficul asincron, lăţimea de bandă este alocată folosind o schemă de priorităţi
cu 8 niveluri. Fiecare staţie are atribuit un nivel de prioritate asincron şi poate
folosi la un moment dat toată lăţimea de bandă asincronă. Mecanismul de
prioritate poate bloca staţiile care nu folosesc lăţimea de bandă sau care au un
nivel de prioritate prea mic.
Conform specificaţiilor FDDI, pentru realizarea conexiunilor fizice se foloseşte un
inel dublu.
În FDDI se întâlnesc 2 categorii de staţii:
1. Single Attachment Stations (SAS) sau staţii clasă B, ataşate inelului principal
prin intermediul unui concentrator
2. Dual Attachment Stations (DAS) sau staţii clasă A, ataşate ambelor inele.
Exemplul următor vă poate face o idee despre o configuraţie FDDI
complexă (DAC – dual attachment concentrator).

26
 REŢEAUA ETHERNET

Ethernet este cea mai larg răspândită metodă de acces, fiind definită de
standardul IEE 802.3. Reţelele Ethernet au devenit atât de populare încât o
specificaţie pentru conexiune LAN sau pentru o reţea LAN implică utilizarea
Ethernet chiar dacă nu este specificată explicit.
Ethernet utilizează tehnica accesului multiplu cu sesizarea semnalului
purtător şi detectarea coliziunii, difuzând fiecare cadru prin mediul fizic respectiv
(fir, fibră, eter s.a.m.d). Înainte de a transmite date, fiecare staţie trebuie să
„asculte”reţeaua pentru a vedea dacă este utilizată. Datele sunt trimise doar dacă
staţiile nu „aud” date trimise în reţea. COLIZIUNEA este situaţia în care două staţii
detectează liniştea şi emit în acelaşi timp. Pentru a preîntâmpina problemele legate
de coliziuni, hardware-ul
Ethernet este prevăzut cu
senzori de detectare a
coliziunilor. Când o
coliziune e detectată,
datele sunt ignorate iar
staţiile care au trimis
datele le vor retrimite.
Adesea Ethernet
este considerat ca fiind un mediu LAN partajat, ceea ce înseamnă ca toate staţiile
de pe un segment de reţea folosesc în comun lărgimea de bandă totală. Topologia
tipică folosită este topologie bus.
Dacă reţeaua
Ethernet este construită pe
bază de comutatoare a
atunci reţeaua nu mai este
considerată ca fiind reţea
partajată. În această
situaţie, fiecare pereche
emiţător – receptor are la
dispoziţie întreaga lăţime de
bandă a reţelei Ethernet.

27
 ECHIPAMENTE DE REŢEA
Hub-ul/ Repetorul
Repetă semnalul primit pe un port prin
ieșirile celorlalte porturi
Permite mai multor segmente punct la
punct să fie reunite într-o singura reţea
Ethernet partajat.
Poate apare fenomenul de congestie a reţelei.
Echipament de nivel 1
Switch-ul/ Comutatorul
Menţine separarea segmentelor de reţea pe care le conectează prin
păstrarea traficului local în segmentul de care ţine acesta.
Folosește adresele MAC pentru a
construi un tabel de gazde , localizând
aceste gazde într-un segment de reţea și
reţinând traficul aferent segmentelor
respective în interiorul acestor segmente.
Concentrează conectivitatea garantând lăţimea de bandă.
Echipament de nivel 2
Router-ul/ Ruterul
Este în esenţă un calculator cu două sau mai multe plăci de reţea ce acceptă
unul sau mai multe protocoale de reţea
(e.g. IP)
Menţine separarea segmentelor
de reţea pe care le conectează prin
păstrarea traficului local în segmentul de
care ţine acesta
Retransmite pachetele de date dintr-o reţea în alta
Reglează traficul reţelei
Echipament inteligent de nivel 3
Echipament de nivel 3

28
 CABLURI TWISTED PAIR (CU PERECHI RĂSUCITE)

Cablul Twisted Pair este un tip de cablu des întâlnit în care doi conductori sunt
răsuciţi unul în jurul celuilalt în scopul anulării interferenţei electromagnetice ce
cauzează diafonie (engl.: crosstalk). Numărul de răsuciri pe o distanţă de un metru
face parte din specificaţiile tipurilor de cabluri. Cu cât acest număr este mai mare,
cu atât diafonia este redusă mai mult.
Categorii de cabluri TP

UTP: Unshielded Twisted Pair (Cablu cu

perechi răsucite neecranat) Cablul UTP
este cea mai des întâlnită variantă de
cablu cu perechi răsucite din reţelele de
date. Cablurile UTP sunt numite adesea
cabluri Ethernet, după Ethernet,
standardul cel mai răspândit (dar nu şi cel
mai fiabil) ce foloseşte cabluri UTP.
STP: Shielded Twisted Pair (Cablu cu perechi
răsucite ecranat) În acest tip de cablu, fiecare
pereche este învelită într-o folie de ecranare
şi oferă o bună protecţie împotriva
interferenţelor şi a diafoniei. Foliile de
ecranare au, de asemenea, rolul de
conductor de împământare. Cablul STP a fost

utilizat cu precădere în reţelele token ring, dar în prezent este rar implementat
deoarece potenţialele performanţe superioare tipului UTP nu justifică diferenţa
mare de preţ. În plus, datorită foliilor, flexibilitatea cablului este mult redusă
Pe lângă aceste 2 categorii mai există și combinații:
FTP: Foiled Twisted Pair (Cablu cu perechi răsucite în folie)
Cablul FTP este un cablu UTP în care conductorii sunt înveliţi într-o folie exterioară
de ecranare în scopul protejării împotriva interferenţelor externe. Folia exterioară
are, de asemenea, rolul de conductor de împământare
S/UTP: Screened Unshielded Twisted Pair (Cablu cu perechi răsucite neecranat,
cu tresă)

29
Asemănător cu FTP, singura diferenţă fiind că S/UTP are o tresă împletită în loc de
folie învelind toate perechile.
S/FTP: Screened Foiled Twisted Pair (Cablu cu perechi răsucite cu folie şi tresă)
Acest tip de cablu este o combinaţie a tipurilor S/UTP şi FTP, fiind ecranat cu folie şi
tresă.
S/STP: Screened Shielded Twisted Pair (Cablu cu perechi răsucite ecranat, cu
tresă)
Cablul S/STP este asemănător tipului STP, dar are în plus o tresă împletită ce
înveleşte toate perechile (similară celei din cablul coaxial), oferind o protecţie
deosebită împotriva interferenţelor externe.
Categorii de cablu
Cablurile cu perechi răsucite sunt împărţite în categorii în funcţie de specificaţiile
privind integritatea semnalului. În cazul în care într-un sistem sunt utilizate cabluri
aparţinând mai multor categorii, performanţele maxime ale sistemului sunt
limitate la cele ale categoriei inferioare.

30
 CATEGORII DE CABLURI

Cat.1
Categoria 1 a fost iniţial definită în standardul TIA/EIA 568 şi a fost utilizată pentru
comunicaţii telefonice, ISDN şi sonerii. În prezent este perimată, nerecunoscută de
TIA/EIA şi neutilizată.
Cat.2
Categoria 2 a fost iniţial definită în standardul TIA/EIA 568 şi a fost utilizată în
reţelele token ring, fiind capabilă a transmite date la o viteză de 4Mbps. În prezent
este perimată, nerecunoscută de TIA/EIA şi neutilizată.
Cat.3
Categoria 3 a fost proiectată pentru a transmite în mod fiabil date la viteza de
10Mbps, având o frecvenţă de 16MHz şi făcând parte dintr-o familie de standarde
privind cablurile de cupru definite în parteneriat de EIA şi TIA. Cat.3 a fost utilizată
pe scară largă în anii '90 în reţelele de date, dar a pierdut din popularitate în
favoarea standardului Cat.5, standard similar dar cu performanţe sporite. Spre
deosebire de Cat.1, 2, 4 şi 5, Cat.3 este încă recunoscută de standardul TIA/EIA-
568-B.
Cat.4
Categoria 4 a fost iniţial definită în standardul TIA/EIA 568 şi a fost utilizată în
reţelele token ring, fiind capabilă a transmite date la o viteză de 16Mbps, având o
frecvenţă de 20MHz. În prezent este perimată, nerecunoscută de TIA/EIA şi
neutilizată.
Cat.5
Categoria 5 a fost proiectată pentru a oferi o înaltă integritate a semnalului. Odată
cu introducerea în anul 2001 a standardului TIA/EIA-568-B, categoria 5 a devenit
perimată şi a fost înlocuită de categoria 5e.
Specificaţiile iniţiale pentru cablul cat.5 au fost definite în ANSI/TIA/EIA-568-A, cu
clarificări în TSB-95. Aceste documente precizau caracteristicile de performanţă şi
cerinţele de testare pentru frecvenţe de până la 100MHz. Cablul cat.5 includea
patru perechi răsucite într-o cămaşă şi a fost utilizat în mod deosebit în reţelele de
100Mbps, precum 100BASE-TX Ethernet, deşi IEEE 802.3ab definea standarde
pentru 1000BASE-T - Gigabit Ethernet pe cablu cat.5. Cablul cat.5 avea 3 răsuciri la

31
fiecare ţol (2,54 cm) de cablu de cupru AWG 24. O altă caracteristică importantă
este că firele sunt izolate cu fluoretilen-propilenă (FEP) - plastic cu dispersie redusă;
cu alte cuvinte, constanta dielectrică a plasticului nu depinde în mare măsură de
frecvenţă. A fost acordată, de asemenea, atenţie deosebită minimizării
dezacordurilor de impedanţă la punctele de conexiune.
Cablurile cat.5 au fost în principal utilizate în cablarea structurată a reţelelor de
date, precum Fast Ethernet, dar au avut aplicaţie şi în transportul altor semnale, de
exemplu servicii de telefonie de bază, reţele token ring şi ATM (cu viteze de până la
155 Mbps, pe distanţe scurte).
Pentru conectarea cablului cat.5 se utilizau aproape întotdeauna conectori RJ-45.
Cat.5e
Categoria 5e este o versiune îmbunătăţită (engl.: Enhanced)a cat.5 care adaugă
specificaţii pentru telediafonie (engl.: far-end crosstalk). Deşi 1000BASE-T fusese
proiectat pentru a fi utilizat cu cablu cat.5, specificaţiile mai stricte ale categoriei 5e
au făcut din aceasta o alegere excelentă pentru utilizarea cu 1000BASE-T. În ciuda
specificaţiilor mai stricte privind performanţa (frecvenţe de până la 125 MHz),
cablul de categoria 5e nu permite distanţe mai lungi pentru reţelele Ethernet:
cablurile orizontale sunt limitate tot la 90m lungime. Caracteristicile de
performanţă şi cerinţele de testare pentru cat.5e sunt precizate în TIA/EIA-568-B.2-
2001.
Pentru conectarea cablului cat.5e se utilizează aproape întotdeauna conectori RJ-
45.
Cat.6
Categoria 6, definită în ANSI/TIA/EIA-568-B.2-1, este un standard de cablu pentru
Gigabit Ethernet şi alte protocoale de reţea, compatibil cu categoriile 3, 5 şi 5e.
Cat.6 impune specificaţii mai stringente pentru diafonie şi zgomot de sistem,
oferind în acelaşi timp performanţe înalte la o frecvenţă dublă faţă de cat.5e -
250MHz (max).
Ca şi standardele anterioare, cat.6 conţine patru perechi de conductori de cupru,
dar dimensiunea conductorilor creşte de la AWG 24 la AWG 23. La fel ca pentru
toate categoriile definite de TIA/EIA-568-B, lungimea maximă a unui cablu orizontal
cat.6 este 90m. În cazul unui canal complet (cablu orizontal plus cabluri de
conectare la fiecare capăt), lungimea maximă admisă poate fi până la 100m, în
funcţie de raportul dintre lungimea cablului de conectare şi lungimea cablului
orizontal.

32
Cat.7
Categoria 7, definită în ISO/IEC 11801:2002 drept cat.7/clasa F, este un standard de
cablu pentru Ultra Fast Ethernet şi alte tehnologii de interconectare ce poate fi
compatibil cu categoriile tradiţionale cat.5e şi cat.6. Caracteristicile cat.7 privind
diafonia şi zgomotul de sistem sunt şi mai stringente decât cele ale cat.6. Pentru a
atinge aceste caracteristici, s-a adăugat ecranare atât pentru fiecare pereche în
parte cât şi pentru întreg cablul.
Standardul cat.7 a fost creat pentru a permite construirea unei reţele 10-gigabit
Ethernet pe o lungime de 100m de cablu orizontal. Cablul cat.7 poate avea ca
terminaţie conectori GG45 compatibili cu conectorii RJ-45; utilizat împreună cu
conectorii GG45, frecvenţa normată a cablului cat.7 este de până la 600 MHz. Se
are, de asemenea, în vedere un standard de conectori dezvoltat de Simon, ce
renunţă la compatibilitatea cu RJ-45 în schimbul unei creşteri semnificative în
performanţă (frecvenţe de până la 1,2GHz). Această nouă interfaţă, denumită
TERA, reprezintă singurul tip de conector non-RJ de cat.7/clasa F recunoscut în
cadrul ISO/IEC 11801 Ed. 2.0.

33
 REALIZAREA PATCH-URILOR UTP STRAIGHT, CROSSOVER ŞI ROLLOVER

Cele mai întâlnire cabluri UTP cat5 sunt cele ce conţin 4 perechi de fire.
Aceste fire sunt colorate diferit: sunt 4 culori pline şi 4 culori ce conţin şi alb.
Perechile sunt de genul: firul alb-portocaliu, firul portocaliu, etc. Mufele RJ-45
folosite pentru terminarea cablurilor UTP conţin 8 găuri în care trebuie introduse
cele 8 fire, apoi cu ajutorul unui cleşte de sertizat, se sertizează mufa. În dreptul
fiecărei găuri din mufă se află o lamelă metalică care iniţial este deasupra găurii,
astfel încât firul intră uşor. În timpul acestui proces de sertizare lamela metalică din
dreptul fiecărei găuri este apăsată şi străpunge firul şi astfel se realizează contactul
electric.
Trebuie acordată mare atenţie la detorsadarea firelor. Atunci când este
îndepărtat manşonul de plastic şi sunt detorsadate perechile pentru a putea
introduce firele în mufă, trebuie avută mare grijă ca bucata de cablu detorsadat să
fie cât mai mică. În caz contrar, va apărea o interferenţă între fire, generând
crosstalk. Practic vorbind, trebuie tăiaţi cam 3-4 cm din manşon, apoi sunt
detorsadate firele, sunt aranjate în ordinea dorită, iar apoi cu ajutorul unor lame pe
care le are cleştele de sertizat, sunt tăiate firele, lăsând cam 3/4 din lungimea
mufei. În acest fel firele vor ajunge până în capătul mufei, asigurând un contact
electric perfect, iar bucata detorsadată va fi aproape inexistentă, minimizând riscul
apariţiei crosstalk-ului.
Pentru mufarea cablurilor
UTP există două standarde care
specifică ordinea firelor în mufă:
EIA/TIA 568A şi EIA/TIA 568B.
În cazul tehnologiei
100BaseTX şi 10BaseT (cele care
sunt folosite de altfel) transmisia şi
recepţia se fac pe câte o pereche.
Cu alte cuvinte, doar două dintre
aceste 4 perechi sunt folosite şi anume perechile portocaliu şi verde (respectând
standardele de mai sus). Pinii pe care se face transmisia şi recepţia sunt 1,2,3 şi 6.
Se folosesc două fire pentru transmisie (Tx+ şi Tx-) şi două pentru recepţie (Rx+ şi
Rx-).
Atenţie: firele de Tx şi firele de Rx trebuie să facă parte din aceeaşi
pereche!!! Să observăm că prima pereche ajunge pe pinii 1 şi 2, iar a doua pereche

34
pe pinii 3 şi 6, adică exact pe acei pini folosiţi. Dacă nu este respectat standardul
există marele risc ca cele două fire folosite pentru Rx sau Tx să nu facă parte din
aceeaşi pereche, moment în care torsadarea nu mai este practic folosită şi nu se
vor mai anula câmpurile electrice generând interferenţe serioase (cu alte cuvinte
ori nu va merge, ori va merge extrem de prost!).
În general în Europa se foloseşte standardul 568B, iar în Statele Unite 568A. De ce
este important de ştiut sau de respectat acest lucru? Teoretic vorbind nu contează
care din acest standard este folosit, atât timp cât ambele mufe (de la cele două
capete) sunt făcute folosind acelaşi standard. Dar atunci când se lucrează într-o
reţea de mari dimensiuni, lucrează mai mulţi oameni care poate nu vor discuta
între ei şi deci nu se vor pune de acord cum să facă mufele. Prin urmare cea mai
sigură soluţie este ca toată lumea să respecte acelaşi standard, astfel fiind reduse
foarte mult problemele generate de erori umane.
Există 3 mari tipuri de cabluri:

Cablul normal, sau direct (straight-through) - are ambele capete sertizate

folosind acelaşi standard (fie A-A - în SUA, fie B-B în Europa). Este folosit atunci
când conectăm o staţie într-un switch sau un hub.

Cablul inversor (cross-over) - atunci când vrem să conectăm direct două

staţii între ele fără a mai folosi un alt echipament, trebuie să avem în vedere că
ceea ce transmite o staţie trebuie să ajungă la cealaltă în pinii de Rx, iar pentru că
nu mai avem un echipament care să ne facă această inversare, trebuie să o facem
singuri, folosind un cablu inversor. Acest cablu inversează practic pinii 1 şi 2 cu pinii
3 şi 6, adică pinul 1 ajunge în cealaltă parte la pinul 3 şi pinul 2 la pinul 6. Acest
cablu se realizează făcând o mufă pe standardul A şi una pe standardul B (se
inversează perechile portocaliu cu verde).

Cablul de consolă (rollover) - Se foloseşte atunci când dorim să ne conectăm

la consola unui ruter, care este un port de comunicaţie serială prevăzut cu o mufă
RJ45. Celălalt capăt îl introducem într-un adaptor RJ45 - DB9 (sau DB25) pe care îl
folosim la portul serial al calculatorului. Acest tip de cablu are pinii în oglindă, adică
pinul 1 ajunge la pinul 8, 2 la 7, etc.

35
 CODURI DE LINIE
Într-o transmisiune de date, informaţia transmisă poate fi de origine analogică
sau numerică. Un semnal este considerat numeric (digital) dacă el este discretizat
în timp şi în amplitudine, ceea ce înseamnă că amplitudinea sa poate lua doar
anumite valori, care rămân constante pe intervale bine precizate de timp (respectiv
pe intervalul corespunzător duratei unui simbol). Pentru semnalele analogice,
amplitudinea acestora variază de o
manieră continuă în timp.
O informaţie analogică poate fi convertită în numeric, de exemplu semnalele
video sau audio. De asemenea şi procesul invers este posibil, respectiv conversia
din numeric în analogic.
Codarea semnalelor în banda de bază
Spunem despre o transmisie de date că se face „în banda de bază” dacă
semnalul de date nu suferă nici un fel de deplasare spectrală datorată modulaţiei.
Semnalele în banda de bază sunt supuse atenuărilor introduse de către liniile de
transmisie, ele trebuind regenerate periodic în cazul transmisiilor pe distanţe lungi.
În general, semnalul binar propriu zis nu este transmis pe linia de comunicaţie
sub forma sa brută, ci se utilizează diverse tehnici de codare a acestuia în prealabil.
Motivele care stau la baza acestei codări sunt diverse:
• Recuperarea tactului necesar unei transmisii sincrone este facilitată de către
secvenţele binare care prezintă tranziţii cât mai numeroase între două stări care
corespund unor simboluri. Este astfel de dorit evitarea transmiterii unor secveţe de
date care să corespundă unor şiruri lungi de 1, respectiv 0.
• Formarea spectrală („spectrum shaping”) a semnalului ce se transmite fără a
utiliza tehnici de modulare sau filtrare. Acest lucru poate fi important de exemplu
în aplicaţiile pe liniile telefonice, care introduc atenuări puternice ale semnalului la
frecvenţe mai mari de 300kHz
• Eliminarea componentei continue din semnal
• Utilizarea eficientă a benzii de frecvenţă. Se pot transmite date cu un debit
mai mare utilizând aceeaşi bandă de frecvenţă.
Tehnici de codare
Codarea NRZ (Not Return to Zero)
Acest tip de codare foloseşte două nivele
de tensiune diferite. Astfel un „1” logic este
reprezentat printr-un nivel pozitiv de tensiune
(+V), în timp ce unui „0” îi corespunde fie o
tensiune nulă (0V)- în varianta unipolară NRZ,
fie o tensiune negativă (-V) dacă ne referim la
NRZ bipolar.

36
 Codarea NRZ cunoaşte câteva variante:
- NRZ-L(Level): echivalent cu NRZ (1 - nivel ridicat, 0 – nivel coborât)
- NRZ-M(Mark): 1- apare o tranziţie, 0 – nu apare nici o tranziţie
- NRZ-S(Space): 1 – nu apare nici o tranziţie, 0 – apare o tranziţie
Debitul maxim teoretic care poate fi atins intr-o transmisie NRZ este egal cu
dublul benzii de frecvenţă ocupată de către semnal (pot fi transmişi 2 biţi/Hertz).
Principalul dezavantaj al codării de tip NRZ îl constituie lipsa tranziţiilor în
cazul unor secvenţe lungi de biţi identici, ceea ce poate duce la pierderea
sincronizării la receptor.

Codarea NRZI (Not Return to Zero Inverted)

Utilizări: Fast Ethernet (100 Base Fx),
FDDI
Codarea NRZI produce o tranziţie în
semnal pentru fiecare „1”, iar „0” este
reprezentat prin lipsa tranziţiei. Se poate
observa că transmiterea unui şir lung de „0”
poate provoca desincronizări. Eficienţa de utilizare a benzii este aceeași ca la NRZ.
Codarea bifazică
Se utilizează trei variante ale acestui tip de codare (BIΦ-L, BIΦ-M, BIΦ-S).
Prima dintre ele este cunoscută şi sub denumirea de codare Manchester, şi va fi
prezentată ulterior. În ceea ce priveşte codarea BIΦ-M, ea presupune apariţia unei
tranziţii la începutul oricărui interval de bit. Dacă bitul este de „1”, atunci o a doua
tranziţie va apare la mijlocul intervalului de bit. Pentru transmisia unui „0” nu se va
mai produce nici un fel de tranziţie. Codarea BIΦ-S este exact inversa codării BIΦ-
M (tranziţie la începutul intervalului de bit, urmată de o altă tranziţie la jumătatea
acestui interval dacă se transmite „0”, sau fără tranziţie dacă se transmite „1”).
Codarea Manchester
Utilizări: Ehernet 10Base5, 10Base2,
10BaseT, 10 BaseFL. Ideea care stă la
baza codării Manchester este aceea de a
determina o tranziţie pentru semnalul
emis, tranziţie care să apară la mijlocul
perioadei de bit. Astfel, un „1” este
reprezentat printr-o tranziţe de la nivelul +V la nivelul –V, în timp ce unei tranziţii
de la nivelul –V la nivelul +V îi corespunde un „0”. Este evident că în acest fel se
asigură sincronizarea între emiţător şi receptor, chiar şi în cazul transmisiei unor
secvenţe lungi de „0” sau „1”. Mai mult decât atât, întrucât simbolurile binare sunt
reprezentate prin tranziţii şi nu prin nivele constante (stări) ca la codajul de tip NRZ,

37
scade drastic probabilitatea apariţiei unor erori cauzate de mediul de transmisie.
Un zgomot care afectează semnalul poate modifica nivelele transmise, dar este
puţin probabil că el va duce la inversarea tranziţiei sau la lipsa ei, conducând astfel
la erori la recepţie.
Dezavantajul codării Manchester
Manchester constă în faptul că, pentru a transmite cu un
anumit debit binar, este nevoie de o bandă de frecvenţe disponibilă dublă faţă de
cea pe care am utiliza-o o în cazul altor tipuri de codare (de exemplu pentru a
transmite cu un debit de 10Mbps avem nevoie de o lăţime de bandă de 10MHz).
Acest inconvenient face codarea Manchester dificil de utilizat pentru debite
ridicate.
Codarea Manchester diferențială
Utilizare: reţelele
de tip Token-Ring
Token La
baza codării
Manchester diferenţiale
stă prezenţa sau
absenţa unei tranziţii la
începutul intervalului de
tact. Astfel, un bit de
„1” este reprezentat prin lipsa unei tranziţii, în timp ce fiecare bit de „0” este
semnificat prin prezenţa unei tranziţii.
Avantajele, respectiv dezavantajele acestui tip de codare sunt în general
ge
aceleaşi ca la
codarea Manchester nediferenţială.
Codarea AMI bipolară (AMI-Alternate
(AMI Mark Inversion)
Utilizare: transmisia ADSL
(Additional Digital Subscriber
Loop)
Principiu: zerourile sunt
reprezentate printr
printr-un
potenţial nul (absenţa
semnalului electric pe linie), în
timp ce biţii de „1” sunt reprezentaţi alternativ prin tensiuni pozitive (+V), respectiv
negative (-V).
V). În acest tip de codare pot exista intervale lungi de lipsă semnal
(pentru secvenţe lungi de „0”), lucru care poate duce la pierderea
pierderea sincronizării.
Există şi varianta inversată a acestei codări, anume codajul pseudoternar,
unde lipsa semnalului simbolizează un bit de „1”, iar „0” este reprezentat alternant
prin potenţiale pozitive şi negative.
Plecând de la codajul AMI, s-aus dezvoltat
at o serie de tehnici de codare care
tind să îl înlocuiască pe acesta în sistemele moderne de transmisiuni. Vom trata în

38
continuare unele dintre aceste coduri.
Codarea B8ZS (Bipolar with 8 Zeros Substitution)
Utilizare: standardul T1(transmisie rapidă de voce, date pe fire torsadate sau
cablu coaxial) Idee: Plecând de la codajul AMI bipolar, se înlocuiesc secvenţele de 8
zerouri consecutive, cu secvenţe în care să apară tranziţii pentru a se evita astfel
pierderea sincronismului. Astfel:
- dacă impulsul anterior acestei secvenţe de „0” este de nivel pozitiv,
atunci codul corespunzător este 000+-0-+;
- dacă impulsul anterior acestei secvenţe de 8 zerouri este de nivel
negativ,
atunci codul corespunzător este 000-+0+-;
Utilizarea acestui tip de codare va produce două violări ale alternanţei “+ -“,
situaţie care este improbabil să fie cauzată de către un zgomot.
Codarea HDB-3 (High Density Bipolar Order 3)
Utilizare: standardele E1, E3
Principiu: Se doreşte din nou evitarea desincronizărilor ce ar putea apare la
secvenţe de “0” lungi. Acest inconvenient este combătut astfel: dacă apare un şir
de 4 zerouri consecutive, ultimul bit este înlocuit cu o tensiune de aceeaşi
polaritate cu a ultimului bit de “1” introdus (viol de bipolaritate). Această măsură
ar putea duce însă la apariţia unei componente continue semnificative. De
exemplu, şirul 100000000, ar putea fi codat astfel : +000+000+. Pentru a evita
asemenea situaţii, fiecare bit de viol de bipolaritate trebuie ales de semn schimbat
faţă de precedentul. Tot pentru a evita introducerea unei componente continue în
semnal trebuie respectate regulile:
- dacă numărul de „1” de după ultimul viol de bipolaritate este par,
atunci un grup de 4 zerouri consecutive se înlocuieşte cu secvenţa „+00+” în
cazul în care ultimul nivel nenul de dinaintea acestei secvenţe a fost negativ,
respectiv cu „-00-” în caz contrar;
- dacă numărul de „1” ce urmează ultimului viol de bipolaritate este
impar, atunci un grup de 4 zerouri consecutive se înlocuieşte cu secvenţa
„000+” în cazul în care ultimul nivel nenul de dinaintea acestei secvenţe a
fost pozitiv, respectiv cu „000-” în caz contrar.

39
GLOSAR DE TERMENI

100BaseT - Un termen echivalent pentru Ethernet rapid, un standard îmbunătăţit

pentru conectarea computerelor la o reţea locală (LAN). 100BaseT Ethernet
funcţionează în mod similar cu un Ethernet obișnuit, doar ca poate transfera datele
cu o viteza de maximum 100 mbps;

10BaseT - Cea mai des întâlnită forma a Ethernet, ce denotă o viteză a transmisiei
de 10 mbps, prin utilizarea cablului format din fire-pereche de cupru. Ethernet
reprezintă un standard pentru conectarea computerelor la o reţea locală (LAN);

ADSL - Linie de abonat digital asimetrica (Asymmetric Digital Subscriber Line); la fel
ca ISDN, ADSL utilizează linia telefonică standard pentru a oferi comunicaţii de date
cu viteza ridicată, dar în comparaţie cu viteza de transmisie ISDN de 64 kbps,
tehnologia ADSL poate livra viteze upstream (de la utilizator) de 640 kbps și
downstream (către utilizator) de peste 6 mbps. În același timp, ADSL utilizează
porţiunea de lăţime de bandă neutilizata de voce, oferind transmisii concomitente
de tipul voce și date.

Adresă IP - adresa gazdă pe 32 biţi (IPv4) sau 128 biţi (IPv6). Cu excepţia adreselor
private fiecare adresă internet este unică. Exemplu de adresă IPv4: 198.245.39.4;
de adresă IPv6: FEDC:BA87:200C:4267:FFFE:1080:0003:0016

Adresă IP privată - Blocuri de adrese IP rezervate de IANA (www.iana.org) pentru

utilizate în scop privat. Nu se foloseşte în Internet. Permite reţelelor locale să
refolosească adresele.

AutoIP - Extensie la DHCP care permite unei gazde să îşi auto-atribuie o adresă IP
dacă nu găseşte un server DHCP.

ANSI - American National Standards Institute - organizaţie a grupurilor industriilor

americane care colaborează cu comitete de standarde din alte ţări pentru a
dezvolta criterii ce facilitează schimburile și telecomunicaţiile internaţionale. Cele
mai importante realizări ale ANSI în domeniul informatic constau in: ASCII, SCSI și
ANSI.SYS.

ARP - Address Resolution Protocol - Realizează pentru IP (Internet Protocol) găsirea

adresei hardware a mașinii de destinaţie.

40
Attachment - atașament - Orice fișier cu legat de un mesaj e-mail constituie un
atașament. O serie întreagă de pachete de e-mail utilizează modul de cifrare MIME
pentru a atașa diferite fișiere la mesajele e-mail.

Autentificare - Autentificarea asigura transmiterea corecta a datelor digitale către

server-ul destinatar. în mod similar, autentificarea asigura destinatarul asupra
integrităţii mesajului și a sursei acestuia. Cea mai simpla forma de autentificare
necesita un nume de utilizator și o parola pentru accesarea unui anume cont.

bit - cifra binara. Un bit constituie cea mai mica unitate de date utilizata în
informatica, cu valoare egala cu 1 sau 0, abreviat cu ajutorul literei cursive b și
reprezentata deseori cu ajutorul prefixului kilo - (pentru 1,024 biti, sau 210) sau
mega - (1,024 x 1,024 biti).

bps - biți per secunda - Viteza de procesare a informaţiilor este măsurata în

numărul de biţi ce pot fi transferaţi intr-o secunda. Noile generaţii de modemuri au
viteza de procesare a informaţiilor mai mare de 9.600 bps, măsurata în kilobiti per
secunda: 14,4 kbps constituie un minimum acceptabil.

byte - De regula, un byte definește 8 biti (denumit totodată octet sau cuvânt), pe
care computerele le tratează ca unitate singulara. Secvenţele complexe de tipul
celor de 16 și 32 de biţi sunt totodată utilizate în limbajul informatic. Un byte este
abreviat cu ajutorul majusculei B.

browser - program de navigare Web; Un browser reprezintă interfaţa

dumneavoastră cu mediul Web, cu interpretare a fișierelor hypertext, cu
posibilitate de navigare prin nodurile Internet. Exemple de companii ce oferă
browser-e: The Mozilla Organization, Opera, Microsoft, CompuServe, Prodigy și
America Online.

Datapacket - Pachet de date - în ciuda faptului ca un calculator și un modem pot

transmite datele în secvenţe de un caracter, atunci când navigaţi pe Internet, când
descărcaţi fișiere sau trimiteţi corespondenta electronica, este mult mai eficienta
trimiterea informaţiei în grupuri mai mari, numite pachete de date.

Diafonia este un cuplaj magnetic neintenţionat dintre conductoare.

DHCP - dinamic host control protocol - protocol de control al domeniului-gazda

DHCP este un protocol pentru alocarea dinamica de adrese tip IP tuturor
computerelor conectate la o reţea. Cu ajutorul DHCP, unui computer ii poate fi

41
alocata o adresa IP unica, în mod automat și de fiecare data când se conectează la
o reţea, facilitând astfel administrarea adreselor IP. în momentul în care un
computer se conectează la o reţea, server-ul DHCP selectează și atribuie automat
noului sistem o adresa IP din lista primara.

Dial-Up Networking: Serviciu care va permite conectarea calculatorului dvs. la un

alt calculator sau la internet prin intermediul unui modem.

DNS - domain name system - sistemul numelor de domeniu. în momentul în care

trimiteţi un mesaj e-mail sau direcţionaţi programul de navigare Web către o
adresa tip URL, sistemul numelor de domeniu traduce automat transcrierile
alfanumerice în adrese Internet (serii de numere de tipul: 123.123.23.2). Acest
termen face referinţa la doua specificaţii: convenţiile de denumire a sistemelor-
gazda și modul în care numele sunt alocate în mediul Internet.

E-Mail: Electronic mail - serviciu de posta electronica prin intermediul caruia se pot
transmite mesaje și fisiere intre doua calculatoare / adrese de email. Fiecare
utilizator al serviciului e-mail are o adresa proprie de forma nume@domeniu.

Ethernet - constituie un standard pentru conectarea computerelor la o reţea locala

(LAN). Cel mai popular tip de Ethernet este 10BaseT, ce denota o transmise de vârf
cu viteza de 10 mbps.

firewall - este o aplicaţie software ce protejează un server din cadrul unei reţele
informatice prin echiparea cu masuri de securitate de tipul: apelare inversa sau
codare defensiva.

freeware - reprezintă aplicaţii tip software ce pot fi descarcate, stocate sau

redistribuite gratuit. Materialele freeware sunt protejate prin drepturi de autor, ce
nu permit decompilarea și re-vinderea sub titulatura proprie (spre deosebire de
programele din domeniul public, GNU).

FAQ: Prescurtarea în engleza a "Frequently Asked Questions" (Intrebari frecvent

puse). De obicei diferite pagini internet construiesc o astfel de pagina pentru a
răspunde la cele mai uzuale întrebări. Astfel, cei interesaţi o parcurg si, daca după
aceea mai au și alte întrebări, se adresează proprietarului acelui site;

FTP - Protocol de transfer al fișierelor - protocol internet utilizat pentru a copia

fisiere intre diferite computere conectate la reţea.

42
gateway - deschidere - un program sau echipament hardware ce transfera date
intre retele informatice, termen cu utilizare frecventa în accesarea site-urilor
Internet sau în transferul de mesaje tip e-mail intre diferite servere.

HUB - Aceasta componenta hardware este utilizata la conectarea computerelor din

cadrul unei reţele informatice (de regula, în conexiune tip Ethernet), servind ca
punct comun astfel încât informaţiile sa poată circula din cadrul unei locaţii
centrale către oricare computer din reţeaua informatica.

Nume de domeniu - Structură de nume ierarhică folosită în internet. Cel mai înalt
nivel este cel superior precum .COM, .EDU, .NET .RO etc, apoi numele de domeniu
înregistrat cum ar fi google. Apoi urmează subdomeniile precum mail sau www,
rezultând mail.google.com sau www.google.com.

IP - Protocol Internet

IPv4 - Versiunea actuală a protocolului Internet. O adresă pe 32 de biţi atribuită

fiecărei gazde. IPv4 oferă circa 4 miliarde de adrese IP.

IPv6 - Următoarea generaţie a protocolului Internet. Marea schimbare este adresa

pe 128 de biţi.

Internet - adeseori numit simplu "net"; este o reţea mondiala de reţele de

calculatoare. A fost conceput de catre Advanced Research Projects Agency (ARPA)
al guvernului american în anul 1969 și a fost numit ARPAnet. Ideea initiala a fost de
a construi o retea care va functiona chiar daca o mare portiune din ea este
distrusa, de exemplu în cazul unui atac nuclear.

NAT - Network Address Translation translatează un set de adrese IP în altă adresă

IP. Permite mai multor gazde să acceseze un singur cont ISP pe baza unei singure
adrese IP publice.

Port - valoare pe 16 biţi folosită pentru a se putea distinge între multiplele

conexiuni simultane ale unei gazde.

Router - Oferă o interfaţă între două sau mai multe reţele. Ia decizii de înaintare a
pachetelor, bazate pe adresa IP destinaţie.

Subdomeniu - nivelul inferior din ierarhia domeniului, cum ar fi www. Proprietarul

domeniului poate crea oricâte subdomenii doreşte.

Mască subrețea - Mască binară folosită la definirea limitei între adresa de reţea şi
componenta gazdă a adresei. Într-o subreţea gazdele sunt direct accesibile,

43
comunicaţia nu necesită un router. Comunicaţia între subreţele diferite necesită un
router. De exemplu, o mască de subreţea 255.255.255.0 are 24-
24-biţi alocaţi porţiunii
de reţea şi 8 biţi sunt rezervaţi
ezervaţi pentru gazde.

TCP - Transmission Control Protocol, TCP este un protocol de transfer capăt la

capăt care reface erorile de transmisie şi este responsabil cu reordonarea
pachetelor ce sosesc în altă ordine decât cea în care au fost transmise.

UDP - User Datagram Protocol este un protocol neorientat pe conexiune. Este

folosit atunci când nu este necesară sincronizarea celor două capete. UDP este
adesea folosit la transmisia multimedia. Dacă un pachet se pierde pe drum, nu este
o tragedie.

URL - Uniform
form Resource Locator, un nume gazdă accesibil oamenilor.

Port bine cunoscut - folosit la stabilirea conexiunii iniţiale. De exemplu, un port

bine cunoscut pentru serverele web este portul TCP 80.

WWW - World Wide Web, sistem de informare grafică bazat pe

pe hipertext.

O parte dintre termenii specifici domeniului rețelelor

rețelelor de calculatoare sunt
definiți în cuprinsul fişelor de conspect sau al fişelor de lucru urmând ca
profesorul şi elevii să-i
să descopere şi să-ii adauge prezentului glosar.
glosar

44
 FIŞĂ DE DESCRIERE A ACTIVITĂŢII

Modulul: Comunicații de date și rețele de calculatoare

După parcurgerea acestui modul:

ştii...
Ah

Să identifici topologia unei reţele

Mecanismele de comunicare

Sistemele de comutaţie în telecomunicaţii

înțelegi...

modelul OSI

modul de funcţionare a reţelelor de date

poți...

să explici principiile de bază ale modulării

să explici transmisiile sincrone și asincrone

să utilizezi reţelele de date

să alegi echipamentele necesare pentru realizarea reţelelor

Activităţile propuse în continuare şi altele asemănătoare propuse de cadrele

didactice te vor ajuta să atingi competenţele cerute pentru a deveni tehnician
operator tehnică de calcul

Poţi folosi fişele de lucru, te poţi verifica realizând celelalte activităţi propuse.

Fişele de lucru constau în:

- căutarea de informaţii din diverse materiale

45
 - exerciţii propuse spre rezolvare
- întocmirea unui portofoliu ce cuprinde toate exerciţiile rezolvate şi
activităţile desfăşurate

Portofoliul sau mapa elevului ar putea conţine:

• Rezultate ale lucrărilor şi activităţilor desfăşurate;
• Rezultate ale activităţilor de autoevaluare şi dovezi ale discuţiilor care au
avut loc;
• Fişe de observaţie completate de colegi şi alte opinii privind activităţile
desfăşurate;
• Fotografii sau alte dovezi privind activitatea desfăşurată;
• Fişe plan de acţiune, fişe de analiză a activităţilor desfăşurate;
• Comentarii ale profesorului privind atitudinea şi rezultatele elevului.

Alte activităţi cuprind teme, exerciţii sau aplicaţii care te vor ajuta să îţi
evaluezi singur nivelul de cunoştinţe şi de atingere a competenţelor parcurse.

Înainte de a rezolva exerciţiile propuse citeşte-le cu atenţie.

Dacă nu ai înţeles sau dacă nu şti la ce materiale să apelezi întreabă profesorul.
Profesorul va ţine evidenţa exerciţiilor pe care le-ai rezolvat şi va evalua progresul
realizat.

46
FIŞĂ PENTRU ÎNREGISTRAREA PROGRESULUI ELEVULUI

Numele elevului: _________________________

Numele profesorului: _________________________

Competenț Aplicare în Evaluare

Activități cadrul
e care Satis- Ref
efectuate şi Dat
trebuie Data unității de Bine făcăt acer
comentarii a
dobândite competență or e

Comentarii Priorități de dezvoltare

Competențe care urmează să fie Resurse necesare

dobândite (pentru fişa următoare)

47
• Competențe care trebuie dobândite
Această fişă de înregistrare este făcută pentru a evalua, în mod separat,
evoluţia legată de diferite competenţe. Acest lucru înseamnă specificarea
competenţelor tehnice generale şi competenţelor pentru abilităţi cheie, care
trebuie dezvoltate şi evaluate. Profesorul poate utiliza fişele de lucru
prezentate în auxiliar şi/sau poate elabora alte lucrări în conformitate cu
criteriile de performanţă ale competenţei vizate şi de specializarea clasei.
• Activități efectuate şi comentarii
Aici ar trebui să se poată înregistra tipurile de activităţi efectuate de elev,
materialele utilizate şi orice alte comentarii suplimentare care ar putea fi
relevante pentru planificare sau feed-back.
• Aplicare în cazul unității de competență
Aceasta ar trebui să permită profesorului să evalueze măsura în care
elevul şi-a însuşit competenţele tehnice generale, tehnice specializate şi
competenţele pentru activităţi cheie, raportate la cerinţele pentru întreaga
clasă. Profesorul poate indica gradul de îndeplinire a cerinţelor prin bifarea
uneia din următoarele trei coloane.
• Priorități pentru dezvoltare
Partea inferioară a fişei este concepută pentru a menţiona activităţile pe
care elevul trebuie să le efectueze în perioada următoare ca parte a viitoarelor
module. Aceste informaţii ar trebui să permită profesorilor implicaţi să
pregătească elevul pentru ceea ce va urma.
• Competențele care urmează să fie dobândite
În această căsuţă, profesorii trebuie să înscrie competenţele care
urmează a fi dobândite. Acest lucru poate implica continuarea lucrului pentru
aceleaşi competenţe sau identificarea altora care trebuie avute in vedere.
• Resurse necesare
Aici se pot înscrie orice fel de resurse speciale solicitate:manuale tehnice,
reţete, seturi de instrucţiuni şi orice fel de fişe de lucru care ar putea
reprezenta o sursă de informare suplimentară pentru un elev care nu a
dobândit competenţele cerute.

48
FIŞĂ DE FEED-BACK A ACTIVITĂŢII

Numele candidatului:

Clasa:
Detalii legate de
activitate:

Perioada de predare:

Activitate acceptată:

Activitate de
referinţă:

Este nevoie de mai

multe dovezi:
Comentarii:

Data de predare după revizuire:

Criteriile de performanţă îndeplinite:

Semnături de confirmare:
Profesorul Data
Candidatul Data

49
 FIŞĂ PENTRU VERIFICAREA ABILITĂŢILOR

Scrieţi litera corespunzătoare în coloane.

Alegeţi dintre următoarele variante: F = frecvent U = uneori R = rar sau niciodată

Să înţeleagă Să Trebuie să
Vocabular/
Elevii trebuie să citească: textul în înţeleagă aflu mai
descifrare
întregime propoziţii mult

Cărţi

Manuale

Ziare

Fişe conspect

Fişe de activităţi

Statistici (grafice)

Table/imagini proiectate

Literatură de specialitate

Notiţe

Semne şi simboluri

Instrucţiuni

Referate

Proiecte

Site-uri web

Lucrările altora

Altele: ………………………………………………………………………………………… ..

50
 FIŞĂ DE LABORATOR

NUME ELEV:
COALA:
CLASA:
NORME DE TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII
I DE PREVENIRE I STINGERE A INCENDIILOR
ÎN LABORATORUL DE TEHNOLOGIE

Respectarea normelor de tehnica securităţii muncii contribuie Ia asigurarea

condiţiilor de muncă normale şi Ia înlăturarea cauzelor care pot provoca accidente
de muncă sau îmbolnăviri profesionale.
În această direcţie responsabilitatea pe linie tehnică a securităţii muncii şi
prevenirea şi stingerea incendiilor, revine atât celor care organizează,
controlează şi conduc procesul de muncă, cât şi celor care lucrează direct în
producţie.
Conducătorul laboratorului trebuie să ia măsuri pentru realizarea
următoarelor obiective:
• Să se asigure iluminatul, încălzirea şi ventilaţia în laborator;
• Să se asigure expunerea vizuală prin afişe sugestive, privitoare atât la protecţia
muncii, cât şi la prevenirea şi stingerea incendiilor;
• Instalaţiile din laborator să fie echipate cu instrucţiuni de folosire;
• Să se asigure legarea la pământ şi la nul a tuturor echipamenelor acţionate
electric;
• În laborator să se găsească la locuri vizibile mijloace pentru combaterea
incendiilor;
• Să se efectueze instructaje periodice pe linie de protecţie a muncii, de prevenire
şi stingere a incendiilor;
• Înainte de începerea orei se va verifica dacă atmosfera nu este încărcată cu
vapori de benzină sau cu gaze inflamabile;
• Dacă s-a utilizat benzină sau alte produse uşor inflamabile pentru spălarea
mâinilor, acestea trebuie din nou spălate cu apă şi săpun şi şterse cu un prosop;
• Machetele sau exponatele trebuie să fie bine fixate în suport, iar utilizarea lor
se va face numai în prezenţa inginerului sau laborantului;
• Materialele utilizate se vor manevra cu grijă, pentru a nu se produce accidente

51
 precum: răniri ale mâinilor, răniri ale ochilor, insuficienţe respiratorii, etc.
• Manevrarea instrumentelor, a mijloacelor de lucru, a machetelor mai grele se
va face cu atenţie pentru a evita riscul de lovire.
• Prezenţa tensiunii electrice se va verifica cu instrumente de măsură.
Elevii:
• Vor utiliza materialul didactic doar sub supravegherea profesorului, iar în
timpul pauzelor vor aerisi sala de clasă pentru a păstra un microclimat
corespunzător de lucru;
• Nu vor folosi în joacă instrumentele puse la dispoziţie;
• Nu vor introduce obiecte în prizele electrice;
• Vor avea grijă de mobilierul şi mijloacele didactice din dotarea laboratorului;
• Vor semnala toate defectele instalaţiilor sau apariţia de situaţii periculoase;
• Vor efectua lucrările de laborator în prezenţa profesorului sau laborantului;
• Vor păstra o atmosferă de lucru în timpul orelor, în linişte şi cu seriozitate.

Nerespectarea regulilor mai sus menţionate poate conduce la accidente

nedorite, de aceea, abaterile vor fi sancţionate conform prevederilor legale şi ale
regulamentului de ordine interioară.

52
FIŞĂ DE LABORATOR

PROCES-VERBAL,

Încheiat astăzi ……………. cu elevii clasei …………… cu ocazia efectuării

instructajului pentru protecţia muncii.

Nr. crt. NUMELE I PRENUMELE SEMNĂTURA

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

53
19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

Profesor,

54
FIŞĂ DE EVALUARE

Cum sunt evaluate învăţarea şi rezultatele obţinute

Este nevoie de
Evaluarea este iniţială,
Metoda de evaluare Da Nu informaţii
formativă şi/sau sumativă?
suplimentare

Teste prestabilite

Examinări pe parcurs

Examinări finale

Teme stabilite

Proiecte

Teste practice

Prezentări orale

Evaluare a unor activităţi de

lucru

Mapele de lucrări

Evaluare continuă

Analize /rapoarte formale

Demonstraţii

Altele: ...........................................................................................................................................
Comentarii: ..................................................................................................................................

55
 TABEL DE EVALUARE ŞI DE NOTARE

COALA:
DISCIPLINA :
DATA: ......................
CLASA.....................
TITLUL LECTIEI:

Punctaj obţinut la
Total Nota
Nr.crt Nume şi Prenume
Aplicaţii Aritmogrif puncte obţinută

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

-17.

56
18.

19.

20.

21.

22.

23.

24,

25.

26.

27.

28.

29.

30.

57
FIŞĂ DE EVALUARE
Această fişă are rolul de a ajuta profesorul să-şi facă o imagine despre ceea ce

ştiţi legat de reţelele de calculatoare. De aceea sunteţi rugaţi să răspundeţi la

întrebările de mai jos:

Răspundeţi cu DA sau NU

______ 1. Aţi văzut până acum o reţea de calculatoare?

______ 2. Aţi utilizat până acum facilităţile oferite de o reţea de calculatoare?

______ 3. Aţi utilizat echipamente de reţea până acum?

Completaţi

1. Unde se întâlnesc reţele de calculatoare?

_________________________________________________________________________________

2. Care sunt avantajele utilizării reţelelor de calculatoare?

_________________________________________________________________________________

3. Care sunt echipamentele utilizate în realizarea reţelelor de

calculatoare?

_________________________________________________________________________________

Ce înseamnă OSI?

_________________________________________________________________________________

4. De ce este util un ruter?

_________________________________________________________________________________

5. La ce se utilizează cablul UTP?

58
FIŞĂ DE LUCRU – COMPONETELE UNEI REȚELE

Competența: Selectează componentele fizice utilizate în rețelele de date

Obiective: Să asociaţi corect anumite caracteristici la echipamentele date
Timp de lucru: 20 minute
Lucrați în echipe !
Aveţi date câteva caracteristici ale echipamentelor de reţea folosite curent în realizarea reţelelor
Ethernet. În dreptunghiurile de sub fiecare simbol treceţi pentru început numele echipamentului asociat
acelui simbol. Apoi asociaţi la echipamentele din stânga caracteristicile din dreapta.
Argumentaţi apoi alegerea! Repetă semnalul primit pe un port prin ieșirile
celorlalte porturi

Folosește adresele MAC pentru a construi un tabel

de gazde , localizând aceste gazde într-un segment
de reţea și reţinând traficul aferent segmentelor
respective în interiorul acestor segmente.

Echipament de nivel 3

Concentrează conectivitatea garantând lăţimea de

bandă.

Menţine separarea segmentelor de reţea pe care

le conectează prin păstrarea traficului local în
segmentul de care ţine acesta

Echipament de nivel 1

Poate apare fenomenul de congestie a reţelei.

Sunt în esenţă calculatoare cu două sau mai multe

plăci de reţea ce acceptă unul sau mai multe
protocoale de reţea (e.g. IP)
Menţine separarea segmentelor de reţea pe care
le conectează prin păstrarea traficului local în
segmentul de care ţine acesta

Retransmite pachetele de date dintr-o reţea în alta

Permite mai multor segmente punct la punct să fie

reunite într-o singura reţea Ethernet partajat.

Echipament de nivel 2

59
 TEST DE VERIFICARE A CUNOŞTINŢELOR - MODELUL OSI

1. Pe ce strat al modelului OSI operează ruterele?

1. Fizic 4. Substratul MAC al stratului

2. Transport legătură de date
3. Rețea 5. Sesiune
2 În ce strat al modelului OSI sunt biții împachetați în cadre?
1. Legătură de date 4. Prezentare
2. Transport 5. Aplicație
3. Fizic

3. Care sunt beneficiile folosirii unui model de rețea stratificat?

A. Specifică cum schimbările făcute unui strat trebuie propagate către

celelalte straturi
B. Facilitează detectarea şi corectarea erorilor
C. Se pune accent pe detalii şi nu pe funcționarea generală a rețelei
D. „sparge” procesul complex al rețelelor în părți mult mai uşor de supervizat.
E. Permite straturilor dezvoltate de diferiți producători să interopereze.

1. A şi B 4. Nici una de mai sus

2. B, D şi E 5. Toate de mai sus
3. A şi C
4. Straturile modelului OSI de sus în jos sunt:

1. Aplicație, Prezentare, Sesiune, Transport, Rețea, Legătură de date, Fizic

2. Sesiune, Prezentare, Transport, Legătură de date, Rețea, Fizic
3. Fizic Legătură de date, Rețea, Transport, Sesiune, Prezentare, Aplicație,
4. Prezentare, Aplicație, Sesiune, Transport, Rețea, Legătură de date, Fizic
5. Aplicație, Criptare, Sesiune, Rețea, Transport, LLC, Fizic

5. Care din următoarele operează la nivelul stratului prezentare? A. MIDI, B. FTP,

C. SMTP, D. TFTP, E. JPEG

1. A şi B 4. A şi E
2. A,C şi E 5. Nici una de mai sus
3. C şi E

6. Care din următoarele sunt protocoalele startului transport?

1. TCP şi UDP 3. FTAM

2. IP 4. IP şi TFTP

60
 5. TFTP

7. Care din următoarele sunt considerate a fi straturi superioare?

1. Prezentare şi sesiune 4. Aplicație prezentare, sesiune

2. Aplicație şi prezentare şi transport
3. Aplicație, prezentare şi 5. Aplicație
sesiune

8. Controlol traficului are loc în ce strat?

1. Fizic 4. Substratul MAC al stratului

2. Transport legătură de date
3. Rețea 5. Sesiune
9. Criptarea are loc în ce strat?

1. Aplicație 4. Transport
2. Prezentare 5. Legătură de date
3. Sesiune
10. Adevărat sau Fals: Stratul Rețea utilizează adresele fizice pentru a ruta datele
la destinatari.

1. Adevărat 2. Fals
11. Detecția şi repararea erorilor are loc la nivelul cărui strat?

1. Transport 4. Aplicație
2. Prezentare 5. Rețea
3. Legătură de date
12. Care strat stabileşte, menține şi încheie comunicațiile între aplicațiile de pe
dispozitive diferite?

1. Aplicație 4. Rețea
2. Prezentare 5. Legătură de date
3. Sesiune
13. În ce strat al modelului OSI este protocolul IP este implementat?

1. Aplicație 4. Rețea
2. Transport 5. Legătură de date
3. Sesiune
14. Care strat se ocupă de formatarea datelor aplicațiilor astfel încât să fie
inteligibile la destinație?

61
 1. Aplicație
2. Prezentare
3. Sesiune
4. Transport
5. Legătură de date

15. Care din următoarele sunt standarde pentru stratul aplicație? A. MIDI, B.
TIFF, C. JPEG, D. MPEG, E. GIF C şi D

1. B, C şi D
2. B,C,D şi E
3. Doar A
4. Toate

16. În ce strat se găsesc pachetele?

1. Fizic
2. Sesiune
3. Rețea
4. Transport
5. Legătură de date

17. Ce strat face translarea între adresele fizice MAC şi logice?

1. Fizic 4. Transport
2. Sesiune 5. Legătură de date
3. Rețea
18. Ce înseamnă OSI?

1. International Standards Organization

2. Open Systems Interconnect
3. Operating Standard Information
4. Operating System Interconnection
5. Open Systems Interface

19. Repetoarele şi huburile sunt dispozitive de strat ….?

1. Fizic 4. Transport
2. Sesiune 5. Legătură de date
3. Rețea

62
 DETERMINAREA ADRESELOR MAC ȘI IP A UNUI CALCULATOR
Competenţa: Descrie topologiile şi operaţiile cu LAN Obiective:
Obiective Să determinaţi adresa IP şi MAC a unui calculator
Timp de lucru: 30 minute
Lucraţi în echipe !

Utilizarea comenzii ipconfig /all pentru a determina adresa MAC şi IP a unei „gazde” cu sistem de
operare Windows XP / Vista într-o rețea Ethernet

Lucrări preliminare
Fiecare sistem de calcul conectat la o reţea Ethernet are o adresa MAC care este „arsă”
în placa de reţea. Adresele MAC sunt de obicei afişate ca 6 seturi de numere
hexazecimale separate de două puncte verticale sau liniuţe (de exemplu
15:aa:2f:3c:22:a1). De asemenea fiecare sistem de calcul conectat la o reţea locală /
Internet are un identificator unic numit adresă IP. Adresele IP sunt afișate ca 4 numere,
cunoscute ca octeţi, separate prin puncte (de exemplu 192.168.1.4). Comanda ipconfig
/all afișează adresa IP a calculatorului dumneavoastră și informaţii despre reţea.
Pentru efectuarea lucrării e nevoie de următoarele:
- O staţie de lucru care este conectată la o reţea locală de calculatoare și care are
adresa IP deja configurată
- Acces la comanda Run
In acest laborator veţi “găsi” adresele MAC şi IP ale sistemului vostru de calcul.
Pasul 1. Determinarea adresei MAC

63
a) Din desktopul sistemului de operare windows XP daţi click pe butonul de start
si apoi selectaţi comanda Run. Daca rulaţi Windows Vista din desktop selectaţi
butonul de start și selectaţi caseta search

b) (XP) în caseta de dialog Run scrieţi cmd apoi daţi click pe butonul OK
(Vista) în caseta search scrieți cmd și selectați cu mouse-ul legătura catre linia
de comandă ce va apare în secțiunea Programs

c) În promptul de comandă scrieţi ipconfig /all și apăsaţi enter

d) Comanda ipconfig /all va afișa o listă de informaţii despre configuraţia IP a
sistemului dumneavoastră de calcul. Un exemplu este arătat în continuare.
Informaţia afișată pe monitorul sistemului dumneavoastră de calcul va fi
diferită

64
e) Găsiţi adresa MAC a sistemului dumneavoastră și notaţi-o.
___ : ___ : ___ :___ : __ : ___ : ___ :___

f) De ce ar putea un calculator avea mai multe adrese MAC?

____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
_______________________________________________________________
g) Exemplul de mai sus arată că sistemul nostru de calcul are o singură placă de
reţea. Ce s-ar fi schimbat dacă sistemul nostru ar fi avut și o placă wireless?
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
_______________________________________________________________

h) Deconectaţi cablul(rile) plăcii(lor) de reţea și utilizaţi comanda ipconfig /all din

nou. Ce modificări constataţi? Adresa MAC se va afișa? Adresa MAC se schimbă
vreo dată?

65
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
_______________________________________________________________

i) De ce este importantă adresa IP a unui sistem de calcul?

___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
__________________________________________________________________
Determinarea adresei IP
j) Din desktopul sistemului de operare windows XP daţi click pe butonul de start
si apoi selectaţi comanda Run. Daca rulaţi Windows Vista din desktop selectaţi

butonul de start și selectaţi caseta

search

k) (XP) în caseta de dialog Run scrieţi cmd apoi daţi click pe butonul OK
(Vista) în caseta search scrieți cmd și selectați cu mouse-ul legătura catre linia
de comandă ce va apăare în secțiunea Programs

66
l) În promptul de comandă scrieţi ipconfig /all și apăsaţi enter
m) Comanda ipconfig /all va afișa o listă de informaţii despre configuraţia IP a
sistemului dumneavoastră de calcul. Un exemplu este arătat în continuare.
Informaţia afișată pe monitorul sistemului dumneavoastră de calcul va fi
diferită

n) Găsiţi adresa IP a sistemului dumneavoastră și notaţi-o.

_____ . _____ . _____ . _____
o) De ce este importantă adresa IP a unui sistem de calcul?
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
__________________________________________________________________
p) În promptul de comandă scrieţi ipconfig /? și urmăriţi rezultatul afișat. Care
este rolul acestei comenzi?
_________________________________________________________________

67
 _________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_______
q) Care sunt facilităţile oferite de această comandă?

68
 FIŞĂ DE LUCRU – topologii și operații cu LAN

Competența: Descrie topologiile şi operaţiile LAN

Obiective: Cunoaşterea topologiilor de reţea
Timp de lucru: 20 minute
Lucrați în echipe !

Adevărat sau fals

Indicaţi care din următoarele afirmaţii sunt adevărate şi care false
____ 1. Cele mai multe reţele de tip magistrală folosesc cablul coaxial ca mediu
fizic.
____ 2. Reţelele de tip magistrală sunt dificil de depanat deoarece este dificil
de identificat locaţia defectului.
____ 3. Topologia inel este baza pentru reţelele Ethernet şi Fast Ethernet
moderne.
____ 4. FDDI poate conecta LAN-uri din mai multe clădiri, cum ar fi campusurile
colegiilor.
Răspunsuri multiple
Identificaţi litera din dreptul opţiunii care completează cel mai bine afirmaţia sau
răspunde la întrebare.
____ 5. O __________________ este o hartă sau model de dispunere a
nodurilor într-o reţea
a. backbone b. topologie fizică
c. Ethernet d. FDDI
____ 6. O topologie ________________ constă într-un singur cablu ce
conectează toate nodurile unei reţele fără alte dispozitive de interconectare.
a. Stea b. Bus
c. Inel d. Fizică

____ 7. Într-o topologie ________________, fiecare nod este conectat la două

cele mai apropiate noduri astfel încât reţeaua întreagă formează un cerc.
a. Inel b. Bus
c. Stea d. Arbore

69
 ____ 8. Într-o topologie ________________, fiecare nod este conectat la un
dispozitiv central cum ar fi un hub sau un switch.
a. Inel b. Bus
c. Stea d. Arbore
____ 9. În ________________, un pachet de 3 bytes este transmis de la un nod
la altul intr-o manieră circulară în jurul unui inel.
a. Comutare de pachete b. Pasarea jetonului
c. Comutare de circuite d. Reasociere
____ 10. O _______________ apare atunci când 2 noduri verifică simultan
canalul de transmisiune, ajung la concluzia că este liber şi încep să transmită .
a. Bruiaj b. Comutare de circuite
c. Coliziune d. Asociere
____ 11. ________________, utilizează un inel dublu de fibră optică pentru a
transmite date la 100Mbps.
a. ATM b. FDDI
c. SPX d. IPX

Completați

12. La capetele reţelei bus sunt rezistori de 50 de ohmi cunoscute ca

___________________ .
13. Reţeaua cu comutare de _______________ , sparge datele în pachete înainte de
a fi transportate.
14. Într-o reţea Ethernet, un ____________________ este o porţiune din reţea în care
coliziunile apar dacă două noduri transmit date în acelaşi timp.

70
TOPOLOGII DE REȚEA
Competența: Descrie topologiile LAN

Obiective: Cunoaşterea topologiilor de reţea

Timp de lucru: 20 minute
Lucrați în echipe !

1. Descrieţi diferenţa intre topologia fizica și cea logică

______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
2. Desenaţi un exemplu de topologie magistrală.

3. Desenaţi un exemplu de topologie stea.

4. Desenaţi un exemplu de topologie stea extinsă.

5. Care sunt avantajele și dezavantajele topologiei stea

6. Desenaţi un exemplu de topologie inel.

7. Care sunt avantajele și dezavantajele topologiei inel? VANTAGES

8. Topologia ___________________ combină mai mult de un tip de topologie. Când pe

o magistrală se conectează două reţele cu topologie stea configuraţia se numește
topologie stea-magistrală.

9. Descrieţi o situaţie când se utilizează tehnologia hibridă.

_______________________________________________________________________

_______________________________________________________________________

71
REALIZAŢI PRACTIC! - REALIZAREA PATCH-URILOR UTP.
Competența: Selectează componentele fizice utilizate în reţelele de date
Obiective: Mufarea unui cablu de reţea conform standardului 568B
Timp de lucru: 15 minute

Aveţi nevoie:
1. Un cleşte sertizor pentru mufe RJ45
2. Un tăietor special sau un cuter

1. Se taie mantaua de PVC a cablului la 3 cm de

capăt folosind un tăietor specializat (se
presează puţin si se executa o mișcare circulară
în jurul cablului) sau un cuter (atenţie sa nu
tăiaţi si firele). S-ar putea să găsiţi un cleşte
sertizor care să aibă şi unealta de dezizolat
inclusă. Procedeul este acelaşi! Se despletesc
perechile si se ordonează firele conform standardului dorit (568 B).
2. Se taie firele la 1,5 cm de mantaua de PVC.

3. Se înfige cablul in mufa respectându-se

poziţia mufei si ordinea firelor conform
descrierilor de mai sus. Se verifica așezarea
corectă a firelor in mufă. Se sertizează mufa
folosindu-se cleştele de sertizare.

72
 ARITMOGRIF MEDII DE TRANSMISIE

 Vrei să te relaxezi învăţând?

Rezolvă următorul

1 2 3 4 5 6 7 8

Vertical:
1) Gruparea firelor la cablurile folosite în
realizarea reţelelor Ehernet 100Base-TX
2) Mediu de transmisie care permite o viteză
foarte mare de transmitere a datelor.
3) Mediu folosit de reţelele wireless.
4) Fibrele care folosesc pentru transmisie semnale
laser, permitând un singur flux de lumină să parcurgă
fibra
5) Unshielded ………….. pair.
6) Utilizat pentru transmiterea datelor prin fibrele
optice
7) Undele ................... sunt fenomene fizice în general naturale, care constau
dintr-un câmp electric şi unul magnetic în acelaşi spaţiu, şi care se generează
unul pe altul pe măsură ce se propagă.
8) Reţele LAN cu acces multiplu şi cu detectarea purtătoarei şi a coliziunilor

73
 ARITMOGRIF MODELUL OSI

 Vrei să te relaxezi învăţând?

Rezolvă următorul

1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11

Vertical:
1) Oferă servicii aplicaţie pentru transfer de fişiere, email, http.
2) Mediu de transmisie care permite o viteză foarte mare de transmitere a
datelor.
3) Utilizat pentru rutare (determinarea căii pe care va fi trimis pachetul de date)
4) Model care defineşte un cadru de referinţă pentru reţele, format din 7 straturi.
5) Reprezintă un set de reguli pe baza căruia se determina forma datelor si
trasmisia acestora.
6) Converteşte din formatul specific sistemului in formatul specific reţelei
7) Unitate de date a protocolului de nivel 2
8) Semnifică sfârşitul cadrului şi poartă informaţiile referitoare la detectarea
erorilor sub forma CRC.
9) Echipament inteligent de nivel 3.

74
10) Asigură siguranţa transmiterii datelor şi controlul fluxului de
date
11) Unitate de date a protocolului de nivel 3

75
 ARITMOGRIF ECHIPAMENTE DE RETEA

 Vrei să te relaxezi învăţând?

1 Vertical:
2 1) .................. de reţea folosită
3 pentru conectarea fizică a
4 calculatorului la un LAN
5
2) Oferă o interfaţă între două sau
6
mai multe reţele
7
3) Sistem de calcul care are
8
implementată suita de protocoale
9
TCP/ IP
10
11
4) Concentrează conectivitatea
12
garantând lăţimea de bandă.
13 5) Este utilă pentru interconectarea
14 reţelelor locale ce utilizează tehnici
de control al accesului la medii
diferite.
6) Echipament de reţea de nivel I cu rolul de a retransmite informaţia (engl.)
7) Repetor …. cu mai multe porturi.
8) Domeniu de …………….. reprezintă zona de reţea în care orice calculator
membru al acesteia poate să transmită informaţii direct către alt calculator.
9) Dispozitiv neinteligent (engl).
10) Moment în care şirurile de biţi transmise de 2 sau mai multe calculatoare
interferează
11) Punct din reţea în care se întâlnesc mai multe ramuri.
12) Conductor electric format din fire metalice izolate
13) Loc într-un echipament de reţea la care se conectează un echipament
terminal
14) O porţiune de reţea delimitată de punţi, comutatoare sau rutere.

76
Soluţionarea activităţilor
• Scopul soluţionării activităţilor de învăţare ar trebui să fie acela de a oferi
elevilor şi profesorului informaţii referitoare la ceea ce a învăţat elevul şi ce mai
trebuie să înveţe în continuare.

• Fiecare soluţie ar trebui să înceapă pe o pagină nouă pentru a-i fi mai uşor
profesorului să dezvăluie soluţiile elevilor rând pe rând

• Fiecare activitate ar trebui să includă un titlu care să furnizeze următoarele

informaţii:
• Denumirea activităţii
• Denumirea modulului şi orice alte referinţe administrative.

• Sfaturi despre ce anume ar trebui să facă un elev dacă găseşte o soluţie identică
cu a altcuiva; de exemplu, orientarea către materiale suplimentare mai
avansate.

• Sfaturi referitoare la ce anume ar trebui să facă elevul dacă găseşte soluţii

diferite. Sfaturi potrivite vor varia în funcţie de domenii şi de activităţi. Un
anumit şablon ar putea fi:
o Rugaţi elevul să repete activitatea, dar cu asistare suplimentare – de ex.
Solicitându-i să citească instrucţiuni mai detaliate sau să utilizeze un
instrument cum ar fi un computer.
Apoi
o Dacă a doua încercare a elevului eşuează; direcţionaţi-l către materiale de
învăţare suplimentare sau către profesor.
o În cazul în care a doua încercare a elevului este o reuşită; rugaţi-l să
efectueze o activitate planificată pentru a le verifica cunoştinţele şi
înţelegerea. În cazul în care acea activitate este o reuşită, elevii vor fi
direcţionaţi către activitatea următoare sau către un material suplimentar
mai avansat.

77
FIŞĂ DE LUCRU – componetele unei rețele

Repetă semnalul primit pe un port prin ieșirile

celorlalte porturi

Folosește adresele MAC pentru a construi un tabel de

gazde , localizând aceste gazde într-un segment de
reţea și reţinând traficul aferent segmentelor
respective în interiorul acestor segmente.

HUB/ REPETOR
Echipament de nivel 3

Concentrează conectivitatea garantând lăţimea de

bandă.

Menţine separarea segmentelor de reţea pe care le

conectează prin păstrarea traficului local în
segmentul de care ţine acesta

Echipament de nivel 1

Poate apare fenomenul de congestie a reţelei.

SWITCH/ COMUTATOR

Sunt în esenţă calculatoare cu două sau mai multe

plăci de reţea ce acceptă unul sau mai multe
protocoale de reţea (e.g. IP)

Menţine separarea segmentelor de reţea pe care le

conectează prin păstrarea traficului local în
segmentul de care ţine acesta

Retransmite pachetele de date dintr-o reţea în alta

Permite mai multor segmente punct la punct să fie

ROUTER/ RUTERUL reunite într-o singura reţea Ethernet partajat.

Echipament de nivel 2

78
ARITMOGRIF MEDII DE TRANSMISIE

1 2 3 4 5 6 7 8
M
P O E
E F N L
R I E O E E
E B T M C T
C R E O T L T H
H A R D W A R E
I I S O R
S E M N
T R A E
E G T
D N
E
T
I
C
E

79
 ARITMOGRIF MODELUL OSI

1 A P L I C A T I E
2 R E T E A
3 P A C H E T
4 O S I
5 P R O T O C O L
6 P R E Z E N T A R E
7 C A D R U
8 T R A I L E R
9 R O U T E R
10 T R A N S P O R T
11 P A C H E T

80
 ARITMOGRIF ECHIPAMENTE DE RETEA

1 P L A C A
2 R U T E R
3 G A Z D A
4 C O M U T A T O R
5 P U N T E
6 H U B
7 D I S T R I B U I T O R
8 D I F U Z A R E
9 D U M B
10 C O N G E S T I E
11 N O D
12 C A B L U
13 P O R T
14 S E G M E N T

81
SUGESTII METODOLOGICE

Implicațiile diferitelor modalități de utilizare a materialelor didactice pentru

profesori şi elevi

• Rezultatele activităţilor desfăşurate şi ale evaluărilor, colectate atât de către

profesor cât şi de către elev, trebuie strânse şi organizate într-un anumit loc, astfel
încât informaţiile să poată fi regăsite cu uşurinţă.
• Pentru elevi, aceste tipuri de dovezi, alături de alte experienţe pe care le pot
avea, precum practica la locul de muncă, pot fi colectate într-o „mapă a elevului”

Mapa elevului ar putea conţine:

• Rezultate ale lucrărilor de evaluare efectuate pentru teme din domeniul
profesional sau abilităţi cheie
• Rezultate ale activităţilor de autoevaluare şi dovezi ale discuţiilor care au avut
loc
• Opiniile elevilor privind activităţile desfăşurate
• Planuri de acţiune /evaluări /activităţi viitoare planificate şi efectuate de către
elev
• Comentarii ale profesorului privind atitudinea şi rezultatele elevului

Recomandări:
Pe baza fişelor de documentare prezentate s-au elaborat modele de fişe de lucru,
teme, fişe de observare, exerciții, simulări, pe care le găsiţi la Activităţi pentru elevi.
Folosind aceste modele, puteţi crea propriile fişe de lucru şi pentru conţinuturile ce nu
au putut fi atinse în acest material.
Fişele se vor introduce în mapa de lucru a elevilor.

82
Sarcina suplimentară îi învaţă să citească şi alte articole de specialitate şi să se
documenteze. Această sarcină poate fi realizată foarte uşor şi de elevii cu cerințe
educaționale speciale. În felul acesta pot fi stimulaţi.
Elevii creativi pot fi încurajaţi să elaboreze mesaje promoționale, prin sarcina specială
propusă. Pot lucra şi în echipe la sarcina specială.
Propuneţi elevilor să caute informații pe internet.
Activităţile practice propuse duc nu numai la atingerea competenţelor privind reclama
şi publicitatea, ci şi a celor privind comunicarea. Mai mult, îi stimulează pe elevi să
participe activ la acţiunile şcolii şi să se implice şi în viitor în organizarea manifestărilor
deosebite ale acesteia, îi învaţă să aplice activităţi de relaţii publice în activitatea lor
viitoare. În general, aceste tipuri de acţiuni sunt uitate la nivelul firmelor mici.
Proiectul este propus este o lucrare pentru care se va oferi o perioadă de realizare mai
mare. Se vor discuta punctele ce trebuie atinse, se va realiza un plan al proiectului. Se
pot detalia subpunctele prezentate.
Se vor evidenţia lucrările realizate anterior care îi pot sprijini pe elevi în elaborarea
proiectului.

83