Str. Crvunarilor nr. 2, sect. 6, Bucureti bisericabelvedere@yahoo.

com
Cuvnt pen ru suflet
Duminica a 34-a dup Rusalii
{Duminica ntoarcerii Fiului risipitor)
Sfnta Evanghelie dup Luca 15, 11-32
"Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om avea doi fii. i a zis cel mai tanar dintre ei
tatalui sau: Tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avere. i el le-a mpar[it averea.
i nu dupa multe zile, adunand toate, fiul cel mai tanar s-a dus ntr-o [ara departata
i acolo i-a risipit averea, traind n desfranari.
i dupa ce a cheltuit totul, s-a
facut foamete mare n [ara aceea, i el a
nceput sa duca lipsa. i ducandu-se, s-a
alipit el de unul din locuitorii acelei [ari, i
acesta l-a trimis la [arinile sale sa
pazeasca porcii. i dorea sa-i sature
pantecele din rocovele pe care le mancau
porcii, nsa nimeni nu-i dadea.
Dar, venindu-i n sine, a zis: Ca[i
arga[i ai tatalui meu sunt ndestula[i de
paine, iar eu pier aici de foame! Sculandu-
ma, ma voi duce la tatal meu i-i voi
spune: Tata, am greit la cer i naintea
ta; Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul
tau. Fa-ma ca pe unul din arga[ii tai.
i, sculandu-se, a venit la tatal
sau. i nca departe fiind el, l-a vazut tatal sau i i s-a facut mila i, alergand, a cazut pe
grumazul lui i l-a sarutat. i i-a zis fiul: Tata, am greit la cer i naintea ta i nu mai sunt
vrednic sa ma numesc fiul tau.
i a zis tatal catre slugile sale: Aduce[i degraba haina lui cea dintai i-l mbraca[i i
da[i inel n mana lui i ncal[aminte n picioarele lui; i aduce[i vi[elul cel ngraat i-l
njunghia[i i, mancand, sa ne veselim; Caci acest fiu al meu mort era i a nviat, pierdut era
i s-a aflat. i au nceput sa se veseleasca.
Iar fiul cel mare era la [arina. i cand a venit i s-a apropiat de casa, a auzit cantece
i jocuri. i, chemand la sine pe una dintre slugi, a ntrebat ce nseamna acestea.
Iar ea i-a raspuns: Fratele tau a venit, i tatal tau a njunghiat vi[elul cel ngraat,
pentru ca l-a primit sanatos.
i el s-a maniat i nu voia sa intre; dar tatal lui, ieind, l ruga. nsa el, raspunzand, a
zis tatalui sau: Iata, de ata[ia ani [i slujesc i niciodata n-am calcat porunca ta. i mie
niciodata nu mi-ai dat un ied, ca sa ma veselesc cu prietenii mei. Dar cand a venit acest fiu
al tau, care [i-a mancat averea cu desfranatele, ai njunghiat pentru el vi[elul cel ngraat.
Tatal nsa i-a zis: Fiule, tu totdeauna eti cu mine i toate ale mele ale tale sunt.
Trebuia nsa sa ne veselim i sa ne bucuram, caci fratele tau acesta mort era i a
nviat, pierdut era i s-a aflat.
)v .vnc: /.v:i .oi v.vvi, iv ninc nv .oi o.vi :
^vi inc c .v nc o.vin v.v:i, cnv .v nv in vc .on vi nv ninc (Sf. Efrem Sirul)
Duminica Fiului risipitor
Duminica a 2-a a Triodului ne pune nainte pilda fiului risipitor, a tnrului
care i-a cheltuit n desfrnri toat motenirea printeasc i a ajuns argat i
porcar, adic rob patimilor celor ruinoase. Ce l-a facut sa se
gandeasca la tatal sau? Lipsa, foamea, mizeria vie|ii. Daca omul nu se
smereste de buna voie, Dumnezeu tot nu-l lasa; i trimite necazuri,
ncercari, boli, suferin|e, ca sa-l trezeasca. Pentru ca smerenia
trupeasca mai usor aduce si smerenia sufleteasca si omul se trezeste,
"si vine n sine". Chiar daca nu o face de buna voie, omul ajunge astfel
sa-si dea seama de starea decazuta n care se afla, de robia si de
neputin|a sa si alearga la Dumnezeu, singurul care poate sa
mantuiasca.
Pilda fiului risipitor tocmai acest rost are: s ne
ndemne s alergm degrab la Tatl, ndat ce ne-am vzut
cum suntem, ca s nu cdem n dezndjduire. $i, pentru ca sa
alunge de la noi ndoiala, teama, rusinea, ne pune nainte cea mai
desavarsita icoana a milostivirii si bunata|ii dumnezeiesti. Oricat de
multe pacate am fi facut, sa nu ne ndoim de iertare; niciodata nu este
biruita milostivirea si iubirea de oameni a lui Dumnezeu, "Care asa de
mult a iubit lumea, ncat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat pentru dansa"(Ioan 3, 16).
Am vzut undeva o mictoare icoan a acestei milostiviri dumnezeieti. O
casa n mijloc de campie si drumul care trece prin fa|a ei pierzandu-se la nesfarsit. Sus, pe
terasa casei, un batran cu barba alba, sprijinit n toiag, se apleaca nainte, cu mana streasina
la ochi, uitandu-se n zare. Ce a vrut sa spuna pictorul cu acest tablou? Zice pilda
evanghelica despre fiul risipitor care se ntorcea acasa: "i nca departe fiind fiul, l-a vazut
tatal sau i i s-a facut mila i, alergand, a cazut pe grumazul lui i l-a sarutat." (Luca 1S,
20)
Dar cum a aflat tatal de ntoarcerea fiului? Aici este talcul batranului ce se uita n
zare. Asa de mult si iubea fiul, ca nu-si putea nchipui sa-l piarda pentru totdeauna. De
aceea, mereu l astepta, mereu se uita n zare, mereu cu mana streasina la ochi: "Oare nu
cumva vine?" De aceea l-a si vazut de departe.
Aa-i mila cea nesfrit a lui Dumnezeu. Nu obosete, nu se mpu|ineaz,
mereu se uit dup fiecare din noi pctoii, mereu ne ateapt. Nu este pcat
care s biruiasc milostivirea lui Dumnezeu. De aceea, oricat de grozava ar fi
pacatosenia n care ne aflam, sa nu deznadajduim. Dumnezeu ne asteapta ca sa ne ierte, sa
ne cuprinda n bra|ele parintesti. $i nu numai ca ne mbra|iseaza -semnul iertarii, ci ne
mbraca cu haina cea dintai, cu haina cura|iei; ne pune inel n deget -semnul eliberarii de
pacat si al nfierii;ne pune ncal|aminte n picioare, adica ne ntareste pe calea virtu|ii, ca sa
nu ne mai n|epam de ghimpii pacatului si, taind vi|elul cel hranit, adica pe Fiul Sau
Euharistic,se face bucurie mare: se bucura Puterile ceresti si nsusi Tatal Ceresc pentru
pacatosul care se pocaieste (Lc 1S, 10)
La Utrenia acestei duminici se adaug i se cnt Psalmul 136: "La rul
Babilonului, acolo am ezut i am plans, cand ne-am adus aminte de Sion. (...) Canta[i-
ne noua din cantarile Sionului! ne ndemnau cei ce ne robisera pe noi. Dar cum sa cantam
cantare Domnului n pamant strain? De te voi uita, Ierusalime, uitata sa fie dreapta mea! Sa
se lipeasca limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune
nainte Ierusalimul, ca nceput al bucuriei mele. Fiica Babilonului, ticaloasa! Fericit este cel ce
va apuca i va lovi pruncii tai de piatra."
Psalmul acesta este o mictoare icoan a omului czut n robia pcatului
i a izbvirii lui. Cel robit de patimi este nstrainat de cetatea bucuriei - Sionul; este dus
departe, ca si fiul risipitor, n Babilonul cel ntunecat si n robie. "Canta si aici din cantarile
Sionului", porunceste diavolul. Bucura-te si n pacat, slaveste-ma si pe mine, cum slaveai pe
Dumnezeu." Dar cum sa cantam cantarea Domnului n pamant strain? Cantarea Domnului
rasuna numai mpreuna cu El si n casa Lui, numai cand suntem cu El si mplinim poruncile
Lui. n robia pacatului nsa, nu mai putem face voia Lui, suntem sub stapanirea tiranului
care ne robeste. Cum s te bucuri svrind pcatul? Adevrata bucurie numai n
casa printeasc se afl; numai n Sion putem cnta "cntarea Domnului".
Juramantul grozav al evreilor: "Sa-mi n|epeneasca mana cea dreapta si sa mi se
lipeasca limba de cerul gurii" - sa devin adica, neputincios cu mainile si sa-mi amu|easca
limba daca te voi uita, Ierusalime - ne ndeamna s nu uitm niciodat de Domnul,
orict de cumplit ar fi robia noastr i nstrinarea n care ne-a dus pcatul;
numai Ierusalimul sa fie nceputul bucuriei noastre; numai n Domnul sa se bucure inima
noastra!
Fericit este cel ce loveste de piatra pruncii fiicei Babilonului! Caci daca sunt omora|i
din fasa, pruncii babilonesti nu mai ajung mari, ca sa te robeasca. Aceasta, talcuiesc Sfin|ii
Parin|i, nseamna s omorm patimile din fa, de la nceput, s nu le lsm s
creasc; sa le lovim de Piatra-Hristos, prin necontenita rugaciune si nu vom mai fi lua|i n
robia babilonica a patimilor.
Ct de mult se oglindete lumea de azi n pilda fiului risipitorl Omenirea s-
a nstrinat de Dumnezeu, s-a dus n |ara cea strin a pcatului i i cheltuiete
toat avu|ia printeasc, darurile lui Dumnezeu, n desfrnri. Omul vrea sa fie
fericit, dar departe de casa parinteasca. $i a ajuns robul patimilor rusinoase, hamesit de
foame sufleteasca, gol si rusinat. va putea oare sa-si revina n sine? Sa-si dea seama ca "si
arga|ii Tatalui sunt ndestula|i" si sa se hotarasca "Scula-ma-voi si ma voi duce la Tatal
meu...?"
Aceasta-i singura cale care duce la casa printeasc.
"Grabeste de-mi deschide bra|ele parintesti, ca n desfrau mi-am cheltuit via|a.
Cautand spre boga|ia cea necheltuita a ndurarilor Tale, Nantuitorule, nu-mi trece cu
vederea acum inima mea cea saracita; ca |ie, Doamne, cu umilin|a strig: Gresit-am, Parinte,
la cer si naintea Ta!" Este calea cea buna a smerenie, pe care ne-a aratat-o vamesul si care
ne nvredniceste de atatea daruri: dobandirea iertarii, recastigarea starii celei dintai, nfierea,
ntarire mpotriva raului si tarie pe calea virtu|ii.
Dar s nu uitm cu nici un chip cele dou fe|e ale smereniei: experien|a
nevredniciei i a neputin|ei noastre s fie strns unit cu recunoaterea
dependen|ei noastre de Dumnezeu, cu alergarea ctre El. Numai asa ne putem
ridica, dupa cuvantul Domnului, "fiindca numai cine se smereste se va nal|a; cine ramane n
Nine aduce roada multa; iar cine se desprinde de Nine, se usuca si se arunca n foc" (Ioan
1S, S-6). Pcatul ne desprinde de vi|a vie|ii, care este Hristos; smerenia ne
altoiete din nou.
Duminica vamesului, aratandu-ne smerenia ca un izvor
de binefaceri ceresti, a subliniat ndeosebi prima fa|a a ei:
recunoasterea pacatelor proprii, a neputin|ei si nevredniciei
noastre n fa|a lui Dumnezeu. Duminica fiului risipitor ne
nfa|iseaza cealalta fa|a, trebuin|a de a alerga la Dumnezeu,
scparea i puterea noastr.
Numai ntors la casa parinteasca, fiul si-a recapatat
iertarea si starea cea dintai. Tatal l astepta mereu, dar nu s-a
dus dupa el. Cu Dumnezeu nu ne putem ntlni n |ara
pcatului, ci numai la El acas. Acolo-i haina cea noua, acolo-i
inelul, acolo-i ncal|aminte noua, acolo-i vi|elul cel ngrasat si
bucuria celor ceresti si praznuire cu Tatal si cu Fiul si cu Duhul Sfant, n vecii vecilor.
"Ca fiul cel desfranat am gresit si eu, ndurate!... Primeste-ma pe mine, cel ce ma
pocaiesc, Dumnezeule, si ma miluieste!" nvrednicete-m, Doamne, s Te bucur i eu
cu ntoarcerea meal Aminl
{Printele Petroniu Tnase - Schitul Prodromu, Sfntul Munte Athos)
"Dumnezeu nu pedepsete. Omul se autopedepsete, atunci cnd se
deprteaz de Dumnezeu. Sa dam un exemplu: Aici este apa, acolo este focul. Omul
baga mana n apa si se racoreste. Baga mana n foc si se arde. Cand se arde, se arde
singur, nu-l arde Dumnezeu."
{Sfntul Printe Porfirie Kavsokalivitul)
"Cnd bra|ele mele nu pot ajunge la oamenii care mi sunt dragi,
ntotdeauna i voi mbr|ia printr-o rugciune..." {PS Bartolomeu Anania)
De ce nu vii? - de Costache Ioanid
De nu vii de pe carari straine De ce nu vii cand nca sunt aproape?
sa-Ni cazi la piept ca un copil iertat? De ce te-ascunzi cat nca te mai chem?
Eu n-am fugit, cand numai pentru tine, De ce nu sim[i lumina Nea pe pleoape
ca Isaac am fost pe rug urcat. i Harul Neu, n ceasul tau suprem?
Nai mult de-atat, ce jertfa de iubire? De ce nu vrei sa fii cu Nine-n slava,
i cui i-ar da mai mult de-atat prin gand: sa colindam alaturi ceru-ntreg?
Un fiu pierdut sa rada n netire Din flori de Rai, din venica dumbrava,
i-un Dumnezeu sa cheme lacrimand?... cu mana Nea cununa sa-[i aleg!
De ce nu vii, tu suflet nehotarnic,
cat nca pot Nantuitor sa-[i fiu?
Cand vei striga, va fi atunci zadarnic,
vei plange-amar, dar poate prea tarziu!
"Dac Dumnezeu i amn pedeapsa, atunci tu nu-|i amna ntoarcerea." (Fericitul Augustin)
Calea libertjii
Mintea este legat cu lan|urile netin|ei, rtcirii, supersti|iei,
nedumeririi; se zbate, nsa din ele nu se poate smulge. Alipeste-te de
Domnul, iar El va lumina ntunericul tau si va rupe toate lan|urile n care se
zbuciuma mintea ta.
Voin|a este nln|uit de patimi, care nu-i dau loc s lucreze; ea se zbate, ca
cel legat de maini si de picioare, dar nu se poate slobozi. Tu nsa alipeste-te de Domnul, iar
El |i va da puterea lui Samson si va sfarama toate legaturile nedrepta|ii ce te |in ferecat.
Inima este mpresurat de griji nencetate, care nu-i dau odihn; tu nsa
alipeste-te de Domnul, iar El te va odihni; si vei avea pace n tine nsu|i, totul va fi luminos
n jurul tau, iar tu vei umbla mpreuna cu Domnul, fara mpiedicare si poticnire, prin bezna si
ntunericul acestei vie|i, spre bucuria cea atotfericita si deplina si spre nesfarsirea
vesniciei.Amin.
Zis-a Domnul: ,,Dac Fiul v va face liberi, ve|i fi liberi cu adevrat". Iata unde
este libertatea!
{Sfntul Teofan Zvortul)
Istorioar- Lampa sufletului i uitarea de Dumnezeu
tim ca Parintele ceresc ne-a nva[at cunoaterea desavarita prin
Sfintele Scripturi. Cu toata saracimea min[ii mele cred ca, dac omul nu
pstreaz bine n minte cuvntul Scripturii, toate cele pe care le-a
auzit, le uit i le nesocotete. Atunci, diavolul, care va gsi prilejul
s acioneze, va birui pe om.
Ca exemplu va pot aduce lampa cu ulei care a fost pregatita cum
trebuie i lumineaza. Daca nu i se va pune ulei la timp, ncet-ncet va ncepe
sa se stinga, iar ntunericul va crete. La un moment dat, chiar i oarecele se va apropia de
ea, ca sa-i roada fitilul. Cand fitilul nu va mai avea nici un pic de caldura, nici lumina,
soarecele va trage de fitil sa-l roada iar lampa cazuta pe jos se va sparge.(Avva Orsisie)
Cam aa se ntmpl i cu sufletul pe care-l nesocotim. Cu ct Duhul Sfnt
Se ndeprteaz ncet-ncet de el, nct cldura lui se stinge definitiv, diavolul i
roade rvna i i distruge pn i trupul. Iar daca omul are credin[a n Dumnezeu, chiar
daca-l rapete nesarguin[a, Dumnezeu, Care-l iubete, i sadete frica Lui i aducerea aminte
de iad ca sa-i revina i sa nu cada de la fa[a Domnului.
{Ziarul Lumina - preluare i adaptare dup o pild din Patericul egiptean)
Tco Tvon i.iv Tov - c. J22 2J JJ
Contul bisericii: BCR, Sect. 4, PAROHIA BELVEDERE - RO41RNCB0069007665720001