Traducerea s-a facut dupa textul grecesc, publicat in PG 48, col. 963-1054. © Editura Sophia, pentru prezenta editie Multumim doamnei Victoria D. Fecioru pentru permisiunea de a publica aceasta carte. Descrierea CIP a Bibliote IOAN GURA DE AUR, st. Despre preofie/ Sfantul Toan Gurl de Aur, Sf. Grigorie din Nazianz, Sf. Efrem Siru; trad. introd. si note de Pr. Dumitru Fecior ~ Bucuresti: Editura Sophia; Biserica Ontodoxa, 2004 ISBN 973-8207.98-3, ISBN 973-7957-14-8 tionale a Romaniet L Grigorie de Naziang, st, IL Ephrem Syrus. sanctus UL, Fecioru, Dumitru (trad.; pref.) 262.14 SFANTUL IOAN GURA DE AUR SFANTUL GRIGORIE DIN NAZIANZ SFANTUL EFREM SIRUL Despre preotie ‘Traducere, introducere gi note de Pr. Dumitru Fecioru Tiparitd cu binecuvantarea Prea Sfintitului Parinte GALACTION, Episcopul Alexandriei si Teleormanului Editura Biserica Ortodoxa Bucuresti, 2004Redactori: Marinela Bojin, Irina Floarea Coperta: Omiliile Sfantului Grigorie din Nazianz, miniatura, sec. XI-XIL Introducere Despre preotie s-a scris si s-a vorbit mult. Au scris si au vorbit si sfinti, si teologi. S-a scris cu drag si cu dorinta de a ridica tot mai mult spre culmile sfinteniei pe slujitorii preotiei, pe preoti. Dar oricat s-ar scrie de- spre. preotie si oricat s-ar vorbi, niciodaté nu este de ajuns. Preotia are atitea inaltimi, alétea adancimi, ata- tea taine, incat cu foarte mult greutate poate fi cunos- cut si descrisi dupa cuviintd. Preotia este intocmai ca un munte mare, ce-si inalt cu maiestate varful spre ce~ ruri, cu mult dincolo de nori. Alpinistii il exploreaza, se catliri pe el. Unii ajung de cunosc vaile si adancimile de la poalele lui: altii ajung pana la jumatate; altii se catira pe indltimile care fac coroani piscului celui mai inalt; altii reusesc de a se urca pani unde fruntea mun- telui se ingeaména uneori cu norii; alti, rari, rari de tot, ating piscul cel mare. Dar nici unul dintre acesti alpi- nisti nu poate spune ci a strabatut toate cérarile munte- lui, c& i-a cunoscut toate frumusetile, c& i-a admirat inaltimile, c& a ascultat muzica tuturor izvoarelor lui, cA si-a dysfatat privirile cu tc ati dogatia florilo: lui, Toti spua.ci muntele e frumos, fiinded ¢ frumos chiar si in putinul ce I-au cunoscut; toti spun cdi muntele e gran- dios, c& maret, fiindcd e grandios, ¢ maret chiar si la inaltimea la care au ajuns. Dupa parerea mea si dup credinta mea, cunose un singur om, care a putut cunoaste muntele in intregime; iar acel om este un mare sfant, care, dupa mérturia altui sfant, slujeste acum chiar la treptele tronului Dumne- zeirii; iar acel om este autorul Sfintei Liturghii, al Sfin- 5PR. D. FECIORU tei Liturghii care se sivarseste de cele mai multe ori pe an. Acest om este Sfantul Ioan Gur de Aur. El singu- rul, dup parerea mea si dupa credinta mea, urcdnd acest munte maiestuos al preotiei, I-a cunoscut in intre- gime. A fost un vultur, care, cu ajutorul aripilor lui, a explorat muntele in intregime, iar cu ochii lui vultu- resti, si din zbor, si de pe piscul cel mai inalt al munte- lui, a vazut toati frumusetea muntelui, toata maiestatea lui. A vazut celelalte piscuri ale muntelui, care-i fac coroani muntelui celui mare; a vazut cele de jur-impre- jurul lui; si-a scaildat privirile in lacrima izvoarelor lui. El singur, Sfantul Joan Gur de Aur, el singur a cunos- cut, dupi parerea mea si dup credinta mea, toate jnaltimile muntelui, toate adancimile lui, toate tainele Jui. A cunoscut toate frumusetile lui, dar i-a vazut si pripastiile, si stramtorile, si primejdiile. Din pricina asta, el singur a putut scrie, a putut si ne lase ghidul acestui munte frumos, grandios si maret. De acolo de sus, de la acea in<ime ametitoare a muntelui, a scris povatuitorul, indrumétorul acesta. minunat: ,,Despre preotie", care a ajutat pe multi si urce piscul muntelui. Multi, foarte multi, cu ajutorul celui intra sfinti parin- tele nostru Joan Gurk de Aur, au urcat pani in varful muntelui si si-au dat seama de frumusetea si de maies- tatea muntelui. Dar nici unul, de la el si pani astizi, n-a putut si ne descrie atat de frumos, atat de exact si atat de complet, nici toate tainele muntelui, nici toate inalti- mile lui, nici toate adancimile lui. Fiecare din cei care au incercat si descrie ascensiunea facuta de ei au de- scris numai cararea ascensiunii, numai cérarea urcusu- Jui lor. N-au putut imbratisa tot muntele; le-a lipsit per- spectiva, le-au lipsit aripile si ochii de vultur ai Sfan- tului Joan Gur de Aur. 6 RODUCERI Pentru ci a fost vultur, sfantul liturghiei noastre de fiecare zi a putut sa ne dea ghidul acesta complet, ghi- dul acesta desavarsit, numit Despre preotie™. Acest indrumator ne descrie grandiosul munte al preotiei in toata frumusetea lui. Sfantul loan Gurd de Aur ne ia de maa si ne duce spre piscul lui. Ne arati toate potecile care duc sus; ne indreapta privirile, in drumul spre inaltime, spre toate frumusetile lui. $i muntele acesta al preotiei are frumuseti chiar la poalele lui ! Ne arata fru- musetile, dar ne atrage luarea-aminte si asupra primej- diilor. Poteca urca, dar e alunecoasi ! Trebuie sa ne in- figem bine piciorul in pimant; si ne uitim si in dreapta si in tanga. in dreapta, si nu cidem in prapastie; in stanga, si nu ne vind cumva de sus o piatr sau o sténca desprinsi din munte. Si nu fim nici totdeauna cu ochii pe sus, dar nici numai cu ochii la picioare. Si asa, Sfantul Ioan Gur de Aur, de mani cu noi, ne arati toa- te tainele, toate indltimile, toate adancimile preotiei. Nici unul din noi, oricat de sfanta i-ar fi viata, oricat de consumat teolog ar fi, oricat de rugitor ar fi, de-ar in- cerca si scrie despre preotie, nu poate scrie niciodata coraplet si nici desAvarsit. Lipsesc aripile de vultur si ochii vulturesti cu care harul lui Dumnezeu a inzestrat numai pe unul singur dintre toti Sfintii Parinti, dintre to{i scriitorii bisericesti, pe Sfantul loan Gurd de Aur. ‘Au scris despre preotie si alti Sfinti Parinti, ca si amintesc de ei. A scris Sfantul Grigorie de Nazianz, a seris Sfantul Efrem Sirul, a scris Sfantul Ambrozie al Milanului, a scris Sfantul Grigorie Dialogul. Da, dar nici unul din ei nu se urca la indltimea la care s-a urcat Sfantul Ioan Gur de Aur, nici unul din ei nu priveste preotia in toatd indltimea ei, in toati intinderea ei, in toatd frumusetea ei. Fiecare priveste numai cite 0 7PR. D, FECIORU, latura, Fiecare descrie numai cdrarea pe care a reusit el si ajungé pana la varf. Fiecare ne impértéseste numai experienta urcusului sdu, a ascensiunii sale. Daca sfinti atat de mari, ca Sfantul Grigorie din Na- zianaz, ca Sfantul Efrem Sirul, ca Sfantul Ambrozie al Milanului, ca Sfantul Grigorie Dialogul, n-au putut scrie totul despre preotie, ce pot spune eu despre mine, care incerc si scriu acum despre acelasi subiect, cind nu am nici talentul poetic al Sfantului Grigorie din Nazianz, nici viata de rugiciune si de ascezi a Sfantu- lui Efrem Sirul, nici stiinta Sfantului Ambrozie si nici simtul prectic al Sfantului Grigorie Dialogul. Nas fi incercat niciodati si vorbese despre preotie sub toate aspectele ei, cdci imi cunosc puterile. De ace- ea ma voi margini si infZtisez numai un aspect al pre- otiei: sublimitatea ei. Voi incerca adic& s& arat in ce & sublima preotia, ce o face si fie sublima. Dar si aceasta nu o voi face eu, ci il voi lua in ajutor pe Sfantul Joan Guri de Aur; lui mi incredintez si capat curaj. Ma predau lui. imi pun mana mea in mana lui si-l rog si ma povaituiascii, si ma conduc pe grandiosul munte al preotiei, cunoscut atat de bine de el; il rog si-mi arate cararea care duce la sublimul preotici. Dar ce este sublimul ? Sublimul se manifest sub dou forme: in spectaco- lul grandorii, sub forma intinderii, a nemarginitului, si in spectacolul puterii, sub forma luptei, a luptei dintre elemente. Numim sublim marea linistit’, a c&rei intindere n-o poti cuprinde cu ochii si al cérei sfarsit nu-l poti sesiza cu simturile. Numim sublim intinsul cerului, plin de puzderia de stele dintr-o noapte senini de august, al crui spatiu astral privirea nu-l poate stribate. Numim 8 INTRODUCERE, sublim ticerea adfnci a unei nopti intunecoase, ale carei taine simturile nu le pot descifra. Si in marea linistita, si in cerul instelat, si in ticerea nogtii, avem sublimul in spectacolul grandorii, sub for- ma intinderii, a nemarginitului. in fata acestui sublim, simtim nimicnicia noastri, simtim neputinta noastra, neputinta in fata unor spectacole de sublim, cum este acela plin de taind si de necunoscut al ticerii unei nopti intunecoase; ne cuprinde sentimentul penibil de ne- liniste, de teama Sublimul in spectacolul puterii se manifesta altfel. Nu mai e static, e dinamic si se manifest sub forma luptei. Spunem ci mucenicii crestini au fost sublimi in lup- ta lor pentru credint, Erau batuti, loviti, sfasiati, taiati in bucati, aruncati fiarelor silbatice, intinsi pe roati, aruncati in cazane cu plumb topit; totusi erau puternici in lupta aceasta a lor; rimaneau in picioare, erau nedo- borati, ca un stejar in lupta cu furtuna ~ alt spectacol de sublim din natura, Mucenicii erau sublimi in suferintele Jor, in lupta lor, pentru c& erau constienti c4 numai prin suferinja lor, prin sdngele varsat, prin carnea ce sfardie pe gritarele inrosite, prin carnea ce li se desprinde de trup, prin viata ce li se pierde, capiiti o adaugire de via- 14, 0 alt viat’, mai bund, mai frumoasa; pentru ca erau constienti c se simt in siguranti, ceoarece, prin muce- nicia lor, slujeau unei puteri mari, lui Dumnezeu. Caracterele sublimului ar fi deci: grandoarea si pute- rea, insotite de sentimentele respective; grandoarea in- sotiti de sentimentul nimicniciei, al neputintei, al fricii si chiar al groazei; puterea insotiti de constiinta unui elan, a unui adaos de viat’, a unei puteri personale do- bandite prin sentimentul sigurantei pe care-I capeti prin prezenta unei puteri in afard de tine, a lui Dumnezeu. 9PR. D. FECIORU Are preotia caracterele acestea ale sublimului, ca si 0 putem numi sublim’, ca si putem vorbi de sublimitatea ei? Vom gisi in ea grandoarea, miretia ? Vom giisi in pre- oie, si in care moment al ei, sentimentul acesta al ni- micniciei preotului, al neputinjei lui, al fricii, ba chiar al groazei in fata méret:ei preotiei ? Vom gissi in preot pute- rea? Vom gisi in ea, in slujitorul ei, constiinta unui elan, a unui adaos de viata, a unei cresteri de viati ? Vom gisi in ea sentimentul sigurantei cdpitat de preot prin prezenta unei puteri in afard de el, prin prezenta lui Dumnezeu ? Este sublima preotia? Da, este sublima, imi rispunde povatuitorul meu, acela pe care -am lwat si ma conduci prin maiestuosul munte al preotiei, acela care cunoaste toate indltimile, toate adancimile, toate tainele preotiei. Da, imi raspun- de Sfantul Joan Gur de Aur, preotia este sublimi, este 0 mare dregatorie, este o slujba nespus de insemnata (Despre preotie II, 8; Il, 1; Ill, 5). Din pricina acestei miretii a preotiei, din pricina inaltimii ei, Sfantul Ioan Guri de Aur a fugit de ea cind era tanar, ,Din ziua aceea in care mi-ai impartasit ba nuiala, spune Sfantul loan Gur de Aur prietenului siu Vasile, ci e vorba si fiu hirotonit, am fost adeseori in primejdie de a-mi amorti desavarsit trupul; atata fried si atata tristefe mi-a cuprins sufletul. Cand ma gandeam la slava, la sfintenia, la frumusefea aceea duhovniceascd, la intelepciunea si bund-cuviinta Miresei lui Hristos si ma gandeam si la pacatele mele, nu conteneam si o pling pe ea, iar pe mine si ma nefericesc, si suspin neincetat §: s%i-mi spun plin de nedumerire asa: Al cui a fost, oare, zandul si ma hirotoneasca pe mine? Cu ce a pacatuit asa de greu Biserica lui Dumnezeu ? Cu ce a maniat asa de cumplit pe Stapanul ei, si-mi fie data 10 INTRODUCERE, mie, celui mai netrebnic dintre toti oamenii si s& sufere o att de mare rusine ? Aceste ganduri imi treceau ade- seori prin minte; si nemaiputand suferi aducerea-aminte de o necuviinti atat de mare, ziceam cu gura deschisa, ca paralizatii, fri si pot vedea sau auzi ceva. Cand neputinta aceasta asa de cumplité ma lésa ~ ca uneori se depiirta -, urmau lacrimi si tristete. Dupa ce ma situ ram de lacrimi, venea in locul lor iarisi frica, care-mi tulbura, imi zApicea si-mi zguduia mintea. intr-o asa de mare tulburare si frimantare sufleteasci am wait de cand am auzit cd e vorba si fiu hirotonit™ (Ibidem VI, 12). De frica si de groaza acestei maretii a preotiei, continua a-mi grai Sfantul Joan Guri de Aur, am primit hirotonia tocmai tarziu, si atunci cu greu, cand eram trecut de 40 de ani.” Dac vrei si afli sublimitatea, n-o ciuta nici in de- plina stindtate a tupului preotului, nici in prestanta lui fi- zic’; n-o c&uta nici in cultura lui, in pregiitirea lui literara sau stiintificd, in formatia lui intelectual. Nu cduta sublimitatea preotiei nici in elocinta preotului, in talentul lui oratoric. Poate mult si cultura, si elocinta, dar nu sunt sublime. N-o cduta nici chiar in viata ascetic’ a preotu- lui, cd multi credinciosi, nu numai bérbati, ba chiar si fe~ mei, pot posti, pot dormi pe piméntu! gol, pot face prive- gheri prelungite (/bidem II, 2), dar asta nu-i face sublimi Nu ciuta apoi sublimitatea preotiei nici in virtutea preo- tului. Virtutea il pune pe calea sfinteniei, dar nu-] inalt’ spre sublim, ,Omul care di bani celor nevoiasi sau omul care ajuta in alt chip pe cei nedreptatiti este si el cu ceva de ajutor celor din jurul lui, dar este cu mult inferior preotului; deosebirea dintre unul si altul este tot atat de mare cat este si deosebirea dintre suflet si trup* (Ibidem Il, 4). Toate acestea, si sindtatea trupului, si cultura, si uPR. D, FECIORU, ormatia intelectual a preotului, si elocinta, si asceza, si irtutea sunt piscuri ale maretului munte al preotiei; dar ceste piscuri nu fac sublimul preotiei. Pentru a da de ublimul ei, trebuie si mergi mai sus, tocmai pe piscul e] mai mare al muntelui. Trebuie si lasi la vale de tot cele piscuri pe care se poate urca orice credincios si si > sui pe varful cel mai inalt al muntelui, pe varful care rece dincolo de nori, pe varful care atinge cerul. Aici reotia apare plind de miretie, de putere, de frumusete. \ici il giisim pe preot sublim. Coplesit de maretia preo- ici, coplesit de puterea ei, preotul se simte mic, neputin- ios; se simte stapanit de fricd, iar uneori de groaz& chiar. ) nimicnicie, o neputint’, o fricd, 0 groaz& cu alt con- inut decat continutul obisnuit al acestor cuvinte. Preotul, ye acest pisc al sublimului preotiei, se simte 0 nimica, se imte mic, dar e mare; se simte neputincios, dar e puter- ji, tot att de putemnic ca si viata; se simte cuprins de rica, de groaza; dar frica si groaza Jui sunt pline de ni- iejdi; ii dau siguranta c& se gaseste in mainile unui Sti- van méret, infricosaitor, dar iubitor, att de iubitor cum 1-a mai intélnit pe nimeni pe pamént. Pe piscul acesta inalt, care urece dincolo de nori si stinge cerul, preotul este sublim in doud momente ~ imi ‘pune mai departe acela céruia i-am pus mana mea in mana lui, ca si m& povatuiasc’ prin maiestuosul munte 41 preotiei: este sublim in scaunul duhovniciei si in fata sfantului jertfelnic. jn scaunul spovedaniei, preotul are o putere ,,pe care Dumnezeu n-a dat-o nici ingerilor, nici arhanghelilor. Nu s-a spus ingerilor, ci oamenilor: ,Oricdte veri lega pe namént vor fi legate si in cer $i oricdte veti lega pe pdmédnt vor fi dezlegate si in cer (Matei 18, 18). Au si stipinitorii pmantului puterea de a lega; dar leagi nu- 12 INTRODU mai trupurile. Puterea de a lega a preotilor ins& leaga su- fletele si strabate cerurile; Dumnezeu intireste sus in ce- ruri cele facute de preoti jos pe pamant; Stapanul intares- te hottirirea dati de robi. Ce oare altceva a dat Dumne- zeu preotilor decat puterea cereasc’? Domnul a spus: Carora veti ierta pacatele, se vor ierta si cdrora le veti tine, vor fi tinute (loan 20, 23). Ce putere poate fi mai mare ca aceasta ? Domnul a spus iarasi: ,,7atdl a dat toa- 1d judecata Fiului* (Joan 5, 22). Vad ins c& toata aceas- \& putere a fost incredintata de Fiul preotilor. Au fost ‘iltati 1a slujba aceasta atat de mare, ca si cum de pe acum s-ar fi mutat in ceruri, ca si cum ar fi depasit firea scipat de toate patimile ome- nesti‘* (Despre preotie, Ul, 5). in fata preotului, in scau- nul de duhovnicie, ingenuncheaza si cel cu diadema pe cap, de care se tem toti, ingenuncheaza insi si sirmanul care nu are nici cfimasa pe el. Urechilor preotului li se destiinuiesc adancuri si noiane de pacate. inaintea lui curg siroaie de lacrimi. Aici, in acest scaun de duhovni- cie, preotul are putere cat Dumnezeu, Dumnezeu i-a dat-o. Cand preotu] rosteste deasupra capului celui inge- nuncheat in fata sa: $i eu, nevrednicul preot si duhov- nic, cu puterea ce-mi este data mie, te iert si te dezleg de toate picatele tale (Molitfelnic, Bucuresti, 1937, p. 65), iertare si dezlegare se di si sus, in ceruri. Cand preotul, in scaunul de spovedanie, iarta picatele, in acelasi timp, sus in ceruri, ingerii lui Dumnezeu sterg din cdrtile lor piicatele iertate de preot. ingerii, care slujesc lui Dumane- zeu, ascult de porunca preotului, de glasul preotului. $i nu mi minunez atata cd cei mari ai pimantului se pleac& si ingenuncheazi in fata preotului, cét ma spaiméntez ci Impératul imparatilor, Domnul domnilor, se pleacd preo- tului si-i face voia lui. 13PR. D. FECIORU latd, dar, sublimitatea preotiei, iati miretia si pute- rea preotului ! Este trup, este singe, care si oase, dar are putere mai mare decat un arhanghel. in fata mainii lui, cu degetele inchipuind semnul sfintei cruci si facind semnul sfintei cruci, diavolul fuge, pacatele se sterg, lanturile cad, lacrimile se usucd, sufletele se slo- bozesc si pleaci luminate, usurate, vesele, fericite. Sublim este preotul in scaunul de duhovnic ~ imi spune mai departe Sfantul Ioan Guri de Aur -, dar tot atét de sublim, daci nu mai sublim inca, este in fata Sfantulu: Altar, in fata sfantului jertfelnic. ,Daci ai pu- tea si te gandesti ce lucru mare este ca, om fiind si im- bricat inc in trup si snge, si te poti apropia de fericita si nemuritoarea fire a Dumnezeirii, atunci ai putea inte- lege bine cu cAti cinste a invrednicit pe preoti harul Sfantului Duh“ (Despre preotie, Ill, 5). atunci ai putea intelege mai bine sublimitatea preotiei. ,Preotia se si- varseste pe pimant, dar are randuiala cetelor ceresti. $i pe bund dreptate, ca slujba aceasta n-a rinduit-o un om sau un inger sau un arhanghel sau alt putere creat de Dumnezeu, ci Insusi Mangaietorul, Sfantul Duh a ran- duit ca preotii, inci pe cAnd sunt in trup, si aducd lui Dumnezeu aceeasi slujbi pe care o aduc ingerii in ce- uri“ (Ibidem, Il], 4). De fiecare data cand se savarseste Sfanta Liturghie, preotul coboari cerul pe pamdnt, Cu mainile lui de tind si cu glasul lui de om, aduce pe Dumnezzu pe Sfanta Masi, de pe tronul slavei Sale din ceruri. Cand preotul rosteste: ,$i f& adica painea aceas- ta, cinstit trupul Hristosului Tu, iar ce este in potirul acesta cinstit singele Hristosului Tau, prefacdndu-le cu Duhul Tau cel Sfant* (Sfintele si dumnezeiestile litur- ghii, Bucuresti, 1937, p. 156), preotul are in fata sa infi- nitul, are in fata sa Dumnezeirea; are in fata sa pe 14 INTRODUCERE Domnul Hristos, pe Domnul Acela iubitor de oameni, Care a dat lumina orbilor, a dat grai mutilor, a deschis auzul surzilor, a inzdravenit madularele slibanogilor, a curiit trupurile leprosilor, a slobozit pe cei indraciti de demoni, a timaduit pe cei bolnavi, a inviat pe cei morti, Preotul are atunci in fata sa pe Domnul, Care la Cina cea de Taini, la ultima cin’ cu ucenicii Sai, le-a spus: Luaiti, mancati, acesta este trupul Meu, care se fringe pentru voi spre iertarea pacatelor. Beti dintru acesta tofi, acesta este singele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi si pentru multi se varsd spre iertarea pacarelor™ (Matei 26, 26-28). Preotul are atunci in fata sa pe Domnul pironit pe cruce, incununat cu cunund de spini, strépuns in coast cu sulita. Preotul are atunci in fata sa pe Domnul, Care a rostit pe cruce cuvintele: »Sdvarsitu-s-a!" (loan 19, 30). Mantuirea lumii s-a facut ! Preotul are atunci in fata sa dragostea nemar giniti a lui Dumnezeu fati de lume, .,cdci atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incdt pe Fiul Sdiu cel Unul-Nascut L-a dat, ca tot cel ce va crede in El sd nu piard, ci sé aibd viatd vesnica* (Joan 3, 16). Preotul are atunci in fata sa, pe Sfantul Altar, dragostea lui Dum- nezeu, jertfa lui Dumnezeu, pe Dumnezeu insu; Sentimentul nimicniciei preotului in fata Dumnezeirii de pe Sfantul Altar, adus% de preot din ceruri cu puterea Sfantului Duh, il copleseste. Frica il zdrobeste, groaza fi laie risuflarea. Mai socotesti, oare, ci mai esti printre oameni si cA mai stai pe pimént, cind vezi cé Domnul sta jertfit pe Sfanta Masi, iar pe preot sténd langa jertfa rugdndu-se ? Mai socotesti, oare, ci esti printre oameni si cA stai pe pAmant ? Nu socotesti, oare, ci te-ai mutat dintr-o dati in cer, c& ai scos din suflet orice gand tru- pesc si c& privesti numai cu sufletul gol si cu mintea cu- IsPR. D. FECIORU ratii cele din ceruri 2“ (Despre preofie, III, 4). .,infricosa- toare si cu totul cutremuratoare erau si preotia si slujba adusi lu: Dumnezeu in timpul Legii vechi, inainte de ve- nirea harului, de pilda: clopoteii si rodiile (les. 28, 29-30), pietrele scumpe, cele de pe piept si cele de pe umar (les. 28, 9-12), mitra (les. 28, 4), chidara (les. 28, 3), haina lunga pani la cilcaie (les. 28, 4, 27), tabla cea de aur (les. 28, 32), sfintele sfintelor, tacerea adancd din Jiuntrul templului. Dar daca te uiti 1a preotia si la slujba adus& lui Dumnezeu, acum, in timpul harului, vei vedea ci cele infricositoare si cele cu totul cutremuratoare ale Legii vechi sunt mici si cd in aceasta privinté sunt ade- viirate cele spuse de Pavel despre Legea veche (II Cor. 3, 10), c& Legea veche, cu toatd slava ei, era fara de slavé, fatit de Legea noua, din pricina slavei covarsiteare a acesteia (Despre preotie, Ill, 4) Vrei sé-ti arit si in alt chip ~ imi spune mai departe Sfantul Ioan Gura de Aur — cat este de mare sfintenia preotiei, cat este de sublima preotia? .,inchipuie-ti, spune Sfantul Ioan Gurd de Aur, c4 vezi pe proorocul Tlie si cA nenumarat popor sti in jurul lui; jertfa este asezati pe pietre si toti ceilalti stau linistiti, in ticere adanc&; numai proorocul Ilie se roag’; apoi dintr-o dati vezi ci se pogoara din cer peste jertfa flacira (Ill Regi 18, 18-38). Minunate sunt acestea si pline de uimire. Dar muti-te acum cu mintea de la cele sivarsite de Iie la cele ce se stivargesc de preot pe Sfanta Masa. Vei ve- dea nu numai fapte minunate, ci si fapte care depasesc orice uimire. Preotul std in fata Sfintei Mese; nu pogoa- ri foc din cer, ci pe Duhul cel Sfant; se roagi vreme in- delungati, nu ca si pogoare o flacdri de sus, spre a mistui cele puse inainte, ci ca si se pogoare harul peste jertf, spre a aprinde cu ea sufletele tuturora si a le face 16 INTRODUCERE mai strlucitoare decat argintul inrosit in foc‘ (Despre preotie, Ul, 4). Cand preotul sivarseste Sfanta Jertfa, jatunci si ingerii stau imprejurul preotului. Tot altarul si locul din jurul jertfelnicului se umple de puterile ce- resti in cinstea Celui ce se afla pe jertfelnic. Cele ce se sivarsesc atunci pe Sfantul Altar sunt indestulitoare si ne incredinteze de toate acestea. Am auzit pe cineva povestind c& un bitrén, barbat minunat, care avea ade- seori descoperiti, i-a spus ci a fost invrednicit odati de o vedenie ca aceasta: in timpul savarsirii Sfintei Jertfe a vazut dintr-o dati, atat cat i-a fost cu putintd, multime de ingeri, imbracati in vesminte stralucitoare, stand in jurul altarului, cu ochii plecati in jos, asa cum stau soldatii cénd impératul este in fata lor. $i eu o cred. Un altul mi-a povestit — n-o aflase de la altul, ci el insusi fusese invrednicit si vada si si auda — cd daca cei care pleacd de pe lumea aceasta s-au impértasit cu Sfintele Taine cu constiinta curati, cdnd ‘si dau sufletul sunt insotiti de aici de ingeri, din pricina Sfintei Impirtasa- nii pe care au luat-o" (Despre preotie, IV, 4). Mare si infricosatd tain’ ! Dumnezeu se las tinut de miinile omenesti ale preotului. Preotul se apropie de Dumnezeire. Altidati, pe timpul Legii vechi, cand Dumnezeu S-a pogorat pe Muntele Sinai spre a da lege poparului iudeu, S-a pogorat inconjurat de fulgere, de tiznete, de zgomot, de ceati, de intuneric, de groazi. Nimeni dintre iudei, afar de Moise, nu s-a putut apro- pia nici de munte, necum de Dumnezeu. Toti cei ce se apropiau de poalele muntelui piereau (les. 19, 16-21). Acum ins Se pogoarii Dumnezeu pe altarele tuturor bi- sericilor crestine, la fiecare sfanti liturghie, de céte ori preotul isi inalti mainile catre cer. $i Domnul din ce- uri ascult& glasul preotului si vine pe Sfanta Masa si 7PR. D. FECIORU _se sfarimi si se imparte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfarima si nu se desparte, Cel ce se méindnci pururea si niciodata nu se sfarseste, ci pe cei ce se impartisesc ii sfintesie™ (Sfintele si dumnezeiestile liturghii, Bucu- resti, 1937, p. 166). Nu Se pogoaré Domnul din ceruri cu fulgere, cu triznete, cu intuneric si cu groazii; se po- goari linistit, dulce, cu dragoste; Se pogoari cu harul ‘Su, nu cu mania Sa. ,Oare nu stii ~ spune Sfantul Ioan Gurd de Aur — c& sufletul omenesc n-ar putea suporta focul acela al jertfei, ci toti am pieri pana la unul, daca near sta in ajutorul nostru din belsug harul tui Dumne- zeu * (Despre preotie, Ill, 4). La glasul preotului care se roaga in timpul Sfintei Liturghi:, Domnul se pogoari din ceruri spre a Se da tuturor credinciosilor Sai. Mangaietorul, Sfantul Duh, a randuit slujba Sfintei Liturghii pentru ca Domnul si fie impartit tuturor celor ce cred in El. fn clipa aceasta a impirtigirii, ,Fiul, Care sti sus cu Tatal, este tinut in clipa aceea in maini de toti si Se d& pe Sinesi tuturor celor ce voiesc si-L sirute si si-L primeasca. Toti fac aceasta cul ochii credintei“ (Despre preotie, Ill, 4). Slujba Sfintei Liturghii o savarsesti - imi graieste Sfintul Ioan Gur de aur ~ ca si pogori pe Dumnezeu din ceruri pentru sfintirea ta si pentru sfintirea tuturor credinciosilor ti, ca toti , iL strdnga in brate pe Dom- nul", ca ,toti si se inroseascd cu singele Lui, ,ca su- fletele tuturora pria implirtasire si se fac mai straluci toare decat argintul inrosit in foc (Despre preojie, 11, 4). Acesta este rostul tu ! Pentru aceasta Duhul cel Sfant a pus in randuiala Sfintei Liturghii rugaciuni ca acestea: _Di-le lor, Doamne, ca totdeauna sa slujeasca Tie cu fi ca si cu dragoste si nevinovati si neosanditi si se imp: taseasci cu Sfintele Tale Taine si si se invredniceasca de 18 INTRODUCER cereasca Ta imparitie™ (Sfintele si dumnezeiestile litur- ghii, Bucuresti, 1937, p. 138); si alta: ,.Tu, dar, Stipane, pe cele puse inainte, tuturora spre bine le tocmeste dupa trebuinta deosebiti a fiecdruia: cu cei ce calaitoresc pe uuscat, pe api si in vazduh, impreuni cilitoreste; pe cei bolnavi ii timaduieste, Cel ce esti doctorul sufletelor si al trupurilor noastre™ (/bidem, p. 165). lar inainte de a te impartisi, tu te rogi asa: $i ne invredniceste, prin mana Ta cea puternicd, a ni se da noua preacuratul Tau trup si prea cinstitul Tau sange si prin noi la tot poporul Tau (Ibidem, p. 165); si dupa ce te-ai impirtasit tu, ou sfantul potir in maini, avand in el nepretuitele si nemuritoarele Taine ale lui Hristos, din mijlocul usilor imparitesti, chemi pe tofi credinciosii cu cuvintele: ,Cu fried de Dumnezeu, cu credinté si cu dragoste si va apropiati“ (bidem, p. 174). fi chemi pe toti si se impirtiseasca; iar credinciosii, dupi ce s-au impirtisit, cnt, aducdnd laud lui Dumnezeu, asa: ,,SA se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ea si Hiudim slava Ta, ci ne-ai invrednicit pe noi si ne impirtZsim ca sfintele, dumneze- iestile, nemuritoarele, preacuratele si de viata facatoarele Tale Taine“ (Jbidem, p. 175). Pentru aceasta, deci, sivarsesti Sfanta Liturghie. Pentru ca si aduci pe Dumnezeu din ceruri, ca sa te sfinfesti tu si si sfinfesti pe credinciosii tai. Dar te- me-te, cutremuri-te cdnd faci aceasta; si cand sivarsesti Sfanta Taina a Euharistiei si cdnd impartasesti cu trupul si sangele Domnului pe credinciosii tai ! Teme-te si te infricoseazi si pentru tine si pentru ei! Esti um nou Moise. Te apropii si tu de Dumnezeu. Esti un Moise al Legii celei noi. Nu mai este nevoie sa te sui, ca altidata Moise, pe Muntele Sinai, ca si-L vezi pe Dumnezeu, ca sii te apropii de Dumnezeu. Nu mai este nevoie si te 19PR, D. FECIORU sui, dar € nevoie s& fii tot atat de curat ca si Moise. Tu esti pe piscul cel mai inalt al slujirii preotesti. Prin ha- rul Duhului Sfant, la rugdciunea ta Se pogoari Dumne- zeu pe Sfantul Altar. Tu, o nimica, ai in fata ta nemar- ginirea. Tu, praf si pulbere, ai in fata ta Dumnezeirea, »Spune-mi, te rog —intreaba Sfantul Ioan Gurd de aur — unde-I vom pune pe preot cind cheama Duhul cel Sfant, cfnd svarseste prea infricosatoarea jertfa si cdnd atinge necontenit pe Stapanul obstese al tuturor? Cat de mare curitie, cat de mare evlavie ii vom cere ? Gan- deste-te ce fel trebuie si fie mainile acelea care slujesc, ce fel trebuie s& fie limba aceea care rosteste acele cu- vinte* (Despre preotie, IV, 4). ,Trebuie sa fie axat de curat ca gi cum ar sta chiar in cer, impreund cu puterile cele ingcresti* (Despre preotie, II, 4). ,,Sufletul preo- tului trebuie s& fie mai curat decat insesi razele soare- lui, pentru ca Duhul cel Sfant si nu-l pariseasc niciodata si ca si poaté spune: Jar de acum nu mai traiesc eu, ci Hristos trdieste in mine (Gal. 2, 20, De- spre preotie, VI, 2) Savarseste, preote, sfanta slujb& a Sfintei Liturghii cu toaté curitia trupeasca si sufleteascd. Fé-ti pravila ceruta de randuielile bisericesti, citeste rugticiunile pen- tru sfanta impartasire, Nu le citi numai ca sa le citesti, ci pentru ca s&-{i inalti sufletul ctre Dumnezeu, ca si te pocdiesti. impacii-te cu toata lumea; impacé-te cu cel cu care slujesti a acelasi altar. Marturiseste duhov- nicului pacatele sivarsite. Nu svarsi pacate de moarte. Nu fi-trufas, nu fi iubitor de argint, nu curvi, nu te mania, nu fi lacom, nu pizmui, nu cleveti, nu te lenevi spre fapte bune. Fereste-te de betie si de imbuibare. Posteste, roagii-te, fA milostenii. Dar posteste, roagi-te si f& milostenii fara faarie. 20 INTRODUCERE Asa curatit trupeste si sufleteste si impiicat cu toatd lumea, apropie-te de Sfanta Masa, pe piscul cel inalt al slujitii preotesti, pentru a primi in mainile tale tupul Dumnezeului Celui viu, trupul Dumnezeului care tine universul in palma, Aceeasi purtare de griji trebuie si ai si de curitia trupeasca si sufleteascd a credinciosilor tai, pe care-i impirtisesti in timpul sdvarsirii Sfintei Liturghii. la aminte, ,u da cele sfinte cdinilor, nici nu arunca mar- garitarele inaintea porcilor, ca nu cumva sd le calce in picioare $i, intorcandu-te, sa te sfésie“ (Matei 7, 6). la aminte cA ,oricine va manca painea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat fata de trupul si sangele Domnului. Sd se cerceteze, insd, omul pe sine si asa sd médndnce din paine si sd bea din pahar. Céici cel ce méndncd si bea cu nevrednicie, isi méndncd $i isi bea osanda, nesocetind trupul Domnu- lui (I Cor. 11, 27-29). Dumnezeu il va osandi si pe credinciosul care s-a impartasit cu nevrednicie cu Sfin- tele Taine, dar te va osdndi si pe tine, c& nu i-ai fost un bun invatator, ci nu I-ai povatuit cum trebuia, c nu i-ai aritat cat de curat trebuie si fie pentru a putea primi sfantul trup si sange al Domnului spre iertarea pacate~ lor si mantuire, iar nu spre judecatd si osanda. Ta aminte, dar ! Harul lui Dumnezeu te-a suit pe pis- cul cel mai inalt al slujirii preotesti. Esti puternic. Poti lega si dezlega sufletele. Poti scoate din iad sufletele si le poti baga in rai. Ai o putere pe care Dumnezeu n-a dat-o nici ingerilor, nici arhanghelilor. Tie ti-a dat, cat esti pe pamant, puterea aceasta de a ierta picatele cre- dinciosilor tai. Esti puternic. Poti, cu farama ta de trup, in care palpaie sufletul, poti pogo pe Dumnezeu din ceruri, ca si te sfinfeasci si si te mantuie si ca si tu, la 21PR. D, FECIORU randul tiu, si sfintesti si sii mantui pe credinciosii tii Sfinteste-te, indumnezeieste-te cu trupul lui Dumnezeu ct mai des. Sfinteste si indumnezeieste la fel si pe credinciosii tai. O, poti! Toatd puterea aceasta este in mana ta. Ti-a dat-o Dumnezeu Dar, fereste-te! Ia aminte ci esti pe cel mai inalt pisc. Ia aminte si fereste-te! Esti inconjurat de ispite. Te bat furtuni mari. $tii, doar, cA piscurile cele mai inalte sunt cele mai bantuite de furtuni. Acolo, pe pis cul ametitor de inalt pe care te gisesti, sufl vantul cel mai putenic. Acolo, pe piscul acela ametitor de inalt, tunetele se slobozese chiar in preajma ta. Acolo, pe pis- cul acela ametitor de inalt, este gheati si zipada, cand la poalele muntelui infloresc crinii, inflorese trandafirii. Esti pe loc inalt, sublim! Dar tocmai de aceea, ia aminte ! Fereste-te ! Pr. D. FECIORU SFANTUL IOAN GURA DE AUR Tratatul despre preotie si Omilia rostita cand a fost hirotonit preotTratatul despre preotie' * .Tratatul despre preotie® al Sféntului Joan Guri de Aur a aplrut {nte-o editie in colectia ,Sources chrétiennes", nr. 272: Jean Chrysostome, Sur le sacerdoce (Dialogue et Homélie). introduction, texte critique, traduction et notes, par Anne-Marie Malingrey, professeur honoraire 3 Université de Lille II1, Paris, 1980. Aceasté editie a fost folosité la traducerea de fata Cu privire la timpul compunerit ,Tratatului despre preotie", au fost propuse mai multe date: unii socot c& Sf. loan Gurl de Aur I-a seris in timpul vietuiri sale in sihdstria din muni de lang Antiohia, adied intre anii 322 si 378; alfii pun compunerea sa in tinpul diaconatului s4u, deci intre 381 si 386; Anne-Marie Malingrey, ultimul editor al textului grec, care foloseste pentru editia sa 86 de manuscrie, dintre care dowd sunt din olul IX ~ Sinaiticur gr. 375 gi Basilcensis gr. 39 (B. I. 15) ~, accepts ‘in parte ipoteza penultimului editor J. A. Nairr ~ Tlept tepaaing (De sa- cerdotio) of St. John Chrysostom (Cambridge Patristic Texts), Cam- bridge, 1960 -, care propune o dati posterioar® anului 386, bazndu-se pe textul din Omilia V la Osea (MG, 56, 131), in.care Sf. Ioan Guri de Aur, vorbind despre preotie, spune: ,.Dar despre preotie si cit este de mareati vrednisia ei, vom vorbi in alt timp". $i pe temeiul acestei marturi, care nu e concludentd pentru o lucrare de proportlle ,Tratatului despre preo- tie*, pune data compunerii pe timpul rostirii cuvdntirilor la Osea, adicd in perioada 386-390, mai precis, putin dupa 386 sau, mai probabil, in anul 387; Anne-Maris Malingrey, la rdndul ei, sozotind c& ,,Tratatul despre preotie" este o lucrare care presupune o experienté pastoralé personal, schimbi data compunerii scririi si o situeazi in 390, recunoscind totusi 4, in lipsa unor repere sigure, data compuneri rimane in domeniul ipote- zelor. Socotesc insi ci pentru a face dreptate si operei si omulUi, trebuie si plasiim compunerea ,.Tratatului despre preotie” fn anii de sihdstie, 372-378, daci ne gndim cl Sf. loan Gurdi de Aur a fost un om exceptio- nal, unt om de geniu ~ iar la genii varsta si experienta personal trag putin in cumpand -, care putea vorbi fri experiente oastorale despre frumuseti- le, méretia, primejile si cAderie slujirit preotesti. Aceasta, mai ales dac’ citim cu luare-aminte propriile sale cuvinte din ,Tratatul despre preotie’ ,Ca $8 nu se intimple si cu mine asta, spune Sf. loan Gur de Aur, Dum: nnezeu ma tinut in rindul celor mai de jos membri ai Bisericii, printre care si dintru inceput am fost" (III, 10). Apoi: ,Nu te minuna, dar, draga 25SFANTUL IOAN GURA DE AUR prietene, cream multi pri! Nu am malt, pera eam fait de lume gi fe orice legturi cu omen. Near tebui sk te minuneric& nu pictues! Nu pictues, pentru ca dorm, Nw cad, penta c& nu lupe. Nu sunt rit, penta ca mia pate In “up. Spne-e, te rog, cine va putea gril impo- {iva mea simi va descoper tidlosia mea? Acopeigul aesta Casuta aceasta? Dar ele nu pot slobori gla, Poate mama, care stie mai bine decit top vita mea? Dar ea, mai cu seami, mu se amestecS in viata mea si nu mmeam cert vieodata cu es. Dar chiar daca sar fi intamplat ast, nich 0 tama este att de lipsitk de dragoste de fil ei si n-st ust ati il incdt, fird veo pricind constrngitoare si fra si 0 leased cineva, si Vorbeasc de iu sil barfeasc lati pe cel pe care -a portal in pantece, pe care La cescut si raalptat™ (VI, 7). kn sri Sunt span st acum de Gragostea ce slava depart: deseo mi tezese simi dau seama ci am fost stipinit; uneori imi si pedepsese sufletivmi robit. Dorinie plcitoase navies si acum asupra mea, dar flacrape cre ele 0 apring e mat slabs c& chit mei Cupesti nu pot gsi materie pen fo. Am scdpat cu ttul de @ mai vorb eu pe alftul 3 dea az pe atl vorbind de rau, ck am cu cine Si vorbesc;ziduile acestea nv pot sloboriglas. Darn-a fost cu pti si Seap si de mani, desi mi meni care si m pornease spre mnie. mi tue ami inst deseo do oameni sticaf de faptele Io: aitiea lor face simi se rzvréteascinimaz dar mo pn la ster @indaté i povolese aprindereasio induple sis linstease, spusindui cl nu se cade, c- cea tai mare telosie si last pacatle tale gis le incodesti pe ale alera. Dack ini ag ven printreoament si ag fi pins de mis mit de gris de necazur, ra mai pea si-mi dau acest sfatr sis gsese gndun care simi dew tcesteainckumar.. Dac ag intra fn invalmagagul lami, toate aceste fare Silbatice~ slava des, ingimfare,invidia, ubirea de arin, desténarea ssa nips u fre supra mea; mi-a sfgiasufletu, mar ingroz si mivar face $i mai crincen razorul cu ele. Chir aga, tind aici, cu mare geutate le ‘oi invinge, dar le voi irvinge cu har lui Dummneze si lor nv Is va ma Tmine decturltu, De asta nu plrisese cdsuta aceasta, nu ies nite, nu Notbese ca nimeni, ram nic o fegiturd cu nimeni i indur sé aud stale henumicaeinvinui la fl cu cele pe care le-am mai zi (V1, 12) Dar oredind ati fost cris ~ in singurdtateu chili sau in mijbcul An- tiohiei~, . Tratatul despre pretie”rimane o carte de gen, care $a r- pindit curing gia cireulat sin RAsdrit sin Apus. In 392, Ferictul lero- nim il are in mana gi il citeste (De viris illustribus, 129), iar in secolul timator ec tradus in limba latina de Anien; taducerea fi est tipi, nu mult Japa descoperiea tiparlu, a Kiln, in 1470 (A. M. Malingrey, Gp cit, p.40.S1), Text gree a fost publicat pentru prima dati de Eras jn 1523, apare apoi fa numeroase edi, fie in edit separate, fie in ediile freco-latre ale marlor editor: Savilivs, Fronton da Duc, Berard de Montfaucon ssn sfarsi, Migne. in Patrofogia greaed a ii Mig, Tea- 26 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE tal despre preotie™ este tiparit in vol. 48, 625-692, In limba roménd aceast opera a Sfintului Toan Gurd de Aur pe eare uni vor so fact dependenta de .Cuvantal de apirare pentro ‘uga in Pont, al Sfantulu Grigovie din Nazianz ~ a vazut hme tiparusi in 1820, in traducerea lui losif,episeolul Argesulu: A celui intra sini paritelui nostra loan Gur dle Aut, Cuvinte sase pentru preotie, Bucuresti, 1820. Numele traducito rului nil di Dionisie,,arhiepiscop si mtropolit a toata Ungrovlahia", in prefala Incriri ,.Penira aceasta darn numa Atherei ci si Preotit Sunt ator ale cei pre aceastea minunate side Duhtl Sfint insilate cu- vinte, si mai fnsine de hirotonie gi dupé hirctonie, ca cunoseind dint aceasia datoile Protest, si se sileased ca chiceturileceale nepotivite Preotei si le pirdseascd iar ceale cuviincioase st le imbraigeaze, Ci cu acest scops-a si tlmct prin osirdiawbitorlui de Dumneveu Episcop al Argesului, iar nostra intru Domnul prsivbit frate Chir IOSIF, de nul din cei ce au talmacit i Theolaghicon al Sfintului Joan Damaschin" ='Rorvinii de peste munti av imbogit cu incl dou noi traducer ale acest hicrii teratira nostri bisericeasca. Prima: Screrea S. loannu Gui de Aur Despre preovie. radu in limba roman de losifu Baracu, Parohu la Bisrica Sfintului Nicolae in Brssovu Sibi, in tipografia arhidiecesand, 1865, .Precuvintarea™ traducerii datati I-ea tamuarie 1865", ese scrisa de mitopolital Andrei Saguns. Din cuvintele mareli mitropolit, as dori sf impartasese cittorilor mat int gindurile acestut deosebit organizatr bisericesc, cu mati initiate, despre lurares Sfinta- Tui loan Guré de Aur: ,Prin urmare din acid scriete a Sfantlui Hrio- sostomu voru putea inelege tot eestnis nox in ce chipu si aleaga ei pre Preoi i Episcopi sa. Scierea aceasta umple de binecuvantare pe lumeaau ea ti pe Preots, pe junele, care se prezitete pentru Prati, cai pe Preotu inearunita in Preotie" (p, I-IV); apo despre geneza acese: Traduceri: Aste de carte ne-au Tipsite noad Rominilora de relegea onodces’ orientale; celu potino, ev nu stv cf scrierea aciasta a lui Toannw Hrisostomu aru esista la not adusd. De acees neajungindy-m: timputu spre # o trade singura, am poftita pre Parchulu nostr din Bra- ova Tosi Baracu ca si o tradicd; coca ce asi flcuty si eu censurin- duro @ aflénduco de bund mn'amu otirity a 0 dala lumina, adecd ao da Preotilor, Diaconioru, elicitor si tuturou eirwrarilora nostri ca of clieluminatoare, spe ao intebuinja de unu izvoru nesteaty de invita Ia aleger de fete Bisericesti si la implinirea gelel chiemari a Peotilora si Episcopilors”(IV-V), ‘A doua: Cartea santluiloanu Chrisostomn, Despre Preutia, Tradust de Toanu P. Papi, preut gr. cat. fa Instituut Corectoriu din Gherl, ou ‘iparals Tipografir Diecesane, 1869. In prefta sa loan P. Papi spne “Dintra serisorle acest Parente mi am fostupropusu inc de multisions a se tradueu eartea despre previa. inst parte prin intervenirea 27‘SFANTUL IOAN GURA DE AUR impregiuraritoru ne prevediute, parte prin loviturile sortiei indreptate de ‘mana cea atctu poternica a inaltului destinu Domnedieescu, a bene voitu Domnedieu despune ca ceea ce mi-a fostu propusu se nu se impleneasca pana acum” (p. IV-V). lar cu privire la traducerea insisi 2ice: .Ce se tiene de traducere m-am nesuitu dupa debilile-mi poteri ao pune inaintea . Ven mieu cetitori in unu stilu pre catu se pote de usioru si la intieles ~ ne urmandu orbisiu neciIitere’a originalului grecescu: Ioannis Chrysos- tomi De sacerdotio libri sexte e recensione Io. Alberti Bengelli, neci aba tendume tare dupa alaturatele traduceri germana si italiana, ce la avusem de indemana ~ ci am cdutatu mai multu la firea limbei romanesci si la esenti’a lucrului ~ avendu in aintea ochiloru acrescerea binelui suflstescu si marirea lui Domnedieu" fp. VI). Dupa 13 ani, se tipreste 0 noua traducere: Tractarulu sfantului Toanu Gurd de Aura, Despre Preotie, wadusu de Pr. St, Calinescu, Profesoru la Seminarulu Centralu din Bucuresci, Cu o disertatiune a traducdtorului despre Sf. loanu, Bucuresci, 1882. Preotul Profesor St. Calinescu dedicat traducerea sv elevilor seminaristi: ,Junime studios a seminarelor! Car- tea, cei Infatisezu in traductiune, este opera unuia din sufletele cele mai curate ce a ereatu crestinismulu; este opera unui spiritu care a intelesu si practicatu principiele crest nismului mai bine decat ori-cine. Sufletulu teu inocentu si curatu este singurulu sanctuaru, clruia se pote incredinta ingeijiea si pastrarea acestui depositu santu si inalienabilu, Pentru acesta tie'ti dedicu acest& lucrare, invitindu-te de a priimi, ao injelege, ate pi trunde de valoarea tainei si a+ conforma viera si activitatea pastorald cu preceptele ce vei afla aci™. Traducerea lui St. Calineseu a aparut mai inti in revista ,Onodoxul", 1881 (2), 12-19, 32-35, 89.97, 153-158, 209-212, 220-223, "257-261, 310-319, 371-376, 435-446, 467-477, 517-522, 538-542, 567-581, 614-620, 634-643. Traducerea preotului profesor St Calinescu ~ cdrtle II-VI - a fost publicata de profesorul Dr. D. G. Boro- ianu in: Dreptul Bisericesc, vol. I, lagi, 1899, 487-606, iar mai tarciu de insusi traducitorul in lucrarea sa! Povdtuitor in activitatea pastorald a preotului, Bucuresti, 1908, 123-267, In 1941, preotul Aristide N. Geamanul tipireste la Craiova o noui tra- dducere: Sf. loan Hrisostom, Despre preotie. Traducere dupa textul gre- cesc tipirit ds loan Albertus Bengelus la Lipsca in 1866, iar f 1957, pre- cotul D. Fecioru publicd in: ,Biserica Ortadoxé Romana", anul 75, pag nile 928-1011, 0 alté traducere a aceleiasi opere. $i astfel, in decars de 137 ani, opt oameni ai Bisericii Romdnesti, intre care un mitropoli: si un episcop, si-a2 indreptat gindul si dragostea lor spre geniala scriere a ‘Sfaintului foan Gurd de Aur si au pus-o la indemana slujitorior altaelor noastre, Nici o alti lucrare patristic nu s-a bucurat de o atat de mare pretuire. Este omagiul pe care Biserica Onodox Romani il aduce scrierii Sffntului loon Gurd de Avr. Dar literatura teologic’ romaneascl a mers 28 CARTEA iINTAI Caprrouut 1 Dovada dragostei Marelui Vasile fata de mine Am avut multi prieteni sinceri si adevarati?, care cunosteau si pizeau cu sfintenie legile prieteniei. Dar unul dintre acestia multi fi intrecea pe toti prin dragos - tea ce mi-o purta. Ambitiona sd-i lase in urma pe prie- tenii mei tot atat de mult pe cat acestia lésau in urma simplele mele cunostinte. A fost lang mine tot timpul. Am urmat aceleasi studii si am avut aceiasi profesori’. ‘mai departe: a publicat textul grec al jelaniei mamei Sfantului loan Gurd de Act din ,.Tratatul despre preotie": St. loan Chrysostomul (Bucdi alese). Text grec, publicat si adnotat de Tuliu Valaori, Bucuresti, 1904, p. 74-77 (Ministerul cultelor si al Instructiunii Publice. Din publicatile Cased Scoaletor") * fintr-adevir, a avut multi prieteni omul care a scris pagini atét de frumoase despre prietenie si i-a indltat in scrierle sale adevarate imne. O parte din aceste pagini sunt adunate in: Sfantul loan Gur de Aur, Despre dragoate si prietenie, traducere de Pr. D. Feciorv: iar despre prietenie la Sf. loan Gur de Aur au scris: Pr. Marin Braniste, Concepria Sféntului Toan Guri de Aur despre prietenie si dragoste i: Studi Teologice, 1957 (9), p. 649-672 si Pr. Prof. Ioan G. Coman, Frumusetile prieteniei in conceptia lumii vechi si a Sfimilor Parinti, in: Glasul Bisericit, 1954 (13), p. 505-511 ® Dascal de retoricdi-a fost celebrul retor si sofist Libaniu (314-393). Stirea ne-o dau Socrate (Ist. Bis,, VI, 3, MG, 67, 665) si Sozomen (Ist. Bis., VIM, 2, MG, 67, 1513). Libaniu i pretuiz ait de mult pe elevul su, ccd la moartea sa, dupa relatirile lui Sozomen, find intrebat de niste prieteni pe cine ar dori si lase ca urmas al siu,a rispuns: .Pe loan, de nu mi Lar fi furat crestini, Ca dascal de filosofie I-a avut pe filosoful Andragatie, despre care nu stim altceva decat cele spuse de istorii amintiti mai sus. Trebuie si fi fost un eclectic. Ca dascali de teologie si indruratori duhovnicesti, Sf. loan Guri de Aur i-a avut pe Meletie al 29SFANTUL IOAN GURA DE AUR Una ne era si rvna si sarguinta pentru studiile pe care le ficeam, La fel ne era si dorinta, nascuta din aceleasi nazuinte, Nu numai cand mergeam la dascali, dar si cnd i-am pardsit, cand a trebuit si ne hotaram ce drum este mai bun pentru noi de ales in viatd, si atunci am fost tot de o pirere. in afari de asta, mai erau si alte pricini care ne-au pistrat nestricati si trainici aceasta bun intelegere, Nu se putea mindri unul mai mult ca altul cu maretia pa- triei sale. Nu eram eu prea bogat, iar el sirac lipit pamantului, Averea fiecdruia dintre noi era la fel, pre- cum la fel ne erau si gandul si vointa, Neamul nostru, al lui si al meu, ne era la fel de slivit. Totul era deopo- triva, dupi cum deopotriva ne erau si gandurile noastre. Carrow? Ce L-a oprit de a locui cu mine Dar cnd a fost vorba si imbriistim viata cea fericita a monahilor si filosofia cea adevirati', atunci talerele Antiohiei (360-381), pe Flavian, pauiashul de mai trziu al Antiohiei (91-404), pe Diodor al Tarsului (+394) si pe Carter Ascetul, cespre care na stim mai mult decdt numele. “Prin afiosofie” sau »filosofia cea adeviratS, Sf. foan Gurl de Aur ingelege regia crestnd, invttura si conceptia cretind despre lume si vial, singura care poate puvta pe drept si cu adevarat numele de filesofie, dupa cum se exprima el. Adeviratifilosofi, dup& Sf. loan Gurd de Aur, au fost urmbioni fnvatdturi lui Hrists. In serierile din tinerete (Céire Teodor cel cizut, MG, 47, 277-316; Cele tei eit impotriva celor care autaed viata monahald, MG, 47, 319-386; Comparatie intre imparat si monahi, MG. 47, 387-3923, indrdgostit de monahism, Sf. Ioan Guré de ‘Aur identified .filosofia cea adevirata cu viata fericté & monahilor” $i last se inteleaga cd nurrsi monahii pot realiza integral filosofia. con- 30 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE balantei n-au mai fost deopotriva. Talerul lui se ridica in sus, iar eu, legat inci de poftele lumii, pogoram talerul ‘meu, il ingreunam cu nilucirile tineretii si-1 sileam si riména jos. Ne-a ramas, e drept, nezdruncinaté ca si mai inainte, prictenia noastra, dar s-au intrerupt obignuitele noastre legaturi. De altfel, nici mu pot trai la un loc doi oameni care nu se striduiesc pentru aceleasi Iucruri Cand am ridicat insi putin capul din valtoarea vietii, prietenul meu m-a primit cu bratele deschise; dar nici aga, egalitatea de mai inainte nu s-a mai putut pstra. in curgerea vremii, ma intrecuse; era mai tare decat mine, era mai presus de mine, se ridicase sus, sus de tot. Si totusi, pentru cd era bun Ja suflet si pentru ci pretuia mult prietenia mea, s-a despartit de toti ceilalti prieteni si-si petrecea tot timpul aliturea de mine. Do- rea asta si mai fnainte; dar, dupa cum am spus, trindivia mea’ il impiedica. C4 nu era cu putint ca eu, care imi petreceam Ia tribunal tot timpul®, care eram pa- ceptia crestind despre lume si viatd. Aceasti parere a Sf. Joan Gur de ‘Aur trebuie inteleasa in contextul si limitele epoci istorice in care a trait; ca nu poate fi generalizati, cic filosofia nu se reduce Ja doctrina cresting sicu atat mai putin la viata monahal 3 Cuvantl ,trindivie", poxyptce, nu are la Sfantul loan Guri de Aur sensut de lene Sau lene prelungita, ci de viatd picaioas, de nesocotire a Jegilor morale: paxwpiog este omul care taieste in paicate si nu are destulé voit sa pardseasca viata sa ticdloasS. Dar, in textul acesta Sf, loan Guri de Aur nu ne vorbeste de lenea sa, ci de nilucirile tinereit sale, de spoftele lumii care-I legau de lume; pe dou’ din ele ni le numeste in acest capitol: freeventarea tribunalului si dragostea de spectacole teatrale. *"Ey xa Bigaotvpi xpooebesovta. Cuvantul rpoceBetm are dowd sensuri. Unul: ,a sta langd cineva", altul: .a se ocupa mereu cu ceva up prima insemnare, am avea traducerea: cu cae stiteam la tribunal", dick frecventam tribunalul, luam parte la procesele ce se dezbiteau aco- Jo. Cu alte euvinte, Sf. loan Gurl de Aur, dupd ce a terminat studile de retoricd si de filosofie, se ducea des la tribunal pentru a audia pledoarile avocatilor si duelurile lor retorice. Dupa a doua insemnare, am avea 31SFANTUL IOAN GURA DE AUR sionat de spectacole teatrale, si ma mai vad des cu el, care stiitea necontenit cu ochii pironiti in cdrti simu iegea niciodata in oras. Aceasta a si fost pricina despar- {irii noastre de mai inainte. Dar cdnd am inceput s& duc aceeasi Viatii ca si el, prietenul meu si-a dat dintr-o dat Ja iveala dorinta, nutrit’ de mult vreme in sufletul sau. Nu se mai indura s ma lase singur nici o franturd de zi. Nu inceta rugindu-ma si pardsim casa parinteasci si si trim amindoi indeobste. Ma invinsese. $i lucrul era aproape si se implineasca 4. Dar jelaniile necontenite ale mamei’ mele m-au im- piedicat si fac prietenului meu acest har, dar, mai bine spus, si primesc eu de la el acest dar. traducerea: ,2u care eram ocupat mereu la tribunal", adicd eram avocat. Cu alte cuvinte, Sf, loan Gu de Aur, in perioada dintre terminarea stu- diilor profane si retragerea fn pustie, a functionat ca avocat la tribanalul din Antiohia, Unii dintre interpret si biografii Sfantului loan Gurd de ‘Aur au tradus astfel cuvantal xpoae8eoq si au sustinut cd a profest avo- ceatura; alii ins, cei mai multi si cei mai noi, traduc cuvntul acesta dup prima lui insemnare si explicd faptul cf mergea la tribunal prin pasiunea Tui pentru pledoarii frumoase. Pasiunea dupa cuvantul frumos, bine aled- twit, il mina la tribunal, nu profesia, Intr-adevar, nu intalnim in serierile sale nici un loc din eare s4 desprindem vreo aluzie cd a fost avocat sau c& ar fi avut intenta s& se fac avocat * Putine, foarte putine lucruri stim despre mama Sfintului Toan Gurd de Aur, Antusa, aceastl strilucitd femeie, mami si crestind, pereche de cinste a celo-lalte mame cregtine: Emilia, mama sfintilor Vasile cel Mare si Grigorie ai Nisei, Nona, mama Sfantului Grigorie din Nazianaz, si Mo- nica, mama Fericitului Augustin, As indrlzni chiar s spun ci Antusa le intrece in virtte si in ostenelile cele pentru virtute pe aceste femeicresti- ne, pentru ci ea, pe ling toate celelalte nevoine, a avut de indurat si ~cuptorul cel de foe al vaduviel". A rimas viduva de tindrd, vanara de tot, ja douazeci de ani, indat& dup nasterea fiului ei, pe cind copilul inc& ici nu putea vorbi", deci la un an-doi dupa casétorie. Nu sa gindit .si Sse cisdtoreascd a doua oard, ci a rimas tn mijlocul wlburirilor si fiimin- tirilor". Ei bine, greutitile viduviei, .de care-si dau seama numai cele ce suferd vaduvia™, dupa cum insisi spune, indurate cu rabdare si resemnare, pun pe fruntea Antusei o a patra cunund pe langa cele tei cununi cuvenite 32 TRATATUL DESPRE PRE Cand mama a simtit ce am de gind sa fac, m-a luat de mani si m-a dus in camera ei. S-a agezat aldturea de mine, pe patul in care m-a niscut. A inceput si verse rduri de lacrimi si si adauge cuvinte mai jalnice ca la- crimile. Plingand, mi-a grait asa: Eu, copilul meu, n-am avut norocul si m& bucur multa vreme de frumoasele insusiri ale tatalui tau’. Asa a vrut Dumnezeu ! Moartea lui a urmat nasterii tale si te-a lsat pe tine orfan, iar pe mine viduva inainte de vreme. Numai cele ce sufera vaduvia pot cunoaste bine greutat Je ei. Grajul nu-i in stare si zugriveasc& furtuna si viforul suferite de o fata vanari ca mine, abia iesita din casa pirinteascd, neiscusiti in treburile gospodariei, ca femeie, mama si crestind, pe care le are alituri de Emilia, Nona si Monica, Virtutea acestei mame a uimit pe cel din urm& reprezentant de seami al piginismului in agonie, pe celebrul Libaniu, dascilul Sfintului Joan Guri de Aur. Pe acest filosof pagan nu I-a simi nici virtutea Antusei ca femeie, nici virtutea ei ca mami, nici virtutes ei ca cresting, ci virtutes ei ca Veduvl. Curitia vaduviei ei si indltimea morald la care-si ducea vi- duvia l-au facut si exclame cuvinte ce incununeaza si pe mama si pe fi. Stirea aceasta ne-o dd chiar Sfintul loan Gurk de Aur, foarte zgarcit de altfel ia detalii biografice, in lucrarea sa: ,Ciitre 0 femeie rdmasd de ta- ard vaduvd* (MG., 48, 601): .Mi-amintese c& odinioara, pe cind eram ‘nar, spune Sf. Ioan Gur de Aur, dasealul meu de retoricd~ si era un pi- gin convins pind in maduva oaselor — a Hiudatin fata multora pe mama Dupa cum fi era obiceiul, « intrebat pe cei de Hing’ el, cine sunt. Unul i-a spus c& sunt fiul unei viduve. M-a intrebat apoi ce varst@ are mama si de ccind e viduvd. Cand i-am spus cf are pateuzeci de ani si c& sunt doudzeci de ani de cind a pierdut pe tatil meu, a minunat si a strigat cu glas mare uitindu-se la cei de fat: Ah, ce femei au crestiaii "Tatil Sfintului Loan Gurd de Aur, cobordter dintt-o familie nobilé st bbogata, se numea Secundus si era stratilat, adici general in armata Siriei (Paladie, Dialogul, MG, 47, 18; Socrate, Ist. Bis., MG, 67, 665). Dupi hnume pare a fi roman de origine. Pe aceeasi ca'e ne pune si numele mi- lusii sale, sora tatdlui siu, Sabiniana (Paladie, istoria Lausiaca, cap. 41, ed, Butler, 129) 33SPANTUL IOAN GURA DE AUR aruncati dintr-odata intr-o durere atat de mare si siliti si fac fata unor griji mai presus de varsta si de firea ei. Trebuie si puna la treabi pe slugi, si fie cu Juare-aminte Ja rdutatile lor, s zdimiceasca intrigile rudelor, si indu- re cu curaj amenintarile celor care string birurile si neo- menia slujbasilor la plata impozitelor. Daca raposatul tati lasi in urma sa un copil, alte greutati pe capul tinerei viduve ! De ¢ fati, e drept, vin pe capul mamei si as: multime de griji; totusi este scutita de cheltuieli si fricd; dar de ¢ biiat, o nipidesc in fiecare zi nenumarate temeri si mai multe griji, Nu mai vorbesc de cheltuielile de bani pe care tebuie si le faci, daca doreste si-l creasca asa cum trebuie crescut un copil de starea lui. Dar nici unul din aceste necazuri nu m-a facut si mi cisitorese a doua oard si si aduc un nou sot in casa tatilui tau. Am ramas in mijlocul framantirilor si al tulburdrilor. N-am cdutat si scap de cuptorul de foc al yaduviei. Mai intai am fost ajutata de mila cea de sus; apoi, nu mic mangaiere mi-a adus in acele clipe cum- plite si vederea necontenit’ a chipului tiv, care-mi pistra iccana insufletiti a riposatului t&u tat, cu care semeni atat de mult. De aceea, chiar pe cdnd erai prunc, pe cAnd inca nici nu invatasesi si vorbesti, pe vremea cfnd copii bucuri mai cu seama pe pirinti’, mult m-ai mangaiat. Nu poti apoi si-mi spui si si ma invinuiesti cd da, am indurat viduvia cu curaj, dar, siliti de vaduvie, am ‘imputinat averea tatilui tiu ! Stiu cd multi copii, ramasi Sfiimtu) loan Gurd de Aur era deci cam de un an-doi cind a murit tat sdu, cei copii, cam la aceastd varst, cnd nu pot vorbi, ci staleese cuvintele, ,bucura mai cu seama pe parinti lor” 34 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE fri tata, au patit asa. Eu ins ti-am pastrat nestirbit intreaga ta avere. N-am crutat ins aici o cheltuial’, ca sii pot sd-ti dau o crestere aleasi si si-ti fac un nume; dar toate aceste cheltuieli le-am facut din averea mea, din averea cu care am venit de la paintii mei, Sa nu socotesti cd-ti spun acum acestea ca s&-ti re- prosez ceva! Nu! iti cer ins un har pentru toate cate pentru tine am facut. Nu ma lisa viduvi a doua oardi nici nu-mi aprinde din nou in suflet stinsa mea durere. Asteapta sfarsitul meu. Poate peste putin timp voi pleca eu. Voi, tinerii, mai aveti n&dejde si ajungeti la adanci batrnete; dar noi, cei batrani, nu asteptim alt- ceva decdt moartea. Cand ma vei da pimantului si vei pune oasele mele alituri de oasele tatdlui tiu, pleaci in cilitorii cat de indepartate, stribate orice mare vrei. Atunci nimeni nu-ti va pune piedici. Dar atta vreme cat mai am in mine suflare, ingiduie s& locuiesti aliturea de mine. Si nu superi pe Dumnezeu in zadar si 4 de folos, aduciind atat de mari necazuri peste capul meu, care cu nimic nu ti-am gresit. Daca ai insi vreo pricina si ma invinuiesti, cd te impovirez cu griji lumesti, c& te silesc s’-ti adminis- trezi singur averile, te rog, nu te uita ci-ti sunt mami, nu fine seama de cresterea ce {i-am dat, nu tine seama de dragostea ce ti-o port! Nu tine seam’ de nimic! Fugi de mine, cum fugi de vicleni si de dugmani ! Dar daca fac totul ca si-ti dau cat mai mult rigaz pe calea vietii ce vrei si apuci, acest lant, de n-ar fi alta pricin’, da, acest lant s te tind aléturi de mine. De-ai spune ci ai nenumérati prieteni care te iubesc, afl, dragul meu, cd nici unul nu-ti va oferi bucuria unei libertiti atat de 35