mbriarea Nichita Stanescu Cnd ne-am zrit, aerul dintre noi i-a aruncat dintr-o dat imaginea copacilor,

indifereni i goi, pe care-o las s-l strbat. Oh, ne-am zvrlit, strigndu-ne pe nume, unul spre cellalt, i-att de iute, c timpul se turti-ntre piepturile noastre, i ora, lovit, se sparse-n minute. A fi vrut s te pstrez n brae aa cum in trupul copilriei, ntrecut, cu morile-i nerepetate. i s te-mbriez cu coastele-a fi vrut.