Principii estetice ale artei spectacolului in secolul al XVIII-lea

Epoca Luminilor Dincolo de eticheta oficiala aplicata de critici, fiecare secol poate fi caracterizat printr-o trasatura ce transpare in toate aspectele vietii. Astfel, daca secolul al XVI-lea a prins curaj si a descoperit la joie de vivre, secolul al XVII-lea a readus indoiala si teama in sufletele oamenilor. In secolul al XVIII-lea in schimb, pe fundalul unor cresteri in toate domeniile, oamenii par a se fi hotarat sa-si accepte conditia de muritori, incercand totodata sa se ajute singuri in dorinta de a-si imbunatati si infrumuseta viata. Nefericirea, suferinta morala, razboiul dintre noi si din noi - teme ale dramaticului e istentei pe care arta teatrului le alege spre a le face vazute, auzite si, mai ales metamorfozate in solutii ale iesirii din impas, macar prin constientizarea lor, sunt principalele motive ale mutatiilor estetice pe care le parcurge spectacolul scenic. Datorita faptului ca arta teatrului are un important rol social, arta actorului este cea care gestioneaza cel mai direct si eficient totodat! contactul necesar pentru a fi posibila metamorfoza dorit!. "rin selectie, stilizare si sinteza ordonatoare se realizeaza acest tip de mimesis - se arata ce e viata si se e prima prin imitatie imaginea ei. In secolul al XVIII-lea, arta spectacolului, printre ale carei componente esentiale se afla jocul, imaginea si publicul, domina sau interfereaza celelalte arte. Apare un teatru al sugestiilor de tip uman care pune accentul pe pragmatism si profunzimea relatiilor umane# intra in functiune inteligenta - ceea ce este practic, concret. $atiunile ascunse si intim sensibile sunt pasul spre drama %ca lectie de viata&. Versul este inlocuit cu proza. 'e cultiva ratiunea, luciditatea %(oc)e&. *eatrul evolueaza spre zona interioara + psihologica a omului "ublicul teatrelor devine din ce in ce mai numeros si mai diversificat, participant important al actului de creatie. ,unoasterea publicului, element sine qua non al artei in general, poate intregi analiza evolutiei unui anumit fenomen artistic. ,hiar daca scena nu sufera modificari, odata cu aparitia foaierului, in secolul al XVIII-lea apar si decorul tridimensional, reflectoarele, arlechinii pictati# incep turneele. -na dintre creatiile importante ale secolului al XVIII-lea este Paradox asupra actorului a lui Denis Diderot.. Actorul, omul in sine, devine in arta teatrului imagine scenica. De aici paradoxala sa conditie, materie umana si imagine artistica, aceasta din urm iind necesara pentru a exista autonom, dura!il si repeta!il, conditii eterne ale actului artistic si artei in general. Dupa marele secol francez al clasicismului s-au fi at in .ranta regulile clasice ale artelor/ verosimilitate, creatie de caracter, echilibrul compozitiei, stabilirea unor caractere clasice care pot functiona atemporal. 'e defineste un caracter si se fi eaza regula de timp0loc0spatiu. 'e produce trecerea de la personaje aristocrate la personaje obisnuite + de e emplu frizerul din Nunta lui .igaro.

Dintre cei mai importanti autori/ - "ierre ,arlet de ,hamblain de Marivaux - "rium ul dragostei, #ocul dragostei si al intamplarii, $nsula sclavilor - "ierre-Augustin ,aron de Beaumarchais %unta lui &igaro, 'ar!ierul din (evilia - 1ohann 2olfgang Goethe - $ igenia in "aurida, Egmont, &aust - Alfred de Musset - )u dragostea nu*i de glumit, )apriciile +ariannei - ,arlo Goldoni - (luga la doi stapani, ,angita, 'adaranii - 3arl 4eorg Bchner Leonce si Lena, -o./ec0 - ,arlo Gozzi - Dragostea celor trei portocale

Ioana Nestorescu-5alcesti 'cenografie, .ADD an II