Părintele Pantelimon de La Mânăstirea Oaşa: "Depresia Apare Atunci Când Oamenii Nu-Şi Mai Înţeleg Menirea Pe Acest Pământ"

29.4.
2014 Printele Pantelimon de la Mnstirea Oaa: "Depresia apare atunci cnd oamenii nu-i mai neleg menirea pe acest pmnt" - Asul de inima - Numarul curent - Formula AS
http://www.formula-as.ro/2014/1114/asul-de-inima-45/parintele-pantelimon-de-la-manastirea-oasa-depresia-apare-atunci-cand-oamenii-nu-si-mai-inteleg-menirea-pe-acest-pamant-17637 2/14
Printele Pantelimon de la Mnstirea Oaa: "Depresia
apare atunci cnd oamenii nu-i mai neleg menirea pe acest
pmnt"

- S-a retras din lume la poalele Munilor ureanu, unde triete n post i rugciune, cu bucuria de a fi alturi de fraii si ntru
Hristos. Absolvent de Belle Arte, pictor de icoane i fotograf, Printele Pantelimon unea e i un minunat vorbitor, ale crui
cuvinte nvluite de har au salvat de la naufragiu sufletesc mii de tineri. I-amcutat prezena mngietoare n Postul Patelui,
pentru a gsi rspunsuri despre o suferin adesea subestimat, ce amenin s se transforme ntr-o boal a secolului. Un
ndreptar de vindecare i de nviere sufleteasc -
"Nimeni nu se poate mplini n afara iubirii"
- Azi, mai mult ca oricnd, pare c am ajuns ntr-o fundtur. Statisticile spun c un romn din zece sufer de depresie. Printe, ce
spune asta despre vremurile n care trim?
- O lume atins de depresie e o lume lipsit de bucurie i dragoste. E o lume alienat i nsingurat, o lume urt, care i-a pierdut reperele, n
care s-a pierdut dimensiunea vertical i n care omul se desfoar numai pe orizontala existenei, ntr-o diversitate infinit i goal. E o lume
care nu mai are nimic de spus. O lume goal de Dumnezeu, n care bucuria e confundat adesea cu plcerea. Or, bucuria adevrat ine de
resorturi mult mai profunde, e mplinirea deplin a rostului tu ca omi e strns legat de naintarea n viaa spiritual. Depresia apare atunci
cnd oamenii nu-i neleg destinul, menirea lor pe acest pmnt.
- Suntei i preot duhovnic. Suferinzii de depresie caut alinare la mnstire?
- Sunt muli cei care vin s-i gseasc linitea la mnstire, dar asta nu nseamn c i deschid sufletul foarte uor. i recunoti dup chip. Un
omnefericit e un omfr strlucire n privire. E apsat, grbovit, ntunecat i agresiv, adesea. Cnd e nemulumit de el nsui, omul e agresiv.
E ca o fiar rnit, care sufer, e periculoas i nu te las s-o ajui. Dar de cele mai multe ori, n spatele violenei se ascunde nu rutate, ci
29.4.2014 Printele Pantelimon de la Mnstirea Oaa: "Depresia apare atunci cnd oamenii nu-i mai neleg menirea pe acest pmnt" - Asul de inima - Numarul curent - Formula AS
suferin.
"Dumnezeu nu trdeaz niciodat"
La Oaa, n ateptarea Sfintelor Pati

- Niciodat viaa n-a fost mai nlesnit ca acum. i totui, e tot mai mult suferin n lume. De unde vine?
- Depresia e o stare de cdere. Apare dintr-o lips de mpcare a sufletului cu sine, cu Dumnezeu sau cu oamenii. E o stare de conflict, de
ruptur interioar, ntre suflet i intelect. O lips de echilibru. Depresia nseamn, n primul rnd, o lips de dragoste. Oamenii sufer cnd nu-
i mai pot gsi adpost n celelalte suflete din jurul lor. Cnd nu pot gsi sprijin gratuit din partea semenilor lor, oamenii se descurajeaz i n
relaia cu Dumnezeu, le e greu s-i mai imagineze un Dumnezeu iubitor. Dar dac oamenii mai trdeaz, fiindc sunt neputincioi, Dumnezeu
e singurul care nu trdeaz niciodat. Totui, e foarte greu s ajungi la msura relaiei cu Dumnezeu, fr s relaionezi cu oamenii. Avem
nevoie de o confirmare i din partea semenilor, c nu sunteminutili pe lume. De aceea, nu se poate scpa de depresie fr acea iubire
necondiionat, care nu pretinde nimic n schimb, care nu te judec i nu te acuz, ci te primete i te odihnete.
- Iubindu-i cu adevrat pe cei dezndjduii, i-am putea ajuta s se vindece?
- Ar trebui s fimnoi nine Dumnezeu unii pentru ceilali, s-i odihnimi s le dmncredere i adpost, ca un refugiu pe munte, n timp de
furtun. S-i protejmi s le fimcas. Cnd l hrneti pe cellalt, l hrneti, de fapt, pe Dumnezeu, cnd l mbriezi, el se mbrac cu tine
i nu-i mai e frig. Cnd i vorbeti, se nclzete la vorbele tale. Iubirea e singura scpare. Amntlnit oameni care i-au depit stri vecine cu
patologia. Nu erau mpcai, fiindc nu puteau s ierte, iar starea aceea de neiertare i mcina, i deconstruia luntric. Cnd au reuit s ierte,
s se mpace, s-i primeasc pe cei care le-au greit n inima lor, i-au revenit spectaculos. Trebuie doar s ai rbdare. Numai intrarea ntr-o
relaie de iubire cu ceilali poate s astmpere setea omului. Cnd omul gsete odihn ntr-o relaie, i revine. Dar pentru asta trebuie s
scape de obsesia sinelui.
- Adic s renune la egoism?
- Egoismul, voia proprie, sunt cei mai mari dumani ai notri. Ne tiranizeaz i pe noi, i pe ceilali. Nu putemavea relaii profunde cu ceilali
fr lepdare de sine. Dac nu m lepd de sine, i cer celuilalt s se alinieze la sinele meu, adic s se alinieze la mine n gndire, n simire,
s vad lumea exact ca mine. nseamn s-l nrobesc, s-l privez de libertate. i atunci i anulez fiina, el nu mai poate evolua. ncepe s se
apere i se ndeprteaz de mine, fiindc simte c amtendina de a-l desfiina, chiar dac poate compensez cu lucruri exterioare. l rspltesc
cu daruri, dar de fapt l posed, l nrobesc, l transformntr-un accesoriu cu care s m mpodobesc. i, la final, m simt la fel de singur. Cnd
eti liber de obsesiile tale i de slujirea sinelui, ncepi s te gndeti la cellalt cu adevrat, s te gndeti ce gest ai putea s faci pentru el, fr
ca el s-i cear. Ai putea s-l atepi cu ceva bun de mncare? Ai putea s-i duci un pahar cu ap? Ai putea face un drumn locul lui? Ce
lucru mai frumos dect s mergi s-i potriveti ptura la spate, s nu-l trag curentul, cnd se culc? Paradoxul e c abia cnd te lepezi de
tine, te ctigi pe tine i-l ctigi i pe cellalt. l cucereti, cnd renuni s-l mai cucereti. Cu ct vrei mai tare s subordonezi i s controlezi,
cu att eti mai singur, cu ct te pui mai tare n sprijinul celorlali, cu att eti mai nconjurat de oameni. Oamenii ar trebui s fie ca lumnrile
care, consumndu-se pe sine, lumineaz n jurul lor i i nclzesc i pe ceilali.
"Nu eti fericit cnd aduni, ci cnd druieti!"
Aur i lumin

- Nemulumirea fa de ceea ce ai creeaz, i ea, depresie. Cei mai muli dintre oameni tnjesc venic dup altceva. Viaa lor e
mereu n alt parte. De ce nu-i gsesc locul i rostul?
- n spatele multor cutri ale omului se ascunde, de fapt, nevoia lui de divinitate. Oamenii tnjesc dup starea de Dumnezeu. Sufer din
cauza neputinei lor, simt c ar putea fi mai mult dect sunt. Dar acest mult mai mult l transfer n afara lor, n loc s-l acumuleze interior. Tind
s aib n loc s devin. Tind s stpneasc, n loc s druiasc. Orientat greit, spre valorile lumii acesteia, tnjirea aceasta ncepe s se
amestece cu frustrarea, fiindc lucrurile finite nu pot satisface sufletul.
- Unii au tot ce le trebuie: slujba pe care i-au dorit-o, suficieni bani s triasc o via, ba chiar i celebritate... i totui, sunt
profund nefericii. Ce le lipsete?
- Oamenii acetia au obiectele pe care i le doreau, i-au cumprat i oamenii din jur, dar au pierdut din vedere relaia cu ceilali. Sunt
dependeni de lucrurile materiale, tocmai din aceast nesiguran a existenei unei alte realiti. Cnd eti contient de venicie, te desprinzi
uor de grijile materiale. Nu mai aduni cu disperare. Nu te mai temi de ziua de mine, ncepi s ai ncredere, deci s ai credin. Materia n
sine nu poate aduce fericirea, cumnu o poate aduce nici faima artistic sau intelectual. Nu devii fericit n momentul n care aduni, ci n
momentul n care druieti. Valorile, indiferent c sunt materiale, spirituale sau intelectuale, trebuie acumulate pentru a fi druite. Materia
trebuie transfigurat, trebuie s capete valoare spiritual, prin gesturile noastre de drnicie i buntate. Omul, cnd ncearc s ngrmdeas-
c materia n scop egoist, s strng avere, o scoate pur i simplu din circuitul ei firesc, acela de a fi n slujba legturii dintre oameni. Dar
materia e aceeai dintotdeauna, ea nu sporete. E minunat s te gndeti c apa pe care o bemnoi e aceeai, n aceeai cantitate, ca acum
mii de ani. Aceeai ap care circul, care n-a prsit planeta. Acelai dar, pentru fiecare dintre noi.
- Am observat la muli tineri de azi un fel de masochism al nefericirii. Triesc suferina cu voluptate, hrnindu-se parc din ea. Se
cuibresc n depresie.
- Exist o plcere pervers, melancolic, o durere de sorginte romantic a omului, de a "se ndulci" cu nite suferine, numai pentru c acele
suferine pun n micare ceva dincolo de instincte, l fac s-i simt sufletul viu i plin de vibraie. Incapabili s ia calea mntuitoare a bucuriei
(care presupune lucrarea virtuilor), o aleg pe cea comod a suferinei nemntuitoare, care i condamn s nu-i depeasc n veci condiia.
A resimi plcere din durere e o malformaie sufleteasc. i e plcere, nu bucurie! Voluptatea aceasta a suferinei e i un mod de afirmare al
oamenilor slabi. E mult mai uor s te afirmi distructiv! E o form de a iei din anonimat, o nevoie de comptimire, o cerire, incontient, a
ateniei.
"Premisa c ar trebui s fimfericii n fiecare clip a vieii noastre e fundamental greit"

- Orincotro ne uitm, se promoveaz modelul omului de succes, venic zmbitor. Fericirea e un imperativ, iar depresia e o ruine,
un stigmat. n faa unei asemenea presiuni din partea societii, neputina unora de a se bucura i afund i mai tare n dezndejde.
- Premisa c ar trebui s fimfericii n fiecare clip a vieii noastre e fundamental greit i produce foarte mult frustrare, pentru c oamenii
intr n competiie cu un model ireal, utopic. Viaa nu e o fericire continu, cumnu e nici efort continuu. Viaa e o mpletire de strdanie i
bucurie, iar bucuria vine adesea ca rsplat pentru efort, vine din mplinirea unei datorii, a unei sarcini, din felul n care-i lucrezi talanii ce i s-
au dat. Dumnezeu a muncit ase zile i n a aptea s-a odihnit. Obsesia fericirii cu orice pre e pguboas. nseamn c dorinele tale au luat-
o naintea vieii i au devenit nefireti. E fundamental s nu-i doreti ceea ce nu se poate, s te bucuri de ceea ce ai, i de cele bune, i de
cele rele, s gseti un sens n tot ceea ce i se ntmpl. S ncarci de semnificaie fiecare ncercare a vieii tale. Dac elimini greutile i
efortul vieii, elimini i bucuria. O via molatic, trit n plcere, e o via n care i ratezi mplinirea. Doar ncercrile pltite cu disconfort
sau sacrificiu las o urm n fiina omului. Gndindu-te la ctigul pe care l obii, nu mai priveti cu team greul i suferina vieii. Dac privim
lucrurile din perspectiva veniciei, din lumea aceasta nu ieimdect cu ceea ce amdevenit.
- Intrat pe mna psihologilor i a psihiatrilor, depresia e tratat precum o boal. Se dau chiar metode de ieire din depresie, n
zece pai... Putem oare depi suferinele sufleteti dup reet?
- Nu ai cums ajungi la starea de bine fr o lucrare spiritual. Bucuria nu vine dect de la izvorul bucuriei, care e Dumnezeu, nu vine dect
din trirea iubirii. Dar pentru asta, trebuie s ne curmochii i s vedemn cellalt chipul lui Dumnezeu. S trecemde negativele lui (cci
negativele nu in de profunzimea fiinei, ci sunt un accident n fiina lui) i s privimmai adnc. Cnd iubeti pe cineva, spunea Printele Iustin,
stareul Mnstirii Oaa, eti ca un scafandru care ptrunde n adncul oceanelor i scoate la suprafa comorile. Cnd iubeti pe cineva l
inspiri, activezi n el puteri de care habar nu avea c le are. Fore care zac latent n adncul oceanului. Devenirea noastr ca fiine umane este
imposibil fr dragostea celorlali. Fiecare omreveleaz n noi un alt mod al nostru de a fi n lume. Putemfi n foarte multe feluri, n funcie de
cte relaii profunde activmn noi. Abia prin trirea relaiei ne revelmpe noi nine i naintmspre chipul nostru adevrat, care e inepui-
zabil, care e Dumnezeul din noi. Dar din pcate, activmunul n cellalt doar 1 % din ct amputea. Trimo form foarte diminuat a
noastr. Suntemfoarte zgrcii cu noi, nu ne dmdreptul la via, la devenire. Nu ne iubimndeajuns.
- Unii oameni sunt drmai de ncercri minore, iar alii, dei li se dau greuti fr numr, trec prin via cu fruntea sus. De ce
unii au tria de a le nfrunta i alii nu? E oare aluatul din care am fost fcui att de diferit?
- Ce le face unora viaa foarte grea nu e faptul c viaa e foarte grea n sine, ci faptul c ei nu sunt dispui s vad i partea luminoas a greu-
lui din via. De aceea este fundamental s gseti sensul fiecrei ncercri sau suferine de care te loveti. Dac o umpli de sens, i gseti
puterea i senintatea de a merge mai departe cu fruntea sus. Dac nu-i gseti un sens, ea ajunge s te drme. Dac n-ar fi ntmpinat de
suferin, omul ar fi extraordinar de superficial. Abia ncercrile vieii l fac s gndeasc mai profund. Ct timp i merge bine din toate
punctele de vedere, stagneaz, triete la suprafaa sa, nu triete cu toat fiina. Nu trebuie s ne fie fric de suferin. Hristos ne-a nvat s
ne elibermde ea. A exorcizat-o n viaa lui pmnteasc, nfruntnd frica de foamete, de nesomn, de durere, chiar i frica de moarte, care i
ine pe toi n robie. i, cnd a ajuns deasupra fricii, a fost liber. Frica de ncercrile grele ale vieii ne inhib i ne mpiedic s fimmai mult
dect suntem. Trebuie s avemcurajul s gndimpentru noi o via mrea. Trebuie s avemcurajul s vismi s ne vismmai presus de
fricile i neputinele noastre.
"Oamenii cu adevrat fericii nu tiu c sunt fericii"
Biserica, plin de maici i studente n costumpopular

- Printe, trii ntr-un loc care e raiul pe pmnt. La ora, ns, depresia i alienarea par mai acas ca niciodat...
- Lumea adevrat e cea pe care a fcut-o Dumnezeu, nu cea artificial, pe care a creat-o omul. Clugrii, se spune, sunt retrai din lume.
Nou ne place s spunemc suntemretrai n lume, n timp ce orenii sunt retrai din lume. Ce fericire s simi ritmurile naturii, s simi
primvara pmntul reavn, frmicios, s vezi cumplesnesc mugurii! La ora, n spatele attor interfee de comunicare, s-a pierdut
frumuseea vieii, acea frumusee ritualic din comportament, din gesturi i din cuvinte, prin care l cinsteai pe cel de lng tine. A fost nlocuit
de mult tupeu i de mult ndrzneal. ranul tia s ncarce totul de frumusee i de sens, pn i hainele pe care le mbrca. Fiecare
custur avea o semnificaie. i unealta i era nfrumuseat. Iar dac se ducea pe cmp, cnta, s-i fac munca mai plcut. Azi, omul nici
de munca lui nu se mai bucur, fiindc pentru el e doar mijloc de a strnge bani. Munca nu-i mai aduce bucurie, nu mai e mijloc de devenire
spiritual. Utilitarismul acesta, att de pregnant la ora, a fcut s se piard dimensiunea spiritual a vieii. S-a pierdut misterul din creaie, din
relaie, nu mai vedemtaina celuilalt, l privimdoar din perspectiva eficienei i a exploatrii. Ne exploatmunii pe alii i suntemgata s-l
exploatmi pe Dumnezeu.
- Ce am putea face s depim toate aceste neajunsuri, s ne vindecm sufletete?
- Fiecare din noi se poate ridica deasupra vieii, dac ncarc de sens tot ceea ce face, dac prin tot ceea ce face se apropie de Dumnezeu.
Nu doar prin rugciune sau prin mersul la biseric te sfineti, ci prin fiecare fapt sau gest. De la felul n care stai, pn la felul n care
munceti, de la felul n care faci ceva de mncare, pn la felul n care plantezi o floare, de la felul n care vorbeti cu un ompn la felul n
care te culci. Toate gesturile noastre cotidiene trebuie transfigurate printr-un fel aparte de a fi. Prin iubirea pe care o purtm. Trebuie umplute
de prezen, de sens, de mister, de frumusee i de bucurie.
- Se spune c bucuria adevrat e profund i, cu toate astea, se dovedete trectoare. De ce n-o putem fixa, de ce n-o putem opri
n loc?
- Nu trebuie s privimbucuria ca pe un drog, care s ne fac s uitmde suferina lumii acesteia, nu trebuie s o cutmca pe o evadare.
Nici mcar nu trebuie s o cutm! Oamenii cu

adevrat fericii nu tiu c sunt fericii, fiindc i msoar fericirea n fericirea celorlali. Ei sunt ieii din sine i triesc prin cellalt. Fericirea
vine singur. i vine ca un dar pentru cei care tiu s-l caute pe cellalt i pe Dumnezeu. Toate aceste piscuri nltoare de fericire, care apar
fulgurant n timpul vieii, sunt nite trepte intermediare. Sunt o odihn, o rsplat dup fiecare treapt urcat, dup care nu avemvoie s ne
oprim. n umbra lor, ns, Hristos ne druiete o pace "pe care nimeni nu o va lua de la noi". Ne druiete linitea i bucuria aceea constant,
care ne desctueaz i ne face liberi.

Dia Radu

1

Vizualizari (2.430)
Note (0)
Comentarii (0)
Alte articole din acest numar

Părintele Pantelimon de La Mânăstirea Oaşa: "Depresia Apare Atunci Când Oamenii Nu-Şi Mai Înţeleg Menirea Pe Acest Pământ"

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Părintele Pantelimon de La Mânăstirea Oaşa: "Depresia Apare Atunci Când Oamenii Nu-Şi Mai Înţeleg Menirea Pe Acest Pământ"

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

29.4.

S-ar putea să vă placă și