Romnia literar nr.

27 din 7 iulie 1999

Mario Vargas Llosa
- Poti fi oare elvetian?
E oare att de ngrozitor s fii elvetian? Citind ctiva autori contemporani din aceast tar,
s-ar prea c nu exist cosmar mai sinistru ca civilizatia. S fii prosper, bine educat si liber
pare a fi ceva care plictiseste de moarte. retul pltit pentru asemenea privilegii este
monotonia existentei, conformismul endemic, pierderea fanteziei, moartea aventurii si
formalizarea emotiilor si a sentimentelor, relatiile dintre oameni fiind reduse la gesturi si
cuvinte banale, lipsite de substant.
oate c asa stau lucrurile. oate c progresul material si dezvoltarea politic, pe care attea
popoare srace si reprimate le privesc ca pe un model, au un aspect deprimant. !oate acestea
le putem demonstra, fireste, aruncnd o privire n timp" orice stadiu al progresului uman
atrage dup sine noi forme de frustrare si nefericire pentru specie, diferite de cele pe care le-a
cunoscut nainte si, ca atare, noi motive de nonconformism si de a avea o viat mai bun. #sta
nu nseamn c nu exist ceea ce numim $progres$, c $civilizatia$ este o fraud, dar aceste
notiuni nu se traduc neaprat n forme desvrsite si perfecte de existent. #mbele sunt
provizorii si relative si au valoare mai ales ca termeni de comparatie. %rict de avansat si de
admirabil ar fi o societate, vor exista nemultumiri n ea, iar dac n-ar fi asa, ele ar trebui
provocate, c&iar si ntr-un mod artificial, pentru sntatea viitoare a acelui popor. 'ar
progresul exist" e mai bine s mori de plictiseal fiind elvetian, dect s pieri de foame n
Etiopia ori torturat, ntr-o dictatur din lumea a treia.
'ar mai ales e important ca oamenii ce lupt ca trile lor s aib ntr-o bun zi nivelul de
dezvoltare al unei Elvetii s cunoasc greselile pe care le pot face, pentru a le evita sau, cel
putin, pentru a le atenua. (ar pentru a cunoaste acest pericol, literatura se dovedeste ntr-
adevr util, fiind o activitate ce demonstreaz spiritul de contradictie al omului, refuzul lui de
a se multumi cu ceea ce a obtinut. #cestei insatisfactii - ce-l nsoteste pe occidental asemeni
unei umbre din antic&itatea greac - i datoreaz cultura stadiul actual, dar si faptului c
cettenii care, treptat, deveneau mai putin sraci, mai culti si mai liberi, nu erau totusi mai
fericiti.
#ceasta este problematica pe care o regsim n romanul Eu nu sunt Stiller si nu ne mir
faptul c a avut un succes rsuntor n Europa si n Statele )nite la aparitia lui, n *+,-.
Cartea lui .ax /risc&, c&iar dac vorbeste despre Elvetia, abordeaz o tem ce priveste
ndeaproape toate societtile liberale dezvoltate. 0ntrebarea se poate formula foarte simplu"
cine e vinovat, n asemenea tri, de faptul c fericirea este imposibil1 indivizii sau societatea
n general? 2u e o ntrebare academic. S vezi dac dezvoltarea material si politic a
%ccidentului este incompatibil cu vietile individuale, intense si bogate, capabile s satisfac
preocuprile cele mai intime si dorinta de mplinire si originalitate ce-i nsufleteste pe oameni
3pe cei mai multi dintre ei4, nseamn s afli dac civilizatia democratic nu duce totodat la
uniformizare si la distrugerea individului, aidoma acelor societti nc&ise si organizate sub
rigidul patrona5 al unui ideal colectivist.
#natol Stiller, sculptor din 67ric& care a luptat n brigzile internationale n rzboiul din
Spania 3unde a fost protagonistul unui episod umilitor fiindc nu ndrznise s trag atunci
cnd trebuise s-o fac4, prad unui impuls confuz, fuge ntr-o bun zi de nevast, de vocatie,
de tar si c&iar de numele su. 8oinreste prin Statele )nite si prin .exic si aproape sapte ani
mai trziu si face din nou aparitia n Elvetia cu un pasaport nord-american, sub numele de
Sam 9&ite. #ici este retinut de politie, fiindc i se bnuieste adevrata identitate si pentru a
se stabili dac a participat la o actiune criminal, la asa-zisul $caz Sm:rnov$.

;omanul este alctuit din caietele pe care le scrie Stiller n nc&isoare n timp ce se
investig&eaz cazul su si dintr-un epilog redactat de procurorul ;olf, a crui sotie, Sib:lle,
fusese amanta sculptorului, putin nainte de misterioasa-i disparitie.
0ntr-o bun parte din povestire, nedumerirea confer tensiune actiunii" este Stiller domnul
9&ite, asa cum pretinde politia, sau este vorba de o absurd nentelegere, dup cum afirm
cel arestat? 0ndoiala este alimentat de contradictii obiective si, mai ales, de categorica
convingere cu care autorul caietelor neag faptul c el ar fi Stiller. .ai trziu ns, cnd dup
propria-i mrturie, adevrul iese la iveal, fiind evident c Stiller si 9&ite e una si aceeasi
persoan, o alt nedumerire ia locul celei dinti, mentinnd viu interesul cititorului. Ce se
ntmpl cu sculptorul? 'e ce fuge de el nsusi si-si respinge trecutul si numele cu aceast
oarb ncptnare? E oare fuga aceasta dictat de remuscare, fiind un mod inconstient de a
fugi de responsabilitatea pe care o are n esecul relatiei sale sentimentale cu <uli=a? Sau e
ceva mai abstract si mai complex" respingerea unei culturi, a unui fel de a fi si de a tri, care a
fost dintotdeauna incompatibil pentru Stiller cu deplina afirmare a existentei sale?
Spre deosebire de prima nedumerire, romanul nu rezolv acest al doilea mister" sarcina
aceasta i revine cititorului. Cartea se multumeste s-i ofere un material abundent si eterogen,
cu episoade si situatii din viata lui Stiller, astfel nct, confruntndu-le si studiindu-le, fiecare
s trag concluziile ce se impun. (ar documentarea aceasta existential este att de dens si de
subtil nct, ntr-adevr, concluziile ce se pot trage n privinta lui Stiller sunt foarte diverse.
'e la aspectul patologic, un simplu caz de sc&izofrenie, pn la o metafizic a culturii, un
refuz alegoric de $a fi elvetian$ pn la imposibilitatea asumrii conditiei umane - fiind
elvetian - n toate acceptiile ei diverse si multiple.
Ce detest Stiller n lumea lui din 67ric&? /aptul c totul este att de curat si de ordonat si
c viata este pentru compatriotii si o rutin previzibil, din care au fost excluse excesele si
grandoarea. Compatriotii si au numit mediocritatea $cumptare$ si, cum au renuntat la
$ndrzneal$, si-au pierdut cu timpul spiritualitatea, murind ncetul cu ncetul si golindu-se
de forta vital" $#tmosfera elvetian n-are viat, n-are spirit, n sensul c omul si pierde
spiritualitatea, nemaiaspirnd la perfectiune$. 2ici mcar libertatea cu care se laud elvetienii
nu i se mai pare real, ntruct conformismul a eliminat din vietile lor $pericolul ndoielii$, iar
aceast atitudine reprezint pentru sculptor prototipul lipsei de libertate.
0n aceast atmosfer de $suficient opresiv$, tot ce implic un risc sau o ruptur n formele
prestabilite ale existentei tinde s fie reprimat sau evitat si de aceea mediocritatea disimulat
n bunstarea material ptrunde si n relatiile umane, srcindu-le si frustrndu-le, dup cum
dovedesc cele dou povesti de dragoste - dac pot fi astfel numite - ce apar n roman" cea
dintre <uli=a si Stiller si cea dintre ;olf si Sib:lle.
0n ciuda izbucnirilor si acceselor nonconformiste ale sculptorului, conflictele sale con5ugale
cu <uli=a, frumoasa balerin bolnav de tuberculoz, pe care o face s sufere si o c&inuie
nainte de a o prsi - spre a reveni apoi la ea cnd se-ntoarce n Elvetia - sunt tipic burg&eze
3si oarecum plicticoase4. 2u-i deloc clar ce i reproseaz Stiller delicatei si rbdtoarei <uli=a.
oate delicatetea si rbdarea? /aptul c se resemneaz s fie ceea ce e si s aib ceea ce are,
c $nu iubeste imposibilul$ dup conceptia lui >oet&e, pe care el si-ar dori s-o transforme n
norm de conduit? Sau poate e teama de a se vedea trt de ea spre viata conventional, spre
aura mediocritas a concettenilor si, cea care-l face pe Stiller s-i repugne aceast femeie pe
care, pe de alt parte, o iubeste cu sigurant. %dat revenit n tar si la identitatea sa, Stiller
ncearc s reconstituie acea iubire frustrat, dar este prea trziu, si o moarte banal - de
foileton - pune capt ncercrii sale.
ovestea sentimental dintre procurorul ;olf si sotia lui, Sib:lle, relatat din prisma
aventurii lui Stiller, este poate episodul cel mai reusit din carte, reflectnd cel mai bine
sentimentul de nstrinare n iubire, datorat civilizatiei moderne. (at cea mai mare acuzatie
din romanul Eu nu sunt Stiller.
!ineri, culti, lipsiti de pre5udecti, sotii au decis ca maria5ul lor s fie o relatie desc&is si
fr obligatii, fiecare urmnd s-si pstreze independenta si libertatea. /rumoasa teorie - ca de
obicei - nu reuseste s functioneze si n practic. Cnd Sib:lle are un amant 3Stiller4, ;olf este
foarte afectat. oate c atunci descoper, pentru prima oar, c-si iubeste si si doreste
nevasta. (ar aventura acesteia cu sculptorul creeaz impresia unei strategii instinctive a
Sib:llei de a provoca dragostea lui ;olf, sau, cu alte cuvinte, de a o nsufleti, de a o aprinde si
a o salva de la rutin. Exist toate conditiile pentru ca acest cuplu, n care cei doi se iubesc n
fond, s existe pe deplin de acum nainte, si de aici s rezulte o relatie intens din care
amndoi s se mbogteasc reciproc. 'ar asta e imposibil fiindc nici unul nu se poate
desprinde de bunele maniere cumptate si reci, care au a5uns s fie, pentru amndoi, un fel de
a doua natur. /ormali c&iar si-n lipsa de formalitate pe care au vrut s-o includ n csnicia
lor, ;olf si Sib:lle se despart pn la urm. .ai trziu se mpac si, ntr-un anumit fel, a5ung
s fie fericiti, dar ntr-un mod pasiv si resemnat - formal - care l ngrozeste pe Stiller.
'escoperim la sculptor un substrat romantic - iubeste imposibilul - care-l condamn la
nefericire. ?amartine, comentnd Mizerabilii lui @ictor 8ugo, scria c rul cel mai mare care i
se putea ntmpla unui popor era acela de a contracta $pasiunea imposibilului$. #ceasta este si
pentru indivizi o boal riscant. !rebuie s spunem totusi c ea n-a cauzat doar mult
suferint, ci a creat si cele mai grozave realizri ale spiritului uman, capodoperele artei si ale
gndirii, marile descoperiri stiintifice si - lucrul cel mai important - notiunea si practica
liberttii. $S iubesti imposibilul$ face parte din natura omului, fiint tragic dotat cu dorint
si imaginatie, de-a pururi tentat s sparg limitele si s ating ceea ce nu exist si nu posed.
oate c ceea ce-l determin pe #natol Stiller s plece, cutnd ceea ce intuieste a fi o
garantie de plenitudine, fat de imperfectiunile trii sale, sunt aventura si exotismul. 0n anii si
de exil voluntar, pare s fi dus o existent &oinar si primordial, n Statele )nite si .exic,
5urnalele sale vorbind despre aceast perioad. Sunt evocri pline de o anumit melancolie
care, adesea, ating un nalt nivel artistic, ca frumoasa descriere a grdinilor din Aoc&imilco
sau a pietei din #mecameca ori ziua mortilor la <anitzio sau relatarea plin de farmec a
aparitiei unui vulcan pe plantatia de tutun din aricutin unde Stiller - sau mai degrab fantoma
lui - lucra ca zilier.
# gsit oare sculptorul care fugea de teribila civilizatie urban occidental intensitatea
vietii pe care o cuta, trind ntr-o manier primitiv n pdurile din %regon ori mprtsind
mizeria si exploatarea tranilor mexicani? .rturia lui este vag, dar ironia si sarcasmul care
se ivesc adesea n aceste amintiri par s indice un rspuns negativ. C&iar dac n-o spune, ai
impresia c la ntoarcerea din peregrina5, Stiller a nteles acest crunt adevr" viata real nu va
fi niciodat la nltimea viselor oamenilor, deci nemultumirea care l-a fcut s dispar nu
poate fi nicicnd satisfcut.

Exceptie face, fireste, planul imaginar, al fictiunii. 0ntr-adevr, aici oamenii si pot satisface
- n mod inofensiv - vocatia prin exces, prin nc&ipuirea unor existente iesite din comun, prin
drame si apocalips. Se pare c asta nvat Stiller n nc&isoarea preventiv n care-l nc&id
autorittile n timp ce-i verific identitatea. e ngduitorul Bnobel, gardianul lui, l amuz si-l
nfioar cu asa-zisele crime comise si cu diverse anecdote, pline de gratie si culoare, ce se
dovedesc ns a fi false sau nseltoare. Sunt pagini plcute la lectur datorit umorului si
sotiilor ntlnite, efectul fiind aproape un balsam, ntr-o carte care, n ansamblul ei, e saturat
de miscri lente si sumbru pesimism.
'e altfel, simpla existent a unei crti ca Eu nu sunt Stiller contrazice teza pe care aceasta o
propune. !eribila civilizatie a trii n care se desfsoar actiunea pare s nu distrug ntr-att
spiritul critic si s nu generalizeze conformismul creat, dac n snul ei se ivesc adversari att
de severi ca .ax /risc& si proteste att de dure precum cele din acest roman.
2u trebuie s ne pierdem, deci, speranta" cu putin noroc, limbul elvetian va a5unge poate,
ntr-o bun zi, s fie infernul att de dorit de oameni ca #natol Stiller.


Barranco, 12 februarie 1988

3din volumul
Adevrul minciunilor4
n romneste de
Luminita Voina Rut