Sunteți pe pagina 1din 26

ntemeierea legendar a oraului Roma este realizat, la 21 aprilie 753

.Hr., de cei doi gemeni Remus i Romulus.


Legenda ncepe cu eroul Aeneas, care dup ce prsete Troia incendiat,
dup o lung cltorie pe Marea Mediteranajunge n Latinium unde se
cstorete cu Lavinia, fiica regelui Latinus. Aeneas nfiineaz oraul Lavinium.
Fiul lui Aeneas ntemeiaz oraul Alba Longa. Aici dup domnia a 12 urmai ai
si pe tron urc tatl legendarei Rheei Silvia, regele Numitor. Fratele
acestuia, Amulius, l nltur de pe tron i pune stpnire pe putere, iar pe Rheei
Silvia o transform ntr-o vestal pentru a nu mai emite pretenii la tron.
Frumuseea fetei l face pe zeul Marte s se ndrgosteasc de ea i s cad asupra
ei sub forma unei ploi de aur. Drept urmare, iau natere doi
gemeni, Romulus i Remus, care pentru a nu fi ucii de Amulius sunt pui ntr-un
cufr i lsai s pluteasc pe Tibru. Cufrul este purtat de ape pn n grota
Lupercaliilor la poalele Palatinului. Gemenii crescui la nceput de o lupoaic, mai
apoi de pstorul Faustulus, devin doi tineri puternici.
n urma unor dispute cu nite tineri din Alba Longa, sunt adui n faa lui
Numitor care-i recunoate. Romulus i Remus reuesc s-l readuc pe bunicul lor
pe tron, dup care se ntorc pe meleagurile unde au crescut s nfiineze un ora.
Dup ce Romulus se instaleaz pe colina Palatin i Remus pe colina Aventin,
ntre cei doi ncepe o disput cu privire la cel care a fost primul ntemeietor al
oraului. Remus este ucis de fratele su n timp ce tia brazda sfnt n jurul
Palatinului. n urma acestor evenimente ia natere oraul Roma.
Legenda cunoate diferite variante, cele mai cunoscute fiind cele scrise
de Vergiliu i Titus Livius.
Primul rege al Romei, Romulus, instituie prima conducere politic la Roma
regalitatea. Este urmat la domnie de 7 regi, primii patru au fost latini i sabini,
ultimii trei au fost etrusci:
Romulus (753-717 .Hr.) a domnit 37 de ani, timp n care a purtat o serie de
rzboaie mpotriva vecinilor (mai ales mpotriva sabinilor, crora le-au rpit fiicele
pentru a-i asigura urmai). A organizat Senatul (cuprindea 100 de membrii) i a
mprit societatea n patres i curii. S-a asociat la domnie cu regele sabin Titus
Tatius, care va dispare misterios n timpul unei furtuni, n mlatina Caprei. Dup
moarte a fost zeificat.
Numa Pompilius (717-673 .Hr.) este considerat ntemeietorul cultului
religios, a serviciului divin i fondatorul diferitelor colegii de preoi.
Tullus Hostilius (673-642 .Hr.) - a cucerit i a distrus oraul Alba Longa,
moment n care are loc lupta legendar dintre Horai i Curiai. Organizeaz
calendarul n 10 luni, plus 2 luni pentru acord, cu zile faste i zile nefaste.
Ancus Marcius (642-617 .Hr.) extinde teritoriul oraului pn la mare,
ntemeiaz portul Ostia, construiete un zid de aprare i un an n jurul Romei, a
fcut primul drum Via Salaria.
Lucius Tarquinus Priscusus (cel Btrn) (617-579 .Hr.) primul rege
etrusc; lui i se datoreaz construirea primelor hale din Forumul roman, lucrrilor de
asanare a mlatinilor, un canal de evacuare, a pus bazele templului de la Capitoliu
i a mrit numrul membrilor din Senat la 200.
Servius Tullius (578-535 .Hr.) a fcut o reform prin care a ncadrat n
rndurile poporului roman alturi de patricieni i pe plebei; a repartizat cetenii pe
centurii n funcie de avere, a constituit comiiile centuriale, aconstruit un zid de
aprare n jurul celor apte coline. Este ucis ntr-un complot condus de fiica i
ginerele su, care-i va lua locul pe tron.
Tarquinius Superbus (535-509 .Hr.) un adevrat tiran, a construit templul
lui Jupiter pe Capitoliu. A nemulumit poporul roman care s-a rsculat n urma
rpirii virtuoasei Lucreia de ctre fiul su, Sextus. Revolta, condus de
reprezentanii nobilimii romane Lucius Iunius Brutus i Collatinus, a avut drept
rezultat alungarea regelui din Roma i abolirea regalitii.
Se instaureaz un nou regim politic republica, condus de doi consuli alei.
Primii consuli au fost Collatinus i Brutus.
Realitatea ntemeierii Din datele arheologice rezult c primele aezri
din viitorul ora Roma au fost construite pe Palatin nc din mileniul al
zecelea .Hr., i mai trziu s-au ridicat aezri i pe
dealurile Esquilino i Quirinale. Vestigiile arheologice au demonstrat c
de-a lungul Tibrului, la Ostia, au existat nc de la sfritul epocii
bronzului (circa 1000 .Hr.) o serie ntreag de sate, care au ocupat
aproape fiecare deal, de-a lungul rului.
Datele tradiiei istorice corespund n mare msuri cu datrile
arheologice care consemneaz realizarea unui cimitir comun, la mijlocul
secolului al VIII-lea .Hr., pe colina Esquilino ce nlocuiete locurile de
nmormntare aflate pn atunci ntre zonele libere dintre sate.
Oraul s-a format prin sinoicism, contopirea i unificarea diferitelor
sate instalate pe cele apte coline, i prin impunerea dominaiei uneia
dintre ele asupra celorlalte. Latinii de pe colina Palatin (Roma quadrata)
s-au unit cu sabinii aflai pe colinele Esquilino, Viminale i Quirinale.
Oraul a aprut n urma unei evoluii lente marcat de rzboaie.
Cei care i impun autoritatea asupra acestor populaii sunt etruscii,
interesai de realizarea unui drum comercial spre sud. Ei vor introduce
la Roma elementele urbanizrii: o organizare politic, construcii, asanarea
mlatinilor din cmpia Romei (care va duce la unirea satelor). nsui
numele oraului este derivat din etrusculgens ruma (numele unei diviniti
a alptrii, Ruma). Sub conducerea regilor Tarquini, Roma ia locul Albei
Longa ca for politic dominant n Latium. Construirea portului Ostia i
extinderea salinelor de la guraTibrului (Via Salaria).
Data oficial a fost stabilit de ctre Varro (116-27 .Hr.), n
conformitate care conform legendei plaseaz ntemeierea oraului de
ctre Romulus i Remus la data de 21 aprilie 753 .Hr., cunoscut mai
ales prin expresia latin Ab Urbe condita ce nseamn de la fondarea
cetii. Cu toate acestea au existat i alte date diferite propuse de scriitorii
antici: Ennius, poetul latin din secolul al IIIII-lea .Hr., n scrierea sa
Annalesnainteaz data fondrii la 875 .Hr., istoricul grec Timaios
Tauromenium (sec. IV-III .Hr.) o plaseaz n anul 814 .Hr. (simultan, cu
apariia Cartaginei), Fabius Pictor (III .Hr.) d anul 748 .Hr. i Lucio
Tit anul 729 .Hr..
Organizarea regatului Prima form de conducere politic cunoscut
la Roma a fost regalitatea. Dup tradiia roman, au domnit apte regi.
Primii patru au fost latini i sabini i au domnit alternativ, adic unul latin,
urmat de un altul sabin. n timpul acestora, Roma i-a ntins stpnirea
asupra unei pri din Latium i a pus aici bazele unei viei economice.
Ultimii trei regi, care au domnit n secolul al VI-lea .Hr. au fost de origin
etrusc, ceea ce dovedete c n aceast vreme etruscii i ntinseser
stpnirea asupra Romei. Acestora li se atribuie de ctre tradiie lucrri
edilitare de pe urma crora Roma s-a transformat ntr-un adevrat ora.
Regele era numit cu aprobarea zeilor i avea puteri limitate. El era n
acelai timp comandant militar, judector suprem i preot. El era ajutat
n crmuire de un sfat format din cpeteniile celor 300 de gini
numii Senat (senatus; senes = cei btrni). Un rol important l
avea Adunarea poporului, numit comitia curiata (curia = coviria =
comunitatea brbailor), format din ostai care se ntruneau
pe curii(existau 30 de curii). Comitia curiata era organul superior n statul
roman, alegnd pe rege, declarnd rzboi i lund hotrri n problemele
mari de stat.
n timpurile vechi, romanii au avut o organizare gentilic patriarhal,
unitatea social de baz fiind ginta, denumit gens. Dup tradiie, toat
populaia era alctuit din trei sute de gini, care formau poporul roman
(populus romanus). Zece gini nrudite formau o curie, iar zece curii
un trib. Tradiia roman ne spune c la nceput au existat la Roma trei
triburi: Ramnes, al latinilor, Tities, al sabinilor iLuceres al etruscilor.
Treptat ns ginta i-a pierdut din importana ei, ntrindu-se n schimb
familia. Capul familiei, pater (tatl), avea o putere nelimitat asupra
membrilor familiei.
Patricienii sunt reprezentanii vechilor gini. Denumirea de patrician
vine chiar de la cuvntul pater. Acetia au dobndit bogii i proprieti,
formnd aristocraia, clasa privilegiat a societii romane. Ei deineau
conducerea statului.
n acest timp apare la Roma i sclavia. Sclavii proveneau dintre
prizonierii de rzboi; ei erau socotii ca membrii inferiori ai familiei romane
i folosii la munci casnice; de aceea sclavia avea un caracter patriarhal.
Restul populaiei romane, care se gsea n afara ginilor, l
formau plebeii. Plebeii erau persoane stabilite la Roma dup ntemeierea
ei, precum i locuitorii din teritoriile cucerite ulterior i anexate oraului.
Majoritatea plebeilor se ocupau cu agricultura i meseriile; o parte dintre ei
se ocupau cu comerul, devenind bogai. Dei plebeii plteau impozite i
serveau n armat, ei nu erau considerai membri ai comunitii romane. n
aceast epoc au aprut i clienii (clientes), persoane mai puin bogate,
provenite din rndul plebeilor sau dintre membrii sraci ai ginilor i care se
puneau sub protecia unor patricieni. Acetia acordau clienilor sprijin
material i moral, pentru care ei se ndatorau s-i ajute pe patroni n
alegeri, n rzboaie i n diferite servicii casnice. n felul acesta clienii,
depinznd de patricieni, intrau oarecum n componenta ginilor.
Aadar, regalitatea roman corespundea fazei de democraie militar,
perioad caracteristic descompunerii organizrii gentilice.
Spre sfritul regalitii, datorit rolului precumpnitor pe care ncep
s-l aib plebeii n viaa economic, ca i obligaiile lor militare, a fcut ca
ei s fie ncadrai n rndurile poporului roman. Astfel, tradiia roman,
arat c regele Servius Tullius a venit cu o reform, prin care voia s
ncadreze n rndurile poporului roman, alturi de patricieni, i pe plebeii cu
avere. n acest scop cetenii i suprafaa Romei au fost mprii n
districte teritorial-administrative (tribus, trib): 14 urbane, 17 (mai apoi 31)
rurale. Populaia era ncadrat dup avere n cinci clase
cenzitare (classes), fiecare fiind grupat n centurii (100 de oameni); n
total erau 193 de centurii cu obligaii fiscale i militare precise. Centuriile
erau convocate lunar n adunri, numite comiii centuriate, n care
patricienii aveau ns un rol hotrtor.
Comitia centuriata s-a constituit ca baz pentru formarea armatei.
Relaia de snge i pierde importana, determinant devine proprietatea
pmntului i averea posedat (timocraie / plutocraie). Adunarea celor
care puteau s poarte arme se realiza pe Cmpul lui Marte la chemarea
consulilor, prin arborarea steagului rou de rzboi pe Capitoliu. Decizia se
lua dup categorii, prin vot deschis, dup ce se fcea apelul dup list.
Aceast reform, care reflect trecerea la organizarea statului a
contribuit la nlturarea principiului gentilic. Ea a provocat o puternic
reaciune din partea patricienilor; acetia voiau s-i pstreze neatinse
privilegiile lor i erau nemulumii c n comiiile centuriate trebuiau s fie
alturi de plebei. Tradiia roman ne spune c ei au organizat un complot
mpotriva lui Servius Tullius, pe care l-au ucis, aducnd ca rege
pe Tarquinius Superbus. Acesta, cutnd s conduc statul ca un
adevrat tiran, a nemulumit poporul roman, care s-a rsculat, izgonindu-l
din Roma n anul 509 .Hr., astfel s-a pus capt regalitii.
Regii Romei
nainte de mpraii romani i consuli, Roma a fost o monarhie
guvernat de ctre regi (latin:Rex). Regii, excluzndu-l pe Romulus, el
fiind fondatorul oraului, au fost fiecare alei de ctre poporul Romei pentru
a servi pe via, niciunul dintre acetia bazndu-se pe fora militar pentru
a ctiga tronul. Dei nu este specificat vreun principiu ereditar n alegerea
primilor patru regi, ncepndu-se cu al cincilea, Tarquinius Priscus,
motenirea regal curgea prin soiile regelui decedat. n consecin, istoricii
antici afirm c regele era ales pe baza virtuilor sale, i nu cea a
descendenilor.
Istoricii Romei antice ngreuneaz determinarea puterilor regelui din pricina
faptului c fceau referire la acesta cu puterile omologilor si republicani (i
anume consulii). Unii scriitori moderni consider c puterea suprem a
Romei rezida n minile oamenilor i c regele era doar eful executiv
pentru Senat i popor, n timp ce alii susin c regele poseda puterea
suveran, iar Senatul i poporul aveau doar un rol minor n privina puterilor
sale.
Ce se tie sigur este c numai regele deinea dreptul de auspiciudin partea
Romei ca Augurul su ef, iar nici un eveniment public nu putea fi executat
fr voina zeilor, fcut cunoscut prin auspicii. Oamenii vedeau regele ca
mediatorul dintre ei i zei, privindu-l astfel cu respect religios. Aceasta
fcea regele efulreligiei naionale i eful religios executiv, avnd puterea
de a controla calendarul roman, de a dirija toate ceremoniile religioase i
de a numi oficiile i ofierii religioi subalterni. A fost Romulus cel care a
instituit augurii i s-a crezut a fi cel mai bun augurdintre toate. De
asemenea, regele Numa Pompilius a instituitPontifii i prin
acetia dogma religioas a Romei.
Dincolo de autoritatea sa religioas, regele era investit cu autoritate militar
i judiciar suprem prin uzul Imperiumului. Imperiumul regelui era acordat
pe via i l proteja pe acesta de a fi vreodat judecat pentru aciunile sale.
Ca singurul deintor de Imperium n Roma la vremea respectiv, regele
deinea autoritate militar necontestat, fiind comandant suprem al
tuturor legiunilorRomei. De asemenea, legile ce protejau cetenii de
abuzul magistrailor care deineau Imperium nu existau n vremea regelui.
Imperiumul regelui i acorda att puteri militare, dar i calificarea de a se
pronuna n judecat legal n toate cazurile, ca ef al justiiei Romei. Dei
putea numi pontifi n slujbe de judectori minori n unele cazuri, avea
autoritatea suprem n oricare dintre acelea aduse n faa sa, att civile, ct
i criminale. Aceasta fcea regele suprem att n vremuri de rzboi, ct i
pace. Un consiliu sftuia regele n timpul tuturor proceselor, ns acesta nu
avea o putere n a controla deciziile regelui. Dei unii scriitori consider c
nu exista posibilitatea unui apel la deciziile regelui, alii menioneaz c o
propunere pentru apel putea fi adus de ctre orice patrician n timpul unei
ntlniri a Adunrilor curiate.
O alt putere a regelui era aceea de fie a numi sau nominaliza toi oficialii
la oficii. Regele putea numi untribunus celerum pentru a servi ca tribun of
tribului Ramnes din Roma, dar i n calitate de comandant al grzilor de
corp personale ale regelui, legtur similar cu cea dintre mpratul
roman i prefectul pretorian. Regele era obligat s numeasc tribunul la
intrarea n serviciu, iar tribunul prsea oficiul doar la moartea regelui.
Tribunul era al doilea rang dup rege i deinea, de asemenea, puterea de
a convoca Adunarea curiat i discuta legislaia n faa acesteia.
Un alt ofier numit de ctre rege era cel de Praefectus Urbanus, care
aciona ca paznicul oraului. Cnd regele era absent din ora, prefectul
deinea toate puterile i abilitile acestuia, pn la punctul de a i se acorda
Imperium ct timp se afla n interiorul oraului. Regele a primit chiar dreptul
de a fi singura persoan care putea numi patricieni n Senat pentru a lucra
drept senatori.
Sub rege, Senatul i Adunarea curiat dispunea de o foarte mic putere i
autoritate. Senatul i Adunarea curiat nu erau corpuri independente
deinnd dreptul de a se reuni i discuta problemele statului. Ele puteai fo
convocate numai de rege i puteau discuta strict problemele aduse n faa
acestora de ctre rege. n timp ce Adunarea curiat putea pasa legi pe
care regele le accepta, Senatul reprezenta numai un consiliu onorabil.
Putea sftui regele privind aciunile sale, dar n nici o ipostaz nu-l putea
preveni de la aciona. Singurul lucru pe care regele nu l putea face fr
aprobarea Senatului era declararea rzboiului mpotriva naiunilor strine.
nsemnele regilor Romei erau 12 lictori conducnd legturile ce purtau
topoare, dreptul de a se aeza pe unscaun Curule, Toga Picta de culoare
rou nchis, nclminte roie i o diadem alb n jurul capului. Dintre
toate aceste insemne, cea mai important era toga.
Alegerea regelui
La moartea regelui, Roma intra ntr-o perioad de interregum. Senatul
se ntlnea i numea un Interrexpentru a servi o perioad nedefinit (de
obicei mai puin de un an) cu singurul rol de a nominaliza urmtorul rege al
Romei. Odat ce Interrexul gsea un nominalizat potrivit pentru, el era
adus n faa Senatului, iar Senatul l revizuia. Dac era acceptat de ctre
Senat, Interrexul convoca Adunarea curiat i participa ca preedinte al
adunrii n timpul alegerii regelui.
Odat propus Adunrii curiate, poporul Romei l putea fie accepta, fie
refuza. Dac era acceptat, regele ales nu intra imediat n oficiu. Alte dou
acte trebuiau s se desfoare nainte de investirea sa cu autoritate i
putere regal complet. nti era necesar obinerea acordului divin al
zeilor care respectau numirea sa prin auspicii, din moment ce regele era
naltul preot al Romei. Aceast ceremonie era desfurat de ctre
un augur, care conducea regele ales la citadel, acolo unde augurul l
plasa pe un scaun de piatr, n timp ce mulimea atepta dedesubt. Dac
era gsit merituos pentru domnie, augurulanuna c zeii au oferit semne
favorabile, confirmnd astfel caracterul preotesc al regelui.
Al doilea act ce trebuia executat era acordarea Imperiumului regelui. Votul
precedent al Adunrii curiate determinase doar cine avea s fie rege, ns
prin acest act nu-i acordaser puterile regelui asupra sa. Ca atare. nsui
regele a propus Adunrii curiat o lege admindu-i Imperium, iar Adunarea
a votat n sprijinul acestei legi. Motivul acestui dublu vot al Adunrii este
destul de clar. Imperiumul putea fi acordat doar unei persoane pe care zeii
o considerau favorabil. Era, deci, necesar s se determine cine era
persoana capabil de a primi Imperium i, cnd aceasta era i favorizat
de diviniti, Imperiumul i era acordat printr-un vot special.
n teorie, oamenii Romei aveau puterea de a i alege conductorul, ns
Senatul deinea majoritatea controlului asupra acestui proces.
Roma sub regii si
Domnia lui Romulus[modificare | modificare surs]
Romulus nu a fost doar primul rege al Romei, dar i fondatorul ei. n 753 .Hr.,
Romulus a nceput construirea oraului pe Dealul Palatin. Dup fondarea Romei, el
a invitat criminali, sclavi fugari, exilai i alte astfel de populaii nedizerabile,
oferindu-le azil. n aceast manier, Romulus a populat cinci dintre cele apte
dealuri ale Romei. Pentru a oferi cetenilor si neveste, Romulus a invitat tribul
vecin de sabine la un festival unde a rpit femeile sabine i le-a adus napoi n
Roma. Dup rzboiul dus mpotriva sabinilor, Romulus a adus att romanii, dar i
adversarii lor sub acelai conductor.
Dup fondarea oraului, Romulus a divizat oamenii Romei ntre cei pregtii i cei
inapi pentru lupt. Lupttorii au format Legiunea Roman, constituit din 6000
infanterie i 600 cavalerie. Restul a format poporul roman, iar din acest rest
Romulus a selectat 100 dintre cei mai nobili pentru a-i servi drept senatori ntr-un
consiliu consultativ al regelui,Senatul Roman. Pe aceti oameni i-a
numit patricieni i aveau s devin nobilii i elita oraului n timpul Republicii.
Dup 38 de ani petrecui ca rege al Romei, Romulus a luptat n mai multe rzboaie
n care a nvins, mrind controlul Romei n tot Latiumul i n multe dintre zonele
nconjurtoare. De asemenea, Romulus a instituitAugurii ca parte a religiei
romane. Romulus avea s fie amintit de timpuriu drept cel mai mare cuceritor al
Romei i unul dintre cei mai religioi oameni din istoria roman. Dup moartea sa
la vrsta de 54 de ani, Romulus a fost deificat ca zeul rzboiului Quirinus i a
servit nu doar ca unul dintre cei trei zei importani ai Romei, dar i ca zeitatea
asemnat oraului Roma.
Domnia lui Numa Pompilius[modificare | modificare surs]
Dup strania i misterioasa moarte a lui Romulus, domnia a czut n minile
lui Numa Pompilius. Ludat pentru nelepciunea sa natural, domnia lui Numa a
fost marcat de pace i prosperitate. La numirea ca rege, fiind sabin la natere, a
mrit Senatul pentru a include 100 de nobili sabini care veniser la Roma n timpul
domniei lui Romulus. Aceti oameni erau numii, de asemenea, patricieni, n timp
ce descendenii lor aveau s devin elita Republicii.
Numa a reformat Calendarul roman ajustndu-l pentru anul solar, instituind la fel
de bine mai multe ritualuri religioase ale Romei. El a organizat zona din i din
afara Romei n districte pentru un management mai uor. El este, de asemenea,
creditat pentru organizarea primelor bresle profesionale ale Romei.
Numa este amintit ca cel mai religios dintre regi (surclasndu-l chiar pe Romulus),
iar n timpul domniei sale, a introdus Flamenii, Virginele vestale ale
Romei, Pontifii i Colegiul Pontifilor. De asemenea, n timpul domniei sale se
spune c un scut din partea lui Jupiter ar fi czut din cer cu soarta Romei scris pe
el. Numa a ordonat copierea scutului n unsprezece exemplare, acestea devenind
sacre romanilor.
Domnia sa avea s dureze 41 de ani i avea s aib o moarte natural, uoar.
Domnia lui Tullus Hostilius[modificare | modificare surs]
Tullus Hostilius se asemna bine lui Romulus n atitudinea sa rzboinic i,
complet diferit de Numa n lipsa de respect fa de zei. Tullus a purtat rzboi
mpotriva cetii Alba Longa, Fidenae i Veii, oferind astfel Romei chiar mai mare
teritoriu i putere. n timpul domniei lui Tullus oraul Alba Longa a fost complet
distrus, iar Tullus a nrobit populaia, trimind-o apoi napoi la Roma.
Tullus dorea rzboi att de mult nct a mai purtat unul mpotriva sabinilor. Odat
cu venirea domniei lui Tullus, romanii i-au pierdut dorina pentru pace. Tullus a
luptat att de multe rzboaie nct neglijase complet venerarea zeilor. Legenda
spune c din aceast cauz o cium a infectat oraul, Tullus nsui aflndu-se
printre cei infectai. Cnd acesta a implorat pentru ajutorul lui Jupiter, Jupiter i-a
rspuns cu un fulger ce l-a ars pe rege i a transformat casa sa n cenu.
n ciuda naturii sale rzboinice, Tullus Hostilius a selectat i reprezentat al treilea
grup de persoane care formau clasa patrician a Romei, consistnd dintre cei care
veniser la Roma pentru a cuta azil i o nou via. De asemenea, el a mai
construit o nou cas pentru Senat, Curia, care a supravieuit peste 500 de ani dup
moartea sa. Domnia sa a durat 31 de ani.
Domnia lui Ancus Martius[modificare | modificare surs]
n urma misterioasei mori a lui Tullus, romanii au ales un rege religios i pacifist
n locul su. Acesta era nepotul lui Numa,Ancus Marcius. Mult precum bunicul
su, Ancus a fcut puine pentru a mri graniele Romei i a dus rzboaie doar
atunci cnd teritoriile sale aveau nevoie s fie aprate. De asemenea, el a construit
un apeduct, Aqua Martia i a construit prima nchisoare roman pe Dealul
Capitoliului.
n timpul domniei sale, Dealul Janiculum aflat pe malul de vest era fortificat pentru
a proteja Roma. Tot el a construit i primul pod peste Tibru. De asemenea, el a
fondat portul Romei Ostia pe Marea Tirenian i dezvoltarea primelor lucrri de
sare. n timpul domniei sale, mrimea Romei a crescut din cauz c Ancus
folosea diplomaie pentru a altura pe calea panic oraele mai mici din nconjurul
Romei, ntr-o alian. Folosind aceast metod, a completat cucerirea latinilor i
restabilirea aezrii lor pe Dealul Aventin, formnd astfel clasa de plebei a Romei.
Avea s moar din cauze naturale, la fel ca i bunicul su naintea sa, dup 37 de
ani ca rege i avea s fie amintit ca cel mai mare Pontif al Romei.
Domnia lui Lucius Tarquinius Priscus[modificare | modificare surs]
Lucius Tarquinius Priscus nu era doar al cincilea rege al Romei, dar i primul
nscut etrusc. Dup imigrarea n Roma, l-a simpatizat pe Ancus Marcius, care l-a
adoptat mai trziu ca pe fiul su. La urcarea la tron, a condus rzboaie mpotriva
sabinilor i etruscilor, ceea ce a dublat mrimea Romei i a adus mari bogii
oraului.
Printre primele sale reforme se numr adugarea a 100 de scaune noi Senatului,
aducnd persoane din rndurile triburilor etrusce cucerite i ridicnd numrul
senatorilor la 300. A folosit prada de rzboi din cuceririle sale pentru a construi
mari monumente pentru Roma. Printre acestea se numra marele sistem de
canalizare al Romei, folosit pentru secarea zonei de mlatin dintre cele apte
dealuri ale Romei. n locul acesteia, a nceput ceea ce avea s devin Forul Roman.
Tot el a instituit fondarea Jocurilor Romane.
Cel mai faimos proiect de construcii al su este Circus Maximus, un imens stadion
folosit pentru ntrecerile de care, rmnnd pn n zilele noastre cel mai mare
stadion din lume. Priscus a urmat terminarea Circus Maximus cu nceperea
construciilor pentru o fortrea-templu zeului Jupiter pe Dealul Capitoliului. Din
pcate, a fost ucis dup 38 de ani ca rege de minile fiilor lui Ancus
Marcius nainte ca acel proiect s fie terminat. Domnia sa este cel mai bine
amintit din prisma introducerii simbolurilor militare i oficiilor civile, dar i
introducerea Triumfului roman, fiind primul roman srbtorit.
Domnia lui Servius Tullius[modificare | modificare surs]
n urma morii lui Priscus, ginerele su Servius Tullius l-a succedat la tron, al
doilea rege nscut etrusc aflat la conducerea Romei. Precum socrul su, Servius a
ctigat rzboaie mpotriva etruscilor. A folosit comoara venit din campanii
pentru a construi primele ziduri ce nconjurau complet cele apte dealuri ale
Romei; construcia este cunoscut sub numele de Pomerium. A adus i reforme
pentru armata roman.
Este faimos pentru implementarea unei noi constituii pentru romani, continund
procesul de dezvoltare al claselor oraului. A instituit primul recensmnt din
lume, care diviza poporul Romei n cinci clase economice i a format Adunarea
secolului. El a folosit acest recensmnt i pentru a diviza poporul din interiorul
Romei ntru patru triburi urbane bazate pe locaia lor n ora, stabilind Adunarea
tribal. Domniei sale i este atribuit i construirea templului Dianei de pe
Dealul Aventin.
Reformele lui Servius au adus o schimbare major n viaa roman: drepturile de
vot erau acum bazate pe bogia economic, transfernd mult putere n minile
elitei romane. Odat cu trecerea timpului, ns, Servius a favorizat n mod crescnd
cei mai srcii oameni pentru a obine favoruri din partea plebeilor. Legislaia sa a
fost una extrem de penibil ordinului patrician. Domnia sa de 44 de ani a fost finit
cu asasinarea sa ntr-o conspiraie condus de propria sa fiic, Tullia, alturi de
soul su, Lucius Tarquinius Superbus.
Domnia lui Lucius Tarquinius Superbus[modificare | modificare surs]
Al aptelea i ultimul rege al Romei a fost Lucius Tarquinius Superbus. Ca fiul lui
Priscus i ginerele lui Servius, Tarquinius era, de asemenea, de natere etrusc. n
timpul domniei sale etruscii au atins vrful puterii lor. Spre deosebire de toi
ceilali regi dinaintea sa, Tarquinius a folosit violena, uciderea iterorismul pentru
a menine controlul asupra Romei. A abrogat multe dintre reformele constituionale
antecedente create de ctre predecesorii si. Singurul lucru benefic Romei a fost
completarea templului lui Jupiter nceput de tatl su, Priscus.
Tarquinius a nlturat i distrus toate raclele sabine de pe Piatra tarpeian, nfuriind
oamenii Romei. Oamenii nu mai puteau tolera domnia sa tiranic atunci cnd a
permis violul Lucreiei, o patrician roman, de minile propriului su fiu. Rud a
Lucreiei, Lucius Junius Brutus (strmo al lui Marcus Brutus), a convocat Senatul
i l-a expulzat pe Tarquinius i monarhia sa din Roma n 510 .Hr..
Dup nlturarea lui Tarquinius, Senatul a votat ca niciodat s nu mai fie permis
domnia unui rege i a reformat Roma ntr-un guvern republican n 509 .Hr..
Lucius Junius Brutus i Lucius Tarquinius Collatinus, un membru al familiei
Tarquin i vduvul Lucreiei, au procedat n a deveni primii consuli ai noului
guvern al Romei. Acest nou guvern i va conduce pe romani n cucerirea
majoritii lumii mediterane i va supravieui pentru urmtorii cinci sute de ani,
pn la domnia lui Iulius Cezar i Cezar August.
Oficii republicane din partea regelui[modificare | modificare surs]
Cu regele plecat, Roma ducea lips de conducere. Pentru a salva
situaia, consulii au fost instituii. Iniial, consulii deineau toate puterile regelui
doar c n forma a dou persoane care i puteau exercita dreptul de veto asupra
aciunilor celorlaltuia i serveau alturi pe un mandat de un an. Mai trziu, puterile
consulilor au fost mprite i altor magistrai care fiecare deinea o poriune mic a
puterilor iniiale ale regelui. Primul printre acetia era pretorul, care nltura
consulilor autoritatea judiciar. Apoi a venit cenzorul, care nltura consulilor
puterea de a conduce recensmntul.
Ct pentru autoritatea religioas a regelui, aceasta era mprit ntre dou oficii
religioase: Rex Sacrorumi Pontifex Maximus. Rex Sacrorum era de jure cel mai
nalt oficial religios al Republicii, al crui unic rol era de a face sacrificiul anual
ctre Jupiter care fusese rezervat pn atunci regelui. Pontifex Maximus, ns, era
de facto cel mai nalt oficiu religios. n acesta, majoritatea autoritii religioase a
regelui era nvestit. El avea puterea de a numi toate Virginele Vestakem Flamenii,
Pontifii i chiar i Rex Sacrorumii. La nceputul secolului I .Hr., Rex Sacrorum era
aproape uitat, iar Pontifex Maximus primise aproape complet autoritate religioas
pentru religia roman.
La nou ani dup expulzarea lui Tarquinius, romanii au instutuit dictatura. Acestui
dictator i era oferit autoritatea complet asupra tuturor problemelor civile i
militare ale Romei, neexistnd drept de apel la deciziile sale. Puterea sa era att de
absolut nct romanii abia ndrzneau s numeasc un dictator n vremuri de
pericole severe. Singurul lucru care mpiedica dictatorul de a nu deveni rege era
mandatul su pe o perioad limit de ase luni.
Cu ascensiunea lui Iulius Cezar i a fiului su adoptiv Cezar August, puterile
regelui aproape reveniser. Iulius Cezar a fost ales att Pontifex Maximus, dar i
dictator pe via, ceea ce-i oferea toate puterile regilor antici, i chiar unele mai
mari. Dup asasinarea sa n Idele lui Marte, 44 .Hr., fiul su adoptiv Cezar August
a ctigat puterea Imperiumului Consular i puterile Tribunului Poporului,
combinate cu poziiile de Pontifex Maximus i Princeps Senatus, devenind aproape
identic regelui. Ceea ce a readus n final Roma la un sistem monarhal, ns, a fost
ctigul lui August privind puterea de a numi un succesor la toate puterile sale.
Odat cu aceasta, Republica Roman a sfrit, iar Imperiul Roman condus
de mpraii romani i monarhi a revenit la putere.
Reforma lui Servius Tullius in Roma, Organizarea de stat
a Romei
REFORMELE
Dupa fundarea orasului Roma s-a realizat o organizare in linii mari a
functionarii cetatii prin crearea senatorilor-patres,capii de familie-si a unei adunarii
a poporului.
O figura dominanta in formarea Romei, asa cum a schitat-o traditia si anume
aceea a regelui Servius Tullius venit ca al saselea rege dupa Romulus, Titus
Tatius,dupa Numa,Tullus Hostilius,dupa Ancus Martius si Traquinius cel Batran
,el era fiul unei sclave din clasa regala. El a creat census, operatie care consta, o
data la cinci ani, in alcatuirea listei de cetateni cu scopul de a atribui fiecaruia locul
sau adecvat in cetate , dupa varsta si dupa averea sa si de asemenea dupa valoarea
sa morala.
Reformele lui Servius Tullius au fost insotite de o extindere a orasului si,
dupa spusele istoricilor vechi, de constructia unei incinte continue care a purtat
numele de zidul servian.
Reforma lui Servius Tullius
Data exacta a reformei nu se cunoaste. Este posibil ca ea sa fi avut loc mai
tarziu decat traditia. In orice caz, in epoca regilor criteriul de clasificare nu putea
fii decat pamantul fiindca moneda romana mentionata de traditie, si anume
asul apare abia in secolul al IV-lea i.e.n.
Reforma lui Servius a fost o revolutie sociala caci odata cu ea s-a pus capat
democratiei militare, legaturilor personale de sange, organizarii gentilice. Vechea
aristocratie, intemeiata pe apartenenta la ginti, este inlocuita cu o aristocratie a
averii , drepturile individului fiind de atunci in functie de averea lui si nu de
rudenia de sange. La protestele plebeilor care ajunsesera la o situatie economica
infloritoare dar nu aveau acces la la adunarea curiata, neavand ginti, Servius a
creat o noua adunare numita comitia centuriata din care faceau parte atat patricienii
cat si plebeii. Organizarea comitiei centuriata si mecanismul votarii favorizeaza
paturile avute ale populatiei. Fiecare centurie dispunea de un vot, dar prima
cetegorie sociala desi era cel mai putin numeroasa dispunea de un numar mare de
voturi si astfel isi asigura lejer majoritatea in cadrul adunarii.
El a poruncit ca numele tuturor romanilor sa fie inregistrat, iar averile lor sa
fie pretuite pe temeiul unui juramant cerut de lege si pe care trebuia sa-l faca
declarantii, jurand cum ca vor face pretuirea potrivit adevarului si cat se poate mai
cinstit.
Romanii trebuiau sa treaca in registre numele tatalui, sa-si arate varsta, sa-si
declare sotia si copii, sa spuna in ce trib al Romei sau in care sat din regiune
locuieste fiecare. Se hotara ca cel ale caror declaratii nu ar fi avut loc in conditiile
cerute de legi sa fie pedepsit prin confiscarea bunurilor, biciuit si vandut ca sclav.
Aceasta lege a dainuit la romani multa vreme.
Si, facandu-se recensamantul tuturor, Tullius stranse respectivele inregistrari
cu ajutorul carora isi dadu seama de numarul romanilor si de marimea averii lor.
Astfel a intocmit el cea mai inteleapta dintre toate Constitutiile, aducatoare de
foarte mari foloase pentru romani, precum faptele au dovedit-o.
Iata cum era Constitutia lui Tullius. Prima clasa stabilita de el trebuia sa aiba
censul cel mai mare: numai putin decat 100 de mine (unitate monetare greaca,
echivalenta cu 437 g). Pe oamenii din aceasta categorie i-a impartit in 80 de
centurii (unitati de 100 de oameni, adunarea formata din toate centuriile se
numea comitia centuriata). Apoi, dintre cetatenii care au mai ramas, Tullius a ales
a doua clasa, a barbatilor care avea un cens sub 10 mii de drahme (unitate
monetarea greaca echivalenta cu 4,37 g) nu mai mic insa de 65 de mine.
Oranduindu-i pe acestia in 20 de centurii, le-a poruncit sa poarte aceleasi arme ca
si cetatenii din prima clasa, dar nu le-a dat voie sa poarte platose.
Din cei ramasi, regele a facut a treia clasa, cuprinzandu-i pe cetatenii cu
censul mai mic de sapte mii si cinci sute de drahme.
Dintre cetatenii ramasi, separandu-i pe cei cu avere mai mica de cinci mii de
drahme dar cu cel putin 25 de mine, el a format o a patra clasa.
Partea a cincea, alcatuita din cei cu averi sub 25 de mine, dar mai mari de 12
mine si jumatate, el a randuit-o in 30 de centurii. Regele a alcatuit si 4 centurii fara
nici o arma, carora le-a dat porunca sa-i urmeze pe cei inarmati. Doua dintre
aceste 4 centurii le formau armurierii, tamplarii si alti meseriasi priceputi sa faca
lucruri folositoare la razboi; iar 2 erau alcatuite din trambitasi si totodata, din
oameni care, prin alte instrumente tot de felul acesta dau semnalul inceperii luptei.
Ostasii cei mai viteji, din toate clasele, erau alesi centurioni.
Aceasta era randuiala claselor, care alcatuiau pedestrimea atat a falangei, cat
si a ostirii inarmate.
Iar pe ceilalti cetateni cu censul mai mic de 12 mine si jumatate, randuindu-i
pe toti intr-o singura centurie, i-a scutit de serviciul militar si de orice contributie.
Au fost, asadar, sase clase si 193 de centurii.
Aceasta diviziune in centuri avea un caracter esentialmente militar si
corespundea unei specializari a cetatenilor in interiorul armatei. Pe langa aceasta ,
diviziunea pe centurii a fost adoptata cu prilejul operatiilor votarii, avand ca
rezultat practic preeminenta aristrocatiei de avere in cetate. Intr-adevar, cu prilejul
scrutinului , fiecare centurie dispunea numai de un singur vot, astfel incat in
centuriile ce grupau cel mai mare numar de cetateni (cele ale claselor cele mai
sarace) , votul fiecarui individ avea o greutate mai mica decat in altele. In plus si
mai ales-operatiile incepeau cu centuriile primei clase si incetau odata cu obtinerea
majoritatiii. In acest fel , centuriile ultimelor clase nu votau niciodata.
Acest sistem censitar s-a mentinut pana la sfarsitul Republicii si a
supravietuit chiar sub Imperiu. Comitiile centuriate, adica poporul convocat in
cadrele sale militare, continuau sa aleaga, inca in timpul Republicii, magistratii
superiori si sa voteze anumite legi importante.
La origine , atributiile comitiilor curiate erau neindoelnic foarte intinse, dar
dupa reorganizarea serviana ele se vor restrange. Cum rolul lor esential fusese
initial cel de a investi regele desemnat pentru sufragiul lor de catre aI auctoritas a
senatului si de ai conferi imperium, tot lor le-a apartinut, inca in vremea
Republicii, conferirea aceluiasi imperium magistratilor alesi de comitiile
centuriate.
REPUBLICA ROMANA
Dupa alungarea regilor in statul roman s-a instaurat republica aristocratica,
condusa de magistrati si institutii patriciene. Chiar din prima perioada a republicii
s-a simtit nevoia dupa cum rezulta din textul de mai jos ca in imprejurari
exceptionale, in locul celor doi consuli sa vina un magistrat cu puteri extraordinare
numit dictator .
Pe cand cetatea astepta cu neliniste evenimente atat de importante, s-a nascut
pentru prima oara ideea alegerii unui dictator. Nu se stie insa sigur nici in ce an s-a
intamplat aceasta, nici ce consuli s-au dovedit a fii putin vrednici de incredere,
intru cat faceau parte dintre partizanii lui Tarquiniu, si nici cine a fost primul
dictator (traditia il aseaza in anul 501 i.e.n.).
Organizarea de stat a Romei
La origine Roma era o republica aristocratica, deoarece puterea politica era
detinuta de o minoritate. In secolul III i.e.n. statul roman se transforma intr-o
republica democratica. In intreaga epoca a republicii, puterea politica era exercitata
de catre trei factori: adunarile poporului, senatul si magistratii. Adunarile poporului
in epoca republicii, poporul roman participa la adoptarea unor hotarari cu caracter
legislativ, electoral sau judiciar in cadrul a patru adunari distincte: comitia curiata,
comitia centuriata, concilium plebis si comitia tributa.
COMITIA CURIATA:
In epoca republicii rolul ei devine tot mai restrans. Intre atributiile comitiei
curiata: adoptarea unor legi cu ocazia intrarii in functiune a magistratilor, legi prin
care poporul delega putere si le permitea supunere. De asemenea isi pastreaza
unele atributiuni si in domeniul dreptului privat , de pilda, aprobarea
adrogatiunii (o varianta a adoptiunii) sau intocmirea unor forme de testament.
COMITIA CENTURIATA:
La origine faceau parte din cele cinci categorii ale comitiei centuriate numai
cei ce stapaneau pamant, deoarece criteriul de apreciere al averii era cel al
propietatii imobiliare. Asa se face ca marii proprietari funciari, desi reprezentau o
minoritate sociala, isi promovau interesele fara dificultate, caci detineau 98 din
totalul de 193 centurii.
COMITIA TRIBUNA:
Ii cuprindea pe toti cetatenii romani repartizati pe triburi , adica pe cartiere.
Catre sfarsitul republicii comitia tribuna devine prin excelenta o adunare legislativa
, pe cand rolul comitiei centuriata se rasfrange tot mai mult.
CONCILIUM PLEBIS:
Este adunarea plebei care la origine adopta hotarari obligatorii numai pentru
plebei. La inceputul sec III .i.e.n. hotararile aceste adunari devin obligatorii pentru
toti cetatenii, motiv pentru care incep sa participe si patricienii pentru a-si apara
interesele. Din momentul in care au inceput sa participe si patricienii aceasta
adunare s-a transformat in comitia tribuna.
SENATUL:
In epoca republicii senatul devine unul din principalele organisme politice,
prin intermediul caruia proprietarii de sclavi isi promovau interesele. Multe secole
senatul a numarat trei sute de persoane, pentru ca apoi sa creasca la sase sute de
persoane, iar in epoca lui Caesar sa ajunga la noua sute de persoane. La inceput
erau numiti de catre consuli din randul patricienilor. Mai tarziu, senatul era format
in majoritate din cei care detinusera o inalta magistratura indiferent daca apartineau
patriciatului sau plebei. Desi formal, senatul nu putea sa adopte legi, el era chemat
sa confirme legile votate de catre adunarea poporului, pentru a verifica daca noua
lege nu introduce reguli ce indepartau de traditiile si moravurile poporului roman.
MAGISTRATII:
Erau inalti demnitari de stat care detineau importante atributiuni
administrative si jurisdictionale. Ei erau alesi de catre popor pentru o perioada de
un an. La intrare in functie magistarii obisnuiau sa publice un edict. Primii
magistrati ai republicii au fost consulii. Consulii in numar de doi, au luat locul
regelui; la conducerea statului, si totodata atributiunile laice ale acestuia. La
origine consulii erau inviolabili, comandau armata, aveau jurisdictie si in domeniul
public, convocau poporul in adunari, numeau pe senatori. Desi in aparenta puterea
consulilor era aproape identica cu cea a regilor , in realitate puterea lor era limitata,
prin faputl ca erau alesi pe o perioadat de un an de zile, apoi deveneu simpli
particulari si putea fi chemati in fata poporului pentru a raspunde de actele facute
in exercitiul magistraturii.
TRIBUNII PLEBEI:
In anul 494 i.e.n. le-a fost recunoscut plebeilor sa aleaga un numar de cinci
tribuni, corespunzator celor cinci categorii sociale in care era organizata populatia
Romei, chemati sa apere intereselor plebeilor fata de abuzurile patricienilor.
Persoana tribunului era considerata invilolabila, astfel incat cel ce ii aducea vreo
atingere risca sa fie condamnat la moarte. Spre deosebire de consuli, tribunii plebei
nu raspundeau de actele facute in exercitiul magistraturii in perioada in care
redeveneu particulari. Tribunii plebei puteau veni in sprijinul plebei si puteau anula
prin reto actele emise de consuli in care acestea atingeu interesele plebeilor.
CENZORII:
Probabil in anul 443 i.e.n. prin desprinderea unor atributiuni din competenta
consulilor se creeaza cenzura, ca magistratura reprezentativa in
exclusivitatea patricienilor. Dupa anul 312 i.e.n cenzoriii au dobandit si dreptul
de a-i numi pe senatori si totodata de ai schimba.
PRETORII:
Ca si cenzura, pretura a aparut prin dezmembrarea puterii consulilor.
Principala activitate a pretorilor consta in organizarea judecarii proceselor private.
QUIESTORII:
Exercitau atributiuni in legatura cu vanzarea catre particulari a prazii de
razboi, administrarea tezaurului public , precum si a arhivelor statului. La origine
quiestorii erau simpli functionari, subalterni ai consulilor si desemnati de catre
acestia cu organizarea si judecarea proceselor penale.
EDILII CURULI:
Supravegheau activitatea din targuri, asigurau aprovizionarea Romei cu
alimente si judecau unele litigii cu ocazia diferitelor tranzactii facute in targuri sau
piete.
DICTATURA:
Era o magistratura cu caracter exceptional. In situatii cu totul deosebite,
generate de conflicte interne sau de pericolul extern, consulii numeu, la ordinul
senatului un dictator pe termen de 6 luni caruia ii era incredintata intreaga putere.
In timpul exercitarii dictaturii, toate celelalte magistraturi erau suspendate.
Magistratii isi exercitau atributiile pe un scaun special si purtau o toga de culoare
rosie. Toate magistraturile romane au unele trasaturi comune: orice magistratura
era colegiala fiind detinuta de cel putin doua persoane; magistratii erau de regula
alesi pe termen de un an; toate magistraturile erau onorifice, asa incat oamenii
lipsiti de mijloace materiale nu aveau acces la inaltele functii politice.
nceputul sfritului republicii
romane
Succesele militare i diplomatice romane n jurul Mediteranei au avut ca
rezultat noi i neobinuite presiuni asupra structurilor vechiului ora-stat. n timp
ce conflictele dintre faciuni deveniser o parte tradiional a vieii romane, mizele
erau acum mult mai ridicate; un guvernator provincial corupt se putea mbogi
peste orice i-ar fi putut imagina strmoii si, iar un comandant militar victorios
avea nevoie doar de sprijinul legiunilor sale pentru a putea conduce vaste teritorii.
ncepnd cu rzboaiele punice, economia roman a nceput s alunece n alt
direcie, dovedindu-se mai trziu auto-distructiv. Familii puternice din Roma i-au
nsuit teritorii ce odat aparinuser oraelor italiene la care s-au renunat n
favoarea lui Hannibal n timpul rzboiului. Aceasta a dat startul unui proces care
pn la final va dezbina nsi Republica.
Armata roman din acel timp se baza pe proprietatea pmnturilor: astfel, numai
oamenii ce i puteau procura propriile arme i care dovedeau c deineau pmnt
puteau servi n stadiul militar. Ideea era c oamenii care deineau ferme aveau mai
multe de pierdut pe cmpul de lupt i, astfel, ar fi luptat mai puternic i mai
ndelungat dect mercenarii sau cei recrutai. Att timp ct Roma avea o mare
populaie stabil de tineri mproprietrii, acest sistem a funcionat, soldaii
putndu-se ntoarce la fermelor lor s munceasc cnd nu erau plecai n campanie.
Aproape nesfrita serie de rzboaie ce a urmat dup cele punice a fcut ns ca
armata s nu se mai poat relaxa dup numai cteva luni; rzboaiele erau frecvente,
departe de cas i, mai important dect orice, ajunseser la punctul n care fermierii
se puteau ntoarce acas doar n interval de civa ani. Ca rezultat, terenurile au
ajuns nemuncite i nelenite. Aceasta a forat familiile acestora s rmn n urm
i s se mprumute pentru a cumpra mncare. Aceste mprumuturi s-au acumulat
n sume majore prin care muli fermieri, luptnd n afar n numele Romei, au
ajuns s-i piard pmnturile n faa creditorilor, care le-au consolidat
n latifundii.
Pn n 133 .Hr. problema devenise prea violent pentru a putea fi ignorat n
continuare. ns muli membri ai Senatului, n special patricienii i familiile vechi,
aveau acum un interes serios n conservarea status quo-ului - cedarea oricrui
teritoriu al lor nsemna pierderea veniturilor vaste i a luxului prin care deveneau
extrem de notorii ncurajndu-l. Mai mult, banii nsemnau putere - banii cumprau
voturi, banii cumprau imunitate de la judecat, banii puteau cumpra orice n
Republica Roman, iar fr ei nici un senator nu ar fi rezistat mult. Era o simpl
ameninare la veniturile private ale Senatului. Pentru muli era abilitatea de a
candida pentru oficiu sau a urca pe scara puterii.
Aa i-au fcut apariia fraii Gracchus. Tiberius Gracchus a nceput n 133 .Hr.,
reforma n sistem pentru a permite soldailor care se ntorceau din aproape
constantele rzboaie sau ndatoriri ca garnizoan la graniele mereu crescnde ale
Republicii imperiale s primeasc parcele de pmnt, din teritoriile deinute, tehnic
vorbind, de ctre Senat i poporul din Roma sau, cu alte cuvinte, din nsui partea
statului. ns multe dintre aceste terenuri erau chiar sursele de venit folosite de
senatori pentru a se mbogi i orice micare pentru a li se lua era respins de
puternice violene din partea Senatului. Tiberius, pentru a-i legifera reformele, a
trebuit s munceasc n afara constituiei Republicii. Aciunile sale au fost
etichetate ilegale. Senatul a rspuns prin masacrarea lui Gracchus i a 300 dintre
adepii si pe strzile din Roma.
Fratele su mai mic, Gaius Gracchus, a continuat eforturile reformei aproape zece
ani mai trziu, promovnd extinderea ceteniei romane ctre toate oraele Italiei i
stabilind echitatea ca o nou for npolitica roman. Gaius, ns, a ameninat
serios proprietatea Senatului, iar n rezultat Senatul a acionat mpotriva sa cu for
armat, angajnd mercenari cretani s-i masacreze pe el i adepii si n timp ce
retraser pe Dealul Capitoliului i se baricadaser nuntru.