Muli se ntreab, probabil, dac ajutorul de

portar nu este o ficiune de om, i asta pe bun

i din sfnt dreptate.
Adevrul e c, n ziua de azi, nu mai poi pune
baz pe nimeni i pe nimic. Cnd cineva vine i-
i optete la ureche nceputul celebrei fraze
s-i spun sincer, s tii c te minte.
Nu sunt studii temeinice n acest sens, dar
adevrul a c aa ceva nu mai circul demult
prin orelul nostru, adic gol-golu, puc sau
pe leau.
Da, ajutorul de portar exist i nu numai c
exist, dar e poate printre singurii oameni care
muncete de plcere, fr bani i fr muiere,
doar din respectul de sine, fr de care nimeni
n-ar fi avut vreodat curajul s loveasc aa
cum a lovit el i unde i-au spus alii s o
fac.
Poate c nici pe bunica isabel nu o cheam chiar
aa, dei nu vd de ce gin, cuco sau curc ar
fi mai rezonabil s fac parte din poveste, cu
falsa pudicitate i mndria de a mbtrni acolo
unde nu trebuie.
Aa cum a existat, pe vremuri, canditatul la
percepie i au rs toi de el, tot aa am ajuns
s trim vremurile n care e mai bine s ai unde
munci degeaba, dect s stai deoparte, s nu te
plteasc nimeni.
Nu exist poze care s clinteasc bucuria de pe
faa lui.
Poate c se mai pstreaz unele, rupestre, n
ideea c ntre o stalactit i o stalagmit nu e
o mare deosebire n ceea ce privete numrul,
calitatea i curajul tlharilor care locuiesc,
ntre ele, i despre care, ca s v spun sincer,
nici n-am auzit s existe prin prile noastre.