Cea din urm noapte a lui Mihai cel Mare

de Dimitrie Bolintineanu



Ca un glob de aur luna strlucea
i pe-o vale verde otile dormea;
Dar pe-un vrf de munte st Mihai la mas
i pe dalba-i mn fruntea lui se las.
St n capul mesei, ntre cpitani
i recheam dulce tinerii si ani.
Viaa noastr trece ca suava rou
Cnd sperana dulce ne surde nou.
Astfel ast dat viaa lor cura;
Cugetele triste nu-i mai turbura;
Luna vars raze dulci i argintoase;
Austrul le sufl coamele pletoase;
Cpitanii toarn prin pahare vin
i n sntatea lui Mihai nchin.
Dar Mihai se scoal i le mulumete
i lund paharul astfel le vorbete
Nu v urez via, cpitanii mei!
Dimpotriv, moarte, iat ce v cei!
Ce e viaa noastr n sclavie oare?
Noapte fr stele, ziu fr soare.
Cei ce rabd jugul -a tri mai vor,
Merit s-l poarte spre ruinea lor!
Sufletul lor nu e mai presus de fierul
Ce le-ncinge braul, iau de martur cerul!
Dar romnul nu va cmpuri fr flori,
Zile lungi i triste fr srbtori.
Astfel e vulturul ce pe piscuri zboar
Aripile taie-i, c ar vrea s moar!
Astfel e romnul i romn sunt eu
i sub jugul barbar nu plec capul meu."