La Polul Nord, sub cerul de opal, Cand gheata marii clare se desparte In blocuri plutitoare de cristal. Desfasurand culorile-i spectrale, S-ar inalta deasupra noastra ca un fald Dantela aurorii boreale, De purpura, de aur si smarald. Banchiza alba ne-ar asterne-n fata Covoare de omat imaculat. Si-n adapostul mic, scobit in gheata, Am arde-un foc de spirt denaturat. Din larga-mparatie de zapada, S-ar aduna fantasticul norod Al noptilor polare, sa ne vada: Ursi albi, de vata foce mari, de glod Iar cand natura-n soare nou invie Si cand vazduhul nu mai e opac, Intr-un bazin de sticla argintie Ar licari oglinda unui lac.Acolo-n apa-i calma si albastra M-as duce-n zori de ziua sa ma scald Si cat ar fi de frig, iubirea noastra M-ar face sa-mi inchipui ca mi-i cald!