Nicolae Labis Liniste de iarna

Cu vuiet venic, Suha sub mguri i nfund

Pumnalul viu al undei, nvluit-n fum.

Ce limpede e cerul ! Din linitea profund

A sufletelor noastre s-a-mprtit acum!
D-mi palma. Uite-mi tmpla. Ca aurul de grea.
Parc-i sub tmpl inima mea. Bate.

Ne-nconjura n falduri i legnri de nea

Carpaii albi ai dragostei curate.
Att de mult visat ai fost, cnd pentru mine
Tu nu erai pe lume, c nu tiam c eti
i c-ai putea aievea s-mi oglindeti, senine,
Doar gndurile mele n ochii ti, aceti.
Visam un vis de iarn, ca nfrii pe zare,
n munii albi ce-i poart sublimul lunei nimb
Nentinat de valul suspinelor hilare,
Mari idealuri scumpe cu tine s le schimb.
i iat c srutul dinti, nnobilndu-l
Cu contemplri subtile de vai i de tceri,
Mai nobil sun nc i mai firesc cuvntul,
Esena vremii noastre i-a luptelor de ieri.
Rmnem n tcere i amintiri prelunge,
Cu viscol rou gndul i visele ne-au nins.
Montanul peisagiu nu poate s alunge
Din vine frmntarea acestui veac aprins.
Cum poi tu s-mi astmperi i lacomia gurii
i lcomia vast a gndurilor noi?
Ce linite adnc-i n zbuciumul pdurii!
Ce linite-i n sensul furtunii din noi doi!
Cu vuiet venic, Suha sub mguri i nfund
Pumnalul viu al undei, nvluit-n fum.
Ce limpede e cerul! Din linitea profund
A sufletelor noastre s-a-mprtit acum.