76

latente deoarece implica ruperea, respectiv formarea, de legturi chimice, mai puternice
dect legturile slabe fizice implicate in schimbarea strii de agregare.
Cteva clduri standard de reacie
Tabelul nr. 7

Nr.
crt.
Reacia H
o
r, 298
/kcal

1.
2.
3.
4.
5.
6.
CaCO
3

(s)
=CaO
(s)
+ CO
2 (g)
1/2 N
2 (g)
+3/2 H
2 (g)
= NH
3 (g)
C
(grafit)
+ CO
2
= 2CO
(g)
CH
4 (g)
+ 2 H
2
O
(g)
= CO
2(g)
+ 4 H
2(g)
CO
(g)
+ Cl
2 (g)
= COCl
2 (g)
CO
(g)
+ H
2
O
(g)
= CO
2 (g)
+ H
2 (g)

438,35
-11,04
42,23
6,034
-26,89
-9,81















Daca reaciile decurg in soluie, cum entalpia soluiei depinde de concentraie,
trebuie sa specificam concentraiile reactanilor si produilor de reacie.
Daca soluia este suficient de diluata astfel nct un nou adaos de solvent sa nu fie
insotit de o variaie apreciabila a cldurii (soluie de diluie infinita), atunci la scrierea
ecuaiei termochimice se folosete indicele aq (aquous) :

HCl
(aq)
+NaOH
(aq)
NaCl
(aq)
+ H
2
O + 56,43 KJ

Deci H
0
r, 298
= -56,43 KJ (Reacie exoterma)

Datorita importantei deosebite a studiilor termochimice, termochimia s-a
dezvoltat foarte mult capatand o relativa independenta si individualizndu-se ca o stiinta
de sine stttoare.
Ca urmare a acestui lucru, termochimia si-a cldit o baza teoretica formata din
trei legi si si-a pus la punct o aparatura specifica pentru determinarea experimentala a
efectelor termice ale reaciilor.










77

II. 2. 18. Tipuri de clduri de reacie


Cldura de reacie in general, a fost definita pentru condiii de presiune constanta
ca fiind efectul caloric al unei reacii atunci cnd reactioneaza un numr de moli egal cu
coeficienii stoechiometrici sau cnd gradul de avansare al reaciei este unitar.
Funcie de tipul reaciei al crei efect termic se discuta putem avea:
- clduri de formare pentru reacii de formare a unui compus din elemente.
- clduri de ardere (combustie) pentru reacia de ardere a unui compus.
- clduri de hidrogenare pentru reaciile de hidrogenare
- clduri de neutralizare pentru reacii de neutralizare etc.

Cldura de formare H
0
f


Reprezint cantitatea de cldura necesara formarii unui mol de substana studiata
din elemente in stare standard (forma cea mai stabila, p = 1 atm., T fixata, de
obicei, dar nu obligatoriu, 298 K ).

Exemple de reacii in formare.

1/. H
2 (g)
+ S
(rombic)
+ 2 O
2 (g)
H
2
SO
4 (l)

H
0
f, 298
= -193,92 Kcal /mol

2/. C
(grafit, s)
+ O
2 (g)
CO
2 (g)

H
0
f,298
= -94,05 Kcal /mol

3/. 10 C
(grafit, s)
+ 4 H
2 (g)
C
10
H
8 (s)


H
0
f,298
= 16,70 Kcal /mol.















78

Cldura de formare a ctorva substane anorganice si organice .


Tabelul nr.8
Nr.
crt.
Substana H
0
f,298
(Kcal /mol)
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
16.
CO
CO
2

CrO
3

Cr
2
O
3

FeO
Fe
3
O
4
Fe
2
O
3
NO
NO
2
N
2
O
N
2
O
4
N
2
O
5
CH
4

C
2
H
2

C
2
H
4

C
2
H
6

-26,41
-94,05
-142,1
-273,0
-63,20
-266,90
-196,30
21,60
8,09
19,50
2,24
3,06
-17,889
54,194
12,492
-20,236

Prin convenie cldura de formare a substanelor elementare in stare standard este
considerata zero.
Astfel de exemplu :

H
0
f,298,
O
2 (g)
= 0 ; H
0
f,298,
Al = 0

H
0
f,298,
H
2 (g)
= 0 ; H
0
f,298,
S
rombic
= 0

H
0
f,298,
C
grafit
= 0 ; H
0
f,298,
Sn
alb
= 0

Aceasta convenie a fost fcuta deoarece coninutul entalpic al substanelor nu
poate fi determinat experimental ci doar variaia de entalpie in timpul unei transformri.
Pentru a putea efectua calculele termochimice s-a ales o scara convenionala,
relativa, in care valoarea coninutului entalpic al substanelor simple in starea lor standard
a fost considerat zero.
Aceasta convenie este corecta si nu afecteaz calculele termochimice in sensul in
care diferena intre entalpiile substanelor compuse si cea a substanelor elementare din
care se formeaz, este aceeai chiar daca coninutul entalpic al substanelor elementare
este zero sau are o valoare determinata.
Deci valoarea cldurii de formare a unui compus este egala cu coninutul sau
entalpic.
Deci continuturile entalpice ale substanelor care participa
-79-
pa la o reactie chimica pot fi inlocuite cu valorile entalpiilor lor de formare.
Astfel ca entalpia de reactie, in general, va fi data de relatia cunoscuta :

H
0
r
=

i
H
0
fi
(II.2.268)
=
n
i 1
sau
H
0
r
=

i
H
0
f produsi
-

j
H
0
f reactanti
(II.2.269)
=
n
i 1 i 1 =
n
Deci valorile tabelate ale caldurilor de formare ale diferitelor substante pot fi
utilizate pentru calcularea caldurilor de reactie in care acestea intervin.
O alta aplicatie a caldurilor de formare este aprecierea stabilitatii unei
substante.
Se cunoaste faptul ca un sistem este cu atat mai stabil cu cat are mai putina
energie.
Un sistem bogat in energie este insabil, iar tendinta lui naturala este de a
ceda o parte din energia sa pentru a se stabiliza.
Tinand cont de acest lucru, o substanta care se formeaza in urma unei reactii
endoterme ( H
0
f
> 0 ) este mai bogata in energie si deci mai instabila ( sau altfel
spus mai reactiva ) in timp ce o substanta care se formeaza in urma unei reactii
exoterme ( H
0
f
< 0 ) este mai saraca in energie sideci mai stabila.
Apreciind de exemplu stabilitatea compusilor prezentati in tabelul nr. ( 8 ) se
observa ca : - CO
2
este mai stabil decat CO

H
0
f, 298, CO2
< H
0
f, 298, CO


- Cr
2
O
3
este mai stabil decat CrO
3


H
0
f, 298, Cr2O3
< H
0
f, 298, CrO3


- oxizii fierului asezati in ordinea crescatoare a stabilitatii vor fi :
-80-



Tabelul nr. 9.
Substanta

FeO < Fe
2
O
3
< Fe
3
O
4
H
0
f, 298
( Kcal / mol )

-63,20 > -196,30 > -266,90

- oxizii azotului asezati in ordinea crescatoare a stabilitatii vor fi :


Tabelul nr. 10
Substanta

N
2
O < NO
2
< N
2
O
5
< N
2
O
4
H
0
f, 298
( Kcal / mol )

19,5 > 8,9 > 3,06 > 2,24

- Se observa de asemenea ca substantele care au legaturi multiple ( duble sau
triple ) sunt mai instabile decat cele cu legaturi simple.
Din tabelul ( 11 ) se observa ca in ordinea descrescatoare a stabilitatii, putem
nota substantele:

Tabelul nr. 11.
Substanta

C
2
H
6
> CH
4
> C
2
H
4


> C
2
H
2

H
0
f, 298
( Kcal / mol )

- 20,236 < - 17,889 < 12,492 < 54,194
Formule structurale

CH
3
CH
3
CH
4
CH
2
= CH
2
CH CH

-81-
Caldura de combustie si de hidrogenare :

Caldura de combustie sau de ardere este cantitatea de caldura care se degaja la
arderea completa a unui mol de substanta la presiune normala si o temperatura
data.
Pentru compararea caldurilor de combustie, se utilizeaza caldura standard de
combustie H
0
f, 298
.
Caldura de combustie a lichidelor si solidelor se determina experimental cu
bomba calorimetrica ( la volum constant ).
Caldura de combustie poate fi calculata asemanator oricarei calduri de reactie
din caldurile de formare, dupa relatia :

H
0
comb, 298
=

i
H
0
f produsi
-

j
H
0
f
reactanti ( II.2.270 )
=
n
i 1 =
n
i 1

Exemplu tabelul nr. 12
Calduri standard de combustie pentru cateva substante organice ( H
0
c, 298
)


Nr.
crt
Substanta Formula H
0
c, 298
( Kcal / mol )

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
metan
etan
propan
n-butan
n-pentan
n-hexan
metanol
etanol
etena

CH
4
(g)
C
2
H
6
(g)
C
3
H
8
(g)
C
4
H
10 (g)
C
5
H
12
(l)
C
6
H
14
(l)
CH
3
OH (l)
C
2
H
5
OH (l)
C
2
H
4 (g)
- 212,8
- 372,8
- 530,6
- 688,0
- 838,7
- 995,0
- 173,6
- 326,7
- 337,3
-82-

Din aceste valori se poate observa ca:
- cu cat numarul atomilor de carbon si hidrogen din molecula este mai
mare cu atat reactia de ardere este mai exoterma.
- prezenta oxigenului in molecula scade valoarea caldurii de combustie.
Aplicatii ale valorilor caldurilor de combustie
1. La calcularea caldurilor de formare ale unor compusi sau a caldurilor de
reactie in general, pentru acele reactii la care nu avem acces experimental.
Caldurile de combustie pot fi usor determinate practic. Daca
se calculeaza caldura unei reactii din caldurile de combustie ale participantilor
la reactie cu ajutorul legii lui Hess, se ajunge la urmatoarea formula generala :
=

j
H
0
c, reactanti, 298
-
i
H
0
c, produsi, 298
0
298 , R
H
=
n
i 1

=
n
i 1
(II.2.271)
sau
H
0
r,298
=

-

i
H
0
c,i, 298
(II.2.272)
=
n
i 1

unde

i
= coeficientii stoechiometrici ( cu + pentru produsi si
pentru reactanti).
H
0
c, i, 298
= caldura de combustie standard a compusului i.


- 82 -
De exemplu sa se calculeze caldura de dehidrogenare a etenei daca se cunosc
efecte termice ale reactiilor de combustie:

? ; ) 4 (
8 , 372 ; 3 2
2
3
) 3 (
3 , 68 ;
2
1
) 2 (
3 , 337 ; 2 2 3 ) 1 (
0
) 4 ( ) ( 6 2 ) ( 2 ) ( 4 2
0
) 3 ( ) 1 ( 2 ) ( 2 ) ( 2 ) ( 6 2
) 2 (
0
) 1 ( 2 ) ( 2 ) ( 2
0
) 1 ( ) 1 ( 2 ) ( 2 ) ( 2 ) ( 4 2
= +
= + +
= +
= + +
r g g g
r g g g
r g g
r g g g
H H C H H C
mol
kcal
H O H CO O H C
mol
kcal
H O H O H
mol
kcal
H O H CO O H C

Aplicand legea lui Hess se observa ca insumand ecuatiile (1)+(2) si scazand
ecuatia (3) se obtine ecuatia (4).
Aceleasi operatii aplicate efectelor termice vor duce la:
) 274 . 2 . ( / 8 , 32
) 273 . 2 . (
0
, tan ,
0
) 4 (
0
) 3 (
0
) 2 (
0
) 1 (
0
) 4 (
II mol kcal H H H
sau
II H H H H
produsi c
o
ti reac c r
r r r r
= =
+ =



2/.O alta aplicatie practica a caldurii de combustie este pentru caracterizarea
combustibililor.
Pentru aceasta se utilizeaza puterea calorica-notiune careeste definite drept
cantitate de caldura care se degaja la arderea 1 kg de cambustibil solid sau lichid sau a
unui de combustibil gazos.
3
Nm
Aanalog caldurii de combustie se defineste caldura de hidrogenare care
reprezinta cantitatea de caldura absorbita sau cedata la hidrogenarea unui mol de
compus,nesaturat.
Aceste valori sunt ansa mai mult de interes theoretic.
Caldura de hidrogenare poate fi calculate din caldurile de combustie(vezi
exemplul anterior)
Caldura de neutralizare
Reprezinta cantitatea de caldura care se degaja la neutralizarea unui echivalent
de acid cu o baza.
Daca acizii si bazele se gasesc sub forma de solutii diluate,atunci reactia de
neutralizare se reduce la formarea a doua molecule de apa.
Astfel:la dizolvare,acidul tare HA,ionizeaza complet conform ecuatiei:

+
+ + A O H O H HA
3 2
La fel se comporta baza tare BOH:

+
+ OH B BOH
Reactia de neutralizare presupune deciformarea moleculelor de apa conform
ecuatiei:
O H OH O H
2 2 3
+
+
Ionii practice nu participa la reactie.
+
siB A

- 83 -

Acest lucru explica faptul ca efectul caloric al reactiei de neutralizare a unui
acid tare cu o baza tare in solutii diluate este totdeauna egal cu (-13,7)kcal/echivalent de
acid sau baza,la indifferent de natura acidului si bazei. C
0
20
Caldurile de neutralizare ale acizilor slabi si ale bazelor slabe sunt mai mici
(neutralizare incompleta).
De exemplu efectul caloric al neutralizarii NaOH S H +
2
este
. mol kcal H / 7 , 7 =
De asemenea entalpiile corespunzatoare reactiilor de neutralizare ale acizilor
tari cu baze tari in absenta apei sunt diferite de (-13,7 kcal/mol).
Pe langa efectele calorice datorate reactiei chimice propriuzise,un process
chimic poate fi insotit de efecte calorice datorate unor procese fizice care insotesc
reactiile ca de exemplu:dizolvarea,solvaterea ionilor sau diluarea solutiilor.
Aceste procese vor fi discutate din punct de vedere termic in capitolul
echilibre fizice in solutii diluate.
II.2.19.Legile termochimiei
Primele doua legi reflecta principiul conservarii energiei.
a/.Legea Lavoisier-Laplace
Se formuleaza astfel:
Cantitatea de caldura necesara pentru descompunerea unui compus chimic
in elementele sale componente este egala cu cantitatea de caldura care se degaja la
formarea compusului din elementele sale,la presiune si volum constant.(Lavoisier-
Laplace 1780).Aceasta lege a fost generalizata astfel:
Variatia de caldura care insoteste un process chimic care decurge la
presiune si volum constant intr-o directie data este egala ca marime dar de semn opus,cu
variatia de caldura care insoteste aceeasi reactie in sens invers.
Acest lucru se explica prin faptul ca la p=constant, iar la volum
constant, fiind functii termodinamice de stare nu depind decat de
starea initiala si finala a sistemului.
0
p p
H Q =
o
V
o
p
o
V p
E si H E Q = ;
- 84 -
Deci daca intr-un sens al reactiei caldura de reactie va fi , pentru
reactia in sens invers efectul caloric va fi
r
H
) (
r
H .
De exemplu caldura de formare a unei substante este egala si de semn
contrar cu caldura de descompunere.
(II.2.275)
d f
H H =
De exemplu:

) (
212 ; 2 2
) (
212 ; 2 2
0
298 ) ( 2 ) ( 4 ) 1 ( 2 ) ( 2
0
298 ) 1 ( 2 ) ( 2 ) 1 ( 2 ) ( 4
endoterma ecuatie
mol
kcal
H O CH O H CO
exoterma ecutie
mol
kcal
H O H CO O H CH
g g g
g g

= + +

= + +

Legea lui Lavoisier-Laplace are un grad crescut de generalitate.Ea se
axplica si proceselor fizice de schimbare de stare.
Astfel:

) 278 . 2 . (
) 277 . 2 . ( ;
) 276 . 2 . ( ;
0
lim
0
lim
0 0
.
0 0
.
II H H
II H H
II H H
are desub are sub
condensare vap
re solidifica top
=
=
=
2/.Legea lui Hess (1840) sau legea sumei constante a caldurilor de reactie
Aceasta lege se enunta astfel:
Variatia de caldura,la presiune si volum constant,a unei reactii chimice este
aceeasi indifferent de numarul etapelor intermediare reactiei.
Astfel daca de la reactantul A se ajunge la reactantul B direct sau prin mai
multe etape , efectul caloric al reactiei este acelasi.


H
3




H
1
= H
2
+ H
3
+ H
4
=
= H
5
+ H
6


A
( II.2.279 )



B
C D
E
H
5
H
6
H
4
H
2
H
1
Fig. 9



Aceast lege evideniaz nc o dat c n condiii de presiune sau volum constant,
entalpia de reacie este o funcie termodinamic de stare, deci depinde numai de starea
iniial i final a sistemului, fr a depinde de etapele intermediare.
O consecin a acestei legi este faptul c:
- ecuaiile termochimice pot fi adunate sau sczute, la fel ca ecuaiile algebrice,
deci entalpiile sunt aditive la fel ca reaciile pe care le nsoesc.
Aplicaiile practice ale acestei legi constau n posibilitatea de a calcula entalpia
unei reacii, la care nu avem acces din punct de vedere experimental, utiliznd efectele
termice cunoscute ale altor reacii.
De exemplu a/ S se calculeze efectul termic standard al formrii metanului, dac
se cunosc cldurile standard de conbustie ale metanului, hidrogenului i carbonului.
Se dau:
1/. CH
4(g)
+ 2 O
2(g)
CO
2(g)
+ 2 H
2
O
(l)
; H
0
1
= -212,8 kcal/mol
298
2/. 2 H
2(g)
+ O
2(g)
2 H
2
O
(l)
; H
2
= -268,3 kcal/mol
0
298
3/. C
(s)
+ O
2(g)


CO
2(g)
;

H
3
= -94 kcal/mol
0
298
4/. C
(s)
+ 2 H
2(g)
CH
4(g)
; H = ?
0
298 , R
Schema procesului este: Deci la ecuaia (4) se poate ajunge nsumnd ecuaiile
(1) + (2) + (3).







C + 2H
2
CH
4

H
R
=?


Efectul caloric al
+ O
2
reaciilor va urma aceeai cale.
-94-2.68,3 212,8
Deci:
H = H
3
+ H
2
+ H
1
=
0
298 , R
CO
2
+ 2H
2
O
= -230,6 + 212,8 = -17,8
mol
kcal




Fig. 10
Exemplul b/.
S se calculeze cldura de formare a Ca(OH)
2
solid, din date termice furnizate de
alte reacii, la 291 K. Se dau:
1/. CaO
(s)
+ H
2
O
(l)
Ca(OH)
2(s)
; H = - 15,26 kcal
0
291 , r
2/. H
2(g)
+ O
2(g)
H
2
O
(l)
; H = - 68,32 kcal
0
291 , r
3/. Ca
(s)
+ O
2(g)
CaO
(s)
; H = - 151,8 kcal
0
291 , r
nsumnd ecuaiile (1) + (2) + (3) ajungem la ecuaia (4) al crui efect termic se
cere:
4/. Ca
(s)
+ O
2(g)
+ H
2(g)
Ca(OH)
2(s)
; H
0
r
= ?
291 ,
Deci nsumnd efectele termice corespunztoare reaciilor (1); (2); (3) vom obine
efectul termic al reaciei (4) :

H = - 15,26 - 68,32 - 151,80 = - 235,38 kcal
0
291 , r

3/. Lega lui Kirchoff
- Studiaz variaia efectului termic al unei reacii cu temperatura.
Pornind de la definiia cldurii de reacie:

T p
H
,

= H
0
r
= ( II.2.280 )
mi
n
i
i
H

=1

n care = gradul de avansare al reaciei

i
= coeficienii stoechiometrici care au semnul (+) pentru
produii de reacie.





H
mi
= coninutul entalpic al unui mol de participant la reacie, i.
Derivnd n funcie de temperatur aceast ecuaie obinem:



T

( H
0
r
) =
T

( ) =
0
1
mi
n
i
i
H

=

p
mi
n
i
i
T
H

=
0
1
(II.2.281)
Dar
p
mi
dT
dH

0
= C (II.2.282)
0
mpi
Deci separnd variabilele vom obine:
d(H
0
r
) = dT (II.2.283)
0
mpi
1
C

=
n
i
i

Integrnd obinem:

H = H
0
298
+ dT (II.2.284)
0
,T r

T
298
0
mpi
1
C

=
n
i
i

unde H este constanta de integrare, care reprezint efectul termic al reaciei n

condiii standard i care se poate calcula pentru o reacie dat conform relaiei:
0
298
H = - ; (II.2.285)
0
298
0
; , 298
1
i produ
n
i
i
H

=

0
tan , 298
1
i reac
n
j
j
H

=

cu ajutorul datelor din tabelele termodinamice.
- Integrala
0
mpi
dT se poate calcula

T
298
1
C

=
n
i
i
analitic innd cont de expresia
lui C
0
mpi
= f(T) sau grafic prin planimetrarea suprafeei de sub curba obinut
prin reprezentarea datelor n coordonate
0
mpi
= f(T)
1
C

=
n
i
i

Trebuie menionat faptul c valoarea integralei este foarte mic n

comparaie cu valoarea efectului termic la 298 K i de aceea n multe cazuri
practice se neglijeaz, considerndu-se efectul termic al reaciei ca independent de
temperatur.
Legea lui Kirchoff mai poate fi formulat astfel:






























-88-
dT C H H
T
T
0
p
0
T , r
0
T , r
0
0
+ =

(II.2.286)
unde, - este cldura de reacie la 0 K.
0
T , r
0
H
Aceast mrime reprezint matematic o constant de integrare, iar ca semnificaie
fizic reprezint diferena dintre coninutul caloric al produilor de reacie i al
reactanilor, dac reacia ar putea s aib loc la 0 K.
- reprezint diferena ntre capacitile calorice la presiune constant ale
produilor de reacie i ale reactanilor la o temperatur tinznd spre 0K.
0
p
C
Deci nu se poate determina experimental, ci se calculeaz cunoscnd
cldura de reacie la o temperatir dat.
0
T , r
0
H
Astfel:
( )
0
p
0
r
C
T
H
=

(II.2.287)
Integrnd nedefinit obinem:

= dT C H
0
p
0
T , r
(II.2.288)
Dar
(II.2.289)
2 0
p
T T C + + =
unde
(II.2.290)

= =
=
n
1 i
n
1 j
i tan reac j produr i
(II.2.291)

= =
=
n
1 i
n
1 j
i tan reac j produr i
(II.2.292)

= =
=
n
1 i
n
1 j
reactane j produr i

Rezult c:
(II.2.293)

+ + = d ) (
2 0
, r
sau

H
3 2 0
T r,
I T
3
1
T
2
1
T H + + + = (II.2.294)
unde = constanta de integrare.
H
I
Pentru calcularea ei este necesar cunoaterea lui la o anumit temperatur.
0
r
H
De obicei se poate calcula cu datele din tabelele termodinamice .
0
298 , r
H
nlocuind n relaia (II.2.294) valoarea lui i T = 298 se afl .
0
298 , r
H
H
I


-89-
nlocuind apoi pe n ecuaia (II.2.294) obinem ecuaia general de dependen
a lui de temperatur, pe domeniul pe care sunt valabile expresiile lui .
H
I
0
r
H
p
C
De exemplu:
Variaia cldurii unor reacii chimice cu temperatura

Tabelul nr.13
Nr.
crt.
Reacia
) T ( f H
0
T
= (cal/ molK)
1.

2.

3.
2 3
CO CaO CaCO + = ;
; NH 3/2H 1/2N
3 2 2
= +
CO 2 CO C
2 grafit
= + ;

44044 T 10 5 , 2 T 10 00 , 1 T 57 , 2 H
1 5 2 3 0
T
+ =


9646 T 10 58 , 0 T 10 205 , 2 T 99 , 5 H
1 5 2 3 0
T
+ + =


42919 T 10 3,92 T 10 0,61 T 1,07 H
1 5 2 3 0
T
+ =


K 2300 298 T
K 1800 298 T
K 1200 298 T
3
2
1
=
=
=


II.2.20. Determinarea experimental a cldurilor de reacie

Importana practic deosebit a cunoaterii cldurilor de reacie a dus la punerea
la punct a unor dispozitive pentru determinarea ei experimental.
Aceste dispozitive poart numele de calorimetre.
Dup principiul lor de funcionare exist dou tipuri de calorimetre: - izoterme i
- adiabatice
a/. Calorimetrul izoterm
Funcioneaz la temperatur constant.
Calorimetrul izoterm cu ghea a fost pus la punct de ctre Bunsen.
Reprezentarea lui schematic este prezentat n figura nr. 11.










Este alctuit dintr-un vas cu perei dubli n interiorul crora se gsete un amestec
de ap i ghea, ceea ce determin meninerea n interiorul vasului a temperaturii
constante de 0C.
Vasul prezint n partea inferioar un orificiu corespondent cu un tub capilar
ascendent.
n partea inferioar a vasului s-a introdus mercur, care pe baza principiului
vaselor comunicante se urc n capilar pn la un nivel dat.
Dac n interiorul vasului se introduce un sistem care reacioneaz, cldura de
reacie este preluat de amestecul /ghea. O H
2
- Dac reacia este exoterm: cldura degajat va topi o parte din gheaa
amestecului ceea ce va determina micarea volumului acestuia, deoarece (1)
O H gheah
2
V V
Micorarea volumului /ghea va determina scderea nivelului mercurului n
capilar.
O H
2
- Dac reacia este endoterm, cldura necesar desfurrii ei va fi preluat de la
amestecul /ghea, ceea ce va determina transformarea unei pori a apei lichide n
ghea.
O H
2
Cum (1) rezult c volumul amestecului va creta iar mercurul se va
ridica n capilar.
O H gheah
2
V V
Efectuarea unor reacii cu efecte termice cunoscute n calorimetrul izoterm
permite etalonarea capilarei, astfel c efectul termic necunoscut al unor reacii chimice va
putea fi citit direct pe scara acesteia.
Calorimetrul adiabatic este alctuit dintr-un vas Dewar (cu perei argintai) care
asigur o bun izolare termic a incintei de mediul exterior, este prevzut cu un agitator i
un instrument de msurare exact a temperaturii (termometru Beckmann, termocuplu sau
termorezisten).
Calorimetrul adiabatic este schematizat n figura nr. 12.