Adevrul doare

"Zi ca oricare alta",

mi spuse cineva.
Dar m inea n vata
Unei minciuni cumva.

Cci n naivitatea
Acelei seri frumoase,
mi proteja realitatea
De adevruri dureroase.

De ce minim mereu?
M roade ntrebarea.
Niciun rspuns mai greu
Nu-mi mai putea prea.

Ne minim din prostie,
Vechea prostie omeneasc,
Cci o curat onestie
Ne pare prea prosteasc.

i fix pe cei ce i iubim
Noi, slabi din fire,
Tindem s i minim
De la-nceput, fr oprire.

Ne este team de-adevr,
Cci se prea poate s i pierdem,
Dar prin minciun-ntr-adevr
S-i pierdem prea putem.

i mai apoi stm, meditm
La cum s coasem acea ran
Pe care toi o provocm
Fr vreo int clar.

Dar meditarea-i n zadar
i tim cu toii asta.
Ne amgim cu-n gust amar
C vom uita npasta...