Clasificarea aptitudinilor

Criteriul cel mai larg acceptat in acest scop este sfera de solicitare
si implicare in cadrul activitatii.
Pe baza lui, au fost delimitate:
1) aptitudini generale
2) aptitudini speciale
1) Aptitudinea generala este socotita acea aptitudine care este
solicitata si intervine in orice fel de activitate a omului sau in
rezolvarea unor clase diferite de sarcini.
Aptitudinile generale alcatuiesc repertoriul instrumental-adaptativ
bazal al oricarui individ, care asigura o relationare si o adaptare cat de
cat satisfacatoare in conditii variabile ale mediului.
Ele pot fi impartite senzorio-motorii si intelectuale.
Aptitudinile senzorio-motorii se leaga de toate situatiile concrete
care reclama discriminarea si identificarea obiectelor si efectuarea
unor actiuni directe cu ele sau asupra lor, in vederea satisfacerii unor
nevoi curente.
In schema lor de organizare si functionare se include
caracteristicile rezolutiv-integrative ale analizatorilor (pragurile
sensibilitatii, dinamica generala a sensibilitatii, acuitatea senzoriala,
capacitatea de admisie, capacitatea de procesare informationala,
capacitatea de fixare-pastrare etc) si caracteristicile structural-
dinamice ale aparatelor motorii (viteza/rapiditate, forta, finetea si
melodicitatea miscarilor, tempo, ritm, precizie, complexitatea
actiunilor).
Sub eticheta de aptitudini generale intelectuale se reunesc mai
multe functiuni psihice care, pe de o parte sunt implicate in toate
formele de activitate, iar pe de alta parte sunt proprii tuturor oamenilor.
Acestea sunt memoria, imaginatia si inteligenta propriu-zisa.
In mod curent, in calitate de aptitudine generala se ia doar
inteligenta, ei subsumandu-i-se atat memoria cat si imaginatia fapt ce
si-a gasit concretizarea practica in elaborarea si validarea scarilor de
inteligenta (Binet - Simon, Terman, Wechsler-Bellvue, Alexander).
2) Aptitudini speciale sunt structuri instrumentale ale
personalitatii care asigura obtinerea unor performante deasupra
mediei in anumite sfere particulare de activitatea profesionala.
Clasificarea lor se face dupa genul activitatii in cadrul careia se
manifesta, delimitandu-se, printre altele:
- aptitudini artistice, stiintifice, tehnice, sportive, manageriale.
In interiorul fiecarei clase, se evidentiaza aptitudini cu un grad de
individualizare si de specializare si mai ridicat.
Desi aptitudinea speciala se leaga de realizarea unor performante
superioare mediei, ea prezinta tabloul unui continuu valoric destul de
intens, facand ca persoanele care o poseda sa se diferentieze
semnificativ intre ele.
O atare distributie se poate constata in toate profesiile in care sunt
implicate aptitudinile speciale.
Aspectul diferential trebuie considerat intr-un dublu sens:
1) ceea ce deosebeste si distanteaza pe curba performantei un
subiect care poseda o aptitudine speciala, de altul care nu poseda o
asemenea aptitudine - subiectul comun, si
2) nivelul de dezvoltare al aptitudinii speciale date care face ca
subiectii cu acelasi tip de aptitudine sa se deosebeasca si sa se
distanteze intre ei.
Forma calitativ superioara de manifestare a aptitudinilor complexe
este talentul.
Forma cea mai nalta de dezvoltare a aptitudinilor o
reprezinta geniul.