Sunteți pe pagina 1din 4

1

Prevenirea conduitei agresive-Mihaela Munteanu


Agresivitatea- comportament distructiv
I. Definitii si delimitari conceptuale
Termenul agresivitate vine de la latinescul addradior, care inseamna a merge catre, si a
evoluat apoi in agredire, ce semnifica a merge catre..cu un spirit belicos, cu tendinta de a
ataca. Potrivit sensului dat de etimologia cuvantului, notiunea de agresivitate trimite la
potentialitate individuala, la capacitatea de a infrunta un obstacol, de a se confrunta cu altul si a
nu da inapoi in caz de dificultate. In acest sens, agresivitatea este deci necesara, uneori chiar utila
pentru desfasurarea si finalizarea unei activitati.
Treptat, termenul de agresivitate capata un inteles nou, acela de compotamnet distructiv si
violent orientat spre persoane, obiecte sau spre sine (Popescu- Neveanu, 1978, pp.1978). In
Dictionarul de psihanaliza, Laplache si Pontalis (1994,pp.34) definesc agresivitatea drept
tendinta sau ansamblu de tendinte ce se actualizeaza in conduite reale sau fantasmatice care
tintesc sa faca rau altuia, sa-l distruga, sa-l constranga, sa-l umileasca etc. pag.39
Unii autori francezi au propus inlocuirea cuvantului agresivitate, considerat prea vag, cu
sintagma comportamente agresive.
Din definitiile enumerate reiese ca se pune problema de a opta intre tendinta si comportament,
intre intentie atunci cand definesc agresivitatea.
Pentru A. Neculau (1996,pp 428) agresivitatea nu se confunda cu un comportamnet antisocial, cu
delicventa si infractionalitatea. Conduita boxerului nu este orientata antisocial si cu cat este mai
agresiva, cu atat este mai performanta. Si invers, nu orice comportament antisocial, inclusiv
infractionalitatea poate fi caracterizat prin agresivitate. Sunt comise infractiuni prin inactiune,
deci agresivitatea nu este prezenta. Destul de frecvent, agresivitatea este asociata chiar
confundata cu violenta. pag 41.Desigur, de cele mai multe ori, comportamnetul agresiv este si
violent, dar sunt cazuri de conduita agresiva (este clara intentia de a vatama,de a face rau), dar in
forme nonviolenta. Privitor la comportamentul agresor ca rasunet antisocial, unii autori
diferentiaza mai multe tipuri, cum ar fi:
1.Agresivitatea nediferentiata, ocazionala, care nu are rasunet antisocial obligatoriu;
2. Comportamentul agresiv propriu zis, polimorf si cronic, in care se include si comportamentul
criminal;
2

3.Comportamentul agresiv ca expresie integranta, nemijlocita a unei stari patologice, fie
consecutiva unei afectiuni neuropsihice preexistente, fie dobandita.
Comportamentul agresiv este orientat nu numai in afara subiectului, ci si asupra sinelui. Si aici
trebuie sa diferentiem intre actele comportamentale autoagresive, forma cea mai grava fiind
suicidul si actele comportamentale care pot priclita sanatatea si echilibrul organismului (fumat,
alcool, droguri)
Elementul esential de diferentiere il reprezinta prezenta intentiei autodistructive.
Agresivitatea este comportamentul caracterizat prin reactii brutale, distructive, de atac,
manifestate prin: reactii afective:intimidarea celorlalti; reactii verbale: injurii, sarcasm,
ironie,cuvinte amentintatoare; reactii fizice:lovire, batai, raniri pag.42
Adler considera agresivitatea ca o aspiratie general umana, ca un factor indispensabil al vietii. Ea
este o pulsiune care urmareste depasirea propriilor sentimente de inferioritate si exprima dorinta
de putere pag.45
Teoria invatarii sociale
Dintr-l alta perspectiva , teoreticientii invatarii sociale sustin ca agresivitatea este dobandita fie
prin invatare directa acordarea de recompense sau pedepse unor comportamnete -, fie prin
observarea si imitarea unor modele de conduita ale altora. Agresivittaea face deci parte dintre
diferitele comportamente sociale pe care individul le achizitioneaza si care sunt mentinute si
actualizate cand conditiile o impun.
Putem asadar disocia doua aspecte in analizele asupra agresivitatii. Pe de o parte, agresivitatea
este considerata o trasatura interba, inaccesibila, care tine mai mult de instinct, o potentialitate de
a infrunta dificultatile, si este parte integranta a individului si asupra carei nu putea actiona. Pe de
alta parte, exista o dimensiune externa a agresivitatii, ce tine de invatare, se construieste, se
elaboreaza si poate fi controlata. pag.53
Forme ale agresivitatii
I.Soitu, C.Havarneanu,2001 inlcude:
1.Agresiuni active fizice directe:lovirea unui coleg
2.Agresiuni active fizice indirecte:lovirea unui subtitut al victimei
3.Agresiuni active verbale directe:injuria,amenintarea
4.Agresiuni active verbale indirecte:calomnia
3

5.Agresiuni pasive fizice directe:impiedicarea producerii unui comportamnet al victimei
6.Agresiuni pasive fizice indirecte:refuzul de a realiza o sarcina , activitate, de a da curs unei
rugaminti
7.Agresiuni pasive verbale directe:refuzul de a vorbi
8. Agresiuni pasive verbale indirecte:negativism
Si C.Paunescu (1994) a identificat cateva forme ale agresivitatii prin cuvant:
1.Ironia este definita ca o for a de agresivitate violenta in care enuntul exprimat ascunde
semnificatii latente (cu valoare agresiva), diferite de mesajul propriu-zis.Ea constituie o
modalitate de agresare a unei persoane, intalnindu-se in situatii marcate d jocul subtil al
inteligentei, care urmareste sa produca obiectului atacat un prejudiciu sau trauma psihica
2.Sarcasmul este forma mai acuta, mai pertinenta si mai traumatizanta de agresivitate prin
limbaj. Daca ironia, sub forma ei obisnuita, nu are conotatie clara de rautate, sarcasmul are
corespondent patologic sadismul- si vehiculeaza o incarcatura considerabila de rautate.
3.Calomnia constituie cea mai agresiva forma verbala.Desi pare un act spontan, ea este un
scenariu bine conceput al adolescentului. Va exista mai intai alegerea tintei, adica a colegului sau
a profesorului in jurul caruia se va structura pag 56 conflictul, ceea ce inseamna o acumulare de
resentimente, de pozitii adversative de invidie, de ura.
4.Denigrarea se realizeaza prin preocuparea adolescentului de a descoperi acele trasaturi de
personalitate sau evenimente cu un caracter negativ sau denigrator, pe care le accentuiaza si le
denatureaza pana la grotesc, estimand sau chiar dorind sa obtina o descalificare, o compromitere
social-morala a victimei.Denigrarea vizeaza de cele mai multe ori o marginalizare, atragerea unui
aprobiu colectiv asupra celui denigrat.
Comunicarea umana nu se reduce numai la canalul verbal sau lingvistic. In realitate, un rol
considerabil in comunicare si implicit in comunicarea agresivitatii, il detin elementele non-
verbale, gestica, mimica, miscarile si atitudinile corporale. Privirea poate transmite uneori stari
emotiv-conflictuale cu o mare incarcatura agresiva. Dupa incrucisarea privirilor, miscarea
muschilor fetei si atitudinea corporala se poate deduce uosr starea de atac sau de aparare a
persoanei, inainte ca aceasta sa o faca prin intermediul limbajului. pag 57
Surse de influentare a agresivitatii adolescentilor
Impartite in patru categorii:
4

1.surse ce tin mai multe de individ, de conduita si reactivitate comportamentala( frustrarea,atacul
sau provocarea directa, durerea fizica si morala)
2.Surse ale agresivitatii in cadrul familiei
3.Surse ale agresivitatii furnizate de mediul social
4. Scoala ca factor de influentare agresivitatii pag.58