Sunteți pe pagina 1din 112

1.

O mie de nasturi
2. Nasturele de sidef
3. Nasturele cu sclipici
4. Nasturele de pine
5. Nasturele necunoscut
6. Nasturele de catifea
7. Un nasture baroc
8. Nasturi amestecai
9. Ultimul nasture
1.
Privam consternai victima. Dupa toate aparenele, murise M In lata.
Sufocata, probabil, cu perna de alaturi. _
( huiicnii pareau sa nu priceapa. Izbucnira toi deodata:
- Cum naiba?'. Acum juma' de ora era bine mersi... De subit n-ai auzit?
Nu ft cretin. Doar daca mt-l cheama pe vreunul din noi "Subit". I. oribil... Cu
noi alaturi, la civa metri IMlieelul scncea speriat. I hicei-l undeva pe
asta micit'... Iiine ca a mierlit-o!
M Cenzureaza-te! ncepnd de acum orice cuvnt imprudent ne iu mir costa.
M Oricum, s-a lucrat destept!
i ied... Cred ca nu va dai seama de gravitatea cazului. Simt ca- mi pierd
minile.
- Date fiind circumstanele, nelegei ca toi, fara excepie suntem in iu
icasi galeata ...
< Cu rahat!
- Lasai sueta! , .
M Domnilor! Chemai Poliia. Poate criminalul se plimba pe afara, Ma paria
pe mntuirea sufletului dumitale, ca-i acilea, prezinte si de
M
Din toate cele sapte declaraii facute Poliiei, un fapt rezulta cu ftltlldlne
In realitate drama ncepuse, cu exact doua zile n urma. Ihimlnlctl la prnz.
1. O mie de nasturi
ceunoscu unghiile exagerat de lungi ale Gigetei care-i zgriau dlll rol usa.
Alteori, la fel de discret si distins, batea cu palma, ca .i" nunele din
aristocraia vechii Chine. Batrnul Manole Paulian " 111 Impei ceptibil. Nu-i
placea sa fie surprins. Peste masa mica, din i. in m i le. lami, asternuse o
patura. Patura era verde, uni, pentru ca ii i .nu ii sfl se distinga. Sute de
nasturi, de toate soiurile, de toate i ulorile pentru toate ocaziile, care se
adunasera timp de decenii mi o cutie de pantofi. Pe capac, se mai distingea n
litere ronde, fluide numele casei: "Raoul". Raoul, faimosul cizmar de pe Calea
lOtOI ici. "Cum, nu stii? Sigur, dumneavoastra suntei tineri. Si azi M i ii un
atelier de ncalaminte acolo. Vis--vis de Telefoane ...". Pantofii Dandy -
chevrot alb cu boturi si calcie din lac havane -imuna dezaprobarea matusilor
din Antim, manifestata ca totdeauna sobru: o privire scurta destinata obiectului
infamant, o prni 'mi ridicata (stnga la Marie, dreapta la Cua), apoi zmbet
ii, ii' arc participa doar partea inferioara a obrazului.
"I'.ii i'cnlil, Manolache, ca ai venit sa ne vezi! Ce mai face || nu .i,
iiraga deea?..."
nuri blnde, melodioase, "acordate" n pensioanele anilor
i glasurile se schimba, n funcie de epoca", observa batrnul
mi ic propria constatare. Chestiunea nu-i trecuse niciodata prin
minte
Ciigcta cuprinse dintr-o privire nteaga ncapere. Un zmbet Insesizabil, ca
un fosnet de umbre, altera pentru o fraciune de

secunda solemnitatea obrazului prea pictat.
- Buna dimineaa, Coco. Ce faci?
Indica usor din barbie masa invadata de nasturi, Manole Paulian se foi
nelandemna,
- Puina ordine. Tre ... Trebuia de mult s-o fac, dar stii cum se ntmpla.
Amnam totdeauna chestiunile dezagreabile.
Gigeta si arunca o privire n oglinda din spatele batrnului. Declara
absenta:
- Pacat. E o zi minunata. Astea-s cazne pe care le rezolvi de obicei
iarna ... Serile acelea oribile, care nu se mai ispravesc ,. De ce nu faci o
plimbare?
- Cred ca ai dreptate... Sa vad mai trziu.
Gigeta, convinsa ca batrnul nu se va misca din casa, dar asta era el, nu
contrazicea pe nimeni si niciodata, n fond un tip chic, care nu deranja, ridica
din umeri. Toi abia schiat, cu economia de gesturi care o caracteriza.
- Cum crezi... Noi ne ntoarcem pe seara. Daca suna Dinulestii spune-
le ' sa revina n jur de S... Bon amusement... Crisan!... Te rog, e trziu.
Crisan, un baieas slabu cu ochi iscoditori, opintea s-o clinteasca pe maica-sa
din prag. Tsni pe lnga soldul puternic si se opri n mijlocul ncaperii. n
poziie de drepi, nclina brusc capul - mostra de salut n mediile diplomatice
de dinainte de razboi. Miscarea si textul, , aparinnd unui amic de al casei,
fost diplomat, i placusera. Rosti cu voce ngrosata:
- Mes homrnages.
Respectnd scenariul, batrnul se ridica si i strnse solemn, barbafeste,
mna
Era ritualul de fiecare dimineaa. Avea 10 ani i si adora bunicul. Ei doi
se nelegeau de minune. De maica-sa se teme iar pe Dinu Paulian, tatal l trata
nca de pe acum ca pe im simplu li ii ului, mi figurant. Oricum, distribuia a
doua.
I i h Paulian i urmari de la fereastra deschisa. ntr-adevar,
i splendida, radioasa ca n tablourile academicemorisori M il 'in,
alunecnd ca niste lebede pe cerul de un albastru intens,
Iii I i pit de arsia, gze motorizate, zbrnind frenetic, liliac
li fior ll Vremea liliacului, pentru batrnul Manole, totdeauna
urc. Primavara primaverii ... Perdeaua fina, strnita de
i .idinii, i mngia obrazul, l a itrada, Dinu Paulian mesterea ceva la
motorul "BMW"-ului. Era 11 u i masina, la aproape 40 de ani, chilipir
achiziionat de la nemi, 11' primele luni de dupa Revoluie. Primul automobil
al batrnului iiili.in iusese un "Dodge" puternic, decapotabil. Si avea doar 19
ani. M hiue.nflnelcs, aceasta se petrecuse nainte de razboi. < i i'.an,
zburdnd ca un ied n jurul masinii, il enerva pe taica-iii si isi Mm ura mereu
mna a ramas bun, ca n gara, catre batrn. i in-.i iau cfl-1 Iasa acasa, dar
Gigeta, nca de la nceputul casatoriei, ioc categorica.
"Nu se amesteca generaiile. Coco e desigur un < adorabil vieux ur > dar
prietenii nostri s-ar simi stnjenii si nici el nu ar fi || mulumit".
l le regula, si petreceau duminicile la Snagov, unde un prieten dl ll Iul
Dinu avea o vila. Petrecere - un fel de a vorbi - not, puin
i ii, canasta, iar Gigeta nsurubata ntr-un fotoliu de rachita, se
- Mi ma sub un nuc, Se odihnea. Era vesnic obosita.
i ii parca ar fi singura femeie din Romnia care lucreaza,
ii i iu surdina, adica doar catre frate-su, Virginia. Singura
H ine serviciu si familie.
i aia si construcii mai debile, o scuza Manole, mereu
un iluul.
M Sl In primul rnd, barbai netoi.
- "Dar Virginia a fost totdeauna o bataioasa", zmbi n gn batrnul. Se uita
la Gigeta care aseza cu un aer princiar, din vrfu degetelor o sacosa de
plastic n port-bagaj.
La Snagov, conform unei convenii iniiale si tristului sistem a
contribuiilor de la petrecerile saracilor, "se mnca din traista" Cucoanele
aduceau n general sufertase cu mncare gatita, dulciuri de casa, mici surprize
de rafinament culinar. Gigeta respingea superior ideea. Participarea lor la
mesele comune se concretiza n conserve, mezeluri, alcool.
Nu exista duminica sa nu strmbe din nas:
"E degradant sa vii cu merindea n plasa".
Dinu, care o cunostea, surdea angelic:
"De acord cu tine, iubito. Hai sa mncam la crciuma. Ploua cu stabilimente
la Snagov".
Camuflndu-si zgrcenia, Gigeta se strmba cu ifose:
- E o lume ngrozitor de vulgara si nici nu putem face nota discordanta...
*j
- Vezi! exclama Dinu, si nevasta-sa nu stia niciodata daca nu cumva o
persifleaza, iar ai dreptate. Asta-i situaia!
Batrnul Manole si zise ca n locul ei nu s-ar simi tocmai la ndemna si,
n orice caz, ar trai un permanent sentiment de nesigurana. Dar nimic nu era
mai departe de Gigeta de ct o asemenea stare de spirit. Dimpotriva,
certitudinea propriei desavrsiri o pecetluise cu un aer de arogana
permanenta,nu i-o puteai nchipui cu barbia n piept.Chiar si acum, asteptnd
cu o mna n sold "sa plecam odata, pentru Dumnezeu! chestiile astea se puteau
face si aseara", scruta vrful copacilor deja obosita si aprioric plictisita.
Simea adierile usoare ale dimineii de primavara unduindu-i faldurile rochiei
de matase naturala, desenndu-i fara menanjamente - dar asta n-o mai stia -
soldurile late, lipsite de

i mmnczcule mare!se sperie batrnul. Soie naturelle si ii pe ii I In excursie
la iarba verde". Si se gndi nfiorat la privirile - 11111 /. |l comentariile
celorlalte cucoane venite n blugi si ncalate y ididajl.
"Alta i stilul meu", reteza scurt Gigeta orice aluzie pe tema. Capul
sa frumusel, cu caractere accentuat mongoloide. Ochii exotici,
i M i H- 11 asi spre tmpla, cu gene scurte si dese erau ntr-adevar splendizi,
i ittiijau gingiile, evidente, (din fericire, Gigeta rdea rar) si mai cu ui
i/l machiajul gras din primele ore ale dimineii
i trebui sa-i atraga cineva atenia, perora Virginia, indignata, i 1111 i o
masca. Nici curtezanele nu se vopsesc n halul asta! E pur l klmplu un
scandal".
l i atc-sau surdea maliios: "Sugereaza-i-o tu..." Virginia sarea doi pasi
napoi:
"Eu? Tu trebuie s-o faci, n clitate de socru. Si n primul rnd
i ni ii, barbatu-sau".
"Banuiesc, surdea blnd batrnul, ca niciunul din noi nu are M 111 ajul
necesar pentru a lua asemenea iniiativa.
"Suntei ridicoli".
"Ridicoli!" Manole Paulian ridica din umeri. Ajunsese de mult la COI icluzia
ca n viaa, important nu este sa ntrunesti sufragii, ci, n primul
i .nul, sa te simi tu bine. A fi pe placul tuturor, a te stradui n acest
sens l u e\upune eforturi continue si desigur incomode. La urma urmei, daca 13
[geta c fericita cu circa 50 grame de fond de ten, zilnic, gene naclaite de 1111
ici si ruj peste tot unde ncape, treaba ei Cei mai muli oameni umbla
ii iata viaa dupa fericire, fara sa stie macar cum arata.
-La revedere, Coco!
Crisan cu sepcua de jocheu pusa cu cozorocul la-ceafa - era de
bon ton ntre pustii din cartier - ii facea bezele. Dinu duse aratatorul la
tmpla, ceea ce nsemna "ura batrne, te am salutat" si puse n funciune
motorul, Imperial, Gigeta si flutura economic degetele nmanunsate. Expresia
obisnuita de nemulumire, se transformase acum n grimasa.
"Saracua de ea, ofta Manole, dezlipindu-se de fereastra. Nu e niciodata
bine dispusa ... Sau macar mulumita ..."
Mai mult, avea impresia ca permanenta buna umoare a lui Dinu, congenital je
m'en fiche-ist si plaisirist o irita, o ofensa adusa personal. Un fel de "eu le
sufar adnc si tu i permii sa fi vesel ca un cintezoi, mie mi-ar fi jena..."
- Dar ce dracu, le suferi non-stop? cutezase o data Dinu.
Reacia si sanciunile Gigetei fusera nsa att de categorice, nct
incidente asemanatoare nu se mai ntmplasera niciodata. Dinu se grabea cu
avalansa de fraze sa-i dea dreptate si aparent, nu-i iesea din cuvnt, dar iii
sinea lui presupunea batrnul, ridea sardonic. Nevasta-sa trebuie sa fie
constituit pentru el un vesnic motiv de amuzament. Altfel, desigur n-ar fi
suportat o.
Batrnul si ridica ochii spre pendula. Era trecut bine de zece Decise scurt
ca n-avea sa iasa din casa. Nu mnca in familie, dect la sarbatorile mari.
Detesta ideea de a deranja, rosea Ia gndul unor eventuale discuii asupra unei
contribuii necorespunzatoare, nu voia sa asiste la mparirea difereniata a
bucatelor -"pieptul pentru Crisan, nu-i plac copanele, eu cred ca am sa ma
mulumesc cu o aripioara, etc...." Bineneles spalatul vaselor, i-ar fi cazut
firesc in sarcina. Gigeta si menaja minile, iar Dinu, absent, fara vocaii
domestice, neglija problemele de gosapodarie. O femeie din vecini venea
saptamnal "sa raneasca la Paulieni". Vase murdare de doua trei zile o asteptau
deasupra si dedesubtul chiuvetei, oalele mbcsite trebuia inute ntr-o baie de
detrgent cteva ore pentru a

gospodarie posibil. Mncau pe apucate, prin expressuri si lacto-baruri, consumau
intens brnzeturi si mezeluri, prajituri de cofetarie. A pregati dejunul de
duminica, nsemna pentru Virginia o tigaie de cartofi prajii pe un resou
electric, sniele semipfeparate de la "Unic" si fabricarea a 20 de papanasi,
realmente reusii. Era tot ce stia sa faca, n afara de macaroane, oua si fiind
o hemeopata convinsa, puzderie de tizane complicate carora le spune cocteiluri.
-Eu cred ca-mi ascunzi ceva... Am sa ma reped pna la voi.
- Te rog foarte mult sa nu te dernjezi.
De circa zece ani, Virginia, din pricina unor deformaii reumatice
dureroase (la degetele picioarelor), se deplasa greu, schiopatnd si nu purta
dect pantofi de pnza. Aceleasi necazuri le avusese la batrnee si mama lor,
Coana Agepsina. Manole o avea dinaintea ochilor, silueta ovala n matase neagra,
rezemata n baston, leganndu-se anevoie" pe picioarele ncovoiate de vrsta.
Virginia pasea azi la fel, ca o raa; menajndu-si piciorul stng, se lasa cu
toata greutatea pe dreptul, ntr-un balans dezechilibrat.
- Spui ca-s la Snagov, relua Virginia.
- Da draga. Exact ca n fiecare duminica.
- Tu de ce nu te-ai dus? N-avea ce sa-i strice o plimabare n aer liber.
Batrnul surse. i explica plin de rabdare, ceea ce i explica de ani de zile,
cel puin o data pe saptamna. E un om n vrsta, tinerii au viaa lor,
procuparile lor, gusturile si glumele lor. Nu s-ar simi nici el bine iar pe
ceilali sigur i-ar incomoda.
- Cum de nu nelegi atta lucru, Virgi? Tii minte cnd veneau la noi Tante
Marie si Tusa Cuta? Furai gramofonul din salon si te ascundeai tocmai n fundul
gradinii. Lui maman i pleznea obrazul de rusine.
Virginia surse. i placea sa i se aminteasca de nazbtiile tinereii, n
adolescena si chiar mai trziu, fusese considerata o dracoaica plina de
temperament si, pentru epoca aceea, probabil ca era.
n.1 |n< lilsc telefonul, Paulian respira adnc. n sfrsit, liniste! multa
vreme. Sub pretextul ca si-a amintit ceva foarte hi ca a avut un vis
extraordinar, sora-sa va mai da vreo M .iiu telefoane:
i ?... Tinerii s-au ntors?... Cum se simte Crisan?" i H i ..i, .ii.u ic, Manole
si umplu un pahar cu lapte. Dintr-o veche M eni tabla portocalie cu gheise si
peisaje nipone - scoase i in uii si aduse tava n odaia lui. Era gustarea de
ora 11, dar mm leii 'ca-i va ine loc si de prnz. Avea provizii persoanle n
i.i c) igeta i cedase cele doua rafturi din dreapta ferestrei - dar 11 hei Sa
cuisineze.
nu .1 iau ceva mai substanial, pe la 6, nainte de a veni ei..." M.. aseza
n faa biroului si si trecu degeele grebla prin puzderia ni iun. Bumbii
rascolii emisera sunete - impresii, amintiri llce pc care batrnul le
nregistra cu nostalgie. .
i Haitul cizmelor de lac ale tatei pe prundisul aleii
i ipnlc de la conac... Trecusera aproape 70 de ani de cnd nu
iu i , pasii aceia inconfundabili ... ticaitul micului orologiu din ii uniuni]
Coanei Agepsina ... zaharul tos aruncat cu pumnul de |'iiin Arctia peste tava cu
alivenci fierbini ... zanganitul braarilor | brutul palid al Luminiei n
seara logodnei lor ... Tic-tac-ul pe ml u Ici din cancelarie cnd, mpreuna cu
Costin - coleg de banca si prieten asteptau ncremenii pedeapsa directorului...
La ora de ,1.ii. na nchisesera o pisica n pupitrul catedrei. Profesorul in
icstru cum i se spunea pe atunci - se nvineise de frica...
Batrnul Manole mngie cu degete nesigure un nasture din metal auriu. Pe
pntecele rotofeie, stralucea simbol clasic, ancora iulie bucle de frnghie ...
Costumasul marinar! El si Costin se 11111 >racau la fel. i deosebea doar
"pavilionul". Costin era "n marinar danez"; Coana Ageffsirupteieiase_ pentru,
feciorul sau uniforma
| BIBLIOTECA METROf^OUTANAl
lin cu nasturi
BUCURE ST;
Filiala "B. F.WASOeO"
| Str. Traian, Nr; 2, Sector 3
TeL/Fax:. 320 08 76
flotei celei de-a IlI-a Republici Franceze: un pompon rosu aprindea un mac n
vrful beretei albe.
- Ce multe de-atunci, sopti Paulian. Costin... Ce copil adorabil!
Si azi, dupa atta vreme nu-si putea nchipui ca baieasul acela subirel,
numai rs, lumina si perpetimm-mobile cum i spuneau colegii, va deveni peste
ani un urias, un Gargantua plesuv cu ceafa nvapaiata si probleme de guta.
A murit la Paris, n 'S7, explica Manole Paulian, unui interlocutor
imaginar, fara sa-si fi revazut ara... Patruzeci de ani de exil... Ciudat...
Foarte ciudat ...
Rasfira absent gramada de nasturi - de toate culorile, din os, cristal,
baga, ebonita si sidef, bumbi perla sau strass, mestrerii din fir de aur ori
par de cal, din pine presata - mizeria postbelica - sau lemn si iar butoni
fastuosi, importani, opuleni despre care nu-si amintea sa-i fi vazut vreodata
pe vesmintele celor din jur Cei din jur, surse Paulian, care existasera acum
saizeci sau saptezeci de ani ... Era un pic mai rasarit dect genunchiul lui
Papa, conu lorgu Paulian, iar costumul tirolez i venea cam larg. Uite,
nasturasul asta cu edelweiss e de la hainua din piele de drac ... Asta-i a lu'
Tusa Cua ... l purta la mantelua cu jeuri.Chipul batrnei se suprapuse pe
suprafaa nasturelui din cristal negru, att de minuios ncrustat nct sclipea
ca o piatra preioasa.
Cele mai vechi amintiri datau de pe vremea costumasului tirolez. Avea 4 sau
5 ani... Tusa Cuta, muli... 60 sau 70... Poate 100. Pentru Manolica, baieasul
de atunci, oricum batrna ct lumea. Batrneea ei l fascina ca o poveste
nfricosatoare cu zmei, capcauni si copii ratacii n padure. Se simea
nspaimntai, dar n acelasi timp era peste puterile lui sa n-o priveasca, sa
nchida ochii sau sa se uilc n alta parte. La masa ... Totdeauna n chioscul
din gradina, prmni ca Tanti Cua "nu pasea dect pe iarba verde" de cum da bruma
si pna la zambilele lui Prier, nu-si mai parasea "casua si zidurile ei". La
masa, Manolica, captivat de fenomenele senectuii, concentrate ntr-o singura
faptura, uita sa mannce iar pe chip i se as ternea o expresie de s tu poare.
"Copilul acesta ma ngrijoreaza", se confensa n iatac coana Agepsina catre
barbata-sau...
Vorbea cu spatele ntors, n vreme ce conu lorgu si rnduia plasa de somn
peste mustaile, "n ghidon de bicicleta". n oglinda cu doua voluri, vedea
spinarea grasa a consoartei nsemnata de urmele siretului de la corset, umerii
pufosi (celebra carnaia marmoreana a Coanei Agepsina n trg!) ceafa moale, de
culoarea mierii pe care se brligau civa zulufi.
- Ce ai cu baiatul? r
- Tu nu esti atent... Dar uneori, sa bagi de seama mai cu seama la dejun,
capata un aer cu totul imbecil. Ieri mnca supa cu aifculia, azi dimineaa, n
loc de ou si-a pus miere in cocotiera. Se tot zgieste de parca ar vedea cine
stie ce minunaie.
- Nazdravanii de copil, mormaia absent conu lorgu. Nu lua aminte matale la
cte cele...
Cucoana sarea arsa:
- Asa le micsorezi dumneata pe toate! Mai alaltaieri... chiar asa! vineri,
ca dejuna la noi si alde vara-ta, Cua... Da-mi te rog, vazelina de pe gheridon,
mersi ., Asa... Numa' ce terminam masa st vaz ca Manolica ramne, tot asa
holbat, cu ochii ta Cua... Zic. "hai puisor, du-te la culcare..."
-Da, si?
Conu lorgu deschise ziarul si si potrivi pince-nez-ul mai spre vrful
nasului.
- Cum si? Am ncremenit de spaima:
- De ce, frate?
- Auzi, ce-mi spune: "Ce de-a greierusi mamua! Tare, tare m ali...
-
-
Si ce ar mai vrea bieii sa se sloboada..." Ei, pofteste si raspunde-mi
dumneata, unde a rostuit el de greieri, acum, nainte de Sfintele Paste? Si de
unde sa se sloboada, Doamne iarta-ma!
"Biata Tusa Cuta! surse celor zile Manole Paulian. Fusese cndva o femeie
voinica iar vrajmasia ariilor ori cine stie ce betesuguri ale vrstei, i
macinasera vlaga. i atrnau pieile, chiar si mai jos de coate, cea mai mica
miscare era nsoita de tremurici, ziceai ca ntreaga faptura i doar piftie
nenchegata. Frematau jeurile pentru care dovedea credincioasa slabiciune, i
frematau carnurile, mai ca zanganeau. Da' cel mai vrtos clampaneau gtul si
gusa, mai cu seama cnd se ospata. Acolo era ncredinat baieasul ca opaie
puzderie de greierusi ce opintesc sa iasa la soare. De ce greierusi? Pentru ca
batrna avea o respiraie trita n care lui Manolica i se parea ca desluseste
graiul zurbagiilor nopilor de vara.
Tot la Tusa Cuta vazuse prima oara Manolache, baieel de cinci ani, n
camasua de borangic pna la genunchi si cu bucle - i era teama de frizer- cum
arata o proteza dentara.
Reflex, batrnul Paulian si plimba limba peste coviltirul din acrilat roz,
de pe cerul gurii... -
Simea concret, acum, dupa saptezeci de ani, parfurmul - culori, sunete,
arome, nuane si sclipit, tresariri de aducere aminte - acelei dupa amieze de
iunie. Rapusi de masa mbelsugata si de caldura, cei din casa si faceau siesta,
ntreg conacul odihnea. Curtea era pustie, slugile, asemeni stapnilor cautau
racoarea, fie n odaiele lor - ntreaga aripa din spatele bucatariei de vara-
fie n livada, sub umbra dulce a nucilor. Singura treaza se afla Arelia "jandar
peste cuhnii", cum i zicea Conu Iorgu si care nascocea mereu un ce de
trebaluit.
"Minile mi-s robace, se falea dnsa, asa m-a gresit mamaia, de DU indura
trndavia".
Truda necontenita i ngaduia sa-si salte nasul peste toate estele de sluga de
la curte si a-i masura cu rapunator dispre. Doar ca nimeni n-o lua n seama,
toi cunoscndu-i betesugul. Mncarimi aprige carora nici o alifie, nici un
descnt, nici o baba nu-i venisera de hac, o cazneau cumplit pe zapuseala de
cuptor - ca era vorba de arsia sobei ori vipia lui iulie - o data ce se
asternea la somn. Asemeni lui Marat, razvratitul de la 17S9 ori Alexandre Dumas,
jupani pe care nu-i cunostea si nici nu se necajea ntru aceasta - Baba Aretia
nu cunostea alinare dect scufundata n vrana cu apa de balta. n asemenea cada
ntocmita ca o barcua cu fundul drept, dormea de cu primavara si pna se
desprindea de ram frunza ruginie.
Manolica, din cine stie ce pricina, fara somn se .strecurase hoeste n
odaie -dintre toi, Virgi avea urechea cea mai ascuita, dormea nsa dusa n
patuul alaturat cu un deget n gura- si ncepu sa colinde ncaperile cu
semntimentul ca se afla ntr-o expediie. De altfel, casa pustie, fara mamua,
papa, unchi, matusi, Virgi, cinii si r liota de slugi care forfoteau la tot
pasul i facea impresia unui V^meleag necunoscut. O usa ntredeschisa i aa
curiozitate. Era una |*din odaile de oaspei, folosita de Tusa Cua cnd
ostenita de dejun, v)se repauza vreme de doua ceasuri la varu-sau Iorgu; mai
apoi, dupa W. cina, Gheorghe vezitiul o purta spre casele dumneaei, din capatul
(r trgului. Manolica vrse nti un ochi, dupa aceea capul, apoi, fara ^ a mai
ine seama la buna cuviina, intrase de-a binelea.
n mintea batrnului, staruiau si azi Fftate amanuntele - obiect ' sau
impresie - ca ntru-un cliseu fotografic. Fereastra deschisa, dar cu
transperantele trase ocrotind racoarea si clarobscurul din camera, perdele
umflate de adierile gradinii, chilimul de culoarea Bordeaux-ului pe care-1
consuma papa la friptura, oala de noapte din porelan alb cu trandafiri verzui,
care se vedea n gheridonul ntredeschis, paravanul de matase brodat cu pagode.
n patul cu baldachin de rips rosu, dormea cu minile ncrucisate pe piept, ca
M i T^OURARGHEZV I
ntr-o rugaciune sau taman pornita pe drumul cel din urma, Tusa Cua. Manolache
se apropiase tremurnd de frica, darconvins ca va asista la un eveniment
extraordinar Parca trudit de toi dracii, grumajii batrnei se zbuciumau
cumplit, n vreme ce gura deschisa casca un hau negru prin care se alungau
zgomote nfricosate.
"Greierusii care opintesc la lumina, gndi Manolache. Iaca, asta-i borta
prin care s-or slobozi..."
Asteptase clipe, poate minute, si zise batrnul, pndindu-le izbavirea din
temnia. Ochii i alunecasera ntmplator pe masua turceasca - sofraua - din
arama batuta de lnga crivat. O chisea cu serbet de lamie si carafa cu apa
asteptau desteptarea batrnei: ntr-un pahar alaturea, deslusise nsa ceva
ciudat. Parca margele Manolache se apropie si dintr-o data simise ca inima face
o tumba. Zapacit de spaima, iesise sageata din odaie, alergase ca un bezmetic,
zbuciumnd linistea cu ipete si usi trntite si uitnd de opreliste sfnta,
navalise'vijelie n iatacul parinilor.
"Mamua! mamua! Am vazut dini fara om!'"

Telefonul suna din nou. Batrnul tresari si arunca spre aparat o privire
iritata. "Precis e iar .Virginia. Nu mai raspund". De-acum avea sa se
ncapaneze; va ncerca din sfert n sfert de ceas imaginnd diverse situaii,
catastrofe sau cel puin n berna, va alerta rudele, cte au mai rifllftas,
prieteni, vecini. Nu era un sadic. Dimpotriva, o menaja pe ct posibil si, n
general, era singurul care o suporta, straduindu-se sa-si aminteasca de fiece
data ca prea bunele intenii faceau din Virginia o femeie imposibila.
Pe barbatu-sau l pisase cu tenacitate vreme, de cincizeci de ani, nsa
individul se dovedise a fi de fier. si vedea de treaba linistit, ignornd
fondul sonor asa cum alii citesc ziarul cu aparatul de radio < Itschis.Pe la 60
de ani acuzase o surzenie inexistenta, fara sa rezolve nsa mare lucru. Casa se
umpluse de bileele. "Du-te... Nu uita sa... Trebuie... Cheama-1 pe ... Treci pe
la ... De ce nu aiiar Virginia tot vorbea singura.
Manole Paulian rse ncetisor. Titi fusese un barbat chipes, o varianta
capsista si cu monoclu lui Humperey Bogart, dar nu prea iste. Semana de fapt cu
alte mii de ofieri de cavalerie din generaia lui, iaosi, pintenai, cu piept
bombat si succes imposibil la cucoane, n societate nsa facea figura buna ca
orice charismatic - alt termen al postrevoluiei - iar politeea desavrsita si
buna educaie, acel savoir faire propriu clasei din care facea parte, l scutea
de gafe. Virginiei nsa, agera, spontana, cu inteligena care sarea^ocurile
comune nu-i izbutise si nici nu ncercase sa-i ina piept.
Apropie de ochi un bumb metalic de culoare kaki. Pe spate avea o urechiusa
mare prin care ai fi putut petrece o sfoara.
";E de la tunica lui Titi, si aminti Paulian. Cum o fi ajuns la
noi?..." El, Manole, nu facuse razboiul. Din cauza platfusului, fusese
reformat. ' -
Dintr-o data, il fulgera un gnd neasteptat. Pe buze si in ochi i tremura
un surs nesigur parca mirat: aici, pe masa, n faa lui, se ngramadeau nu
cioburi de os, sticla sau celuloid ci destine, existene uitate, farme de
defuncte primaveri, irepetabile rasarituri de soare sau un clar de luna unic)fun
bal de neuitat, dolii nemeritate ori izbavitoare, secunde de coplesitoare
fericire; fericirea aceea care-i taie respiraia, infidela si fara adresa,
vesnic "flotanta", i trecu prin minte batrnului, volubila si capricioasa,
totdeauna fragila, ngrozitor de fragila.
"De infarct, mormai nedeslusit Paulian. Asa moare fericirea. Stop
cardiac ... Cel puin asa a fost pentru, generaia mea ... Nu cu pipeta ... Cu
barosul ... Pac! si s-a stins. La Yalta sau poate mai demult. Cnd s-a fost
gndit lumea ..."
Manole Paulian se ridica anevoie si se ndreapta spre baie. Prostata devenea
tot mai obositoare.Dar i era teama de spital. Nu fusese niciodata internat.
Mintea i era nsa acum la altele.
- Daca stai sa' reflectezi... Surse propriei imagini din oglinda. Hotart
azi sunt pus pe filosofeala... Cta viaa ncape ntr-o singura cutie de
pantofi!

Trntita pe un pled, n blugi, o camasa larga din pnza topita, espadrile
arcanite pe un singur deget si cu pleoapele ncreite din pricina soarelui
puternic, Nina Diamandescu n-o slabea din privire. Pe buze i flutura un surs
fara nuane si daca Gigeta s-ar fi ostenit sa-i acorde un minimum de atenie -
dar n-o facea cu nimeni, coplesita de propria-i superioritate si ncredinata de
mediocrul, lipsa de importana a celor din jur - si-ar Q dat seama ca, n sinea
ei, Nina se amuza copios.
n realitate motivul esenial pentru care soii Diamandescu ntreineau
relaii destul de strnse cu Paulienii era tocmai acest permanent climat de
ilaritate, acest rs continuu pe care Gigeta l provoca fara cel mai mic efort.
Aerele, aspectul fizic, vestimentaia, arogantul si sigurana suverana a insului
ce se considera unic, constituiau pentru Nina un spectacol de care nu se satura
niciodata.
fln materie de ridicol, i spunea lui barbatu-sau, Gigeta e inepuizabila.
Presupun ca Dinu se distreaza ct e ziua de mare".
Gioni Diamandescu era mai sceptic.
"Stii... Nu toata lumea e Stan si Bran. Si chiar asa fiind, nu poi sa-i
petreci toata viaa la cinema. Cred ca batrnul Paulian are dreptate. A scapat-o
odata, fara sa-si dea seama: "Dinu nu si-a jucat nca ultima carte..."
Nina l privise cu inimna strnsa. Dar oare el, Gioni, si-o jucase? De sapte
arii, de cnd se casatorisera, n urma unei politici de M mei ne stiinifica si
sistematica, i era teama ca-1 pierde.
Dinspre lac se auzea rsul celor doi barbai, chiotele lui Crisan, zgomotul
apei balacite. Nina i vedea printre ramurile unduios nestatornice ale
salciilor. Mingea uriasa din felii de plastic albe si rosii se ivea capricios
ici si colo deasupra capetelor, printre crengiile copacilor sau rostogolindu-se
pe lnga tufisuri. Nina zmbi matern; pareau trei scolari scapai la grla,
ntr-o zi de chiul.
- Niciodata, si exprima cu glas tare gndul, nu te simi mai n vacana ca
atunci cnd tragi la fit.
Gigeta, abandonata n fotoliu de rachita ntr-o poziie de lene eleganta,
si ridica ochelarii de soare.
- Ce-i veni?
Nu intuia corelaia Ninei si oricum i s-ar fi parut stupida. Gigeta fusese o
eleva si o studenta excepionala, primise o singura nota de 9 n viaa ei (n
liceu, la desen) iar atunci se decretase zi de doliu n familie. Fenomenul
contribuise mult la evoluia ulterioara a tinerei femei. Copil unic, "comis" Ia
batrnee, nu fusese niciodata admonestata, n familie cuvntul, deciziile
Gigetei constituiau lege, porunca dumnezeiasca. Nesancionata nici acasa, nici
la scoala, Gigeta crescuse n ideea ca fusese o fiina privelegiata, cu merite
de excepie. Anii nu facusera dect sa consolideze, sa-i amplice pna la gigant
infatuarea si nu o data se ntreba daca cei din jur i realizeaza valoarea la
dimensiuni exacte. n legatura cu Dinu, pe care n sinea ei l socotea un mic
neghiob de familie bien elev, adica excepie n epoca noastra att de vulgara,
nici nu-si facea iluzii, dar mai existau si alii printre cunostinele sau
colegii de institut a caror opinie putea sa conteze. Gigeta se considera
inegalabila, dar tocmai de pe acest pisc de Ceahlau si ngaduia sa fie
generoasa si accepta ca n jur exista si unele "mini mai aerisite". Daca
ntmplator l-ar fi auzit p Dinu, care n apart, declara ca "Gigeta are despre
ea nsasi o impresie mamut", nu s-ar fi simit ctusi de puin ofuscata,
dispoziia ei oscilnd mai degraba spre compasiune. "Bietul de el nu va depasi
niciodata judecaile unui copil de doisprezece ani".
- Spuneam, rosti Nina cu glas lenes, jucndu se cu un firicel de ciuboica
cucului ntre dini, ca baieii se distreaza bine.
Gigeta care nu aruncase nici macar o privite spre lac, declara fara nuane:
- Nu te trebuie mare lucru pentru asta ...
Nina i privi chipul pictat, adevarata masca chinezeasca, escarpenii n care
picioarele ncepusera sa se umfle. ntreaba pe un ton alb, n care nu se simea
intenia maliioasa.
- Chiar nu vrei sa faci o baie? i pot mprumuta un costum.Gigeta si
desclesta buzele sngerii:
- Poate ca am sa^i par afectata, dar penrru mme conteaza enorm condiiile,
indiferent de ceea ce nteprind. Ca sa ma nelegi mai bine, ultima oara am
facut baie la Monte Carlo Hotelul avea plaja privata Era splendid, adauga
visatoare, vis- vis se vedea Cazinoul.
- O! se minuna Nina. nseamna ca ai tras s Hotel de Paris, printre
maharajahi. Bravo voua ca v-a dat mna.
Gigeta scotoci n poseta plic, pe nevazute, fara sa -si schimbe poziia.
Scoase o igare Camei si o aprinse cu ostentaie:
- Draga mea, daca nu ne-ar fi dat mna, stateam acasa. Ca si la teatru.
Dect sa vizionez piesa din stal, prefer s-o citesc singura.
Nina, care cunostea alta varianta, zmbi. Despre celebra calatorie in Frana
facuta dupa Revoluie, le povestise Dinu, in absena Gigetei. Fusese o excursie
modesta, cu merinde in portbagaj si briceag cu ntrebuinari multiple, magazine
ieftine si cazare ntr-o mansarda, camera de serviciu. Le-o pusese la dispoziie
o romnca nu doar stabilita ci si pricopsita ia Paris, condiionnd ospcia.
Aveau la dispoziie camera doar n luna iulie cnd servanta ei, o portugheza,
si petrecea concediul acasa, ntr-un sat de lnga
Lisabona.
Generozitatea cucoanei nu era nsa tocmai gratuita. Maica-sa, o femeie n
vrsta si aproape neputincioasa, ramasese la ara. Paulienii se obligasera sa-i
poarte de grija. O aprovizionau, o duceau la medic, i rezolvau toate
proiblemele de ordin administrativ. Adica rezolva Dinu. Gigeta era ostenita.
- Eu ma simt foarte bine la Mamaia, casca Nina. As fi ncntata sa putem
trage macar la Internaional.
Gigeta ridica din umeri. N-o interesau gusturile unei curvulie de mna a
treia. "Ce pretenii poi sa ai de la un fost manechin? Si asta nca a fost
marea performana a vieii, epoca ei de mare splendoare". Declara din vrful
buzelor:
- De ce nu faci tu o baie? Nu trebuie sa le simi obligata sa-mi ii
companie... Apropo, n-am neles bine! Ciprienii de ce n-au venit?
- S-au dus la concursul, expoziie, ce o fi de cini. Daca nu sunt prea
obosii, vin mai trziu, dar nu cred.
- Pacat, spuse Gigeta, dar cu atta indiferena nct replica devenea ilara.
"Ba mie-mi pare bine", gndi Nina. Daca erai cu adevarat femeie, ar fi fost
imposibil sa nu te simi nelinistita n prezena Dorei. Femeia aceasta era mult
prea dragua, toata lumina, farmec si culoare. Nina o invidia sincer pe
Gigeta.Se socotea att de bine ca persoana, ea Gigeta Paulian nascuta Stanescu
plus celelalte titluri pe care i le asigurase diploma universitara, nct nimic
nu putea fi conceput mai strain de firea ei ca gelozia.
Se ridica n capul oaselor si aprinse o igara:
- Ce parere ai de Dora?
Un surs condescendent crapa pe alocuri masca Gigetei:
- E... pozitiva. Genul de persoana care nu ridica probleme.
- Crezi?
Gigeta si cerceta ndelung manechiura.
- Att ct ma pricep eu la oameni. Tu?
- Mde, n-as zice ca sunt de acord cu tine. Dora nu-i o mielusica. Gigeta o
sterse cu privirea. Manechinul de altadata ajunsese o
femeie fastuosa, oprita cu stradanii susinute la limita dintre impozant si
"prea multa". Desigur impresiona, stia sa se puna n valoare si sa paseasca
regeste, mobila bine un decor opulent simandicos, unde nu graia da tonul n
primul rnd. I-ar fi stat probabil bine n mediul diplomatic al nceputului de
secol, dar n decorul contemporan mareia ei soca. Avea slabiciune pentru
pieptanaturile bine ntinse peste cap sau tubane care-i puneau n evidena
trasaturile frumoase. Nu te puteai nsa mpiedica sa nu constai ca sunt prea
mari, "o faa privita cu lupa", creuri haine i nsemnau partea superioara a
obrazului, parul oxigenat mpletit ntr-o coada pe spate nu mai corespundea
maturitaii si nfaisarii grandioase.
"Bineneles, reflecta Gigeta. E cu sapte ani mai mare dect Gioni, si nu
poate ascunde nici macar o singura zi. i dai vrsta pe care d are. Iar
Gioni..."
l nvalui ntr-o privire care la Gigeta nsemna prietenoasa. "Baieii"
iesisera din apa si se apropiau zvrlindu-si mingea unul altuia din fuga. Crisan
opia n-jurul lor ncercnd s-o prinda, scotea ipete de veselie "absolut
nemotivate" si, n general, facea inadmisibil de mult scandal. Maica-sa si
supse buzele subiri, reacie care de obicei anuna un puseu de indispoziie.
"Nu pot sa neleg de ce copilul asta e att de galagios
Era onesta, realmente nu putea nelege.*n casa parinilor ei domnise o
liniste sepulcrala. Amndoi parinii paseau pe vrful picioarelor, usa spre
bucatarie fusese capitonata pentru a estompa acustica gospodareasca, manevrau
oalele cu precauii chirurgicale; radioul nu se deschidea, n-aveau televizor,
telefonul era blocat, soapta constituind consemnul permanent al casei.
"St! Gigeta nvaa... Vorbeste mai ncet, copilul se odihneste... Stai
locului ! Fetia are o migrena. Stii ca nu suporta scritul parchetului...".
Ramasese mostra de eroism parintesc noaptea cnd tatal, Anastase Stanescu,
avnd o criza acuta renala cu duireri cumplite, rabdase scrsnind cu capul n
perna, pna dimineaa pentru a chema Salvarea. Nevasta-sa l ncuraja: "Ai
rabdare ... Mai ncet, sa nu trezesti fata ... Mine are o teza importanta. S-a
culcat foarte obosita..."
Nu puteau fi nsa dresai si vecinii si zgomotele inerente existenei la
bloc constituiau teroarea soilor Stanescu. i exaspera mai ales jocul galagios
al copiilor despre care si nchipuiau cu satisfacie, faa de conduita
silenioasa a Gigetei, ca sunt prost educai. Fata era nsa doar congenital
batrnicioasa, nu se jucase , niciodata cu papusa sau cu o minge, incredibil,
dar nu alergase n viaa ei la modul concret. De orele de educaie fizica
scapase obinnd o scutire medicala. Eraun element de excepie, exemplu la toate
"expoziiile scolare" si dascalii nchisesera ochii. De mic copil se simise
bine doar n societatea oamenilor vrstnici care se prapadeau de admiraie la
fiecare silaba emisa de copilul minune.
"La ct e de egoista, se minunase cndva Nina, ma surprinde ca a acceptat sa
faca uri plod". % "Adeg7flr,vreisaspui".
Pentru Gioni Diamandescu, Gigeta nu reprezenta o enigma. Cunostea bine
femeile, instinctului adaugndu-i-se competena, asigurata de o practica
constiincioasa, n alcovuri dantelate.
"Crisan exista din doua motive dintre care cel mai important este exact
egoismul de fiara. Tocmai pentru ca se adora, vrea sa-si supravieuiasca cu
orice pre. Mezamislitorii sunt cei mai puin egoisti oameni. Se mulumesc cu o
singura existena".
"E o teorie personala, rasese Nina. Si al doilea motiv ?"
"si nchipuie ca ia facut uri cadou princiar lui Dinu. S'-a sacrificat
pentru perpetuarea neamului. Stii, ca in familiile regale".
Gioiii o intuia perfect, oricum mai bine dect toi cei din jur, si se lasa
cel mai puin impresionat de persoana Gigetei. Se gndea nu o data ca daca si-ar
pune mintea cu ea, ar face-o arsice din doua miscari si o privire. "Barba"su-i
un .bleg sau nu- i pasa". Aici nu era tocmai sigur Trop bien lev, Dinu nu
facea confidene de dormitor, evitnd ferm orice discuie privind casnicia lui,
- Hei, frumoaselor ! exclama Gioni, n-ai obosit dormind ?
Cu o miscare neasteptata, zvrli mingea uda n poalele Gigetei. Lui Dinu i
ncremeni zmbetul pe buze, Crisan facu ochii mari apoi se trnti pe iarba,
urlnd,de rs. Nina, alarmata - "uite ce bancuri face asta cu Gigeta !, e ca si
cum i-ai baga un deget n fund'Reginei Angliei la o recepie la Buckingham
Palace" - se grabi sa si admonesteze soul:
- Gioni, curii i permii ?
Perplexa, Gigeta ramase o clipa tara reacie. n spatele ochelarilor de
soare, o flacara i strafulgera privirea. Se scutura de minge si decreta cu glas
clocotind de furie;
- Cunosc glume si mai bune Evident torul este n ce societate te nvrtesti.
Dintr-un salt, Gioni fu la. picioarele Gigetei. Declara pe un ton insinuant:
,
- Iertaciune, Miiady ... A fost doar un gest nendemnatic. Am simit nevoia
sa-i atrag atenia.
- Stop, Gioni ! Fara declaraii in laa mea.
Dinu ncerca sa depaseasca diplomatic momentul. Desi frigida n fond, pe
nevasta-sa o flatau iubirile depuse, cu sau Iara nadejde, pe altarul ei. Se
credea dorita de toi barbaii, iar arpegiile pe tema n convingeau instantaneu.
Uneori, ca sai nvioreze dispoziia
(totdeauna cu un scop precis), Dinu inventa schije de gelozie, imagina tentative
amoroase din partea unor barbai complet nevinovai. Gigeta se mulumea sa rda
cu superioritate, gdilata:
"Ce caraghios poi sa fii... Eu nici n-am bagat de seama..."
n poziie de paj, sluga umila, Gioni astepta iertarea cu un zm'et care parea
sa-i cuprinda ntreaga faptura. Zmbetul parsiv, binecunoscut de Nina, un zmbet
"scolit"; scoala deprinsa ng^nunchiind dinaintea multor perechi de escarpeni,
de cele mai diferite numere si culori. "Suficient ct sa deschizi un magazin de
ncalaminte", spuneau amicii. ' Gigeta si ridica barbia:
- Sper sa nu se repete.
Se simea usor mbunata. "Derbedeul asta cel puin stie sa-si ceara scuze...
Nu arata rau ..."
l privi de parca l-ar fi vazut prima oara. Gioni era un barbat bine sfidnd
toate canoanele estetico-culturiste ale deceniilor 8-9. Femeile l gaseau n
general mai mult sau mai primejdios dect bine.' Era special. Elegant, subire,
graios, aproape gracil, facea parte din famiaa lui Fred Astaire si ar fi fost
imposibil sa nu i-1 imaginezi, n covrte cuhne, cu jabou si cu peruca.
ntmplator, parul complet alb - un alb stralucitor, de zapada, nca de la S
ani - facea impresia unei peruci, efect cu totul extraordinar innd seama de
tinereea obrazului mereu bronzat, rosu, parca ars de soarele schiorilor. Ochii
de un albastru unic, turqoise, completau un inventar de culori unic si n primul
rnd fascinant.
"Era de neconceput, obositor si enervant, ofta Nina, sa iesi cu Gioni n
trg (dar mai ales la piaa, unde igancile ncepeau s-o hiritiseasca pe m-sa
"ferice de ea pe cine o fi pupat" si sa-1 scuipe de deochi) fara sa atraga
atenia".
Crisan sari n crca lui taica-sau:.
. - Si acum, ce facem ?... Ma plictisesc.
"Semeni cu maica-ta", i raspunse Dinu n gnd.
Se uita mereu spre sosea cu oarecare neliniste Care nu scapa Nitiei, Tinea
la ei, l socotea un baiat cumsecade, dragu cu toata lumea si care nu lua nimic
n serios, pe el n primul rnd. Avea o figura rotunda "jou-flue", cu trasaturi
de copil. Vazndu-1, oamenii zmbeau spontan si tot spontan exclamau Buflea !
Gioni subjuga femeile de la prima vedere, Dinu cstiga simpatia de ambe sexe la
fel de fulgerator si,, amanunt seducator, nu o facea constient, parea ca nici
macar nu-si da seama de fluxul de caldura cu care cei din jur l ntmpinau.
Gioni Diamandescu azvrli prosopul si trase pe mneci un bluzon fara sa se
ncheie la nasturi. Se aseza turceste, lnga chaise-longue-ul Gigetei.
- Vorba lui Crisan... Ce facem ?
Se simea incapabil sa stea locului. O zi ntreaga petrecuta in casa> daca
n-avea 40 de grade sau oameni la zugravit, i se parea ceva de neconceput, n
felul lui, era un barbat ocupat: comitea trei-patru vizite pe zi, batea
magazinele, intra n toate expoziiile unde zabovea circa un sfert de ceas sau,
pur si simplu, hoinarea pe strazi. Acasa fluiera, dansa, si controla si calca
garderoba, destul de sarapua dealtfel, o ajuta pe Nina la gospodarie. Totul
facut cu o vioiciune care, nensoita de farmecul lui caracteristic si o buna
dispoziie inepuizabila, ar fi devenit, chiar pentru persoane mai placide,
concret - obositoare.
Ninei i se umezira ochii. Pe barbatul acesta avea sari iubeasca pna la
ultima suflare, indiferent de ce s-ar fi ntmplat. Cnd l cunoscuse pe Gioni,
mplinise 37 de ani. Avusese succes si aventuri ncntatoare dar nregistrase si
cteva rateuri care marcheaza. Mai grav, ncepuse sa se teama ca nu se va mai
casatori. Gioni, odata nhaat, mai lipseau n conformitate cu schema tactica
zgarda si lesa: un copil. Acum, la 44 de ani, pierduse orice nadejde. Se uita la
Crisan. Un baieel cam nervos si sensibil. si nchipuia ca seamana cu batrnul
Paulian. Nu era frumos, dar avea clasa. Presimeai ca va fi cndva un barbat
distins, care nu va ncala pantofi maron la un costum albastru si ca o masa cu
mai multe rnduri de tacmuri nu-1 va pune n ncurcatura. Chiar acum, un mucos
n tricou rosu, cautnd arici printre copacii de la marginea gradinii, avea
graie si sigurana aristocratica. Gioni l pacalise ca aricii s-au ascuns
printre'castanii de lnga gard si taica-sau l nsoise, prefacndu-se ca
participa cu interes la investigaii. Ca se prefacea, nu ncapea ndoiala. Era
tot timpul cu ochii pe sosea si urechea ciulita, preocupat de ceva care-i
alungase veselia obisnuita, ntunecndu-i chipul bucaliu. Evident, Gigeta,
cocoata pe inaccesibile piscuri, nu bagase nimic de seama. Gioni nsa remarcase
1-1 ntrebase n treacat:
- Ce nu-i n regula, old boyl Dinu se eschivase, parnd mirat:
- Ai capiat? N-am nimic. .
- Cum vrei tu.
Nina se ridica n fund si ramase cu minile atrnnd peste genunchi, n
poziia caracteristica a individului care fie contempla* fie si ngaduie un
ragaz nainte de a trece la ndeplinirea unei hotarri de obicei nu prea
agreabile. Dinu-si Crisan ajunsesera probabil la capatul gradinii, hu se mai
zareau deloc si doar ipetele copilului le semnalau prezena.
"De acolo, gndi Nina^ vede soseaua pna depar,te. Ce, sau pe cine naiba o
fi pndind?"
Gigeta,'nemiscata, parea ca adormise. Gioni impletea o cununia din flori de
romnita si rochia rndunicii. Era un strasnic artizan al inutilului, bricola
tot timpul si doar n cteva minute izbutea corabioare de hrtie, coifuri, tot
soiul de fleacuri din bee de chibrituri. Avea, fara ndoiala, degete
ndemnatice dar Ninei nu-i placea cad o auzea din gura partenerilor de poker.
Gioni era un profesionist... ndeparta gndul si si ndrepta privirea spre lac.
-Mama! Mama!...
Nina ntoarse capul. Crisan alerga mpiedicat innd in amndoua minile, ca
pe o tava, o frunza mare de dovleac. n spatele lui venea Dinu. Alene, cu capul
n pamnt. "Ce-i cu el? si simi cum i se strecoara n suflet o unda de
neliniste. si scutura umerii si capul, de parca angoasa ar fi fost ceva
concret, caarat pe trup si ar fi vrut sa se descotoroseasca. Ce caraghioasa
sunt! Am nceput sa-mi-fac probleme si pentru alii..."
-Mama! Uite ce-am gasit!
-Fleacuri, se strmba Gigeta fara sa-si abandoneze poza: "Peisaj cu Lady P.
si sezlong",
Gioni ncepu sa rda. Usor intrigata, Gigeta catadicsi sa deschida un ochi:
Pe frunza de dovleac zacea o vrabiua moarta. Femeia scoase un ipat:
-Ce oroare! Fugi de aici! Dinulel Cum i permii sa puna mna pe asemenea
mizerii?
Paulian raspunse n doi peri:
- O sa se spele pe mini. Vrea s-o nmormnteze.,. Gioni Diamandescu se
ralie cu entuziasm: -Perfect! O nmormntam.
Gigeta simi nevoia unei demonstraii de autoritate:
- Daca nu aruncai ordura asta, plecam imediat acasa.
si scoase ochelarii de soare si ochii mongoloizi i despicau figura, doua
palose din care sneau scntei.
-Voia dumneavoastra... Gata! O aruncam, Diamandescu ii saruta mna cu un
gest onctuos si-i depuse in poale cununia de flori. Gigeta o atinse cu degetele
pline de inele si Ninei i se paru din nou ciudata schimbarea brusca a starii de
spirit. Se mblnzise ca atinsa de bagheta fermecata.
- Ce-i asta?
Gioni surse. Sursul pe care Nina l detesta cnd nu-i era adresat ei..
-Ca sa fiu sigur ca m-ai iertat. Gigeta se blbi, rznd nervos:
- N-ai sa te faci niciodata mare?
Gioni clatina din cap cu o expresie de copil care se stie adorabil. Nina
simi sageata fierbinte n inima. "Ce-i cu el? Si-a pus n minte s-o vrajeasca?"
Dinu, absent, cu minile n buzunare si ochii pe sosea, fuma. Stia s-o faca
innd tot' timpul igara ntre buze.: Nina sari n picioare. n ciuda
trupeseniei, picioarele o ascultau.
- Ma duc sa pregatesc masa. Barbatu-sau si ridica privirea:
- Nu-i prea devreme? E abia unu...
Nina spuse pe un ton mai taios dect ar fi intenionat:
-Pna culegi niste rosii, pna fac eu salata... mai bei ceva... Ma
duc sa dau drumul la cuptor.
-O.K.!... Gigeta, nu vrei sa vezi ce rosii frumoase ne-au iesit anul
asta?
-Merg si eu! Merg si eu! ipa Crisan. Paulianca ezita cteva clipe.
- Daca i neaparat... n fond, de ce nu? Ma mai dezmoresc puin...
- Ai sa te umpli de noroi, observa Nina privindu-i escarpenii albi. Gigeta rse
arogant:
- Nu-i singura mea pereche de pantofi.
Nina ridica din umeri si strnse pledul. Simea ca clocoteste: "Doamne!
Numai de m-as putea stapni. Doar paachina asta i


lipsea din palmares!..."
i vazu disparnd dupa colul vilei. Crisan zburda naintea lor, ncercnd
sa prinda din mers fluturi cu sepcua de jocheu. Nina se apropie de Dinu si i
puse maria pe bra:
- Nu esti n apele tale. Ai necazuri? Tnarul Paulian tresari. ncerca sa
zmbeasca:
- Nimic important. i atinse obrazul cu degetele: Esti dragua ca te
interesezi dar nu-i cazul sa-i faci "probleme. Fiecare avem zilele noastre mai
bleumarine.
Zgomot de frna le rasuci capetele. Un automobil alb oprise n faa curii.
- E Mercedesul Ciprienilor! . exclama Dinu Paulian, repezindu-se spre
poarta.
- Ciudat, ngna Nina surprinsa. Ziceau ca nu vin... Oricum, nu asa devreme.
Dinu deschise poarta. O mna mica, bronzata flutura "salut" prin geamul
deschis.
Nina se mira cu voce tare: .
- E numai Dora ?!
Masina se strecura prudent prin deschiderea relativ ngusta. Dinu o dirija
cu un glas care Ninei i se paru gfit, de parca ar fi alergat trei leghe, fara
sa-si traga sufletul. l cerceta surprinsa. Era transfigurat, barbia i tremura
exact ca a lui Crisan cnd l podidea plnsul.
nelesese dintr-odata si avu un soc?. Parca se facuse brusc iumina ntr-o
ncapere neguroasa. Si mai nelese instinctiv ca nu era vorba de un simplu
cadril de asternut. i venira n miri te cuvinte citite cndva"... Patima grea,
neagra ca pacatul".
i cuprinse pe amndoi cu privirea ncercnd un inexplicabil sentiment de
neliniste.
Martorii erau unanim de acord ca sosirea Dorei Ciprian cu puin nainte de
prnz, constituise startul evenimentelor ce urmau sa se desfasoare in
urmatoarele ceasuri. Protagonistii -caci toi sau aproape toi, aveau sa devina
personaje principale, adnc implicate n conflictul care va duce ia crima-
descriau n aceleasi culori starea de tensiune, atmosfera rau prevestitoare din
loadna estivala a soilor Diamandesctt.
-S-a ntmplat bnisc, n-as putea spune exact cnd Era placut, o duminica
obisnuita, senina ca attea altele si, dintr-odata, am ncercat un fel de
anxietate. Ceva nemotivat si cu att mai Udburator.
- Intuiam ca se petrece ceva, dar mi-era imposibil sa concretizez...
- Sa punem punctul pe "i", domnule! Nenorocirea plutea n aer. Poliia reinu un
element pe ct de esenial, pe att de derutant.
Martorii pareau loiali, cooperau fara rezeivesi cu toata sinceritatea, nu erau
n stare sa nominalizeze macar prezumtiv asasinul
- Putem fi suspectai, doar pentru ca ne aflam adunai gramada n perimetntl
respectiv. Pe nici unul nsa nul pot banui mai mult dect pe celalalt
Toi, fara excepie se exprimau n acelasi sens.
Anchetatorul stiivi o njuratura ntre dini, desi era singur n birou:
- Pariez pe ultimul dolar (vnduse o casa din provincie si izbutise sa
transforme suma n valuta) ca astia nu-s nelesi ntre ei. Ca-s sinceri, fir-ar
mama lor a dracului...

2. Nasturele de sidef




Pna la urma, se satura cu doua oua moi, o rosie si un biscuit. Linguria o
spala n baie. Chiuveta din bucatarie, plina ochi de vasele murdare adunate
ntr-o saptamna, era categoric inaccesibila. Nici la masa nu se putuse aseza:
hrtii unsuroase, borcane de iaurt consumate sau de dulceaa cu celofanul
lipicios asediat de muste, coji de oua si salam, scrumiere nedesertate, mixerul
cu resturi de maioneza n echilibru precar deasupra unor cesti de cafea;
dedesubt oalele, cratiele, capacele si ce tingiri or mai fi fost, folosite la
gatitul diurn. Peste tot resturi de mncare, pubela ndesata cu genunchiul. Ce
nu mai ncapuse din gunoi, fusese pus alaturi, pe un ziar.
Batrnul Manole Paulian, mncnd n picioare, contempla linistit dezastrul.
"n definitiv, e gospodaria lui Dinu, daca lui nu-i pasa/nu vad de ce m-ar
afecta pe mine". Traia o singura spaima: invazia gndacilor rosii, "libarci",
cum le spunea mama-sa, cucoana Agepsina "Daca i-au intrat astea n casa, astea
si plosniele, Doamne fereste! poi sa-i dai foc..."
Precaut Paulian depusese la toate colurile din odaia lui doze de acid
boric si zahar, se aprovizionase cu sprayuri dar stia ca toate acestea sunt
ineficiente dinaintea unui asediu serios.
Cnd se ntoarse n camera lui, constata ca se facuse aproape doua si
jumatate. De obicei, la ora asta sforai cu gazeta cazuta pe faa. Azi nu-i era
somn, iar televizorul - program de duminica - nu-1 interesa. Nu-1 interesa, n
general.

De m uite ori, Manole reflecta zmbind ca, exceptnd fenomenul
telefon si serviciile aparatului de radio, att el ct si sora-sa, Virgi,
traiau exact ca parinii lor, acum o suta de ani. Niciunul nu poseda
televizor, video, casete ("masinariile importante" nu existau pentru
ei, nu urcasera niciodata n avion; habar n-aveau ce nseamna si la ce
folosesc cuvinte noi ca telex, fax, computer, ignorau total cu ce se-
ocupa cibernetica, nu circulau cu metroul - desi la Paris o facusera,
ca si "batrnii lor", dat fiind ca franujii aveau tren subteran din
secolul trecut - si trageau nadejdea sa moara pe perina lor, fara sa
cunoasca spitalul. La cinematograf, nu-si mai amintea cnd sa fi fost
ultima oara. n orice caz, nainte de a pleca Regele din ara. n
schimb, si aducea aminte de primul film la care-1 dusese cucoana
Agepsina n 1925, "Ultimul vals (Der letzte Walzer)" cu Ida Wiist si
Fritz Rasp. - -
Batrnul deschise bufetul supraetajat si fara sa scotoceasca - era de o
ordine pedanta - scoase aa, ac si foarfece; ca sa se descurce cu mormanul de
nasturi acestia trebuiau triai, apoi sortai: identici sau doar din aceeasi
familie, culoare, destinaie si ce drac de" rubrica s-o mai ivi pe parcurs.
Ochelarii i alunecara ca de obicei, spre vrful nasului,

si trecu degetul gros peste suprafaa lucie de sidef. 1 se paru curios ca
dupa atia ani, reflexele n nuanele curcubeului ramasesera proaspete. Era un
nasture rotund, cu piciorus, ct o moneda de trei lei. Un nasture de asternut.
De la asternutul lui de nunta...
Batrnul si mpreuna palmele n dreptul gurii, ca intr-o rugaciune.
Luminia ... Parca nici n-ar fi existat. Nimeni nu o pomenea, el nsusi se
gndea arareori la ea. Murise de septicemie dupa doisprezece ani de casatorie.
Dinu avea pe atunci patru anisori si daca nu i-ar fi fost teama de declaraii
cinice, ar fi putut conchide ca zamislirea constituise unica ei misiune,
singurul lucru pentru-care se nascuse. Nu fusese fericita dar nici nefericita,nu
avusese veleitai, doruri sau ofuri; existase si atta tot. Desigur viaa celor
mai muli dintre noi nu nseamna dect un cumplit anonimat dar o anume
personalitate mprumuta relief altor destine. Luminia facea parte dintre
persoanele care se uita lesne. Dealtfel o, si uitai ndata ce parasea o
ncapere... Privind, de pilda, un tablou cu toata clasa (n mijloc diriginta,
iar elevele asezate dupa nalime) promoia anului cutare, dupa identificarea
prompta a vedetelor inerente oricarui catalog, ochii ramn deasupra unei figuri
pe care memoria refuza s-o nsufleeasca:
"Asta cine naiba o mai fi?" M "N-o ii minte? Tanica X... Cam searbada ea si
cam bleaga.... Statea n bancalnga Jenny Dop..."
"A, da... da... Parca..."
Traisera doisprezece ani mpreuna dar Manole nici azi nu era prea sigur de
sentimentele lor. Oricum, nu evoluau mai departe de perimetrul raiune, mila,
acordul si dorina conjugata a ambelor familii si, indiscutabil, un anume
respect pentru persoana celuilalt, sentiment fidel ntregii lor casnicii.
Manole Paulian ncerca sa-i reconstituie trasaturile, dar fu incapabil sa
treaca dincolo de silueta oarecare, "pasabila" cum se spunea pe atunci. Mai
degraba si amintea unele toalete, amanunte vestimentare, dar figura sub nici un
chip. "n realitate, pe Luminia n-o puteai descrie, chiar avnd-o dinaintea
ochilor. Totul era incert, fara contur, lipsit de orice caracteristica pozitiva
sau negativa. Luminiei nu i-ai fi putut face tabloul si, exclus! caricatura.
Nici macar rochia de mireasa, una din ultimele capodopere ale Casei Weiser -
se casatorisera n 1946, naintea alegerilor din noiembrie - nu izbutise s-o
faca mai frjumoasa.
Virginia, nu rea n fond, dar teribil de mauvaise langue observase catre
cucoana Agepsina:
"Luminia! Ce nume neinspirat pentru o persoana atr de lipsita de
stralucire!..."
Maica-sa zmbise n spatele voaletei:
."Crezi ca "Negurica" ar fi Scut-o mai atragatoare?... St! Ne aude lumea
Erau n biserica. Si de auzit, auzise cuscra. Drza, fire dominatoare si
fara tact, i comunicase fiica-si schimbul de replici.
Luminia nu pomenise nicioadata un singur cuvnd despre
incident..'*'-..-'1.- ' 'M \'
Reflectnd azi, cu discernamntul vrstei si limpezimea,
rezultat al decantarii unor ntmplari vechi, batrnul Paulian si zise
ca nsoirea lor -, dincolo de destin fusese rezultatul
circumstanelor speciale dinaintea carora caracterele slabe se pliaza
totdeauna, ' -
Inelul de logodna l alesese mpreuna cu Virginia, care clienta veche a
vestitului "Rech" de pe Calea Victoriei, inuse sa-1 nsoeasca.-> Era un
smarald pentru ca Luminiiei i se parea ca- are ochi verzi (Asi! verzi! Bolta
statuta, zicea Virgi) montat ntre doua perle ovale. Luasera dupa aceea o cafea
la "Corso". Sora-sa ncerca sa-1 dezmeticeasca nainte de a fi prea trziu.
- Manolica, i jur ca n-am nimic cu Luminia. n fond, e fata buna,
linistita, n-o sa-i dea dureri de cap. Daca pe ea o neleg...
Tnarul - pe atunci M Paulian o nvaluise ntr-o privire blnda. Virginia
era apetisanta, zgomotoasa, eleganta. Se casatorise la 18 ani si de atunci nu
prea avusese timp sa piarda cu familia. Mondena, tsaind- intens fiecare zi de
parca .ar fi fost ultima si consuma existena ntre voiajurile n strainatate,
cazinoul din Sinaia, vizite si recepii. Barbatu-sau, avansat colonel n timpul
razboiului, i mpartasea fara rezerve mentalitatea si stilul de viaa. Locuiau
la "Hotel Union", pe "Regala", nchiriind casele lor, un apartament splendid -
zestrea Virginiei - si vila lui Titi care prin opulena construciei si vastul
gradinii aducea mai degraba a conac.
"Ne revine mult mai ieftin, se justifica Virginia dinaintea familiei
scandalizate si nu-mi bat capul cu slugile". Pretexte! Virginia, n toata viaa
ei, chiar cnd saracise nu avusese nici cea mai vaga idee despre economie.n
spea, era mult mai comod sa i se aduca micul dejun pe tava de la cofetaria
Anghelescu aflata peste drum, sa iei masa la "Continental" sau "Capsa", sa te
ntorci acasa indiferent de ora si sa gasesti ordine, flori n toate glastrele,
camasa de noapte calcata de camerista si un asternut impecabil, prosoapele
schimbate n fiecare zi; toate acestea fara sa te fi deranjat sa deschizi macar
gura. Ca gen, Virginia era tot att de departe de Luminia ca Teleormanul de
Crucea Sudului, si Manole ncepuse sa chicoteasca.
- De ce rzi?
- Ma ntreb cum o nelegi tu pe Luminia. Parca asa ziceai. Ca o nelegi.
- Ei asta-i buna! Are 2S de ani batui pe muchie si s-a saturat s-o scoata
maman n lume. Trebuie sa se cazeze iar un Paulian e o partida. Pe tine nsa nu
te neleg de loc. Macar daca as sti ca o iubesti...
- Tin foarte mult la ea, raspunsese Manole evaziv. O apreciez, avem aceleasi
gusturi, e o fire blnda...
- docila, gospodina, neintriganta si asa mai departe, l ntrerupse
Virginia. Cunosc argumentele coanei Agepsina.
Virginia se discutase cu maica-sa care pretindea ca-si cunoaste-feciorul.
"...Manolica e slab, moale, fara caracter, cam trebuie dus de
mna..."
"Atunci nu are nevoie de o oaie ca Luminia... i trebuie o femeie tare,
care sa-I dinamizeze..."
"Un capitan de pompieri, nu? Ar fi o pacoste pentru amndoi. Ea l-ar
dispreui, l-ar tiraniza^iar el ar sta toata ziua la col, fiindu- frica sa si
stranute. Virgi, mi-au trebuit saptezeci de ani ca sa neleg ca soii nu
trebuie sa se completeze, ci sa fie croii din aceeasi stofa".
"Bine, mamua, dar de ce atta graba? Manolica n-are nici 30 de ani... Poate
se iveste altcineva".
Batrna clatinase din cap cu calma hotarre:
"Taica-tau nu mai e, razboiul asta le-a sucit pe toate de nu mai
seamana cu nimic si nu stim ce ne mai asteapta. Mine, poimine ma
duc si eu... As vrea sa-1 vad aranjat. Luminia cum e ea nensemnata,
fada ca o piftie fara usturoi, e din lumea noastra. N-as avea liniste n
groapa sa-1 stiu nsurat cu vreo lelia de portia cu basma si margele
albastre". . - .
"Mama! Lucrurile .se vor ndrepta. Am ascultat Parisul... Presedintele
Truman... Ieri, la recepia atasatului militar britanic, consulul olandez i
spunea lui Titi..."
Coana Agcpsina alungase o musca inexistenta, fara sa asculte. Nu se
pretindea vreun cap politic, dar pe ale dumneaiei le stia.bine. .
"Presedintele Truman ... Ne desparte grla a mare si tramcarul nu duce pna
acolo. Parca lui badea' Ion i pasa mult de mosia lui cumnatu-sau John din
Arizona. Pna' una i alta, avem guvern comunist iar cuconetul a nceput sa nu
mai poarte palarie, sa nu le ia proletarii cu pietre. Lasa-1 pe Manole n pace,
atta te rog."
Virginia, ncredinata n schimb de flerul ei politic si de i> iminenta
ofensiva antibolsevica din partea aliailor (chestiune care ulterior o costase
patru ani de nchisoare comunista) renunase sa o combata. "E batrna, dintr-ale
ei nu o scoi. Mi-e mama; e o femeie onesta, dar tot de la 1890: broderie si
serbeturi fine".
- Cu Manolica nsa avea obligaia sa discute pna a se comite ireparabilul;
Asta-i explicase si lui Titi.
- E fratele meu mai mic.
- Care a crescut mare. Lasa-1 n pace, aici sunt de acord cu batrna.
si aranja cravata n faa oglinzii. Reflectnd lumina de la aplica,
monoclul parea un far aprins n mijlocul obrazului.
- Tie nu-i pasa, dar pe mine ma doare.
- Ba-mi pasa, replicase sec Titi. n definitiv, trebuie s-o ia si pe
nefericita aia cineva...
Fara a fi vreun psiholog, mai degraba intenionnd un spirit,
colonelul o nimerise. Un soi de mila, de jena si prea buna crestere,
n fond o mare generozitate sufleteasca, l mpiedicase pe Manole
sa-si dezamageasca logodnica. si facuse iluzii, comandase trusoul,
se marturisea prietenelor, seconseilla cu maman: "Nu crezi ca feele
de masa din damasc sunt mai practice? Cele din olanda se sifoneaza
nca din dulap, nu le poi asterne fara un fier de calcat..." Nu, Manole
ar fi fost incapabil sa vitrioleze un crng de trandafiri abia
mbobocii. Si mai era un adevar de care avea sa-si dea seama mai
trziu: nu cunoscuse dragostea, (n-o va cunoaste. u'cicdi 'a) si
hotarrea i se parea neleapta: "Luminia corespunde pe criterii
importante, familia o agreaza si nu este mai rea dect multe altele...
Vom fi mulumii unul cu celalalt si nu cred ca o persoana moderata
poate pretinde mai mult..." :
La aproape 30 de ani, Manole se considera un om matur si intra n
obligaiile lui vis--vis de el nsusi sa se comporte responsabil, sa abandoneze
visurile si visarile, "sa simta lucid". nca de la 14-15 ani, nainte de a
adormi imagina situaii eroice, el fiind protagonist absolut, ovaionat de
mulime, culegnd batiste ude de lacrimile recunostinei. Fantasmele vizau
locuri comune devenite clasice: copii salvai dintr-o casa incendiata sau de ia
nec, o zna balana, puin prinesa, scapata din ghearele unor briganzi al caror
sef, pirat fara scrupule, tuciuriu si cu o cicatrice atenta n ce o priveste la
bunele si cresinestile moravuri. Cliseul forte: el, Manole, ranit, epuizat si
nsngerat, purtnd n brae, ca pe un gingas crin, trupul fara cunostina al
blondei frumusei..n pragul resedinei fastuoase, mama znei abia si
stapneste hohotele de plns ntr-o batista de dantela fina. Evident, se lasa cu
"Nunta Zamfirei..."
" Casatoria - un succes - se celebrase la Manastirea Casn n februarie '47.
Cuconetul prezent aprecia ulterior ca fusese una din. ultimele nuni reusite ale
Bucurestilor aflai n pragul democraiei populare.
Capriciul Luminiei - singurul manifestat ntr-o casnicie ce avea sa dureze
doar doisprezece ani - fusese drumul cu troica, ramas legendar n arhiva
prietenilor si a familiei. Sania era autentica, scoasa parca dintr-un basm cu
cneji si rusalce, feerie de aur si Iac rosu; telegarii smolii si plini de foc
pogorsera din aceeasi poveste. \& iesirea din biserica, n timp ce se lasau
nvelii. n pledurile de blana, asediai de ovaii si aplauze, Iui Manole desi
emoionat, i trecu prin gnd ca tot mise en scene-v\ merita protagonisti mai
aratosi.
Iniial, Manole ncercase sa se opuna unui echipaj att de extravagant. Era
o fire modesta, ferind conul de lumina ai persoanelor desprecare se discuta,
detesta ostentaia si "scandalul".
Elogiile sau chiar modeste complimente care-! vizau direct l zapaceau, i
creeau o stare de tulburare vecina cu panica si o senzaie fizica dureroasa. Cum
nici Luminia nu i se parusera ar face parte din familia "zgomotosilor", dorina
ei care inea de stilul unei Virginii, l descumpanise.
Intervenise insa Cucoana Agepsina:
"Las-o draga, sa-si faca gustul. Probabil ca asa s-a visat ea mireasa Ia paispe-
cinsp'e ani si asta nu-i vis sa-1 ai de doua ori n viaa... Si la o urma, cine
stie ce va mai asteapta. Fericirea ne e dramuita n sipuri de farmacie. Nu-s eu
prima care o zice."
Zilele mohorte nu ntrziasera. Luminia, silita de evenimente, nvaase sa
bata la masina cu doua degete. Era o dactilografa mioapa si mediocra dar se
straduia, munca silnica, sa faca faa. Nu mai avusese capricii, dar din cte o
cunostea Manole, nici nu oftase. Fusese o soie supusa, privindu-1 mereu n-ochi
pentru, a citi cuvintele pe care le astepta de la ea si batrnul Paulian,.orict
s-ar fi straduit, nu-si amintea sa se fi certat vreodata.
"n realitate, n-arh fost fericii, dar nici nefericii si nu cred ca
vreunul din noi sa-1 fi dezamagit pe celalalt". Sora-sa vulcanica si
temperamentoasa se exprimase mai concret:
"ntre voi e o atmosfera de nota 6. Ai trecut ca vai de capul vostru
clasa."
Casnicia Virginiei era accidentata si vijelioasa dar ea o considera cu
satisfacie ca fiind singura reusita din familie; 'Toi au fost persoane
adorabile, dar luai separat. n cuplu, deveneau imposibili..."
- Stiu eu, mormai batrnul Paulian, asa o fi... Daca stai si te gndesti,
nici Dinu n-a prea nimerit-o... Noroc ca nu pune la inima.
Rasfira nasturii si se opri la un buton de camasa emailat, strapuns.de o
spinela. Ramasese unul singur. Perechea o pierduse Dinu chiar Ia nunta cu
Gigeta. Manole i daruise straiul de ginere -vechiul lui frac si butonii.
Trecusera niste ani, proletarii se mburghezisera, ncepusera sa guste solemnul
si elegana jachetei rndunica, a papillonului. "nca puin si ilindrul va lua
locul odioasei sepci cu lozinci".
Simi somnul dndu-i trcoale. nchise fereastra si se ntinse pe divan.
Trase pledul cu un suspin de mulumire. i placea sa doarma dupa-amiaza si cnd
dormea, i placea sa-i fie cald.
"De fapt, atunci, cu Dinu, nu stiu bine ce s-a ntmplat... Eu nu puteam sa
ma amestec..."
Telefonul blocat, tri tril de greiere n linistea odaii. si astupa
urechea cu puisorul aflat la ndemna. n curnd, adormi.
*
Dora Ciprian facea parte din acea categorie de femei, ndeobste
controversate, care fara a avea vreo nsusire de excepie, erau totusi frumoase.
Femeile despre care, n genere, se vorbeste mult, despre care suratele, disecnd
la milimetru, concluzioneaza pline de venin: "o escroaca, totu-i facatura si
fie, dar barbai-s prosti". Asemeni lor, barbaii mai cusurgii, amatori de
splendori concrete, geometrice care notau o femeie innd seama de rigla, echer,
compas ca la concursurile-trg de frumusee diagnosticau: "Mda, e ceva, dar
totul ine de tineree. N-are elemente,-la cel mult 2S, zi 30 de ani, e
ispravita.,.", .
Dar Dora depasise binisor fatidicul 28 si continua sa ramna la fel de
irezistibila. Dintre toate cunostinele ei, doar Nina, ea nsasi prezena fizica
remarcabila si cu ochiul versat al fostului manechin, i identificase cel mai
corect tipul de frumusee: 'M"
"Dora e clasica la beaut dit diable. Nu are date extraordinare, de acord cu
voi, dar totul se armonizeaza, i sta bine si straluceste".
Amicele dadeau cu gura: -
"Faci tu pe generoasa! Nu are nici o calitate".
"Dar nici defecte".
"Ochii sunt prea mici, de cine ..."
"n schimb, ovalul feei perfect. Ce te faci cu ochii lui Uz Taylof pe o
figura de cal? Si n-as zice ca-i tocmai lipsita de elemente. Ai mai vazut
asemenea piele? Tenul si carnaia sunt unice, aparui minunat, sursul
fermecator. Distincia, silueta graioasa, felul n care stie sa poarte o haina
sunt basca!"
"Aia e, ca stie sa se aranjeze..."

Dora explicase n stilul ei direct si succint ca se plictisise la expoziie.
Ca amanunt mai amuzant, semnalase defilarea unui dalmaian. Stapna-sa se
mbracase asortat, respectiv ntr-o rochie alba stropita cu buline negre de
toate marimile. Cuplul avusese succes. n rest, nimic interesant. Pe Nelu l
lasase n drum, la Sediu. Nu ispravise un material si preferase sa lucreze acum,
dect sa se scoale mine cu noaptea n cap.
Nina i strecura o privire patrunzatoare dar nu deslusi nimic sub masca de
volubilitate. Dora arata proaspata, bine dispusa iar rochia de fular cu un desen
vag i veneau de minune. Nimeni nu stia mai bine ca ea sa-si, potriveasca
toaleta n funcie de zile', moment, convenii si chiar stare de spirit.
Siesta de dupa prnz intrase n obiceiul duminicilor de la Snagov. Adica,
timp de o ora pna pe la patru, fiecare facea ce-1 taia capul. Gigeta, de regula
ostenita, se retragea n una din odaile de oaspei. De fapt, nu dormea ci si
repara cu atenie machiajul. Crisan avea liber, putea sa se zbenguie prin
gradina, dar fara galagie, iar Nina era ncntata ca poate face ordine n
bucatarie. Tinea sa ncuie vila si sa plece la Bucuresti odata cu musafirii iar
duminica urmatoare sa gaseasca o casa pusa Ia punct. Totodata, detesta ca
"fetele" s-o ajute la vase sau la alte treburi. Era tipicara, genul de cucoana
de ocolit de femeile de serviciu, ndemnateca si rapida.
"Baieii" ndeobste jucau table n fundul gradinii sau, cnd se simeau mai
vioi, foot-bal cu Crisan.
Gioni Diamandescu i aprinse igara. Cam plictisit, n-ar fi stiut sa spuna
exact ce avea chef sa faca.
- Ce zici, Dinule, de-un "66"?
Tnarul Paulian avu un gest de eschiva. Parea nervos, nelinistit, nerabdator.
Dora privea pe fereastra.
- Dinule, insista Gioni, m-auzi?
Se simi ciupit de spate si se uita nedumerit Ia nevasta-sa. !
Privirea aintita a Ninei, privire elocventa doar ntre cei doi soi dupa un
numar de ani consumai mpreuna, l facu sa-si abandoneze brusc sugestia. si
ntinse ostentativ spinarea si braele:
- De fapt, ma simt cam toropit. Cred ca am sa iau pilda de la Gigeta. Ma-
ntind puin...
- Unde-i baiatul? se interesa Nina.
- n gradina. A gasit un arici... Fiecare cu ale lui... Dora se rasuci cu
vioiciune:
- Serios? N-am mai vazut un arici din copilarie. Unde e?
- Pe lnga castani, spuse leneS Gioni. Dai tu de el ca n-om fi n Hyde Park.
- Vii cu mine, Dinule?
Cnd ramase singur cu nevasta-sa, Diamandescu se interesa iritat:
- Ce i s-a nazarit, draga? M-ai nnebunit cu semnele.
Nina l masura cu ironie blnda. Alaturi de Gioni, aparent fragil, parea
totdeauna dublu mariala
- Te credeam mai dibaci, fiulue.
- Ce naiba vrei sa spui?
- Ca ma surprinzi. Tu, marele Cassanova, supraexpert in materie...
- Lasa vrajala!
-... n-ai "flairat" o idila de mari proporii Narile i se umflata: Dupa
nasul meu, de dramatice, ucigatoare proporii! ,
Gioni o masura pe sub sprncene. Asa, cu narile suflecate, semana cu o iapa
naravasa.
- Cine, ma? Arata cu barbia spre gradina: stia doi? Dinu si
Dora?
- Ai ghicit.
Diamandescu dadu din mna a lehamite:
- Esti neserioasa. Ultimii oameni care se vor cupla vreodata.
- De ce?
- Dinu nu-i genul Dorei. E prea mamaligua cu brnza, ea trage la
picanterii.
Nina si nfipse igara n colul gurii.
- Adica unul asa, ca tine...
- Nu-i vorba despre mine, rosti blnd. Ai chef sa te ceri? Sau poate i-e
dor de senzaii...
"Sa te ceri". Gioni pretindea ca el nu se cearta niciodata. Nina ridica din
umeri:
- Nu am. chef nici de una, nici de alta. Am simit doar ca ei nu doreau
nimic altceva dect sa ramna singuri. Te-am mpiedicat sa-i talonezi.
Diamandescu ramase puin derutat. Nina avea fiair, pe el, de pilda, nu-1
suspectase niciodata n mod gratuit. i mirosea pna si tentativele esuate. Cnd
i placea o femeie, Nina o stia cu cel puin cinci minute naintea Iui.
- Esti sigura?
Nina i ntoarse spatele si ncepu sa adune farfuriile de pe masa:
- Att ct poi fi de sigur n asemenea situaii. Era suficient sa te uii
la Dinu, cnd a sosit ea. N-am vazut pe cineva vreodata care sa para mai
fericit, dect la cinema.
- Chiar asa, ma?!
Nina, cu ibricul n mna, l privi lung:
- O fericire care-i sfsia sufletul, dar, fireste, asta-i peste puterea ta
de nelegere.


- Dora, nu mai putem continua asa. Eu unul, n orice caz nu mai
nnt
r -
Femeia zmbi:
- Oare de cte milioane de ori, n mii si mii de ani s -a pronunat fraza
asta?
- Nu stiu si nici nu-mi pasa. Stiu doar ca pe mine clandestinitatea ma
ucide.
Dora l prinse de barbie si pentru cteva clipe ochi n ochi, privirile li
se necara. Pe chipul lui Dinu, bucaliu si jovial de "baiat dulce", acum
crispat, expresia de nefericire parea si mai dureroasa.
Se refugiasera lnga zidul de la capatul gradinii. Din vila vecina
strabateau zgomote specifice: duminica unor bucuresteni petrecuta la ara.
Clinchet de vesela, un transzistor deschis non-Stop, susurul unui furtun,
glasuri vesele apostrofndu-se cu intenii spirituale urmate de hohote de rs,
nemotivate pentru un strain care i-ar fi ascultat din spatele gardului,
"n materie de glume nesarate, femeile sunt campioane, ii trecu Dorei prin
minte, dar tot nu renuna",
si simea inima grea iar contrastul cu gradina radioasa - tot tacmul:
flori, arome, mult verde stralucitor, gze, soare filtrat de ramurile copacilor,
pasarele harnice de gura, pna si un norisor ca un bulgare de zahar pe ba
zvrlit de o pensula cuminte pe un cer aquarelat- o facea si mai nefericita.
Dinu se apleca si-i saruta minile, ramnnd cu capul n poalele de matase.
Dora i trecu degetele prin parul castaniu, matasos ca al unui copil.
- Dora, e prima oara cnd iubesc, si si salta capul parca surprins de
propria descoperire.
- Asa spunem totdeauna
- Jur!
- De ce te-ai nsurat?
Pe-chipul barbatului se ivi o schima de iritare.
- E o poveste complicata... Avem att de puin timp la dispoziie. O lua pe
dupa umeri. Dora i se cuibari la piept cu un suspin. O
durea inima de fericire.
- Trebuie sa neleg ca n-ai iubit-o pe Gigeta.
- Nu ma obliga sa fiu mitocan. Nu conteaza...
Dor rupse o fumza de iedera si o duse la buze. Rosti gnditoare:
- Pentru mine situaia e mai dificila. Ct as fi de ingrata, nu-i pot
reprosa nimic lui Melu. E barbatul pe care-1 cunosti...Aproape desavrsit.
Nu-si ispravi gndul. Dinu primi lovitura in plin. n general fire blnda,
construcie fericita mulumit cu el nsusi, nu cunoscuse invidia pna a se fi
ndragostit de Dora. Dar era prea modest, avea prea mult bun sim. ca sa nu-si
dea seama ca Nelu, un barbat stralucitor, ii era superior din toate punctele de
vedere. Strnse degetele Dorei, asigurndu-se stngaci:
- Dar ma iubesti pe mine...
- Pe tine, zmbi Dora si cafeniul ochilor aprinzndu-se, deveni dintr-o data
auriu. Desi Dumneazeu mi-e martor, nu stiu de ce nu-1 iubesc pe Nelu mai mult.
i aveau amndoi naintea ochilor: o cruce de om, bine zidit, cu privirea
nvapaiata de foc permanent. ntreaga lui faptura emana barbaia, iar parul si
barba neagra l faceau sa semene cu un condotier. Totul la el - expresia,
vorbele, temperamentul-era nflacarat, dnd permanent senzaia ca arde, ca
traieste la temperaturi si intensitai ameitoare. Un individ stralucitor dar
incomod: n prezena lui, limfaticii, structurile anemice ncercau o stare de
disconfort. Ceea ce-i impresiona pe analistii mai fini, ndeobste sceptici, era
lipsa oricarui sentiment de zadarnicie. Ciprian traia paroxistic momentul,
ignora total efemerul. Glasul rasunator, vulcanul din el n permanenta erupie,
nelinistea constructiva l harazeau marelui tribunai de strada.
- E poate o flacara prea puternica pentru tine, sopti ntr-un trziu tnarul
Paulian. Nu toata lumea suporta aceeasi temperatura sau o lumina orbitoare.
Dora tresari de insolitul observaiei desi pe ea se socotea o femeie
puternica. si nchipuia ca nu se simise niciodata coplesita de personalitatea
lui Nelu.
- Nu stiu, ngna si era sincera, adica nu stiu de ce te iubesc pe tine si
nu pe el. Totul mi se pare de neneles... Ne cunoastem de atia ani... De ce a
trebuit sa se ntmple... sa ne aprindem tocmai acuma...
Se ntmplase de reveillon. Un reveillon mic burghe2 - "nu te mai poi
apropia de restaurante, preurile sunt isterice"- si n care nu se petrecuse
nimic special n afara de faptul ca se ndragostisera pna peste cap unul de
celalalt. n timpul unui dans. Tangou. Dinu o strnsese ceva mai tare. Dora si
simise tmpla nflorita la rasuflarea lui. Ochii se cautasera. Buzele se
gasisera singure. Se iubisera chiar n aceeasi noapte n baie, ignornd
trivialul, nfruntnd toate riscurile. Fusese peste puterile lor sa se
stapneasca. Dinu nu era un vulgar aventurier de ocazie -"acum e momentul, ce
conteaza! ascensor, compartiment de tren sau un san. numai noroi sa nu fie",
Dora nu era o plaisirisa ieftina: "De ce nu, daca-mi face placere? Ce, am
contor?"
"Si totusi nu ne-am simit rusinai dupa aceea", aveau sa si-o repete.
Trecusera sase luni de atunci iar dogoarea dragostei devenise napraznica, de
nendurat. Se ntlneau destul de frecvent ntr-un apartament nchiriat din zona
Tribunalului, fara a fi necesare exhibiii speciale: Gigeta invulnerabila, de
neatins n supremaia ei absoluta nu era banuitoare - Nelu, prins de politica,
aranist nfocat din strabunici (conservatori) era att de absorbit si vesnic pe
drumuri, nct nici nu-i trecea prin gnd sa controleze intinerariile nevesti-
si. Dinu nsa nu mai suporta si nici nu vedea raiunea pentru care ar continua
sa se iubeasca pe furis.
- Vrem sa fim mpreuna, ne-am spus-o de mii de ori! Atunci de ce nu
acionam?
Dora se ghemui ntre umeri si se lipi mai tare de barbat. O albina le dadea
trcoale ntr-un zig-zag de unghiuri ascuite. Dinu o alunga enervat. Dora rse:
- Stiai ca asta era blazonul Bonaparilor? Albinele uriase?
- Lasa-1 pe ala! Spune, de ce nu ne hotarm odata?
- Nu stiu, sopti Dora. Mi-e frica. Si mi-e jena. Situaiile astea sunt si
mai penibile cnd se petrec ntre prieteni... 'Gigeta mi-e apropiata...
- Hai sa fim seriosi! Gigeta n-a avut n viaa ei prieteni. Ceea ce nu
exista nu se poate strica sau pierde... Te implor, Dora, hotaraste-te. Suntem
nca tineri, mai putem avea copii...
- La Crisan te-ai gndit?
Dinu si ndrepta mijlocul. Aprinse doua igari.
- Se va obisnui cu situaia. Copiii uita repede... La urma urmei, nu-i
primul caz, gem tribunalele de divoruri cu minori. Asculta-ma, iubito, cnd nu
vrei sa faci ceva, se gasesc totdeauna o mie de motive raionale.
- Dora i astupa gura:
- Dar vreau! Si eu vreau!... Lasa-mi doar puin ragaz. Nu pot, nelegi, nu
pot sa ma duc pur si simplu la Nelu si sa-i spun ca plec. Asa, din senin!
Barbatul o privi ironic:
- Si cum ai de gnd sa-1 pregatesti? Ma intereseaza tehnica.
- Degeaba ma persiflezi. i spun ce simt. N-am curaj, asta e!
- Bine, i fac eu curaj. Diseara, vorbesc cu Gigeta. Ochii mici, cafenii ai
Dorei se cascara de spaima:
- Esti nebun?
- Nu te speria! O anun doar ca divorez. Att. Nu pomenesc nimic despre
tine.
- Te rog, mai asteapta... Te implor... Nu azi...
- De ce? Cnd am ceva .infect de facut, nu amn. Scap de o obsesie...
Dora ofta. si nfipse degetele. n par:
- Nu te-as fi crezut att de hotart, de transant., n fond, brutal.
- Pentru ca n-am dorit niciodata ceva cu intensitate. Cu toata fiina mea.
Stii, rdeam de genul asta de fraze. Mi se pareau ridicole si goale prin
demonetizare, venturianisme. Acum le simr si puin uni pasa ca au. mai fost
spuse naintea mea.
- Ce scandal va fi, Dumnezeule! Ce brfa!. Ce-or sa zica Diamandestii?
-Ce sa zica? Va fi puina senzaie la nceput, dupa are totul intra n comun,
Iar primele momente de senzaie se vor consuma fara noi.. -Ce vrei sa spui?
- Mitica Iordan, un fost coleg de liceu ma invita n Italia. S-a stabilit
acolo de vreo zece ani, si dupa cte neleg, a izbit-o. Dar asta-i alta
chestie... Ziceam ca introducem urgent aciunile de divor si n aceeasi
seara... Zmbi nesigur, cautnd ochii Dorei: Dam bici si o inem Nord-Vest...
Cine ne mpiedica?
Dora rse nervos. Ochii i sclipeau, rosti mecanic:
- Esti nebun de-a binelea!
- De ce, iubito? Va fi voiajul nostru de nunta. Luna noastra de miere.
Mitica locuieste chiar la Civitavecchia. i nchipui ceva mai romantic? Ne vom
iubi n atmosfera Sebastian... Cnd eram pusti, ma prapadeam dupa piesa asta, am
vazut-o de vreo cinspe ori, am citit totul despre Civita, stiu pna si numele
Papilor nmormntai acolo: o gramada de Urbani, Inocheni, Grigori, loani,
Piusi, Cimitirul colcaie de chei, tiare si globuri...
- Ce-s alea? rse Dora.
- Simbolurile paplitaii, mica mea "seralista", nsemnate pe pietrele
funerare. Poi sa ma crezi, voi fi un ghid competent.
i ntinse buzele. Dinu azvrli igara si o cuprinse n brae. Patima
salbateca, nimicitoare le coplesea fapturile. Clipe de uitare divine, pe o
planeta necunoscuta...
Dora, cu respiraia taiata, deschise ochii. Pe gard, o stancua se sucea,
opaia, dadea din aripi. Simi braelelui lui Dinu crispndu-se si ntoarse
instinctiv capul.
Crisan, cu un colac din ramuri de oetar petrecut n jurul galului, se
oprise la civa pasi de ei. Pe obrajorul palid tremurau pete de umbra si lumina
nestatornice.
Se rasuci brusc si o lua la fuga.
- Oare de cnd statea acolo?
ncepu sa-si aranjeze inuta si parul ce gesturile precipitate,
caracteristice flagrantului delict. Dinu respira adnc.
- N-am idee, dar te asigur ca a vazut destul. Dora se simea n pragul
lacrimilor:
- Ce situaie oribila! Groteasca! mi vine sa... sa...
- Nu-i pierde calmul, spuse Dinu.n realitate se simea si el nelinistit,
dar mai ales jenat. Asemenea clisee nu sunt pentru uzul copilului chiar daca
femeia pe care o ii n brae este mama lui.
- Hai, iubito! Nu ne ramne dect sa ne ntoarcem.:.
-... Ma astept la ce-i mai rau, rosti ragusita de emoie Dora. Ce imprudena din
partea noastra! Crezi ca o sa-i spuna?
Taulian ncerca sa rda, dar nu reusi dect niste sunete sumbre.
- Draga mea., ce sa-i'spun? Habar n-am! Si pentru mine ca si pentru Crisan,
premiera e absoluta.
Dinu si consulta ceasul. 4 fara un sfert.
- Asa, ai zice ca nu s~a ntmplat nimic.
- Mi-e groaznic de frica, sufla Dora.
Fara s-o atinga, Dinu simi ca are minile ngheate.
"n momente critice, oamenii pierd simul proporiilor", dar si pastra
gndul. Dora n-avea chef acum de aforisme. Mai degraba i-ar face bine un coniac.
Si lui. Cuprinse intr-o privire privelistea familiara. Nu se schimbase nimic:
totul ca de obicei, nsorit, cald, placid; chaise-longe-ul sub castan, mingea de
plastic uitata alaturi, masina, ele tuns iarba lnga zidul casei... Prin
fereastra deschisa a bucatariei se zarea cu intermitene capul si bustul Ninei,
trebaluind ntre bufet si chiuveta. si ridica ochii spre camerele de oaspei.
- Gigeta nca nu s-a sculat, spuse printre dini. Jaluzeaua e coborta.
Pe Dora o trecu un frison:
- Unde-o fi baiatul?
- Vedem noi... Hai, ncearca sa zmbesti.
Se oprira n pragul bucatariei. Dinu arbora drapel sarbatoresc:
- Hello! Ce face mica gospodina?
Nina ntoarse capul si le arunca o privire patunztoare. Asa se paru
Dorei.
- Gata, am terminat... si sterse minile si agaa sorul inir-uin cui,
lnga frigider. Vrei o cafea?
Dora dadu din cap. Dinu si prinse, barbia ntre degete cu un aer gnditor:
- Nu-i o idee rea, dar cred ca nu ne ar strica si un deget de alcool...
Turna n pahare si Nina constata ca minile, fara sa-i tremure propriu zis,
aveau-o febrilitate neobisnuita. Nici Dora nu parea n apele ei. Tot minile
erau curioase. Ea, att de naturala, cu gesturi graioase si dezinvolte, acum
parca nu stia ce sa faca cu ele. Ca o diletanta pe scena unui teatru de amatori.
Dinu bau cu pofta si si repezi capul spre etaj:
- Ce fac' aia? Mai dorm?
- Acusi, acusi apar si ei, surse Nina, imediat ce le miroase a cafea..
Dintr-o data i se facu mila de cei doi, ar fi vrut sa-i ocroteasca. Si Dora,
asa cum o vedea acum, speriata si parasita, i devenise simpatica. N-o mai
simea adversara si inima i se mblnzi. Fara vreun motiv concret, ar fi vrut ca
ei doi sa fie fericii.
"Probabil am vocaie de codoasa..." si aminti de maica-sa. Dupa ce
mplinise 40 de ani, ncepuse sa aiba o nelegere si simpatie speciala pentru
amorurile nengaduite. Transmitea scrisori, nlesnea rendez-vous-uri, acoperea
si favoriza de la nalimea unei vaduvii respectabile. Prietenelor apropiate le
mprumuta casa.n asemenea ocazii, viziona un film, lua un aperitiv la "Capsa"
si ncerca un .nalator si crestinesc sentiment de "ajuta-i aproapele".
Dinu se interesa, facnd eforturi sa para firesc:
- Dar Crisan pe unde o fi? L-ai vazut?
Dora intui ct de greu i venise sa puna ntrebarea. Se ridica brusc n
picioare. Nu-i pasa ce va spune Nina. Simea ca nu mai poate rezista singura
tensiunii.
- Draga mea... Sa nu te superi, dar eu trebuie sa plec.
"E mai complicat dect mi-am nchipuit", traduse Nina, simulnd surpriza:
- Ce s-a ntmplat? Nu i-e bine?
61
- Iarta-ma... Trebuie sa plec... Am.o migrena oribila... Seuza-ma faa de...
si arata vag spre casa,
- Dar...
Iesi precipitat si traversa curtea aproape n fuga. Dinu ncerca s-o
opreasca:
- Asteapta... Nu te pripi... Acum chiar ca dai de banuit...
- Nu-mi pasa. Nu mai suport!
- n halul asta nu poi conduce.
- Tu nu nelegi ca nu mai rezist? Accentele de isterie i strapungeau glasul.
Dinu ramase cu ochii pe sosea. Mercedesul alb disparuse ca o
naluca. 1
"Cum conduce, Dumnezeule! Nu trebuia s-o las ..."

n masina era sufocant dar Gigeta, de teama curentului nu accepta ca geamul
sa fie deschis mai mult. de zece centimetri si asta pe partea lui Dinu, Era,
fara sa stie de ce, vag iritta.abia astepta sa ajunga acasa. si simea ca de
plumb picioarele umflate n escarpenii nchisi, gata sa pocneasca si tnjea dupa
un lighean cu apa rece. O operaie vulgara fara ndoiala, dar camera de baie are
slava Domnului! o usa.
- Cred ca n-o sa mai mergem la Snagov. Oboseala, plictiseala, pierdere de
timp...
- Ai dreptate, spuse masinal Dinu gndindu-se la cu totul alte raiuni.
l ngrijora Crisan. Ca de obicei, statea pe bancheta din spate. ! cauta
mereu prin oglinda retrovizoare dar baiatul i ocolea privirea. Pna si Gigeta
observa ca-i neobisnuit de linistit.
- Te doare ceva?
Tinea n felul ei Ia baiat dat fara excese si ntr-un chip ciudat, n primul
rnd, nu admitea sa se mbolnaveasca. Faptul n sine o enerva. A fi bolnav,
indispus, ostenit si ntr-un fel centrul ateniei era monopolul ei exclusiv.
Cnd totusi Crisan cadea la pat - inerentele raceli sau contagioasele copilariei
- cineva era vinovat. Fie Dinu, fie bunicu-sau: l-au inut n curent sau n
soare, i-au dat prea multa ngheata, prajiturile de cofetarie sunt otrava, l-au
lasat, sa plece dezbracat etc...
- Te-am ntebat ceva, se rasti Gigeta.
- Nu ma doare nimic.
Dinu arbora un aer vesel. i prinse mna rezemata de spatar. Era moale, cu
degetele reci si umede.
- Esti obosit, flacau?
Crisan si retrase mna si nu raspunse.
Dinu gara masina ntrziind cteva minute. Linistea din casa i se paru
apasatoare desi nu era un fapt neobisnuit. Gigeta se retragea imediat ce ajungea
acasa ocupnd baia un ceas, dupa care nu mai parasea dormitorul. si supraveghea
silueta si seara nu bea dect un pahar cu lapte sau suc de fructe. De masa si
toaleta baiatului se ocupa Dinu. Ct priveste batrnul, acesta o evita pe ct
poaibil: "Mai raru si mai dragu... E mai sanatos..." si parasea odaia doar
dupa ce auzea dusul de la etaj.
, Ciudat, reflecta Dinu, era doar faptul ca nu se auzea glasul lui Crisan.
"A intrat la tata probabil..."
si lipi urechea de usa batrnului. Glasurile celor doi se ntretaiau,
peisaj sonor nedeslusit. "Am sa vad mai trziu ce-i cu el. Cu ct ma voi
comporta mai natural, cu att va fi mai bine... Deocamdata trebuie sa discut cu
Gigeta..."
Intra n bucatarie si se lua cu minile de cap. Oale, vase vraiste,
murdarie, muste, n-aveai pe unde calca. n fond, stia cum le lasase,

iar asta era decorul diurn cu excepia zilei, si eventual nca una dupa, cnd
venea femeia; pna azi nsa, "amanuntul" nu-1 deranjase, "Asta e! O sa mncam la
briceag".
Pregati trei sandwichuri cu brnza si sunca, taie o rosie, umplu o sonda cu
suc de portocale si duse tava n camera iui Crisan. Baiatul era obisnuit cu
mesele la odaie. ndeosebi cnd aveau musafiri, Gigeta, si aici Dinu era ntru
totul de acord,nu ngaduia prezena copilului, caruia n fond, nu-i era prea
urt. singur. Avea casetofonul lui si un televizor mic, sport.
Dusul nu se mai auzea si tnarul Paulian ncepu sa urce scara spre dormitor.
Se simea neasteptat de hotart si linistit. "Probabil pentru ca stiu, dinainte.
Toata chestiunea o va lasa rece..."
Manole Paulian se simea ncntat de "vizitele" baiatului. Nu era un bunic
clasic, nu stia povesti, nu-1 putea fascina cu ispravi extraordinare din
propria-i copilarie pentru ca el nsusi nu fusese un copil extraordinar si nu
avea eapci.tate de fabulaie, nu era atotstiutor invetnd explicaii chiar si
acolo unde ele nu existau; sobru din timidate, du se extazia ndeajuns nici
macar cnd Crisan i relata "o chestie nemaipomenita" petrecuta n clasa, la
bazin, sau n ultimul episod cu Testoasele Ninja.
n schimb, Manole l asculta cu rabdare, fara sa si-o propuna l trata n om
mare iar Crisan, neluat n seama de maica-sa, considerat cu zeflemea indulgent-
duioasa de Dinu, se refugia n climatul si atmosfera bunicului unde se simea
persoana si nu "copilul".
Batrnul si abandona nasturii. Se uita la picioarele bronzate ale baiatului
ncalate n adidasi si se gndi ca tot complexul ar fi avut nevoie serioasa de
apa si sapun.
- Nu faci un dus? Adauga grabit pentru ca nu cumva baieelul sa se simta
dojenit: Ai sa te racoresti
- E mama n baie.
Statea pe colul divanului si rasucea ntre degete o motocicleta de plastic
ct o cutie de chibrituri. Manole si scoase ochelarii privindu-1 mai atent. De
obicei, cnd se ntorcea de la Snagov, i turuia gura. Ce a vazut pe sosea, cum
i-a aratat Gioni cuibul mierloiului, ca a mncat capsuni culese de el, a notat,
s-a luat la ntrecere cu Nelu...
- Te-ai distrat bine?
Crisan si ridica ochii mari, cafenii. ntrebarea cazu maciuca:
- Coco! De ce se saruta oamenii?
Batrnul casca gura. De fapt, i cazuse maxilarul lasnd sa se vada proteza
galbuie.
- Cum adica? rse stngaci. Auzi ntrebare. De ce se saruta... E o
modalitate... adica un fel de a-i arata dragostea... Eu nu te sarut pe tine ?
Pustiul clampani genele lungi:
- Numai de ziua mea sau cnd plec n vacana. Dar oamenii mari? si lua
inima n dini si completa:... nu pe frunte... Pe gura.
Las, Manole Paulian ocoli ochii copilului si relua sortatul nasturilor.
Mormai nedeslusit:
- Ai sa nelegi mai trziu.
Crisan conchise pe baza unei logici generata de experiena ntrebarilor cu
raspuns amnat totdeauna sine die: -nseamna ca e de rusine...
Batrnul se* facu ca nu aude. l astepta sa iasa si i aprinse una din cele
cinci igari ale zilei. Clar, baiatul surprinsese o situaie care-1 socase. Iar
ca sa se simta socat, n mod obligatoriu, unul din partenerii nengaduitei scene
idilice...
- Cine?... Dinu?... Gigeta?
Gigeta si ispravise toaleta de noapte si se culcase. La intrarea lui Dinu
ataca instictiv o poziie de afectata oboseala. Un genunchi ridicat, celalalt
ntins, minile rastignite; coama de par negru umplea perna. Purta o camasa de
noapte lunga din matase naturala ecrue, croita ca un furou. Fasonul n sine o
incomoda - prea strmt iar spatele i nghea chiar si vara - dar asta era
modelul arborat de frumoasele din Dallas. Rosti fara sa deschida ochii.
- Ce zi obositoare!... Crisan a mncat?
- I-am improvizat ceva,..
Dinu si roti ochii prin ncapere. Simea ca aici se ncheie cei zece ani de
existena comuna cu femeia aceasta nstinsa pe pat la nici doi metri de el, Nu-
si batuse niciodata capul cu analize subtile dar realitatea nu putea fi
ignorata. Fusesera doi straini. Pe peretele de lnga oglinda se afla fotografia
Gigetei. Una din cele mai reusite poze ale ei pentru ca fotograful, un artist
"si ala carat n Italia" stiuse prin efecte de lumina sa-i speculeze la maximum
frumuseea exotica a ochilor. Restul obrazului se pierdea ntr-un clarobscur
care parea firesc...
"Pe asta o zvrl prima", gndi Dinu. I se parea normal ca Gigeta sa se
ntoarca la parini. Ixicuiau confortabil ntr-un apartament de trei piese si
oricum, vila asta era a lor, a Paulienilor. Cum tot a Paulienilor era si
dormitorul de palisandru n care se aflau acum ca si, n principal, tot ce se
gasea mai de soi n casa. Firesc, lucrurile se cam degradasera. mplinisera si
ele niste ani, mult peste veac M toata mobila aparinuse parinilor lui Manole -
si mai trziu, din cauza-saraciei, nici nu se punea problema remontului serios.
n ce d priveste pe Gigeta, timp de zece ani, aceasta cooperase cu nadejde la
opera de degradare.
"Aici e nevoie de un mester vechi, care sa vada meserie, si zise Dinu.
Orice obiect e o piesa ...Pna la remont, nsa, trebuie dezinfectat..."
Se uita cu sila spre comoda splendida Louis XIV care facea vis-- vis cu
toaleta. Daca trageai vreunul din sertare, vomai. Acolo si nghesuia Gigeta
lingeria purtata, ciorapi scorosi, chiloi mai mult dect suspeci, furouri si
sutiene naclaite, tot soiul de crpe intime, dubioase, infecte...
Cnd iesea nsa n trg, se prezenta impecabila. Pe dinafara. Pe dinauntru
doar cnd avea ora la croitoreasa. Altfel, Dinu ar fi putut povesti multe despre
sutienul cu breteaua n ac de sigurana, despre chilotul fara elastic, susinut
de portjartier, despre furourile pleznite la cusaturi mai ales n dreptul
soldurilor puternice.
Surprinsese anul trecut o remarca a Ninei, strecurata - neauzit si
nchipuia ea - lui Goni:
"Cnd te uii la Gigeta, nu-i poi reprosa nimic, dar nu stiu de ce
naiba am impresia ca e jegoasa la modul cel mai concret. Parca mi-ar
fi frica sa-i ridic rochia..." Ciudat nsa, ca pna acum "jegul
nevesti-si" nu-1 deranjase, nu-i daduse importana. l nregistrase
fara reacii. '
Gigeta ntredeschise pleoapele:
- Ce faci? Nu te culci?
- Mai trziu, spuse tnarul Paulian cu igara intre buze, scotocind dupa
bricheta. Vreau sa stam de vorba.
Nevasta-sa deschise ochii de-abinelea:
- Cred ca nu esti n toata firea. Am avut o zi oribila, migrena nu m-a lasat
o secunda, sunt...
-... esti obosita, stiu, dar trebuie sa discutam.
- Da! Sunt obosita, chiar daca un taur ca tine nu poate sa neleaga asta!
- Te rog, nu ridica tonul. Daca te-am jignii, scuza-ma. Gigeta pufni:
- I am sorry! Mersi pentru scena. Mi-ai asigurat o noapte linistita. Acum,
lasa-ma in pace. Se rasuci pe o parte, bjbi pe noptiera si nghii o pastila
cu aer de martira.1
Dinu se ridica. Traversa dormitorul si se opri cu mna pe clana
usii.
- Cum vrei, Gigeta. Doream doar sa te anun ca mine ma duc la avocatul
Radulescu.
Femeia se holba, cazuta din cer:
- Si de-ia mi strici somnul? Ce-mi pasa mie de ntlnirile tale cu toi
golanii?!
- Probabil ca nu-i pasa, dar mi s-a parut corect sa te avertizez:
intenionez sa divorez. Si asta ct mai curnd. Noapte buna si nca o data,
scuza-ma.
*

Cnd vazu recuzita - vodca, igari si bricheta - batrnul nu fu surprins, ci
mai degraba ngrijorat. Preparativele avertizau asupra unei vizite prelungite si
confirmau impresia ca acolo, la Snagov, se ntmplase ceva. De obicei, duminica
seara, dupa iarba verde, Dinu se mulumea cu un cap bagat pe usa " ce faci, mon
vieuxl Totul n regula?" dupa care intra n micul oficiu sanitar de Ia parter sa
se spele. Exact zece minute. n alte zece minute improviza o cina pentru Crisan,
nghiea si el ceva - totul n galop - grabindu-se sa se instaleze la televizor
nainte ca "Actualitaile sa nceapa".
Ca totdeauna discret, Manole nu-si manifesta nedumerirea, interesndu-se pe
tonul domestic si cotidian al celor rodai de viaa n comun:
- Ce face baiatul? A mncat?
- Da, spuse Dinu cu spatele ntors scond din bufet doua pahare. S-a si
culcat.
Manole dadu la o parte nasturii, facnd loc pe masa.
- Mi s~a parut si mie cam obosit. mi nchipui ca a zburdat... Apa, soarele
fac somn. Copil... Tin minte ce bine dormeam la mare. n general lnga orice
balta... Gigeta cum se simte?
Dinu zmbi, nu era stilul lui taca-sau sa bata cmpii. Deschidea gura numai
cnd avea ceva de spus si totdeauna la obiect. Iar de Gigeta i pasa ca de
papadia ncremenita pe "Larousse"-ul, ediie 1938, aflat totdeauna la ndemna,
pe noptiera. n casa mai exista un exemplar al vestitului dicionar, cu vreo
patruzeci de ani mai tnar pe care nsa Manole l ignora. "Probabil, si zicea
Dinu, acolo n clasicul an de trimiteri statistice, ar fi vrut sa se opreasca
definitiv calendarul..."
Aici nsa tnarul se nsela. De Gigeta i pasa caci organic, Manole Paulian
suferea pentru orice vieuitoare de care auzise, l afectau sincer necazurile
celor din jur. Pe nora-sa chiar daca n intimitatea sa nu o stima, o respecta
pentru calitatea de mama, n general; ca mama a unicului sau nepot, n mod
deosebit.
Dinu ridica paharul fara sa ciocneasca:
-Salve!
Batrnul zmbi timid:
- Nu-i nimic interesant la televizor?... Sau poate sarbatorim ceva.
- Divorul meu.
Neobisnuit cu situaiile bruste, toata viaa pansnd cu exces de menajamente
momentele dezagreabile, ramase, cu paharul n aer. Dinu l ajuta sa-1 puna pe
masa si-i strnse cu duiosie mna care tremura.
- Iarta-ma, Pa... Trebuia sa te iau mai domol. Dar daca nici cu tine nu pot
discuta deschis...
Completa fraza cu un gest elocvent: "Ce pretenii sa mai am de la alii?"
- Spune-mi... E o... o anecdota? Am crezut ca n-am neles bine. Chiar...
- Da. Chiar! Sper ca problema nu te afecteaza.
- Mde... Asta ar nsemna sa-mi ceri cam mult. Da... dar oare nu te pripesti?
Stii, nte soi intervin uneori nenelegeri... Dar daca ai rabdare, nu trebuie
sa treaca foarte mult timp ca sa-i dai seama ct de lipsite de importana au
fost. Probabil v-ai certat, ai fost mi nfierbntai si...
- Nu ne-am certat, l ntrerupse Dinu nerabdator. Ne-ai auzit vreodata
facnd scandal?
Batrnul surse:
- Nu crezi ca acesta ar fi un motiv suficient pentru te gndi bine nainte
de a lua o asemenea hotarre? Disputele ntre soi constituie regula.
Dinu se ridica nervos. Se plimba prin camera cu paharul in mna.
- Hai, tata! Nu faci dect sa-mi nsiri fraze goale! Ce naiba, nu suntem
ntr-un salon, si nici la emisiunea "Curierul inimii". Am venit sa discut cu
tatal meu.
- Ai facut foarte bine, fiule, dar ca sa putem discuta, ajuta-ma sa neleg.
Ce te nemulumeste la Gigeta?
-Totul.
- Ti-au trebuit zece ani ca sa realizezi aceasta... incompatibilitate?
- Timp de zece ani nu m-a deranjat. Stii bine in ce mprejurari ne-am
casatorit.
- Da... da... da... spuse grabit batrnul. Nu-i placea de loc sa-st
aminteasca de zilele, lunile acelea. Ai ncheiat atunci totusi un contract pe
care ai obligaiunea sa-1 respeci. Mi-am nchipuit totdeauna ca esti un
gentilom.
Fiu-sau l privi ca traznit si fluiera ostentativ:
- Pe ce lume traiesti,domnule.? Si faa de cine sa fiu gentilom? Faa de
onorabilii mei socri? Cum ar trebui sa procedez? Explica-mi!
Batrnul si strnse buzele:
- Cu moderaiune si elegana. Dinu rse gros:
- Adica sa-i arunc manusa n obraz Itti nea Tse si sa-1 provoc la duel?
- Nu stiu daca e, momentul sa faci glume.
- De acord. Eu i spun ca m-am saturat si tu nu nelegi.
- De ce te-ai saturat?
- De ifose, de nazuri, de arogana - vorbea repede, cuvintele curgeau suvoi
- de pretenii de superioritate, de Opera si Filarmonica, de eseuri si poezie
medievala, de manusi glac si pasta rosie pe unghii jegoase, de mizerie, de
gndaci, de rs zgrcit, de proletara, de stamba cu blazon!
Manole Paulian ncepu sa tremure de indignare. Se apuca cu minile de
marginea mesei:
- Fiule, nu uitai ca vorbesti despre soia ta. E nedemn. Dinu se opri s-1
privi n adncul ochilor.
- Tata, vorbesc cu tine. Sunt lucruri pe care nu le-am spus nimanui si fii
sigur ca nu le voi repeta. Am vrut doar atta sa pricepi, ca nu mai suport.
- De ce tocmai acum?
Excedat, Dinu batu cu palma peste masa:
- Ce nseamna tocmai acum? Aceeasi ntrebare poi sa mi-o pui si peste un an
sau sapte.
Batrnul clatina din cap:
cunoscuse vreodata.
Va vorbi? O sa-i povesteasca maica-si ca i-a vazut n gradina? Era
incapabila sa gaseasca un raspuns iar nesigurana i se parea si mai greu de
ndurat dect o situaie clara orict de dezastruoasa. Dora stia n general prea
puin despre copii, le ignora total psihologia, nici macar despre ea - fetia,
nu-si amintea mare lucru. Prindeau contur si culoare doar ntmplarile traite,
consumate dupa ce mplinise 12 ani si constatase ca este o mica persoana care
fascineaza. Prietenii familiei ncepusera sa-i faca complimente, la serbarile
scolare era totdeauna "frumoasa"; unica mprejurare din istoria generaiei cnd
elevii si cancelaria simeau ntr-un glas si ntr-o smbata,
n realitate, copiii o plictiseau, i se pareau prea galagiosi si
neinteresani, evita categoric casele unde ncilor li se permitea sa se bage n
conversaia celor maturi si sa misune printre picioarele acestora, odata
prezentarile facute si epuizate replicile de convenie: '"Delicios... seamana cu
tine, e leit... Ci ani ai?" Daca mai ndura si poezioara nvaata la
gradinia, debitata n extazul bunicilor mai ales, Dora se considera o campioana
a politeii si socotea ca nimanui nu i se poate cere mai mult.
Dupa ce iesi din baie, ncerca sa se gndeasca n liniste, dar nu-si gasea
astmpar. Regreta ca nu-i trecuse prin minte sa stabileasca un telefon -parola
cu Dinu... "Alo, casa Popvici? - de exemplu... Am gresit, ma scuzai..." Si ar
fi stiut cum stau lucrurile.
Desigur, putea sa sune ea sub un pretext oarecare dar stia ca n-ar face-o
dect eventual cu un revolver lipit de tmpla. Daca ar fi avut o prietena careia
sa i se poata confesa... Dar Dora nu avea prietene. Femeile nu o iubeau si nici
ea nu ncercase sa se faca agreabila. Fara a fi antipatica, indiferena sincera
degajata de nteaga ei comportare ofensa, iritnd pna si firile cele mai puin
orgolioase. Dora nsa se

amuza, colecia de inimiciii o lasa rece iar ea dintotdeauna se simise bine
doar n societate masculina. Interesant ramnea nsa un amanunt care inea de
farmecul inefabil al Dorei, sesizat perfect de Nina Diamandescu.
"Stii ca nu da doi bani pe tine, dar asta te scoate din mini, abia dupa ce
a nchis usa. Prezenta, e delicioasa si irezistibila". n acest ' sens, Dora
avea n Gigeta, fara s-o stie, prietena cea mai sincera si lipsita de
resentimente. Paulianca nu se extazia dect n faa propriei imagini din
oglinda. Neavnd nici un fel de admiraie pentru Dora, nu o detesta, o suporta
fara convulsii.
Ca sa se afle n treaba si facu un ceai de museel despre care auzise ca-i
calmant. Se ntreba cum ar reaciona Nelu pus n faa adulterului sau doar a
unei tentative. Se casatorisera cu doisprezece ani n urma, la numai o luna dupa
ce se cunoscusera, Dora fiind din prima clipa coplesita de personalitatea lui
clocotitoare. Barbatul acesta i dadea impresia ca alaturi de el totul este
posibil si ca tiu trebuie sa-i fie frica de nimic. Analizndu-si nu o data
sentimentele de atunci, Dora si zicea ca fusese ameita, orbita de o prezena
stralucitoare careia nici o femeie nu i-ar fi putut rezista. Lnga Nelu, fara ca
ea sa fi fost vreo limfatica, ci doar un temperament mai echilibart, devenea
entuziasta. Se lasa luata de vltoare, viaa (pastel n imaginea ei ante-Nelu)
capata culori vii pna la strident, dndu-i sentimentul ca traieste fiece clipa
cu maximum de intensitate. n zilele acelea, Dora avea impresia ca respira doar
aerul puternic acidulat al altitudinilor nalte.
Dupa civa ani nsa, obosita de nalimi ameitoare, abandonase Everestul
ntorcndu-se firesc in mbietorul fotoliu al confortabilului. Nelu nu sesizase
diferena de etaj, continund sa traiasca n aceleasi cote. Sau, si zicea
uneori Dora, nici nu se obosea sa bage de seama. O socotea probabil o cetate
cucerita odata pentru totdeauna, interesul lui concentrndu-se acum n alte
zone: cariera, politica, bussiness... Chiar daca nu ncetase s-o iubeasca, n
mod clar, ea nu se mai situa n centrul vieii lui, nu-i mai era
indspensabila.l socotea att de puternic, nct presupunea ca Nelu nu are
nevoie de nimeni. Prabusit, zdrobit nu si-1 putea nchipui dect concret fizic -
rafala de mitraliera sau munte pravalit asupra-i; nu se va lasa nsa niciodata
dobort de sentimente.
Dinu constituia prima ei aventura, pe un itinerar conjugal de doisprezece
ani. Pna la el, se mulumise cu flirturi, unele chiar mai avansate dar
niciodata concretizate,.prizoniera ipostazei de cocheta, tip allumeuse. Pe Dinu
l cunostea de sase ani, si si pierduse capul ntr-o singura noapte. De
Reveillon... n timpul dansului. Era ora doua, gazda mprospata paharele. Dinu
se avntase ntr-o controversa politica antrennd aproape toi barbaii,
cucoanele dadeau semnele de oboseala specifice punctului mort al unei petreceri,
cnd slabesc cordoanele, coafurile devin cleioase, machiajul se cere revizuit
iar picioarele duc dorul papucilor comozi de casa. ia labaraii, n care se
face treaba, nu cei destinai serilor de canasta.
Nimeni nu-i lua n seama, erau singuri n biroul gazdei, transformat n sala
de dans. Flacara, caci fusese ca o flacara, i cuprinsese dintr-o data. Pe o
caseta a lui Juli Iglesias.
"Nahalie... fredona si Dora cu fruntea lipita de pieptul lui Dinu,
Nathalie... De fapt, asta e Od Ciomi..."
"Tu ai ochi foarte frumosi, soptise Dinu Cei mai frumosi".
Dora rsese:
"Pesemne, esti foarte ndragostit".

Stia ca nu are ochi frumosi - prea mici, de cael, dar inteligeni, vii si
machiai cu arta si ascundeau minusul - si n plus, nici unul din


trubadurii ei nu le nchinasera madrigaluri vreodata.
Pe urma, totul venise de la sine ca ntr-uri "scenariu" hoeart dinainte.
Dora se simea nca nelandemna rememornd prima lor mbraisare adevarata ...
Marginea chiuvetei era dura, rece si poate nu ndeajuns de rezistenta.
"Chestiune de destin", conchise, uitndu-se masinal ia ceas. Chiar
ndragostita patimas realiza diferena uriaa dintre Nelu si Dinu, Comparaia
era umilitor de defavorabila amantului, dar probabil, si zicea Dora lucida,
mediocru la mediocritate trage. El e partenerul care mi se potriveste si, poate
instinct matern neconsumat, simt ca trebuie si mi place sa-1 ocrotesc. Dinu are
nevoie de mine. si trecu degetele peste catifeaua fotoliului - ar fi dezmierdat
capul lui Dinu, l-ar fi acoperit de sarutari - si inima i se strnse de dor. De
duiosie.

O trezi lumina puternica, aprinsa brusc si deschise ochii ameita. Nelu o
privea nedumerit:
- Ce-i cu tine aici? Credeam ca re-ai culcat, O saruta pe frunte, sters si
cotidian (obicei domestic pur simbolic dar plin de semnificaii cnd dispare
dintr-o data) si ncepu sa -si smulga hainele de pe el. Totul la Nelu era brusc,
nerabdator, sincopat, fara legatura, fara ceea ce oamenii de film numesc n
genere "enchain6". Nelu ca si Gioni Diamandescu, doar ca vioiciunea acestuia n-
avea calibrul lui Ciprian, te determina sa te gndesti mai degraba la un nar,
nu se ridica dintr-un fotoliu - snea, nu se aseza si nu se ridica - se arunca
sau sarea din pat, trecea dintr-o odaie ntr-alta alergnd. Usile, nefacnd
excepie nici frgiderul, erau trntite parca n dusmanie. Totul zgomotos,
violent si daca l-ai fi urmarit doar acustic, fara sa-1 vezi, ai fi conchis ca-i
isteric sau vesnic mnios.
Nelu nu era nsa nici una nici alta, nici macar needucat, ori nesimit, dar si
nchipuia - firesc, asa cum ar respira - ca daca nu doarme e, de exemplu, nu
trebuie, nu e cazul, si-i normal sa nu doarma nimeni.
- Te-am asteptat, spuse Dora cautnd sa-i descifreze chipul. Ct e ceasul?
- Aproape unspe!... Am ntrziat... Iarta-ma.... Cnd ai de-a face cu
capsomani care nu stiu sa faca o hrtie, asta-i situaia. Cum te-ai distrat?
Fara sa astepte raspunsul, si umplu un pahar cu vodca si-1 dadu peste cap
dintr-o rasuflare. ncepu sa vorbeasca, rennodnd inconstient firul discuiei
ntrerupt la sediu sau pe strada, unde se desparise de ultimul amic politic.
Dora, mai linistita l asculta fara sa-1 auda:
-... e inadmisibil, perora Nelu... Ai menaja acum nseamna sa le faci
jocul... Au ajuns o remorca a FDSN-ului... Neptunache-i mai smecher dect
pare... Scoala Moscovei si a activistului de partid cu vechime... Cmpeanu se
crede dibaci dar e doar iepurasul coliliu si infatuat amagit de coana vulpe...
Machiavelli, Metternich, Fouch6... vax! Niste fraiori! N-au avut de-a face cu
sorbonistii N.K.V.D.-ului. Nici macar cu Ohrana...
Mnca direct din frigider perornd virulent ntre doua
nghiituri. Lipsindu-i asistena, trnti cu piciorul usa frigiderului si
se ntoarse iute n sufragerie cu un copan rece ntr-o mna si paharul
n cealalta. "
_ Ma asculi? ntreba pur retoric. E un moment decisiv. Acum ori niciodata!
O vede si un elev de scoala.
Dora l vedea pe el: nalt, solid, ceea ce n mod curent se numeste o cruce
de voinic. Ochii i scaparau sub sprncenele stufoase, barba foarte neagra parea
batuta de vnt. Prin camasa descheiata se vedea torsul "de circar" napadit de
par. Narile dilatate i vibrau, vibra tot pna ia ultima fibra.
Dora ofta si se ridica greoi rezemndu-se n ambele brae.
- Ce-a zice sa ne culcam?
Nelu se ntrerupse privind perplex, de parca i-ar fi propus o plimbare cu
tramvaiul.
- E totusi miezul nopii si a fost o zi lunga.
Nelu avu o schima de nemulumire - fusese ntrerupt nainte de a-si ispravi
discursul - dafn acelasi timp realiza ca nevasta-sa are dreptate. Intra n baie
si dupa cteva clipe, dusul izbucni n fora. Lacaraia n-avea sa se usuce nici
pna a doua zi dimineaa.
Cnd se "azvrli" n pat, Dora aipise. i simi braele n jurul trupului
"nu-mi place sa dorm singur". Sopti aproape inconstient:
- Ce-ar fi sa divoram, Nelu? Barbatul neatent, mormai:
- Cine? Paulienii? Uite de ce Ie arde si astora acum! n momente istorice!
In fond, era de asteptat... Las' ca-mi povestesti mine.
Dora rse scurt.
"Viseaza, si zise Nelu. Ce repede doarme, e fantastic... Aia de la "Cotidianul"
sunt niste blegi. N-au nerv, nu stiu sa mobilizeze", n curnd l fura si pe el
somnul. Visa mult si numai tricolor.
Anchetatorul nsuruba capacul stiloului si l arunca enervat pe foile
dosarului
- Iar unanimitate, pr-ar sa fie! Din faa, din profil,-drepi sau cracanat,
de oriunde si oricum ai privi:
"Nu ma asteptam ca Gigeta sa reacioneze att de violent...
"nclinam sa cred ca nu va reaciona deloc. Era mult prea aroganta n
infatuarea ei ca sa nu devina aeriana".
"N-as fi banuit ca poate fi geloasa..."
"A fost o surpriza pentru mine. O cunosc de atia ani N-am auzit-o nici
macar ridicnd glasul..."
"Indolena sau snge rece, nu stiu, dar simeai ca nimic n-o poate clinti
din ale ei Ca nimic n-o poate impresiona..."
Sau:
"Dinu s-a aratat neasteptat de hotart."
"Pna acum as fi jurat ca Dinu e cel mai cumsecade si maleabil baiat din
lume..."
"Ultimul lucru pe care mi l-as fi putut nchipui despre el..."
"n eventualitatea unui divor al Paulienilor, as fi pariat orict ca
iniiativa va aparine Gigetei". *
"Erau ncredinai ca se neleg bine... n orice caz, ca n-aveau chef sa-si
sparga capul unul altuia..."
"Casnicie fericita? Ce nseamna fericire, domnul meu ? O naluca... Traiau
mpreuna normal".
Tot unanim si cel mai enervant:
Cu excepia lipsei de mobil (pe moment, caci exista si raiuni subterane
care ni se dezvaluie mai trziu) a unora dintre persoanele implicate, fiecare
putea fi desemnat drept autor. Asasinatul nu presupusese nici fora deosebita,
nici o arma a crimei deosebita, nici circumstane dosebite. Regizate sau nu,
condiiile fusesera la fel de favorabile pentru fiecare dintre suspeci

3. Nasturi cu sciipici




Deux-pi6ces-ul din moire alb, compact (material cumparat "de la pachet" si
lucrat dupa un model "Dior" la "Arta Modei") era - pretenios, greoi si-i facea
impresia ca nu poi pune degetul pe el, fara sa dai peste ceva: pliuri, godeuri,
pense, umeri citei; douazeci si opt de nasturi umplui cu paiete ncheiau
jacheta, marcau mneca pna la cot si sliul adnc al fustei.
Dupa casatorie, cnd Gigeta se saturase de toaleta l facuse cadou
laptaresei care-si marita fata, dupa ce n prealabil i taiase nasturii.
Punndu-i laolalta si nsirndu-i acum pe o aa rosie, mai groasa, Manole
Paulian retraia crmpeie din zilele acelea tulburi, fara contur, defilare de
imagini la fereastra unui tren care goneste ntr-un peisaj necunoscut. Dih film
ramasesera doar pete de culoare, ici colo cte un punct de reper convenional,
si ae"ela nvaluit n ceaa. Fragmentele, n desfasurarea lor rapida hu lasasera
timp analizei, impresiile, unele nregistrate inconstient, aveau sa se decanteze
mai trziu strnind comentarii, gasindu-li-se tlc si rubrica. Din inventarul
cuvintelor cu miez evident memorabile erau ale Virginiei.
Masa se daduse la restaurantul "Cina" si abia atunci, n seara nunii,
Virginia avusese ocazia sa o vada pe Gigeta. Manole o cunostea nsa ndeajuns de
bine pe sora-sa ca sa-si dea seama ca e stupefiata. Pe vremea ei, Virgi fusese
indiscutabil o figura, excentrica, traznita, nostimada soarelelor fara a cadea
n ridicul, arborase toate modele n variantele lor acute. "Tapa" la pian
slagarele de ultima ora, era un deliciu sa o auzi cntnd songuri,

bluesuri, jazz, batea step pe masa i dansa tangou apas cu accente de
demimondena, calarea cu aplomb de ofieri de rosiori si, n general, nu exista
iniiativa fistichie la care sa nu participe cu entuziasm. Toate nsa cu cel mai
desavrsit bun gust si fara umbra de vulgaritate. Mama lor, coana Agepsina se
simea consternata iar cnd o surprinsese cu rochia pusa direct pe pielea goala
cu excepia ciorapilor, o daduse afara din casa. Argumente-si asta era
realitatea- ca asa se mbraca "cele mai sic cucoane din Bucuresti, uita-te la
ultimele vogues-u" nu nsemnau nimic pentru batrna. Se simea mai ales
indignata ca ginere-sau nu reacioneaza si-i'accepta exhibiii de santan.
"Cum te lasa mamelucul ala sa umbli despuiata? Nu va mai ajunge odaia de
dormit? Puin mi pasa ce se poarta la Paris! Si daca tot e vorba de import, ca
m-ai nnebunit cu importurile, aducei aici Versailles-ul, nu scandalul..."
Manle Paulian, detestnd ipostaza de socru mare, ncercase sa treaca ct
mai neobservat si se asezase la masa lnga Virginia. Dealtfel, petrecerea
decursese decent, nu se consumasera momentele de blci clasice -strigaturi de
dar, lautari oachesi si sentimentali agaai de urechea nasului, furtul miresei,
cravate slabite din nod etc., - dar sprncenele fine' ale Viiginiei nu abandonau
consternarea, ntre buseurile cu ciuperci si salau u gratin, colonelul
mormaise:
-Ce naiba i ii respiraia? Arai de parca ai fi nghiil un peste
viu.
- Asa ma si simt, ngnase Virginia.
- Atunci controleaza-i expresia. On ndus regarde.... Batrnul Paulian i
privise nedumerit:
- Ce se ntmpla?
Virginia daduse paharul de sampanie pe gt:
- Nu pot sa-mi revin. Vorbea nedezlipindu-si privirea de chipul Gigetei.
Spun drept, nu ma asteptam la o figura att de ... vizigota.
Trebuia totusi sa ne avertizezi.
- Cine-i vizigota? se interesa barbatu-sau, holbndu-si ochiul n ' care
purtase cndva monoclu.
- Noru-sa, nom de Dieu. Mireasa! O vad foarte bine n Regina ostrogoilor.
T, , ... Ce toaleta imposibila!
- Parca ziceai vizigota. Te contrazici.
- Ah, Titi, te rog, stiu ce vorbesc.
Manole strnse discret mna sora-si pe sub masa. "Va implor, avei timp sa
va certai acasa..."Se simea si el speriat dar din cu totul alte motive.
Evenimentele se petrecusera prea repede, nu avusese timp sa se obisnuiasca,
lumea aceasta n care intra Dinu i era complet straina. Ar fi dorit macar sa
cunoasca raiunea acestei casatorii.
Mirii nu pareau prea ndragostii si, n orice caz, fericirea, element de
recuzita important al momentului nu se citea pe chipul niciunuia dintre ei.
Veselia lui Dinu, stimulata considerabil si avea impresia batrnul, intenionat
stimulata de bautura, era crispata si artificiala, Gigeta, indiferenta, chiar
rece parea ca asista la nunta altora.
De partea cealalta a mesei, Stanestii, parinii Gigetei faceau figura
lamentabila. Marunei, provinciali, nelandemna ntr-un decor cu care n mod
evident nu erau obisnuii, ncurcai de numarul tacmurilor sinestiind ce
furculia sa aleaga semanau extraordinar unul cu celalalt si amndoi cu o
pereche de btlani mpaiai. Batrnul Paulian si-i nchipuia foarte bine ntr-un
laborator de Stiine Naturale al unei modeste scoli, din modesta urbe. Ochii
nelinistii, vii si combustibilizai de o teama inexplicabila - si astia sunt
speriai! Ce Dumnezeu se ntmpla?! - le nsufleeau figurile devitalizate. Cel
puin, mna femeii tremura ngrozitor iar degetele nnodate de reumatism, cu
unghii roase, fauite cu lac roz de manichiurista n dimineaa respectiva la
coafor, n timp ce astepta "sa prinda permanentul", spuneau totul despre
gospodaria cuscrilor.
Nu trebuia s-o privesti de doua ori ca sa intuiesti ca nefericita spalase mai
multe chiuvete cu vase si oale murdare dect avea fire de par n chevelura
saraca, curaase mii de lighene cu mazare sau de spanac, iar numarul negilor de
pe gt depaseau considerabil pe cel al buchetelor de flori primite n toata
viaa.
Batrnul Paulian, ca ntotdeauna cooperant la nefericirea altora, se simise
impresionat. Nici figura cuscrului nu era mai prospera. Cele cteva pahare de
vin i vopsisera chipul cu acea veselie tacuta si caramizie specifica
individului timid, neobisnuit cu petrecerile. Un zmbet natng, parca lipit de
obraz, acelasi si, continuu ceasuri ntregi amplifica aerul umil.
"i face impresia unei slugi, zi ruda saraca, recunoscatoare ca a fost
primita la masa stapnilor". Se ntreba prin ce miracol o zamislisera oamenii
acestia pe Gigeta. nepata si plina de ea, se arunca mai degraba spre unchiu
Fane personajul violaceu din capul mesei, de la distana cel mai important,
vedeta nunii. I se facea curte la modul uleios, i se umpleau paharele si i se
preveneau gusturile cu spinare si zmbet de subalterni. Manole Paulian nu
reinuse exact rolul n distribuia de familie - var, unchi, prieten - simea
doar ca tipul i e profund antipatic. Sanguin, bine hranit, cu ochi sticlosi, l
simeai puternic, sigur de el, periculos. Vorbea puin, bea sbbru, mnca
dezinvolt elegant, ca o persoana deprinsa cu eticheta meselor pretenioase.
Zabovise exact doua ore dupa care, facndu-i lui Dinu semn sa-1 urmeze, i
nmnase un plic n holul restaurantului. Dinu lasase capul n jos, balmajind
ceva n barba. Manole, aflat la garderoba dupa igari trasese cu urechea si
ramasese mirat de comportarea si cuvintele strainului. Aplicnd o palma usoara,
dar M chestie de nuana! - totusi palma, pe obrazul lui Dinu, rostise raspicat:
- Ne-am neles !... De-acum nainte, fara prostii.
Se rasucise pe calcie si fara sa astepte vreun raspuns plecase cu pardesiul pe
bra, salutat n echer de portarul restaurantului.
Tonul ameninator nu scapase batrnului care se grabise sa-1 ajunga din urma
pe fiu-sau.
-Cine e persoana, Dinule?
Tnarul tresarise. ncercase sa para nepasator.
- A fu erai?... Nimeni... Un rahat, da-1 n ma-sa. ,
- Hm... Nu cred ca ar fi prea simplu. Nu cred deloc. Ciudaeniile continuasera.
A doua zi dimineaa, mirii urmau sa
plece pentru o saptamna la Sinaia, intr-o modesta schia de voiaj de nunta.
Desi biletele si camera la hotel fusesera reinute iar valizele pregatite,
trebuiau doar ncuiate, Gigeta decisese scurt ca renuna. "Nu suport acum o
deplasare, sunt epuizata..."
ManolePaulian si ascunsese nedumerirea, dar se simisesi mai nedumerit
dmaintea indiferenei lui Dinu care primise situaia cu seninatate ncercase o
opoziie de circumstana dar l simeai ca respira usurat
"Obosii la vrsta lor... se mirase batrnul, de parca te-ai nsura n
fiecare saptamna...:"
Un alt amanunt din aceeasi faimoasa noapte a nunii si pe care se ferise sa-
1 comenteze chiar cu sora-sa i daduse alt prilej de reflecie, ntorsi de la
restaurant, (desigur nainte de miezul nopii; jalnicele nuni din epoca de aur
care ncepeau la ora 14 n lame si smoking pentru ca Ceausestii nu ngurgitau
divertisment dupa lasatul serii) zabovisera la un pahar de sampanie.- Gigeta si
muiase doar buzele apoi se retrasese. Ramasesera n sufragerie doar ei doi. Si
aici, lucru si mai ciudat, Dinu se lasase antrenat de conversaie, ba o si
alimentase, trecuse de la sampanie la whiscky si brusc, batrnul avusese
sentimentul ca baiatul n-are deloc chef sa urce n dormitor.
"Cred ca acesti copii nu se doresc ndeajuns, si zisese Manole care si n
gnd se exprima cu decena. Cel puin, asa am eu impresia".
Totul i se parea straniu, n contradicie cu ce cunostea, traise ori auzise el
n privina unor proaspei casatorii. "Daca ar fi fost o legatura veche,
consumata, as mai putea pricepe... Dar ei .s-au cunoscut recent... nu stiu daca
au trecut doua luni..." Si atunci... Daca nu se iubesc, explica-mi dumneata de
ce s-au mai luat?..."
Misterul avea sa i se dezvaluie mult mai trziu, peste ani, cnd
curiozitatea i ostenise n buna masura. Se obisnuise ntre timp cu bizareriile
"vizigotei", asa cum ramasese pentru Virginia n conversaiile lor private, se
nascuse Crisan, se ntmplasera att de multe... Si apoi, mariajul fara sa
nregistreze cote nalte - nici fericire, dar nici dezastru -mergea, Dinu era
acelasi baiat bun cu dispoziie egala, Gigeta daca nu era deranjata ramnea
suportabila si tuturor li se parea - cel puin asa credea Manole- ca asta-i
normalul de cnd lumea.
Cnd nsa ntr-o noapte mai speciala Dinu i smulsese legatura de pe ochi,
batrnul avea sa se mire cum de nu facuse nici o corelaie ntre aceasta
casatorie ciudata si anume ntmplari "grave,-da, da... foarte grave" petrecute
doar cu puin timp nainte...
Puse nasturii cu sclipici ntr-o pungulia de plastic de la colanii Gigetei
si lega gura strns cu un capat de siret rosu.
"Dragul de Manolica nu-i din cale afara de iste, nu-i spirt ca Virgi, dar
are bun sim si suflet mare. Dumnezeu are grija de astia, mai neajutorai..."
- Biata Tusa Cua, sopti batrnul strngnd n brae perna. O scotea pe mama
din sarite cu panseurile ei...
Adormi uitnd sa-si scoata proteza. Avea s-o gaseasca n pat a doua zi,
azvrlita de convulsiile sforaitului.
*
Gigeta se trezi ca n fiecare luni dimineaa, la ora 7. Nu era mai prost dispusa
ca de obicei dar, nca nedezmeticita si respectnd o hotarre luata n ajun, dar
despre care nu-si mai amintea clar, stia ca este, ca trebuie sa fie suparata.
Cnd deschise ochii, constata ca patul lui Dinu e nedesfacut. Se culcase
probabil n odaia lui Crisan unde n afara de patuul baiatului se mai afla o
canapea extensibila. Se mai ntmplase sa doarma acolo dar numai n situaii de
excepie, cnd fiind bolnava prefera sa fie singura n dormitor.
Recapitula discuia din ajun si un rs uscat i strmba gura. Asezndu-se n
faa toaletei, cu gesturi mai nervoase ca de obicei si prinse parul n cteva
ace pentru a se putea machia mai comod O privire patrunzatoare, cu nasul aproape
lipit de oglinda o asigura ca arata bm.e,fraiche si Ura cearcane. Pe umerii
plini, bridele camasii de noapte combinezon lasasera doua urme nguste,
rosietice. Se masa si trecu n baie.
n timp ce-si facea toaleta, trebui sa recunoasca, ca atitudinea lui Dinu o
surprindea nepregatita. n zece ani de casatorie, era primul lui act de
nesupunere. Situaia o irita prin inedit dar n primul rnd pentru ca era vadita
tentativa de uzurpare a unui drept pe care Gigeta si-1 arogase de la bun nceput
n mod absolut: acela de a decide, de a domina, de a fi necondiionat ascultata.
"mi face mie pe independentul! Vrea sa divoreze... Chestiunea ma lasa
rece. O vom face nsa daca vreau eu si cnd decid eu!"
In realitate, Gigeta nu-1 luase niciodata n serios si era hotarta sa nu
si bata capul nici acum. Cine stie ce toana 1-a palit, "da, da toana" conchise
trecndu-si a treia oara pensionul cu rimei peste gene", ntrerupse operaia
brusc, strafulgerata de un gnd. Revelator:
"Asta era! si ncepu sa rda, aratnd oglinzii dinii maruni si regulai.
Ce naiva sunt!... Cum de nu mi-am dat seama! Domnul e gelos... A sesizat ca
Gioni mi face curte si...
Nebunul de Gioni fusese ntr-adevar imprudent si daca molul reacionase
att de violent si putea lesne imagina dimensiunile scenei pe care le facuse o
vulcanica othelliana ca Nina.
Se simea att de flatata, nct rse umflata de satisfacie pna si
ispravi toaleta, o ora de excepie caci de la 20 de ani si raionaliza
mobilitatea feei si, prevenind ridurile, si cenzura rsul vrajmas. Era prima
oara ca uita. Simindu-se n continuare ntr-o dispoziie stralucitoare, arbora
n premiera o rochie de voile verde plisata soleil, ultima noutate a stilistilor
italieni.
Decise totusi sa-si camufleze starea de spirit abordnd un aer glacial si
ofensat. Dinu nu trebuie scapat din lesa, trebuie sa stie ca nu-i sunt ngaduite
crize de personalitate, ca orice act de nesupunere va fi imediat sancionat.
Deschise sifonierul si primul lucru care-i sari n ochi fu biletul pus la
vedere pe poseta.
"Aha! si zise mulumita. Micua scrisorica de scuze... Vesnicul lui "I am
sorry". Doar ca de data asta n-o sa-i mearga..."
l deschise cu vrful unghiilor manichiurate de parca ar fi atins o crpa
murdara; anticipa deliciile unor scuze umile pe care avea sa le accepte greu:
Ti-am pus biletul pe geanta ca sa fiu sigur ca l vei gasi. Vreau sasiii
ca aseara n-am glumit. Voi divora, orict m-ar costa aceasta hotarre. Te
avertizez ca orice opoziie este, va fi zadarnica. Comunica-i-o te rog si
avocatului pe care-l vei angaja. Daca nelegi exact ceea ce vreau sa spun,
ne vom cma timpul si neivii Nu am nici o pretenie materiala, tot ceea ce
am achiziionat mpreuna i aparine. n cursul dimineii de azi, introduc
aciunea. Sper ca totul se va petrece decent.. ,


Asemanarea cu o meduza scoasa din mini era izbitoare si batrnul Paulian
ramase intuit locului. Daca expresia nu ar fi fost fioroasa, caricatura era
perfecta - ochii ae oblice, gura prizoniera ntre doua arcuri de cerc, suviele
de par date cu gel fulgere snite n jurul capului -l-ar fi facut sa rda. Lipi
instinctiv peretele si astepta cu rasuflarea taiata. Gigeta l masura cu dispre
ucigas. Facu o pauza lunga care si atinse scopul. Paulian simea ca l trec
sudorile. ngna prosteste:
- Buna dimineaa.
Buzele Gigetei se schimonosira ntr-un rs rau, fara dini. Declara taios:
- E excelenta, te asigur.
Batrnul aproba din cap si dadu sa iasa:
- O clipa! Te rog comunica-i fiului dumitale...
- A... a plecat. Mai de dimineaa. Pe la cinci... Da, da... Chiar la cinci.
- Aha! Felicitari. Dupa ce ca e porc e si las. Manle Paulian nghii n
sec:
- Te rog, Gigeta... Sa nu folosim cuvinte tari pe care, nu-i asa... sa le
regretam.
- De regretat, va regreta dumnealui. Si nca amarnic.
- Bine.. .Cum crezi... Dinu a plecat... cum sa spun, definitiv. Adica pentru
cteva zile, pna ce...
Nu-si gasea cuvintele. Gigeta -tmplele i pocneau de furie -izbucni:
- Pna ce?... Vorbeste odata si nu tremura ca un vierme nenorocit. Batrnul
Paulian rosi. Nimeni, n peste saptezeci si cinci de ani,
o realiza acum cu uimire, nu-1 insultase, nu i se adresase pe un ton
ireverenios. Parea cu totul neobisnuit dar firea blajina si un destin mediocru
l ferisera de situaiile acute, chiar dintre cele mai marunte. Fusese un copil
docil, straduindu-se sa fie pe placul tuturora si deci, imposibil de bruscat, un
scolar mijlociu despre a carui silina nu se putea ndoi nimeni, un funcionar
constiincios si soul tolerant al unei femei placide pna la somnolena. Cu
autoritaile comuniste nu avusese de-a face, trecea strada numai pe verde iar la
rarele cozi la care participase n viaa lui ceda locul cte unui nerabdator mai
naravas. n mod normal s-ar fi simit dezarmat dar ineditul, brutalitatea
Gigete i biciuira n mod neasteptat orgoliul. Se simi luat de val, total
lipsit de control si purtat spre zone necunoscute. Tipa cu rasuflarea taiata:
- Dumneata!... Da! Sa-i fie rusine. Foarte bine a facut Dinu... Da... Da...
M Doamna Paulian ncerca sa fie ironica:
- Asta ramne de vazut.
n realitate, si regreta iesirea. Era in contradicie cu felul ei de a
trata lucrurile n general, i deteriora poza de lady construita cu migala nca
din adolescena. Grobianisme si ngaduia doai n monologurile interioare si
daca, printr-o minune de tehnica, i s-ar fi putut nregistra gndurile
nerostite, grosolania, trivialul si fantezia sintagmelor puturoase ar fi umilit
o echipa de hamali bei turta n meci cu "naionala"' gunoierilor.
- ... Fiul meu a plecat pna ce te vei muta dumneata... Sa te ntorci la
parinii dumitale. Aici e casa lui... Asa sa stii.
Gigeta suera:
- Si asta ramne de vazut.
Batrnului i clananea proteza de furie. Se adresa de fapt zidului, chipul
Gigetei, ntreg interiorul era nvaluit ntr-o ceaa ca de vata.
- Ce sa vedem... Da... Nu-i drept ce faci dumneata.. Exista tribunale...
Legi...
Gigeta se ndrepta spre usa rznd sfidator.
- Am sa ramn aici ct o sa am chef...
-... Tribunale si legi. Ai sa vezi dumneata. -... Poi sa i-o comunici rahatului
de fecioru-tau. Plec doar cnd poftesc, mosnege. Poate dupa ce crapi.
Ceaa din casa deveni rosie. Paulian nclesta pumnii:
- Am stiut... Totdeauna am stiut! Esti o... o... vizigota!
- Mosneag smintit!
Manle Paulian si dadu drumul epuizat pe canapea. Usa trntita de Gigeta
zgudui casa si se uita nauc la tencuiala sarita pe parchet.
Versuri deprinse de mult, pe bancile scolii primare de baiei "Alexandru cel
Bun" din Botosani, i zvcnira pe buz:
" ...De un mosneag da, mparate, dar mosneagul ce privesti..."
- Ce-i veni, mori cher sa ne trezesti cu noaptea n cap?
Gioni Diarnandescu se uita rznd la ceasul sovietic de pe bufet, imitaie
din plastic a unui iceberg n care fusese fixat un cadran verde viu, mineral.
Ora 7.
- Gioni! l mustra convenional nevasta-sa.
Dintr-o singura privire, nelese ca "buba s-a spas". Chipul bucaliu al lui
Dinu acum scazut si crispat, cu trasaturile adunate si sacul de voiaj pentru
deplasari scurte agaat de umar spuneau totul.
Tnarul Paulian si musca buza:
- Iertai-ma. De la 6, ma nvrt prin cartier, ca sa nu va deranjez. Gioni l
batu pe umar.
- Esti un fraier. Ce haiba s-a ntmplat?
- Daca avei secrete, eu post sa ma retrag, spuse Nina prea repede, prea
oportun, prea diplomatic.
Dinu surse amar: "banuieste sau chiar stie..." Gioni i ndrepta nevesti-si
o privire oblica. Parafraza mental un precept filosofic citit ntr-un almanah,
ajustndu-1 la situaie: "Excesul de tact duce la gafe".
- N-am secrete faa de voi, mormai sumbru Paulian. ncerca sa rda: Cer azil
politic.
Diarnandescu zmbi:
- Habar n-am ce vrei sa spui. Arata-i.carile si ne pronunam.
si cu stereotipii, n funcie de situaie: de la injecii cu optimism (totul se
rezolva, lasa sa treaca timpul suntem siguri ca va fi bine etc....) pna la
condoleane. Stereotipii, care n ciuda platitudinii, ramn valabile.
-Hai, Dinule, spuse Nina cu o vioiciune forata: "Ce buni prieteni suntem
noi! si nelegem att de bine prin ce treci!": Banuiesc ca n-ai dormit toata
noaptea... Pna faci tu un dus, i pregatesc camera.
Barbatu-sau o privi curios. Nina era ultima persoana despre care si-ar fi
nchipuit ca ar ncuraja o desparire. Dupa o tineree jucausa, naufragiase
ntr-un convenionalism conjugal de tip evanghelist: "Casnicia trebuie salvata
cu orice pre, sacrificiul de moment i nala valorile, mai devreme sau mai
trziu, vom avea satisfacia jertfei si a darniciei mplinite".
"Presupun ca nu o suporta pe Gigeta, un resentiment adnc, crncen..."
Dinu se muta de pe un picior pe altul, descumpanit. Simea nevoia sa
vorbeasca, sa se descatuseze. Pna la un anumit punct, desigur. Att ct i se
ngaduia unui gentleman sa-si dezvaluie nefericirea.
- Nu cred ca as fi n stare sa dorm... Sunt prea agitat... O sa vi se
para... nu stiu cum... Nu ma judecai... dar as prefera sa beau ceva...
Gioni Diamandescu exclama cu glas de sarbatoare:
- Ura, batrne! La dispoziie! Cred ca nu ne-ar face rau cte o picatura.
Nina simula perplexul:
- Suntei nebuni? La 7 dimineaa?
- Ei si? rse Gioni. Iata avantajele privatizarii. Eu mi amn partida de
poker, tu lasi fele sa dea singure din fund, fara consilii stiinifice.
Nina, desi arsa de curiozitate, simula consternarea: -,
- Gioni!
- Prezent!
- Dinu trebuie sa se odihneasca. Un somn bun ... Uita-te la el n cel hal
arata!
- E destui de mare ca sa stie singur ce are de facut. Paulian zmbi nesigur:
- Ce bine ca va am pe voi... Dimandescu l mpinse spre baie:
- Nina are dreptate! Un dus o sa te nvioreze. Ai un halat rosu agaat pe
usa... Dupa-aia discutam... Eu pun de cafea... Hai, mon vieitxl Grabeste-te.
l conduse pna n pragul usii si asigurndu- se ca nevasta-sa nu-1 aude, i
sufla n ureche:
- Sper ca gagica-i misto... Cine e? O stim?
Sursul lui Dinu se strnse ntr-un rictus chinuit. Dora... Gagica!
Blasfemie. Rosti anevoie!
- O sa stii... Cnd o sa vrea ea...
Intra n baie si n curnd, se auzi jetul chiuvetei apoi al dusului. Rezemata de
servanta, Nina astepta cu minile nnodate la spate. Pe buze ii flutura un
zmbet triumfator
- Ti-am zis?
Gioni ridica minile ca dinaintea unui revolver: .- Mi-ai spus! Corect!
- Te-ai fi asteptat?
Barbatu-sau ramase pe gnduri. Sorbi zaul din ceasca de cafea nceputa
dimineaa.
- Sincer,nu. Pe Dinu l-am socotit ntotdeauna o crpa la picioarele
transpirate ale Gigetei,.. Nu stiu daca ai bagat de seama, dar duhnesc ca la un
talpas. i muta nasul.
- Ai constatat-o probabil ieri, cnd i fredonai serenade n genunchi
-
florentina, neasteptat de bine pastrata n ciuda seismelor de toate categoriile
prin care trecuse, zbrnia o viespe intrata prin balconul deschis. Ajungeau
pna aici zgomotele bulevardului din primele ore ale dimineii, peste drum, la
sediul "Partidului Liberal", o femeie de serviciu n halat verzui spala
geamurile. Lnga intrare, pe balustrada de piatra a cladirii, un prapadit si
ntindea marfa, vreo cteva zeci de cari cam ferfeniite si reviste capitaliste
vechi de cel puin 2-3' ani.
Un suspin adnc sfsie pieptul baieelului. Ochii i se oprira asupra micii
pendule de bronz de lnga fotografia colonelului si care, din cte si aducea el
aminte, nu mersese niciodata. n general, se simea bine la Virginia dar acum
totul i se parea ngheat, strain si daca ar fi cunoscut termenul ostil nenea
"Cau-Cau", foarte chipes n uniforma de maior (anii '41 - Foto Julieta) si cu
monoclu, i se parea strain. Cnd Crisan era mic, l alinta speriindu-1 cu
croncanituri de cioara. Baieelul nu le putea reproduce dect simplificat: "Cau-
cau..." Vine nenea "Cau-Cau". Ramasese numele consacrat chiar si pentru familie.
n sfrsit, Virginia se desprinse de aparat, cu ochii sclipind de '
satisfacie:
- Rusii sunt perfizi... ncearca sa-1 manevreze pe Bush, ca sa scape de
japonezi! Emise hohote distincte de rs: Ha! Ha... Sunt ridicoli... Uita ca Bush
a fost seful C.I.A., nainte! Kurdele se ntorc la japonezi, asculta-ma pe mine.
Tot ce am prevazut acum 45 de ani, s-a mplinit cuvnt cu cuvnt. Pacat de Titi,
de ai nostri, ca n-au mai apucat sa vada... Acum, chestiunea e ce face Backer la
Paris.
- Tanti Virg, o ntrerupse baiatul timid.
- Da, draga... Ai nevoie de bani?... ntinse mna dupa poseta aflata la
ndemna, pe o comoda: am primit ieri pensia... Sunt sigura ca pot face ceva
pentru tine... Sper ca nu te-ai apucat de fumat. E un viciu imposibil...
Crisan dadu din cap, tragndu-si nasul fara batista.
M Dumnezeule! Sa nu i Se fi facut rau! Precis a avut un atac! Am M 111' i ca
se ntmpla o nenorocire! Toata saptamna l-am visat peTiti luparat. Am
presimit, eu nu ma nsel niciodata... Am presimit, I " 1111 nua din ce n ce
mai ambalata, desi nu presimise nimic.
Sc repezi la telefon. Forma nfrigurata numarul dar din cauza tulburarii,
gresi de doua ori. Suna lung, mai ncerca, dar fara i< /uitat. Nu raspundea
nimeni.
Asaltata de gnduri negre si pierita de spaima, si lua poseta si 0 i vi 11 i
n lift fara sa-si dea seama ca plecase n pantofi de doua culori. Btngul-
negru, dreptul, cel de pnza care-i menaja n casa laba Infirma, alb. n taxi,
avu impresia ca se sufoca de emoie.
"Numai de nu mi s-ar face rau".
Simi mnua rece a lui Crisan care cauta instinctiv ocrotire. "Bietul copil! E
si el mort de frica."
* ' -
Gigeta parasi "locuina" scita de un sentiment de uiionemulumire. Cedase
nervilor ceea ce contravenea principiilor ii, isi dezvaluise ntreaga artilerie,
si cel mai deprimant, in ciuda unor ani, muli, de truda riguros controlata se
dovedise a fi ramas vulnerabila. Tnara doamna Paulian si ridicase cu migala,
la serviciu si n familie, distinsa statuie de gheaa, monument de snge race,
Asa ar fi dorit sa fie sau cel puin sa para, ncredinata de impresia
extraordinara pe care o asemenea fotografie o imprima (clor din jur. n
realitate, fusese luata prin surprindere de un galop de evenimente neasteptate
-aceasta constituia o scuza dar nu schimba nimic- si se rafuise cu prima victima
iesita n cale, un"besleaga puturos", nensemnat din toate punctele de vedere.
Tirul trebuia concentrat asupra altei inte si Gigeta ncerca sa se consoleze cu
gndul ca era departe de a-si fi epuizat muniia. "I In

iesea, aveau mosafiri, sau un maldar de teze de corectat.
Ecaterina Stanescu, mama, (ea ncerca de obicei ca mai ndrazneaa) se pierdea
n scuze umile apoi depunea cu grija receptorul transpirat n furca. < - E
prapadita de oboseala, mititica... Munceste mult.
Batrnul; care de fapt nu se opusese deloc iniiativei si n sinea lui
rasufla usurat ("bine ca-i teafara si sanatoasa") replica moale:
- Eu i-am zis... Las-o n rosturile ei. Sa n-o pisam...
Gigeta le ndrepta o privire scurta. Amndoi cascasera ochii fara gene,
semanau mai mult ca niciodata ntre ei, dar n special asemanarea cu doua
zburatoare speriate era mai frapanta ca oricnd.
Amanuntul in sine o scoase din sarite:
- Ce naiba fabricai aici?
Anastase Stanescu si sterse fstcit degetele de cracii pantalonilor.
- Reparam cutia... Copii din bloc. Mama-ta s-a pornit Ia dulceaa de
capsuni... Am gasit mai ieftine, la "Matache"... Stie ca-i palce.
Paulianca si zvrli poseta pe canapea:
- Acu v-au gasit si pe voi zaharelele! Maica-sa ngna pierita:
- N-am stiut ca vii. Adauga, clcndu-si pe inima de gospodina - dulceaa
avea sa fie ratata, neagra ca pacatul -. Daca vrei, sting. O dreg eu mai pe
urma.
- Alte preocupari nu mai avei? Mai ia omul o carte, un ziar, mai deschide
un televizor.
Stanestii se privira vinovai. Dupa cari nu se omorsera, pesemne lipsa de
deprindere, din gazete nu pricepeau rrimic, basca literele puricoase, trebuia sa
spargi ziarul cu nasul ca sa Ie deslusesti, televizor nu aveau.
Ct fusese fata acasa nu-1 ngaduise din pricina zgomotului, mai
preocupari nsa, dincolo de perimetrul imediat al frigiderului si carnetului
CEC, o abrutizasera, alungndu-i pna si pospaiala de cunostine din scoala
medie. Cu vrsta, se trezea (si se mira ea nsasi), folosind tot mai des
expresii deprinse acasa, la Caiacalsiye. care Ie credea de mult uitate.
- Glume?! se mira sarcastic Gigeta. Vad ca nu rde nimeni. Hai mama, nu fi
mai idioata ca de obicei.
Anastase Stanescu interveni mpaciuitor:
- Ia-ne mai pe ndelete, Gigelus. Mama ta e si ea speriata. Parca nici eu n-
am neles tocmai bine.
Fiica-sa l fulgera cu privirea:
- Am vorbit limpede, romneste. Racni: Porcul de Paulian vrea sa divoreze.
Acum ai priceput?
Ecaterina Stanescu, fiarta, ndrazni sa-si ridice ochii.
- De ce, mama? Din ce v-ai luat?
- Auzi! ipa Gigeta, nfgndu~si pumnii in solduri. Din ce ne-am luat?! Mai
bine zi, de ce l-am luat? O rma, un nimic si pe deasupra si porc! Cum
ndrazneste?! Cum?!
Batrna vorbi masinal, ca sa nu taca:
- Stiu si eu mama... Da' pe el l-ai ntrebat?
Paulianca simi literalmente ca pocneste de furie. Ce destin nenorocit sa ai
toata viaa de-a face doar cu imbecili irecuperabili.
- Se mai cearta oamenii, sugera timid Anton Stanescu. Cine zice ca nu s-a
necajit cu omul de lnga el o viaa, minte. Astepi sa se limpezeasca apele si
pe urma... Vezi ca e ca la nceput ncerca sa rda. Ba si mai dulce...
Gigeta si musca buzele carminate: "Trebuie sa ma stapnesc, altfel le sparg
capul". Din pricina efortului, glasul suna dogit:
- Ce sa astept?! Ce ape?! - Azi, la ora 12, e la tribunal, introduce
aciunea de divor mpreuna cu avocatul:
- Are si avocat?! se minuna Ecaterina Stanescu de parca faptul
-
-
n sine -angajarea unui aparator- punea.mo tragediei.
- Din ceva tot v-ai ncins, Gigelus, conchise taica-sau. Nimeni nu baga
actele, asa, din senin. Ct ai fi de mnios, pna ajungi la Tribunal, te
racoresti...
- Din nimic! racni Gigeta. Eu nu ma cert cu nimeni. Cu alt auditoriu,
declaraia emisa la diapazonul respectiv ar fi strnit ilaritate. De fapt,
Gigeta era sincera, iar cu barbatu-sau nu se certasae niciodata. Vreme de zece
ani. Se nselase nsa asupra unui singur aspect: Dinu nu era un docil, sclav
necondiionat recunoscator ca se afla sub porunca unei regine, ci doar
indiferent. Superb, magnific si cu un dracesc sim al umorului indiferent.
Aerele si preteniile "vizigotei" l amuzau gras, iar daca Gigeta i-ar fi auzit
rsul interior - hohote homerice - s-ar fi cutremurat.
Axiome, preluate stafeta din mama n fiica -explicaii imediate pentru orice
tulburare de comportament a "dumnealui", souiui-luminara mintea Staneascai:
- La mijloc e o muiere. Pui gtul.
Gigeta, cu tot orgoliul rascolit, salta capul, naravas:
- Muiere? As vrea s-o vad si eu pe aia!
Substratul era de fapt altul: "Cine se pune, cine se compara cu mine?!"
- Si cu baiatul, se interesa practica Ecaterin Stanescu, cum ramne?
Pe Gigeta, ntrebarea o gasi nepregatita. La Crisan, prinsa de avalansa
evenimentelor, nici nu apucase sa se gndeasca. Rosti scurt
- nca n-am divorat. Batrnul si umezi buzele:
- Daca... daca el o ine tot hais! nu-! poi razgndi. Suntei prea
tineri... Si nici cu de-a sila nu merge, fata mea. Ce? l priponesti cu poliia?
Mai e ala trai?
- Tase! l opri speriata nevasta-sa.
- Facei cum vrei, dar eu va spui una...
Se ntrerupse cautndu-si cuvintele. Inima i batea strangulndu- i glasul
si respiraia. ndeobste, nu se manifesta, fusese toata viaa umil slujbas, umil
tata de familie. Dar acum, indiferent de consecine, trebuia sa vorbeasca.
Fiica-sa l masura ironic:
- Abia astept sa ne-o spui pe aia, una\
- Ti-o spui, Gigelus. Acolo unde nevasta si dispreuieste barbatul, si unde
barbatului i s-au aprins calciele dupa alta, nici copilului nu-i mai e moale.
Lasa sa va judece Tribunalul si cum s-o alege, asa va fi bine. Voi cum credei,
eu i-am zis ce gndesc.
Gigeta l pivi lung. ntreaga faptura parea nclestata, concentrata ntr-un
efort maxim. ntreba, abia miscnd buzele:
- Unchiul Fane, v-a mai sunat?
Maica-sa, cu gndurile ndreptate spre viitoarele, inevitabilele necazuri,
n-o auzi:
- Ce-ai spus?
- Ziceam de Fane... Mai stii ceva de el?
- Nu, mama... Cred ca-s pe puin trei-patru ani de cnd nu ne-a mai cautat.
Nu-i asa Tase? Continua fara sa astepte raspunsul: Da' ce, ai vreo nevoie?
ntrebam la telefon.
- Sper ca nu s-a schimbat, spuse Gigeta ca pentru ea. Batrna facea
socoteli, clipind marunt cu ochii n tavan.
-... asa tre' sa fie... Trei-patru ani... Ba, nu!... Cinci... Cnd am
zugravit si l-am cautat pentru ICRAL... Nu-i asa Tase?
Batrnul Stanescu simi o strngere de inima si ramase cu ochii aintii n
presul de crpe care ocrotea covorul.
*
Cineva bombarda soneria, sase ori sapte impulsuri, ntr-un staccato violent.
Gioni Diamandescu se uita la ceas, apoi la Dinu.
- sta-i precis Nelu. Numai el suna asa, de nebun.
O tresarire de spaima trecu prin ochii tnarului Paulian. Instinctiv, dadu
sa se ridice dar se stapni. Aprinse nervos o igara, fara sa-si dea seama ca
ultima, neterminata, ardea nca pe marginea scmmierei.
Diamandescu zmbi:
"ncepe sa fie al naibii de distractiv", si se ndrepta spre vestibul.
Tirul' soneriei fusese reluat agresiv, simeai nerabdarea celui din faa usii.
Nelu Ciprian. si facu intrarea, exploziv, vulcanic, n nota obisnuita.
- Urai Credeam ca nu suntei acasa. Unde-i Nina? Gioni zmbi:
- Imagineaza-i ca unii e originali si mai are si serviciu,
- ncerc, raspunse Ciprian si se repezi cu mna ntinsa spre Dinu. Salve,
fecior! mi pare bine ca te vad. How doyoudol
Paulian si ridica privirea dar nu sesiza nimic dincolo de expresia deschisa,
luminoasa. ncerca sa para indiferent, -Soandso...
Nelu se ndrepta spre bufet. Ceru din ochi avizul gazdei si si turna vodca
ntr-un pahar impresionant. nchina n aer si izbucni: ,
- Dinule, de fapt pentry tine am venit, Ma, voi ai nnebunit? Asta va
preocupa pe voi acum, nainte de alegeri?
Tnarul Paulian, cu ochii n fundul cestii de cafea, rosti ncet:
- Nu stiu la ce te referi. Diamandescu se amuza copios:
- Fii puin mai subtil
- Ce subtil, dom'le? .exploda Nelu Ciprian. Suntem amici de-o viaa, nu
facem pe ipocriii! Mi-a povestit Dora...
- Ce i-a povestit? se interesa Gioni dulce.
- Nu fa pe isteul! Au intrat n damblaua divorului.Tsai-va dom'le, de
prostii! Cum suna textul!... "Avem chestiuni arzatoare la ordinea zilei..."
- Alea de la "P.N.T.C.D."? se interesa Gioni.
Ciprian dadu din mna " nu discut cu neseriosii", si se adresa exclusiv lui
Paulian:
- Dinule, si comunic o parere personala: o nevasta, ct de rea, e mai buna
dect una noua. Cel puin stii la ce trebuie sa te astepi. Banuiesc c-ai picat
dupa vreo pipia... Fa-i numarul si...
- Ia te uita! l ntrerupse Diamandescu rznd, asa procedezi tu? Completa
maliios: (savura nespus situaia. Ciuprian pleda pentru o situaie n care era
n primul rnd implicat fara s-o stie, Dinu traia toate nelinistile
"tradatorului"). Sunt curios ce parere are Dora...
Ciprian i ntoarse spatele;
- Hai sictir! Asta voiam sa-i zic, Dinule! Puncteaza damicela si gata!
Salcmi n floare si o pereche de fese mai nostime, nu-s deajuns pentru o
separaiune!
- Poate ca nu-i doar o damicela, protesta moale Dinu Paulian. Respira ceva
mai linistit. Un fapt era-limpede. Nelu vorbea la modul general, nu stia nimic.
Ciprian si pipai nervos buzunarele, verifica precipitat si masinal daca nu-
i lipsesc cheile, igarile, bricheta si sari, efectiv sari, de pe scaun.
- Baiei, ma grabesc! Suntem n plina campanie... Fugi! Dinule, prezinta-mi
cucoana. Diagnostichez la fix. Dar oricum, nu merita.. .Gndeste-te bine, i
stau la dispoziie.
Diamandescu rse:
- ntre doua mitinguri n "Piaa Universitaii"? Nelu Ciprian se repezi spre
usa.
- Nu discut cu tine politica. Esti nul! Zero!
- O.K.... Apropo... Ce-ai zice daca Dora i-ar face o figura asemanatore?
Identica si la fel?
Ciprian se opri cu mna pe clana:
- Adica? Ce vrei sa spui?
- Sa-si faca damblaua cu un tip oarecare - in seama de ce i-ai recomandat
lui Dinu- si pe urma ''suntem oameni constieni si responsabilii am revenit la
intinerarul normal, trebuie sa ne concentram pentru alegeri..,"
Ciprian l privi lung!
- Tot nu neleg...
- Pai tocmai asta e, rse Diamandescu si turquoiseie din privire i se
aprinsera. Ai fi la fel de... generos?
Nelu Ciprian i prinse reverele bluzei, aproape ca-1 ridica:
- Ce vrei sa spui? Ca Dora... ncepu sa rda: Parca faceai bancuri mai
bune...
Anchetatorul scuipa smburele de caisa si-l arunca pe fereastra deschisa. Se
ntoarse fara chef la masa de lucru.
Daca ar fi fost aipa el i-ar fi adunat pe top. la un loc, le-ar fi tras o
paruiala pe cinste sa-si bage minile n cap, i-arfi expediat acasa cu un sut n
fund si ar fi clasat dosarul. Crimele astea pasionale i se pareau neserioase,
pierdere de timp preios, ctd probleme cu adevarat importante, grave - uite
vagonul colea, pe, si lnga birou! - asteapta sa fie rezolvate.
"Pasionalii", i explica urnii coleg, nu simtpeiiculosi I-a apucat odata
amokul, dar nu recidiveaza Da' apropo de amolc. Ce nu pricep eu, dom 'le, e alta
chestie! Accept, pot sa accept ca astia, componenii triunghiului, zi
patrulaterului conjugal, cnd opaie cadril prin preajma si al doilea so
inocent, avem de-a face cu doua perechi, nu? Zic dara, pot nghii ideea ca toi
patru, nfiebntai la glande se acanesc...
Colegul l privi amuzat.
-Dar ce nu pricepi?
Anchetatorul zbiera:
-Ca nici ailali din jur, nu ramn normali!! Top. parca nnebunesc la ficat!
Oameni n toata firea, unii cu posturi de te ia ameeala si pierd minile, se
vra singuri n rahat.
-n fond, ce-ipasa? Treaba lor...
Celalalt se holba vnat de furie:
-Cum ce-mi pasa, desteptule? Cum ce-mi pasa, cnd fiecare ascunde un satr
n sutien sau n izmene?Si atunci te ntreb: Cine l-a scos?
Celalalt ncepu sa-si vada de treaba plictisit:
-Hai ca exagerezi! nti, ca nu s-a lucrat cu satrul, doi!, ai n obiectiv
cel puin trei-pami amari care ies categoric din cauza.
-Esti amabil sa-mi spui si mie care ar fi aia?
-Nu. - M - ,
4. Nasturele de pine
Se trezi cu o gura amara - colecistul - si gndul, nfipt ac n inima, la
altercaia avuta cu Gigeta.
-Dumnezeule! sopti nspaimntat... Ce orori ne-am spus! Chiar daca le
gndesti, nu-i asa, le ii pentru tine.
l nalucea faptul ca n saptezeci si cinci de ani nu avusese o singura
discuie att de violenta, un schimb de... de epitete att de brutal. Chiar
ieri..., dar ce ieri?! pna mai acum cteva ceasuri, nu i-ar fi trecut prin
minte ca ar putea fi subiectul unui astfel de incident.
-Da, da... De neconceput. De neiertat.
MSi daca se gndea bine, n viaa lui nu asistase la ciocniri agresive si
vulgare. Bineneles, nu punea la socoteala scandalurile ntmplatoare ale
strazii sau din tramvai, cu termeni oribili care-i jigneau urechile; de acestea
avea grija sa se ndeparteze, anticipnd chiar staia de coborre, stergndu-le
din memorie asa cum te grabesti sa curei urma lasata de un gndac strivit cu
papuc. .1.
Tremurnd - verigheta i clananea pe pahar - izbuti sa nghita pastila de
Rudotel. Se lasa n fotoliu prudent, parca menajndu-si genunchii si si trecu
masinal degetele peste maldarul de nasturi. Nu nregistra acustic miscarea si,
dintr-odata, realiza ca n casa staruie o liniste ciudata. Amuisera toate: Si
tic-tacul pendulei, si rasuflarea frigiderului, prin fereastra deschisa nu
patrundea nimic din sonorul entomologie ai gradinii, sau cel, ceva mai
ndepartat al orasului.
l napadi un val de spaima. Surzise! Pe neasteptate, un gen de atac desigur
din cauza tulburarii... Disperat, si ndrepta instinctiv


ochii spre gradina.
Crisan izbutise sa se caere pe rama ornamentala a ferestrei de la pivma. I
se vedea doar capul nspaimntaL Qjpilul plngea si dupa miscarea buzelor era
limpede ca striga, dar batrnul Paulian nu distingea nici un sunet. Buimacit,
rezemnd mobila si zidurile, ajunse n antreu si izbuti sa deschida usa. Crisan
si n spatele lui Virginia l priveau speriai.
Virginia nghiise imediat un calmant si ncerca sa-si revina. Epuizata,
realmente prabusita n fotoliu, si facea vnt cu "Romnia libera".
- Doamne, Dumnezeule! ngna Paulian repetnd rusinat. mi pare rau...
- Ti-am spus de o mie de ori sa renuni la porcariile alea. Ca poi sa faci
o infecie sau sa surzesti de-a binelea -am auzit de o gramada de cazuri, nu mai
zic- dar sa bagi oamenii n friguri e inadmisibil! Puteam sa fac un infarct.
Crisan, mai adineauri disperat, cu labilitatea caracteristica vrstei, luase
liftul din zbor si acum zburda pe piscurile fericirii. ,
- Coco, explica, nu se culca niciodata fara dopuri n urechi.
- Asa e, recunoscu Paulian zmbind stngaci... Sora-sa dadu din umeri:
- Ce sa-i spun, esti destept!
- Draga mea, tu nu nelegi, tu locuiesti singura... Eu traiesc cu oameni
tineri...
-Ei si?
- Am un somn dificil... Simt nevoia sa ma izolez.. Ce vrei sa fac?!.,. Am
uitat sa le scot... Poale... Poate, sovai, am avut si eu motivele mele.
Virginia se nviora brusc:
- De asta am si venit! Ce s-a ntmplat, draga la voi, ca eu nu neleg
nimic?
Manole Paulian. i-l arata din ochi pe Crisan: "Nu putem vorbi n faa
copilului..."
Sora-sa dadu din mna nerabdatoare:
- Vezi-i de treaba, stie tot! El mi-a spus de scandal.
Baiatul avansa un pas n semn de confirmare si dnd de neles n acelasi
timp ca nu accepta sa i se faca vnt. Manole i ndrepta o privire interogativa.
Se simea speriat. Era destul de prost ca n casa se petrecusera lucruri urte,
faptul nsa ca baiatul avea cunostina de ele i se parea cel mai grav.
- V-am auzit, declara Crisan scociornd covorul cu degetul gros care-i iesea
din sandaua decupata, ai facut-o pe mama vizigota.
Batrnul ncepu sa tremure:
- mi pare rau, Crisan... Foarte rau,.. N-am vrut s-o jignesc pe mama.ta...
Nu esti suparat pe Coco, nu-i asa?
Baieelul, jenat de scuze si mai ales de tonul umil si baga degetul n nas.
Se simea intimidat si nduiosat n acelasi timp, nu stia cum sa scape din
situaia ncordata:'
- Daca... daca vrei, eu pot sa va culeg niste cirese din gradina. Sunt
rosii, rosii! Pe cuvntul meu?
Virginia i zmbi cu toi dinii:
- Mi-ai face o placere grozava. nca n-am mncat ciresi anul asta si stiu ca
ale voastre sunt extraordinare.
Baiatul scoase un chiot Winnetou si o zbughi pe usa.
- Ce copil delicios! Atat de spontan!
- Da, sopti batrnul cu ochii umezi. E un copil bun... Prea bun. Virginia se
ndrepta cu o miscare energica:
- Zi, draga, ce-a fost? Cum s-a ntmplat? Din ce-am neles de la baiat, v-
ai spus lucruri ngrozitoare.
- N-am stiut ca aude... Credeam ca-i la scoala...
- Lasa-1 pe baiat! facu excedata sora-sa. E copil; uita... Paulian si
ridica ochii timid:
r'Nrm procedat bine, dar... dar m-a provocat, ma jignit si m-a insultat. Niste
cuvinte... niste cuvinte... Virginia l ntrerupse:
- Nu trebuie sa-mi repei toate mizeriile. Explica-mi nsa motivul. Asta ma
intereseaza, nu mahalaua!
Manole Paulian tacu cteva clipe. si aprinse n cele din urma o igara.
- Ci vorbeste, odata Manole, si nu ma mai fierbe! De dimineaa stau ca pe
ace.
- Dinu vrea sa divoreze,
- Oh, la, tai rse Virginia si se destinse dintr-o data. De cte ori n-am
divorat eu de Titi!...
Adevarat. Fulminani amndoi, soii lonescu se despareau "definitiv", cel
puin o data pe luna. Virginia si facea valiza, lua o birja si dadea glon la
coana Agepsina. Maica-sa se obisnuise, i inea odaia pregatita si cnd se
apropiau iarna ori vara de mijlocul lunii, obisnuia sa se adreseze slujnicii:
"Vezi ca poimine suntem n 15. Tre' sa vina conia Virgi. Primeneste
asternutul si grijeste sa avem smntna proaspata n casa. Da' nu mai lua de la
oltean ca-i falsa..." Daca era iarna, completa: "grijeste de soba!".
15! De ce exact 15, mult 16 ca era februarie sau august, potriveala
cercurilor ramnea un mister pentru coana Agepsina. La nceput, crezuse ca-i
vorba de o coincidena. Ulterior, regularitatea desparirilor exclusese ipoteza
de. ntmplator, O primea pe fica-sa, zmbind cu ironie ngaduitoare:
- In locul tau, eu n-as mai desface geamantanul, Sau i as lasa definitiv
aici.
Virginia navalea n casa. gura mare si declaraii belicoase nca de pe
scari:
/\, nu! De data asta e de-fi-ni-tiv! Nu mai exista cale de ntoarcere,
asta-i categoric!, sunt hotarta. Sa-1 chemi neaparat diseara pe Stambuliu, sa
bagam actele nentrziat.
- Mai asteapta doua-trei zile. Ne rde omul ala, mi crapa obrazul de
rusine. Barem, cheama-1 pe altul.
- A! De ce?! De treizeci de ani e avocatul nostru, el a intocmt actul dotai
cnd ne-am luat, stie care-i situaia, ne cunoastem de-o viaa!
Peste doua, mult trei zile, se mpacau. Titi aparea n mare inuta si birja
ncarcata de flori. Virginia l pndea din spatele perdelelor, emoionata ca o
fecioara. l primea coana Agepsina n salon, inndu-i discursul circumstanial
(mosnegesco-blajin- nelept) si care cu vremea avea sa ramna acelasi, pna la
ultima silaba. Ritualul devenise imuabil, ca toate ritualurile.
"Fii si voi mai stapnii... intrai n gura trgului... Rd slugile Iii in
unghere.'.. Virgi e mai iute, temperamentoasa ca toate Paullencele, dar te
iubeste... Tu esti barbat si militar peste!... Fii tu mai cumpanit... Daca vezi
c-o ia razna, dezmiard-o si sa vezi cum se domoleste... Asa a fost ea de mica...
O potoleai cu vorba buna..."
Se ridica apoi greoaie si parasea salonul:
- Hai, acum sarutai-va si sa nu va mai inei de prostii. Ma duc doar sa
vad unde ine bucatareasa ca diseara am oaspei... Bine ar fi sa ramnei si
voi...
Virginia si facea o intrare ofelica n salon. Ochi plecai, rochie diafana,
expresie suferinda, vag ofensata. Titi cadea n genunchi. Decalara retoric, text
de foileton cu tremolourile lui Toni Bulandra, amant consacrat n piesele
bulevardiere ale anilor '30:
- Iarta-ma, adorata mea! Esti oare n stare sa ma ieri? ,
La plecare, coana Agepsina i nghesuia Virginiei un plic cu cteva mii de
lei. Lnga fereastra, Titi, tragnd cu coada ochiului, se "facea" atent la
peisajul strazii.
- Ia asta, soptea batrna, si sa fii cumini. Am si eu o vrsta, se arata
suparata, si am obosit de atta zbenguiala...
Mai trziu, coana Agepsina avea sa-si dea seama ca "desparirile"
interveneau totdeauna dupa epuizarea venitului lunar, respectiv solda lui Titi
si renta Virginiei. '
Batrna nu se supara; "La o urma, sunt copiii mei. Dect sa ma fure
arendasul sau vatafii, mai bine le dau lor. Parca ce, bietul lorgu a plecat cu
cheile de la Wertheim'lV
O sclipire vesela se aprinse n ochii lui Manole Pauliari:
- Sa nu te superi, Virgi... n fond, de ce te certai cu Titi exact pe 15 ale
lunii? ntr-adevar, n-aveai bani si atunci va sarea andara din orice, sau
pretext ca sa mai scoatei ceva de la mama?
Sora-sa ncepu sa rda:
- Uite la ce fleacuri te gndesti tu acuma... Cred ca si una si alta...
Spune ce-i cu Dinu...
Batrnul intra ntre umeri, brusc nfrigurat:
- Problema e serioasa... A facut o pasiune... l simt foarte prins.
Niciodata nu l-am vazut asa. n orice caz, nu cu Gigeta,
Virginia se apleca peste masa:
- Da-mi o igara. N-am voie dar pentru o singura data... Cine e
spleondoarea?
.--N-o cunosti... Cineva din anturajul lor. <
- Ca de obicei! Schimbul de parteneri ntre prieteni intimi. Vezi, de-aia n-
am acceptat nici eu, nici Titi le troisime, amicul casei.
Paulian schia un gest de iritare:
- Pentru numele lui Dumnezeu, nu despre voi era vorba acum... O cheama
Dora...
- Cum se prezinta?
Batrnul si netezi cu un gest mecanic parul bine pieptanat:
- Hm, trebuie sa recunosc qu'elle est trs bien de sa personne.,.
l| nui i M.ivrodin. Ut'ii Virginia cu sprncenele ridicate. Atunci vad foarte
rulment bclle, mais resistible... Biata Ilenua... Stii ca a i. Abia mplinise
85 de ani...
| mal ntrerupe, facu Paulian, ca-mi pierd sirul. Dora i
iraordinar... Vreau sa zic Ilenuei. Are o elegana IHA plina de graie. Ca
o dalie.
eco, opina batrna. Ilenua era ca un cuptor ncins.
i mfl-ma cu Ilenua, uitnd ca el nsusi o evocase pna atunci
i irel ori. Poate n-am nimerit eu floarea. i spun ca e foarte,
<-
Inia ncepu sa se joace cu medalionul de la gt. Era o discreta, de care nu se
desparise dect n cei patru ani mii |n nchisoare: Sfntul Anton de Padova
care atrna pe i. 111 n i mor elevelor de la "Notre-Dame". i >i;iga Manolache,
n definitiv, nu asistam la primul divor. Se
I oamenii si pe timpul nostru. Doar sa nu fe o simpla
nun si pe urma sa Ie para rau. Eu n locul lui Dinu as mai i i i, ,i ma
clarific. Bltrftnul rse ncetisor:. Dinu n-o sa faca nimic din ceea ce ai face
tu n locul lui. , i ii nci ce vrei? se oar batrna.
i n? Nimic, scumpa mea, surse blnd. mi face placere ca ai n 11,11. i r nu
eu te-am chemat ca sa ne consultam.
11 i'jnia ramase o clipa interzisa, apoi ncepu sa rda: . Cred ca ai dreptate.
Ce va facei cu Gigeta? Un fior fulgera spinarea lui Paulian. Nu stiu... E de-a
dreptul fioroasa. Am trait zece ani cu ei si ii un (imoscut-o... Acum o cred n
stare de orice.
- Ce o deranjeaza? Ca l pierde pe Dinu sau doar statutul de femme maricel
Manole Paulian o cerceta nedumerit:
- Nu m-am gndit sa fac distinciunea. Voi, femeile, suntei mai subtile.
Poate... poate ca-1 iubeste mai mult dect ne-aro nchipuit noi... Eu, asa, n-am
vazut mare lucru...
- Ce voiai sa vezi? rse Vnginia. Probe zdrobitoare? Sa-si taie nasul? Sa se
arunce de la etaj? ncepu sa filozofeze: Uitam mereu ca cele mai puternice
dovezi de dragoste le constituie acea mulime de amanunte, imperceptibile pentru
oricare altul dect cel iubit. Nu stiu unde am citit asta, dar are dreptate.
- Poate, ofta neatent batrnul, poate ai dreptate, dar eu stiu ca nu e bine.
Nu e bine deloc. Si parca am o frica...
Virginia l cerceta curioasa. I se parea foarte schimbat, subred si
batrn... batrn!! Avu senzaia ca toate acestea venisera pe neasteptate sau
poate se petrecusera mai de mult dar ea nu fusese atenta. i puse mna pe bra
si glasul rasuna plin de compasiune:-
-. Asculta-ma, mon ami... Sa recunoastem ca niciunul dintre noi nu a fost
prea ncntat de acest mariaj. Poate ca de data asta, va reusi mai bine.
- Si... si baiatul? Te-ai gndit la baiat? Batrnului i tremura barbia a
plns.
-Mais voyons, Manolache, exclama Virginia stoarsa de mila, Am trait noi si
mai rele.
- N-o cunosti pe ea... N-a cunoscut o nimeni. Poate Dinu. Stai! Ramase cu
urechea aintita spre usa. n sufragerie se auzeau
zgomot de sticla sparta, ipetele lui Crisan, bufnituri. Usa se deschise izbita
brutal de perete. Gigeta se opri n prag. Batrnii o privira ngrozii. Cu parul
si rochia n cumplita neornduiala, cu figura devastata de furie ucigasa, arata
ca un vulcan n plina erupie:
- Mes hommages, mosnegilor! ce conspirai voi acolo?
n sufragerie, Crisan plngea. Batrnul nregistra abstract scncetele,
Virginia, spontana n general cu un snge rece proverbial n familie, ramasese
fara grai. Gigeta rse sinistru:
- Ei, bine, chers amis, n-o sa va mearga... Adauga, intind-o pe batrna: E
preferabil ca fiecare sa-si vada de treburile si de casa lui.
Virginia, oparita, ramase cu ochii la soldurile late ale Gigetei. Batrnul
tremura, sovaind daca sa nchida ori nu usa n urma ei.
- E crncen, sopti Virginia. Mai rau dect orice mi-as fi nchipuit.
- Ti-am zis eu...
Sora-sa se ridica, neasteptat de usoara:
- Plec... N-are sens sa mai stau. Manole o privea neajutorat.
- Da, cred ca da... N-are sens...
- Vino sa dormi la mine. Aici e o atmosfera imposibila...
n sufragerie, ghemuit la picioarele bufetului, Crisan cu capul pe genunchi
si ascundea obrazul. Facea eforturi sa nu plnga dar trupul firav era scuturat
de sughiuri. Pe covor zacea farfuria sparta. Ciresile, unele strivite n
picioare, se risipisera, "boabe de lacrimi sngerii", picta Virginia n gnd. S-
a nfuriat pe copil ca ne serveste..."
Se despari de Paulian la poarta gradinii:
- Nu ma mai condu... Gasesc eu un taxi. Vino la mine. Vorbesc serios. N-ai
nevoie de emoii...
Era att de tulburat, nct nu mai simea durerea din talpa piciorului.
Privita din spate, ar fi fost de nerecunoscut. Mergea fara sa schiopateze cu un
pas sigur, pe care nu-1 mai avusese de peste douazeci de ani.
Acasa, si smulse hainele de pe ea si deschise larg balconul. Ar fi facut un
dus, dar se simea la capatul puterilor. nghii un paharu din ntaritorul de
care se folosisera toate femeile din familia Coanei
Agepsina - o licoare din visinata, antinevralgic si sirop de lemn - si se simi
mai reconfortata.
"Am banuit totdeauna ca e ceva dubios la mijloc. Nici pe Titi nu 1-a convins
mariajul lor. A fost ceva, dar nu stiu ce..."
Se apropie anevoie de pat. Durerea din talpa o fulgera din nou.

O astepta la iesirea din tura - lucra la farmacia de lnga Tribunalul Mare
si, fara sa ina seama de mulimea strazii, o strnse puternic n brae; cteva
clipe, avu senzaia ca nu se vor mai putea desprinde.
Dora se zbatu speriata:
- Esti nebun. Te rog... Ne vede lumea...
De emoie - spaima, dragoste patimasa, bucurie, dar mai ales spaima - i
venea sa plnga.
- Mi-a fost groaznic, oribil de dor...
Dora nu se lasa luata de bra si ncepu sa alerge. Era zapacita de emoie,
nu se uita pe unde paseste si doar o minune facu sa nu se mpiedice; purta
sandalele cu tocuri foarte nalte, inute n cteva bride subiri; Trecatorii
ntorceau capul dupa femeia supla, eleganta, cu totul iesita din comunul strazii
si care n mod vizibil se afla prada unei mari tulburari. Rareori ntlnesti
superbe indiferente la ochiul uliei. Si tocmai indiferena afis, acel aer
ostentativ distrat - "nu vad pe nimeni, habar n-am ce se petrece n jurul meu",
ignorarea simulata a efectului produs de propria persoana, tradeaza preocuparea
si nregistrarea atenta a fiecarui omagiu adus de privirile semenilor.
Era de fapt comportarea obisnuita a Dorei n zile obisnuite Acum nsa se
simea ca o fiara fugarita, cauta instinctiv discreia zidurilor pe care aproape
le stergea cu mneca bluzei si gonea simind nevoia sa ajunga undeva... Undeva,
nu stia unde... Trebuia sa existe un liman, un adapost..
Dinu o prinse hotart de mna, mpiedicnd-o sa traverseze anapoda, fara sa
ina seama de traficul bulevardului care, nestrunit de vreun stop ori agent de
circulaie se desfasura haotic sub ploaie de njuraturi, claxonat isteric si
scrit de frne.
Mna Dorei, umeda si rece, ramase prizoniera.
- Unde mergem? sopti privind inta capul unei fetie din faa lor.
Se agaase de sacosa maica-si si asteptau sa traverseze. Avea doua codie
mpletite foarte strns iar n loc de funde, doi fluturi din email rosu.
"Cararea e strmba... maica-sa a fost grabita de dimineaa, sau fetia n-a
avut rabdare..."
Dinu i cuprinse umerii: : - Ca de obicei.
"Boata" lor, o bomba fauita la repezeala, se afla pe Bibescu Voda, la
parterul unui imobil vechi, scapat de demolare. Nu le placea, dar le convenea:
era aproape de farmacie si, frecventata doar de lumea din cartier, barbai de
condiie foarte -modesta, oferea n principiu sigurana. O descoperisera n
primele zile de itinerar adulterin pe cnd asi cautau eternul petit coin al
clandestinilor. "Nu-i "Ritz", dar cel puin aici nu trebuie sa ntoarcem capul
de cte ori intra cineva n local".
si repezira amndoi minile peste masa, cu acelasi geamat de cautare
nfrigurata. Dinu prinse n ultima clipa unul din pahare, gata sa se rastoarne.
Barmanul, un oaches spre 40 de ani, i contempla cu o mna sub falca. Prima oara
i intrasera n pravalie cam pe iarna. De la nceput ii luase n faruri alt soi
de musterii dect cei obisnuii Alta stofa, alt staif, alt "ma scuzai si
pardon!". Nu era greu de ghicit ce cautau n bomba lui.. Fleul nsa, (adica
Dinu) i credea prosti pe alii. La nceput, comanda un whiscky si un Campari
pentru doamna... Mai ncolo, cnd ajunsesera clieni de aproape fiece zi,
Campari-ul l cerea pentru "nevasta-mea".
"stia sunt nsurai si eu mi-s clauzal D-aia n-are ambii vereghete
gemene?".
El nu parea cine stie ce, "condica si Dacie schimbata o data la
/
douajd'ani, dar cucoana era corn U/ocol < implementata > peste tot si lipicoasa
sa umpli Bucurestiul de afise!".
Dora ncepu sa plnga. Discret, mut, menajndu-si rimelui si straduindu-se
din rasputeri sa se stapneasca. Dinu o simea la capatul puterilor. O
considerase o femeie puternica, i admirase mereu aplombul, sngele rece,
sigurana n miscare si reacia controlata; aveai impresia ca este o persoana pe
care nu o poi lua prin surprindere. Ochii i se aburira de duiosie, un val
fierbinte de dragoste i napadi ntreaga faptura. Pe femeia aceasta o iubea cu
toata puterea sufletului, n fiecare zi mai mult, mai mult dect orice, dect pe
oricine.
- Nu plnge, o alinta. Tu esti o fetia puternica. Dora ncerca sa
zmbeasca.
- Si eu credeam la fel. Puternica. Si nesentimentala. Probabil tiu m-a pus
nca nimeni la ncercare. Nu ne cunoastem niciodata.
- Fetia mea...
- Te rog nu ma alinta. Abia ma stapnesc sa nu ma dau n spectacol, Paulian
si retrase mna.
- Sa ncep sa te njur? Sunt de acord cu orice, numai sa-i fie bine. De ce
suferi? Ct suntem mpreuna, nu putem fi nefericii.
Dora deschise poseta. Scotoci dupa batista si si tampona usor ochii.
- Poi sa-i sufli si nasul, zmbi Dinu. n stabilimentul asta, ine... Nu
mi-ai raspuns. Ce te doare?
Ochii mici ai Dorei goneau speriai:
- Sunt tulburata... Mi-e frica... Nu-s obisnuita... Dinu ncepu sa rda:
- Te ador... N-are nici o legatura... Mi-ai amintit de matusa- mea, Virgi.
Acum civa ani, o prietena si marita nepoata si i-a cerut niste informaii
legate de ceremonie. Virgi, care stii ca a sarit din 80 de ani, i-a raspuns cu
naturalee: Nustiu,/7Mc/ze7e... Nu m-am mai maritat de mult..."
Dora nu-1 asculta. Se uita distrata pe vitrina localului. Pesty drum, un magazin
nca de stat, etala obiecte de uz sportiv alaturi de igari, sticle Pepsi,
Aranciata, hrtie higinica si prezervative pe care inexperii le confundau cu
minisocolatele.
- Cnd ma gndesc sa ma duc acasa, ma ia cu frig. Dinu Paulian ofta:
- Nelu nu stie nimic, i-am mai spus-o,
- Tie i-e usor... Ai trecut hopul.
Paulian se ridica si trecu pe scaunul de lnga ea. O cuprinse de umeri si
si apropie obrazul. Barmanul facu cu ochiul spre debarasatoare.
- Au trecut la acute. Cineva plnge sigur n noaptea asta. Debarasatoarea, o
dragalasa de vreo 18 ani, nu nelese mare
lucru dar rse cu miez. Seful era om de familie, cult. Pna sa se privatizeze,
cntase n Corul Sindicatelor.
-... de ce nu procedezi la fel? De ce nu, Dora? Soapta devenea din ce n ce
mai nfierbntata: Fii raionala... Tot la divor ajungem amndoi.. De ce sa
risipim atta timp minunat pe care l-am putea petrece mpreuna?
Dora, ghemuita asupra mesei, scnci:
- Nu stiu... adica stiu. Mi-e tare frica. Sunt lasa. Nu ma simt n stare sa-
i vorbesc.
- Ia-i valiza si lasa-i o scrisoare.
- Nu i se pare mrsav?
Dinu ofta si si trecu mna peste barbie, de parca ar fi ncercat calitatea
lamei folosite.
- Ma lasa totul rece. Totul e sa fim mpreuna. Nu-mi pasa de
nimic!
Dora l privi drept n faa: -Esti feroce,
- Nu. ndragostit nebuneste. Ca sa nu e pierd, cred ca sunt n stare sa si
ucid.
Femeia i strnse degetele. Rse amar:
122
123
- Si Nelu... si tu... Nu mi-ai spus... Cum i s-a parut Gigeta? Cum a
recaionat?
Paulian si ndrepta torsul si lua nca o nghiitura. Se uita la paharul
aproape gol. Facu un senin barmanului:
- nca unul!... mi nchipui ca nu crede. Nu concepe, mai precis. E prea
"mare" pentru a putea fi abandonata. Bref, n-a acceptat sa discute. Era
"fatigata" si, n consecina, m-a trimis la plimbare. Nu-mi bat capul, dar...
Expresia brusc ncremenita a Dorei i taie vorba. i urmari direcia
privirii. Dinti, nu descifra bine silueta subire si totusi dizgraioasa din
cauza soldurilor late, care se oprise un pas dincoace de usa.
- Gigeta! sufla masinal Dinu.
Se priveau toi trei, ncremenii. Barmanul, liber (clienii ncepeau sa pice
dupa caderea serii) surprinse si, mai ales, intui situaia. " Se lasa cu caft".
ncepu sa stearga precipitat paharele de pe bar, verifica securitatea
sticlelor expuse n galantarul din spatele lui asediat de presimiri tip
secvene western: ncaierare generala, mese rasturnate, scaune zburatoare,
capani sparte, plonjoane spectaculoase n strada, direct prin vitrina.
Fara un cuvnt, Gigeta ntoarse spatele si iesi. n linistea localului, i
auzira pasiipunctai de tocurile"cui" care se ndepartau.
Barmanul si turna o bere "Pilsen" si comenta n gnd, cu ochii spre reclama
"Marlboro", agaata deasupra televizorului:
"Voala de vezi o pilda de maniera... Boierii, tot boieri!"
n fond, se simea dezamagit.
* -
Manole Paulian stia. Si mai stia ca de ani de zile ncercase sa uite cele
povestite de Dinu ntr-o noapte de Craciun, depozitnd torni ntr-unui din acele
sertare unde nu se umbla, unde nu umbla nimeni. Minunatul sau spirit de
conservare, oroarea de urt, urt n toate sensurile, l ajutasera nca o data.
Copil fiind, nu suporta sluenia, iar cnd o ntlnea concreta, se ntorcea cu
faa la perete si ncepea sa plnga. Evita cabinetul de lucru al lui Conu Iorgu
din pricina reproducerilor dupa cosmarurile lui Goya, de biata M-lle Mercier,
guvernanta, si amintea si azi cu remuscari. Elveianca era cu adevarat hda,
chipul - nsoire ntre o cioara si un cimpanzeu. Nici vorba buna, nici
povestile minunate de pe malul "Aar"-ului natal, nici dulcimile nu-1 puteau
ademeni pe Manolica. l nspaimnta mai cu seama rsul cu dini neasteptat de
frumosi. Copilului de 5 ani nsa constrastul i se parea si mai monstruos si
ncepea sa urle. Urla toata ziua. Iniial, parinii ncercasera sa nu. ina
seama de "o reacie absolut anormala si care n nici un caz nu trebuie
ncurajata", dar cnd baiatul ncepu sa aibe cosmaruri, iar febra sa alarmeze
zilnic, se recunoscura nfrni. M-lle Mercier -numai lacrimi - fu concediata cu
mii de scuze si compensata cu salariul pe un an.
n noaptea aceea de Craciun, ascultase siderat povestea lui Dinu. Se simise
consternat si oripilat dar cu timpul nregistra totul la rubrica inventar mort.
Dinu era baut si n afara de aceasta, totdeauna tindem, pe stari de spirit
acute, sa ne exageram necazurile. Batrnul si amintea chiar, ca dupa ce Dinu se
dusese n sfrsit la culcare, pentru a-si alunga gndurile negre, deschisese
cartea unui englez care descria o croaziera pe Adriatica Ia 190. Ce poezie! Cta
culoare... Gradinile de portocali din Corfu, pieele sale att de pitoresti,
padurile de maslini unde danseaza cu patima dezlanuita tinerele fecioare ale
Greciei...
A doua zi, Dinu, mahmur, i strecurase n treacat un "m-am cam pilit azi-
noapte, am ndrugat o gramada de tmpenii. Nu trebuie sa le iei n seama.
"Am uitat tot... Nici eu n-am stat cu paharul gol..."
Batrnul rasuflase usurat; cu lasitate, si dadea seama acum. ntreg
episodul i reveni n memorie...

- Ba chiar azi, rosti Manole Paulian rasucind ntre degete un nasture caruia
nu-i gasea locul. Nu se lipea, n amintire, de nici o haina, de nici o persoana.
"Modelul" l cunostea. Cum ar fi putut uita nasturii aceia pusi n circulaie de
mizeria anilor de dupa razboi? Revoluia coincidea cu nceputurile economiei de
tip "democraie populara", prefigura ce avea sa vina... Nasturii de pine
presata erau rotunzi, mici, de culoare incerta verzui-cafenie si se frngeau la
primul spalat. Se
"foloseau ndeobste la prohab... Fermoarul, pentru aceeasi destinaie,
avea sa intre n uz mult mai trziu. *<
"Nasturii de pine! zmbi Paulian. Vorbeste-i azi unui tnar -chiar de 40 de
ani- despre ei si si nchipuie ca te-ai screiozat... Trebuie sa te controlezi
cu tinerii... Orice li se pare bizar, singular, n afara cunostinei lor e taxat
obligatoriu la fel: Roza..."
O tresarire de staisfacie ntinse sursul lui Manole Paulian. Bumbul
provenea de la pantalonii lui Titi. Deblocat n '47, ramas fara slujba, intrase
paznic de noapte la o fabrica. Trebuia sa se mbtace corespunzator
"Doar nu era sa ma duc la slujba n smoking sau costum de tenis sa-i snobez
pe aia! Mi-a vopsit Virgi iarii de la uniforma de campanie. Nu gasesti ca arat
destul de proletar?"
Doar ca "proletarul" uitase n prima zi de lucru sa lase acasa monocluL.
Parca Virgi fusese mai bine! Garderobiera la un strand, pazea cabinele n rochie
de matase naturala si "ortopedici" de la Slutii...
... Nasturii de pine si lemn, basmalele de stamba cu buline, orasul asediat
de flamuri rosii si lozinci, spectacole si excursii C.G.M., vesti de buna
dimineaa, suflate din mers:"azi-noapte i-au ridicat pe Velicu si Martinovici...
Un lot ntreg"...
Nasturele uscat i se frnse ntre degete:
- Daca ne-am putea alege epoca n care sa traim! Probabil nsa, ca cea mai
frumoasa e totdeauna cea care ne este inaccesibila...
Imposibilul da splendoare".
Asa-i predicase si lui Dinu n noaptea aceea, n realitate fara s-o creada.
Nu tnjim chiar dupa orice inaccesibil. Cui i-ar mai place, de pilda, cu
excepia unor scelerai privilegiai sa traiasca n evul inchiziiei?... Sau n
Germania lui Hitler? Sau cei care ne vor urma, ar ofta oare dupa splendorile
comunismului?
Gigeta, palita de unul din numeroasele ei capricii, ratase seara de Ajun.
Ostenita, hotarse n ultima clipa ca nu are chef de petrecere si ca se culca.
Va astepta desigur sa aprinda pomul lui Crisan dar att si nu mai e cazul de
discutat.
Dinu simise ca pocneste de furie. Dincolo de ineleganta gestului, (refuzul
unei invitaii - si nu oarecare data fiind importana evenimentului - n ultima
jumatate de ora a respectivei seri) lui Dinu i era greu sa renune. Petrecerile
Delenilor, azi stabilii n Canada, erau de pomina, comentate cu saptamnile,
evocate cu nostalgie si peste ani Aveau bani, stiau sa-i cheltuiasca si simeai
ca ar face orice numai ca tu sa te simi bine. Un Ajun petrecut la ei evoca
toate aromele copilariei, te ntorcea la bucuriile si surprizele de pe vremea
cnd mai credeai n Mos Craciun.
Gigeta se inuse de cuvnt: o jumatate de ora dupa "ceremonia bradului", se
retrasese n dormitor cu o expresie de hotarre categorica n care lui Dinu i se
paru ca desluseste o satisfacie perversa, cu accente de triumf.
- Daca n-as sti ca-i sunt total indiferent, mi-as nchipui ca a facut-o
nadins. Ca sa ma tortureze.
si exprimase gndul cu glas tare. Manole ridicase ochii perplex, apoi se
uitase instinctiv la Crisan. Baieelul nsa, pe atunci de 5 ani, era prea ocupat
Cu jucariile primite si nici macar nu bagase de seama ca maica-sa parasise
ncaperea. Nu simea nici atmosfera lipsita de veselie, si mparea bucuria
ntre cadouri, dulciuri si pomul catre care si ntorcea mereu ochii n extaz.
Un pom nici macar frumos, si amintea


126
127
Manle, destul de saracu, aranjat pe gustul lui Dinu. Gigeta se mulumise sa-si
plaseze sub crengi darul, prototipul de dar care-i dezamageste pna la lacrimi
pe copii: o caciulita, ciorapi de lna, o pijama: adica practic, "nu de jucat
sau de mncat".
-... dar nici macar nu ma uraste, completase Dinu cu privirea in gol. Sunt
prea nensemnat...
Batrnul ncepuse sa se uite ngrijorat la sticla de vodca aproape golita n
nici o ora. ngnase convenional:
- N-ai nici un motiv sa... Poate ca e ntr-adevar obosita. Femeile sunt mai
delicate. Nu ii minte, si biata mama-ta...
Dinu i ndreptase o privire sticloasa - alcoolul ngurgitat n viteza
ncepuse sa-si faca efectul - n care straluceau licari nveninai. Declarase
sec:
- Calul asta n-are nici pe dracu'! Manle, consternat, daduse sa se ridice:
- Nu pot sa te ascult. O sa-i para rau de tot ce ai spus. Ai baut prea
mult,
Dinu l oprise hotart:
- Stai jos, tata. Nu rata o ocazie unica!
- Nu ma intereseaza nici o ocazie.
- Cum?! rnjise. Nu te intereseaza sa-i vorbesc despre fericirea mea?
Fericirea fiului tau i-e indiferenta?
-Esti beat.
- Tocmai de aia poi sa ma crezi pna la ultimul cuvnt. Hai, batrne, sa
mai ciocnim, si turnase generos n ambele pahare desi Manle ncercase'sa-1
acopere pe al lui cu palma Odata pe an e Craciunul, ntreg mapamondul se
bucura...
nghiise cu sete apriga o gura plina si se rasucise spre copil:
- Crisan, tu nu te duci la culcare? Baieelul l privise speriat:
- Vreau sa ma mai joc.
-
- Nici un pic! Auzi?! Nici un pic!... Hai, tata, nchide gura! Nu-mi spune
ca ncerci vreo surpriza.
- Eu nu stiu despre ce vorbesti, se aparase batrnul. Eu...eu nu ma uit pe
gaura cheii, nu ascult la usi.. Am vazut ca traii civilizat... Avei un
copil... Ce, ce sa spun eu?
Dinu oftase, parca dezamagit, obosit:
- Nimic. Ce sa spui?!
- Daca nu v-ai iubit, de ce v-ai luat? Tu nu te-ai consultat niciodata cu
mine si acum vrei raspunsuri.
Parca l vedea: se lasase pe spate si expirnd fumul pe gura rotunjita
ostentativ se interesase cu acelasi surs sardonic:
- Toamna anului 1982 i spune ceva? Mai precis, luna noiembrie. Vrei si
ziua? 20.
- Stiu, soptise batrnul. Stiu la ce te gndesti... Cnd...
- Chiar asa. Cnd am ncercat sa trec grania la srbi.
O tentativa clasica. mpreuna cu doi colegi de serviciu, hotarsera sa
traverseze Dunarea not. si nchipuisera ca n noiembrie vigilena la malurile
Dunarii e mai anemica Ci nfrunta riscurile unei ape aproape ngheate care-i
taierasuflarea, doar daca nu sunt nascui n fiordurile scandinave? Iar dincolo,
la srbi, susta era asigurata. i astepta un fost coleg, neam de origine,
stabilit la Viena. Att se rugau la Dumnezeu: sa atinga celalalt mal. Se simeau
siguri pe ei. Erau tineri, puternici, ncrezatori, bine antrenai. Doar cu
cteva zile nainte notasera ultima oara n lacul Snagov. pentru a se deprinde
cu raceala apei. Rdeau ntre ei:
"Am emoii mai mari aici. Daca ne vede vreunul ca ne e cald n noiembrie si
avem chef de scalda, ar putea intra la idei..."
i depistasera cinii. Un caz banal, ca attea alte mii de cazuri petrecute
n ultimele decenii la frontiera...
- Bine, replicase Manole si el usor ameit, dar nu vad legatura. Chestiunea
era de mult nchisa.
- De exact o luna de zile. Poi sa-i consuli si agenda.
- Tot nu neleg.
Dinu l cercetase amuzat. ncepuse sa rda si si umpluse din nou paharul.
- Parca n-ai trai n Romnia Socialista! Izbucnise: Cum dracu' i-ai
nchipuit ca am scapat asa, teafar si nevatamat?! Nici macar mardit? Nu pun la
socoteala caftul granicerilor. Si aia niste animale, parca ar fi pazit stna
tatne-sau, Dumnezeul lor!...
- Eu... Eu nu stiu nimic... Dinu se enervase de-a binelea:
- Cum nu stii? Ce nu stii, omule? Adica n-ai auzit, nici macar cnd i
astepi rndul la frizer ca se face prnaie daca vrei sa-i dai buna dimineaa
lui Reagan sau lui Mitterand - baga-l-as n ma-sa si pe ala cu socialismul lui!,
dar o sa aibe ghinion, franujii nu cunt cacanari ca noi... Adicatelea nu stiai
ca n-ai voie sa le zici How doyou do la ei acasa, fara ausweissul c... asta de
Ceausescu?
- Te rog nu striga, esti beat...
- Ma scoi din sarite! Auzi, dom'le, traieste de patru'jda ani n puscaria
comunista si n-a auzit ca n-ai voie s-o cari!...
- Am auzit... Te rog vorbeste mai ncet
- Paidaoaiauzit,nuteairnmunatcan-amfa^
Scut ocna? Ca ma cheama Paulian? Ca am o alunia n c_ si alta dupa ureche? Sau
ca esti tu cult n cap si-1 stii pe dinafara pe impotentul ala de Anatole
France? Stai! Unde pleci? Auzi, te rog iara iesiri d-astea teatraliste, la Sir
Lawrence Olrvier!
Manole, distrus, ngaimase:
- Am stiut ca s-a nchis dosarul. Un caz clasat, si att.
- Ce simplu, fir-as al dracului! si eu nu m-am prins!
si daduse o palma att de puternica peste frunte nct batrnul ncercase
senzaia concreta a creierilor zglii.
- Din ule,.. Nu vrei sa discutam alta data?M->
. - Nu, rnjise. Ti-am spus ca-i un prilej unic. Dealtfel, mare lucru nu mai e
ele spus.
Pe chip i aparuse dintr-odata o schima de oboseala si cumva, de greaa. Si
tot parca brusc se calmase,
- A funcionat pila, tata.
- Am banuit, dar am vazut ca ii sa fii discret si n-am insistat. Ai avut
niste relaii importante, desigur...
Dinu l aintise lung, alb, fara expresie. Declarase sec:
- Relaiile importante au fost Gigeta... Ea m-a scos din rahat. De uimire,
Paulian deschise larg braele rasturnnd paharul cu
vodca. Dinu ncepuse sa rda.
- Nu-i nimic. Mai avem o sticla.
- Extraordinar!... Va sa zica Gigeta...
- Elle mme... l ii minte pe unghiu Pune? Mitocanul ala de la "Cina"?...
Ce te uii la mine? Nu ne nuntiram la "Cina"?
- Ba da... Bineneles,
- Ei, individul era mare stab, e si azi, nu-i vorba face cursa Bucuresti-
New-York cnd i tuna si casuna cu automobilul personal...
- Nu fi caraghios. Automobil...
- Zi "Airbus" sau racheta, tot aia e... Animalul era stab la Interne, membru
n CC. n fine, el a bagat pila...
- E... e ruda cu Gigeta? Dinu rsese sinistru:
- Cura sa nu?! Nepoata de amant.
- Nu... nu sunt sigur ca te neleg.
- Eu sunt foarte sigur. Gigeta era metresa lui, scumpule. Traiau mpreuna de
vreo opt-noua ani. Chestia ncepuse nca din liceu. Adica, vreau sa zic Gigeta
era printr-a X-a, cnd Nea Fane a ncepui sa se ocupe de ea...
Paulian, jenat, si dusese palmele Ia ochi:
- Nu se poate... Nu stii ce vorbesti...
- Ba se poate si stiu ce vorbesc!
- Atunci... Atunci cum te-ai decis la un pas att de important? Dinu l privise
compatimitor. Oftase din adncul sufletului:
- Tare esti naiv, papa... Trebuie sa-i explic si ce-i ala santaj?
- Santaj?! exclamase ngrozit.
- Da, sau nici de asta n-ai mai auzit. Pai e limpede ca un cer spalat de
ploaie. "Scapi de prnaie si zorzoane la dosar, daca te nsori cu protejata
mea".
- Chiar asa i-a zis?!
-Adlitteram. Protejata! Cerule, ce farsa sinistra!
- Dar de ce? De ce tocmai tu?
- Pentru ca eu eram la nghesuiala iar el se plictisise de lenjeria fetiei.
i place doar prospatura. Minore pna-n 20 de ani. L-am vazut recent, tot cu o
pustoaica...
Epuizat, Manole se simise fara cuvinte:
- Cred ca am baut prea mult... Hotart, nu pot sa neleg.
- Ce nu nelegi? ncepuse sa-i explice cu ostentaie, didactic, vorbind rar
si apasat: Deci, unchiu' Fane, sastisit de nurii Gigetei, a vrut s-o paseze.
Trebuia nsa gasit omul. Si m-a gasit pe mine, care eram n galeata. A aranjat o
vedere n trei la "Pescarus"... Un dineu eminamente civilizat, unde nu s-a
pomenit un singur cuvnt despre mi alegerea ncheiata. Un domn de oaresce vrsta
care, binevoitor, faciliteaza cunostina a doi tineri. Sa se cunoasca, sa se
iubeasca si sa ,<- nmuleasca. Moral, crestin si democrat!
Daduse paharul peste cap si ncepuse sa rda.
M Trebuie sa-i spun ca niciodata n-am discutat chestiunea cu (iigcia. S-a
comportat si se comporta de parca n-ar avea habar ca Fane m-a dus n lanuri la
primarie.
- E monstruos... Cum ai mai putut... Rosise brusc. n sfrsit... Dinu se
ridicase si, ocolind masa, l sarutase pe crestet.'
- Esti dulce de tot papa iar eu eroic Cum am putut? Prima ntrebare logica
pe care mi-o pui, dar ca sa realizezi dimensiunile acestui act eroic, ct am fos
de viteaz, trebuie sa precizez nca un amanunt. Din prima clipa am ncercat
pentru fetia aceasta, suava ca o primavara, tezaur de dulci ispite, (tonul
crestea cu fiecare silaba, prevestind dezlanuirea), pentru solclana asta
vopsita ca un afis de lupanar...
- nceteaza! l oprise ngrozit.
- ... pentru aceasta animala al carui cretinism monumental nu e depasit
dect de propria-i arogana, n-am simit dect repulsie! O greaa organica, o
sila nedomolita pna azi, scrba ca dinaintea unei flegme!!!
Emise cteva hohote; rs aflat n pragul plnsului.
- Trebuie ca sunt un formidabil... Cred ca as face bani n tractirele alea
cu demonstraii de potenial viril. Stomac, sigur am de bronz!
Manole Paulian se ridicase, clatinndu-se nesigur din cauza alcoolului:
- Nu vreau sa te mai ascult. Nu ma poi obliga. Da, nu poi... Si daca vrei
sa stii, regret, dar nu te compori ca un gentilom... Eu... eu... Noapte buna.
Dinu ridicase din umeri continund sa fumeze. Manole parasise ncaperea,
ncercnd s-o faca plin de demnitate. I se paruse ca-1 aude bolborosind, cu
limba mpiedicata:
- Gentilom... Sarmanul e idiot!
Dar fusese desigur o impresie. ntins pe pat, ncercase,sa-si faca oarece
ordine. n idei dar toate se nvalmaseau, totul era prea tulburator. Si-imai era
si sete. O sete cumplita. Uitase sa-si pregateasca paharul cu apa iar bucataria
era departe... Abia miscndu-se, ameit deschisese usa odaii dar ramasese
intuit n prag.
Dinu, rasturnat peste masa cu capul pe brae, plngea cu hohote nestapnite.
n scrumiera, igara aprinsa trimetea spre tavan o aa de fum, firava ca o
rasuflare. Ca un suspin.
Manole se trezise a doua zi cu capul greu, limba ncleiata si un pumn greu,
de plumb sub coaste: ficatul. Pndind sa nu dea n foc ceaiul de sunatoare,
ncercase sa recapituleze itinerarul povestirii lui Dinu. n primul rnd ca
bausera prea mult si firesc, ai asemenea momente. Se fabuleaza, totul se
amplifica, totul ia proporii Si emisia si recepia. Dinu exagerase desigur
supradimensionnd drama - categoric o drama dar negrul mai are si el nuane -
iar Manole, sensibilizat de alcool, nregistrase accentele cele mai dureroase,
argumentnd la rndul lui. Si uita asa, totul se transformase ntr-un cosmar.
Cu ochii inta Ia ceai - doua-trei clocote, dupa care trebuia stins si
acoperit - se trezi recapitulnd unele replici. si amintea precis, de exemplu,
ca-1 ntrebase de ce nu a divorat ulterior.
Dinu:
- Cumsa divorez? Fane m-ar gasi si n iad! Chiar daca nu poate redeschide
dosarul are o suta de mijloace ca sa ma distruga. E tare! Foarte tare
Manole:
- Gigeta nu era ntr-o stare disperata. Adevarat... traise cu el... Dar, n
definitiv, nu avea dect 25 de ani... Se putea casatori singura... De ce a admis
un mariaj silit?
Dinu:
-... Gigeta avea categoricdrept de veto. Ghinionul a fost ca i- am convenit.
Am corespuns. Tnar, titrat, casa, exponent al burghezo-mosicrimii. Amanuntul a
fascinat-o totdeauna. Nimic altceva nu mai conta.
Trecusera zece minute si turnase decoctul ntr-o ceasca.
- Buna dimineaa, Coco si la muli ani!Gigeta, ntr-un paignoll pretenios
si minuios fardata, se ivise neauzita n pragul bu< (Uflrli I
Zmbea cu gura pna la urechi, ameninnd dulce cu degetul:
- Strengarilor! Stiu ca v-ai facut de cap azi noapte!
- Da, ngaimase zapacit Manole... Sper, sper ca ai dormit bine... Mi se pare
ca am facut puin zgomot.
- Nu are importana, zmbise superior ca omul nelept pus n faa unor
extravagane, peste care o data, dar numai o singura data se poate trece cu
vederea. n fond e Craciunul si nu-i vina voastra ca eu n-am fost n apele mele,
Manole simise ca puin, puin, ii vine inima la loc.
"Da, a fost un simplu cosmar... Nici nu-mi mai amintesc total exact..''
Cnd coborse si Dinu n bucatarie - galben, cu buze uscate, pungi sub ochi
si sete apriga ("n-avei ceva, vreun suc sau macar lapte batut?") dar calm si
"cotidian", batrnul rasuflase usurat.
"Sigur! n-a fost dect un cosmar. Nu, nu, realitatea este alta".
Seara, Gigeta si Dinu se dusesera la pom, la Diamandesti,
,..
nca de luni seara".
Sublinie puternic, cuvntul "fierbinte" si penia stiloului strapunse coala
de hrtie. Obisnuia sa ina un soi de jurnal al fiecarei anchete. Notaiile
scurte (impresii, suspiciuni, nedumeriri) l ajutau sa vada situaia mai limpede
n ansamblu si pe detalii.
"Tot luni, ca si cum balamucul din casa Paulian prea monoton, trebuia
stimulat, mai apare un personaj. Imprevizibil din toate punctele de vedere. De
asta data, (sper cel puin) distribuia e completa Asasinul continua sa se
ascunda n ceaa. Deci, NECUNOSCUT. Oare, pna la urma? Personal i-as baga pe
toi tembelii astia la zdup si m -as apuca sa-mi rezolv problemele serioase.
"Da' ordinea de drept?... Da' constiina profesionala?"
Adauga un vax mare si asa, de la el, nca vreo cinci semne de exclamare.
si smulse haina din cuier si parasi biroul.
"Nu-mi plac povestile astea care nu ncep cu ncepuml. HmL.Sapahiri
arheologice..."

5. Nasturele necunoscut




Gigeta si rotea ochii prin interiorul cndva familiaT, ncercnd o stare de
spirit nedefinita. Vara asta se mplineau aproape douazeci de ani de cnd
intrase aici prima oara. Scolaria de atunci - clasa a X-a, se pregatea pentru
treapta a Il-a- se simise ca ratacita n livingul aerat si profund
impresionata. Nu-si nchipuise ca exista asemenea ncaperi cu risipa de spaiu
dect n filmele americane, nu nelegea economia de mobila si obiecte, cteva
piese risipite n ditamai hectarul locuibil. n viziunea artistica a parinilor
ei, o casa cumsecade, adica mbcsita echivala cu belsugul; per a contrario,
perei golasi - un singur tablou unde ar fi ncaput lesne o duzina -sau gaura
fara noima n mijlocul odaii n loc d o masa nvestmntata n macrameu bogat,
cu cel puin sase scaune, bufet, vitrina si turma de bibelouri M oie,
caprioare, gste - aranjate cu minuioasa simetrie nsemna - ce mai tura-vura -
saracie lucie.
Si totusi, Gigeta presimise nca de atunci rafinamentul interiorului,
instinctiv ncepuse sa aiba banuieli ca exista ceva carc-i scapa pentru ca nu
poate defini; fara sa-si dea seama, din clipa aceea anula toate valorile si
criteriile estetice ale familiei Stanescu.
Trecuse o gramada de timp de atunci si Gigeta nregistra curioasa
schimbarile. Desigur, mentalitatea de decor ramaSMC aceeasi - puin, excelent,
armonios si bine pus n evidena - dar tnultl din obiecte fusesera nlocuite cu
altele si mai costisitoare, si mal
simandicoase. Gigeta, frecventa vizitatoarea Consignaiilor (pci
a epata apoi cu nostalgii si cunostine n materie aristoi uiiln |
138
putea aprecia in cifre impunatoare fiecare element de decor de Ia lampa de masa
cu un abat-jour GalI6 autentic si superb pna la lada florentina cu sarniere
grele de bronz, nu dadu nici un fel de atenie uzinei muzicale importanta,
multifuncionala, sofisticata, o combina de profesionist, care ii strnea
zmbetul. Cel puin "pe vremea ei", Fane Dumitrascu nu ridicase stacheta
muzicala peste melodiile de chef, of si dor si i venea greu sa-si nchipuie ca
ntre timp "s-a subiat", regalndu-se n momentele de repaus si reflecie cu
"papioni" de ai lui Shutnann, sau ca accente grave, wagneriene i-ar nsoi
momentele de meditaie.
Noutate mare - si Gigeta ar fi putui jura - post-revoluionara -erau
icoanele grele foarte frumoase grupate deasupra consolei unde altadata se afla o
oglinda veneiana stirex made n sectorul socialist.
Gigeta si privi ceasul. O enerva faptul ca trebuie sa astepte. Pe Fane, l
prinsese la Minister, ntre doua usi. Glasul rasunase rece n telefon.
- Mi-e imposibil... Am venit doar pentru trei zile si fiecare minut e
angajat,
Gigeta se zbrlise,
- Fii sigur ca daca nu era imperios necesar, nu ie as fi deranjat. Asa cum
nu te-am deranjat pna acum...
Convenisera n cele din urma sa se vada la el acasa, vechea lui locuina din
Helesteului. Spre surpriza ei, devenita instantaneu invidie rea, hepatica, i
deschise subreta, o fatuca la vreo 20 de ani, mbracata n negru si cu sorule
de opereta.
- Domnul s-ar putea sa ntrzie, va roaga sai asteptai. Gigeta i
strecurase o privire subire intrebndu-se daca in
atribuiile de slujnica bine retribuita de altfel, nu se indoia pentru ca Fane
nu era meschin, intrau si obligaii de alta natura.
Usa glisanta a livingului, ca un perete de sticla, era deschisa.
Prin perdeaua subire nfoiata de aromele suave ale gradinii se ntrevedea
veranda de jardiniere cu flori rosii, setul clasic masa si scaune, feronerie
vopsita alb cu perne viu colorate, nca o masa de serviciu, cu roi nalte,
probabil pentru bauturi.
"Iata cum traiesc cei mai buni fii ai arii, de azi si de mai alaltaieri.
Les messieurs d'aiijourd'luu...", gndi Gigeta otravita. Si gndul i se rasuci
sarpe veninos spre Paulieni... Dinu, imbecilul asta care nu fusese n stare n
zece ani de casnicie sa ofere nimic altceva dect o existena plata, fara
satisfacii, fara nadejdi de prosperitate, comod ca o larva, lipsit de orice
iniiativa... Alii, n doi ani devenisera multimilionari: tranzacii, fabuloase
cu Vestul, blocuri, banci, yachturi iar "Dinuu, draguu, asteapta chenzina si
pensia".
Era atta patima pe chipul descompus, vnat de ura, nct femeia tnara si
eleganta urmata de un dalmaian pui care patrunse n clipa aceea n living, facu
un pas napoi speriata. Cele doua femei se privira cteva clipe:
-Dumneavoastra... M Gigeta o cntari cu o singura privire. Avea cel mult 20 de
ani si datele complete ale exemplarului de lux: de la sandaua fina mbracnd
admirabil piciorul bronzat, pna la manichiura impecabila. Parul bogat, acajou,
culoarea en vogue a verii '92 era mpletit ntr-o coada splendida care-i
sublinia linia mladioasa a gtului si a spatelui.
- Sunt o veche cunostina a soului dumneavoastra. Am vorbit dimineaa la
telefon si mi-a indicat ora trei.
- Da sigur, zmbi tnara... Cu placere... De ce nu luai loc? Apasa pe un
buton imaginabil. Subreta se ivi cu obrajii rofil
toata numai zmbet si gata oricnd si cu entuziasm, sa se lac i mi III Se
simea bine n casa aceasta, se nelegea bine cu Stapnii
- Sophie... Da-ne sa bem ceva rece... E foarte cald al.uA.,.
- Nu va deranjai, facu Gigeta burghez, convenional, din vrful buzelor.
- Da' de unde, doamna...
- Ce sa aduc, conia? se interesa subreta. De. portocale ori ananas?
In gradina se auzi, ca un ronait domol pe prundis, sosirea silenioasa a
unei masini. Portiera fu trntita n schimb, cu zgomot, fara menajamente.
- O! exclama tnara. sta-i Stefan... l anun imediat, doamna. Mi-a parut
bine.
Disparu usoara, graioasa, o primavara de lux urmata de caelul care i se
zbenguia printre picioare. Dintr-odata, la 35 de ani Gigeta se simi batrna,
greoaie si pentru prima oara n viaa, artificiala. Pamntul parca-i aluneca de
sub picioare.
Fane navali ca o furtuna. Aferat, usor n miscari, tonic i ntinse mna si
o batu cordial pe bra.
- Scuza-ma, draga mea, toata dimineaa am fost extrem de prins. De ce nu iei
Ioc?
Era atta convenie n cuvinte, n ntreaga Iui fiina, nct Gigeta simi
ca i se zbrceste pielea. Ea nsasi formalista pna la exces, rece si masinal
"comme l faut" nghendu-si semenii, ncerca un sentiment de contrarietate
cnd era tratata cu pedanterie. Cu omul asta traise aproape zece ani si altfel
si nchipuise revederea. Fusese totdeauna ncredinata ca ea e latifundiara de
atu-uri si, desi Fane nu-i pomenise niciodata de o eventuala casatorie, nu se
simise lezata.
Pe ea nu o interesa perspectiva si ca totdeauna, daca se simea bine,
sentimentele partenerului i erau absolut indiferente.
l urmarea cum se agita prin living umplnd pahare, doznd gheaa, tempernd
ventilatorul si trebui sa recunoasca n sinea ei, ca arata uluitor de bine. Nu
se vazusera de muli ani, mai comunicau din cnd n cnd doar telefonic, dar
timpul - ciudat! acionase n favoarea lui. Era ntr-un avantaj extraordinar.
Mitocanul chipes -crai de mahala, cu elegana de activist si cam ndesat,
prototip de barbat sanguin care mannca si bea zdravan privind cu ochi sticlosi
n decolteurile muierilor - se metaforzase ntr-un barbat matur, de o corpolena
virila, mbracat impecabil. Avea sigurana si prestana individului care stie ce
vrea si a izbutit n "City" sau "Wall-Street". n orice caz, nu-i puteai
imagina ca personajul acesta puternic si aproape distins era unul si acelasi cu
mojicul de acum zece ori douazeci de ani alaturi de care nopile constituiau un
cosmar: dormea ca un porc, scotea zgomote inavuabile prin toate orificiile,
rasuflarea i traznea totdeauna a igari - ce-i drept scumpe si atunci -a alcool
si, obligatoriu, a ceapa. Multa, multa ceapa.
i aprinse igara cu un gest plin de elegana - alta maniera deprinsa
postrevoluionar - si se aseza n faa ei picior peste picior.
- Arai bine, Fane... Ct pe aci sa nu te recunosc... Ci ani ai tu acum?
Barbatul rse sincer:
- Chiar ai uitat?
- 65, parca, nu?
- Exact, papuso. Si poi s-o spui cu voce tare. i imaginezi ca nevasta-mea
e informata.
Gigeta simi o strngere de inima inexplicabila. Nu-si camufla surpriza.
- Te-ai nsurat? Cnd?
- Acum doi ani... -Aha!
- Exact. Sub Ceausescu nu ar fi fost posibil. - - Cunosc, morala proletara.
-
- Dupa cum stii, rnji DOmitrascu, n-am facut niciodata prea. mult caz de
ea.
Gigetei aluzia i se paru jignitoare.
- M-am nsurat nainte de a-mi lua postul n primire la New-York. .
Nu i se cerusera detalii dar Dumitrascu simea o satisfacie uriasa, uneori
avea sentimentul ca pieptul avea sa-i plesneasca de mndrie, de a-si etala
victoriile. Nu o facea din rautate - se ntreba cum dracu' traise zece ani cu
paachina din faa lui - ci dintr-un prea plin de satisfacie. Nu se putea nca
obisnui cu propria reusita.
- Te felicit pentru ambele evenimente, declara Gigeta cu gura uscata. Soia
ta este foarte frumoasa si arata ca o doamna... N- ai zice ca-i o exponenta a
epocii de aur, a tineretului nostru revoluionar... Parca asa te exprimai n
materialele tale de propaganda.
Zmbea cu toata amabilitatea, tonul era de gluma dar privirea i sclipea
sardonic. Fane se sperie:
"Doamne sfinte! e hidoasa! Arata ca o zmeoaica scoasa dintr-o galeata cu
vopsea... Ochii au ramas frumosi". Ar fi vrut s-o menajeze, pe undeva i strnea
mila, dar orgoliul avu "le dessus". Prea l gdila "clasa" nevesti-si.
- Lelia n-a prea avut de-a face cu Cntarea Romniei. Cteva limbi
imperialiste le-a nvaat nainte de a ncepe sa mearga la scoala. Taica-sau a
lucrat n diplomaie. Enumera nonsalant: Viena, Bruxelles, Washington... N-am
sa-i nsir acum dosarul lui cuscru-meu.
Se apleca prevenitor nainte. Minile i atrnau innd paharul ntre
genunchii departai:
- Sa trecem la lucruri serioase, Gigeta, si se uita la ceas arbornd din nou
aerul preocupat al omului de afaceri pe care fiece minut pierdut l costa cel
puin 1000 de dolari. Cu ce te pot ajuta? Sunt

Dumitrascu si drese glasul, ca la nceput de sedina:
- Draga Gigeta, hai sa nu exageram si sa privim lucrurile n faa. Scazu
glasul: Stim amndoi cum s-a facut aceasta casatorie. n fond, a avut ghinion.
Intrase n rahat pentru un pasaport pe care azi l ine n buzunar si ultimul
derbedeu.
- Ei si? facu Gigeta fara sa neleaga. Eu discut despre ce s-a ntmplat n
'82 nu n '92. L-am scapat de nchisoare si asa mai departe.
Dumitrascu o privi cu un licar de veselie:
- Nu crezi ca a platit destul vreme de zece ani?
Gigeta ramase fara grai. La colurile gurii i se ivisera brobon.ele de
spuma.
- Esti odios. Cum poi sa ma jignesti n halul asta?
- Usurel. Ti-ai nchipuit vreodata ca s-a ndragostit de tine? Asa, brusc,
cnd te-a vazut la Pescarus? Era normal ca mai devreme sau mai trziu sa
evadeze. Nu! Nu!... te rog, nu plnge.
Gigeta se stapnea eroic. Lacrimile erau o catastrofa pentru machiaj. Uitase
si ochelarii de soare la maica-sa.
- Daca asta-i tot ce-mi poi spune...
Schia un gest de parca ar fi avut intenia sa se ridice. Dumitrascu o opri.
- Spune-mi tu ce vrei sa fac.
Gigeta izbucni tremurnd de umilina si de ura neputincioasa:
- Sa-1 bagi n boale! Dar zdravan. Tu ai relaii. Sa-1 cheme, sa-1
haruiasca... Securitatea a ramas atotputernica.., n fine, S.R,I.-ul, tot aia!
Sa-1 aresteze... Si pe ta'su. Pe toi.
- De ce naiba sa-1 aresteze?!
- Nu fa pe nebunul cu mine. Gasii voi ceva daca vrei. Suntei tari... Cei
mai tari.
- Draga, facu vexat Dumitrascu, eu nu mai lucrez n Ministerul de Interne. Sunt
consilier la ambasada...
- Mini, dar sa zicem ca asa e. Oricum ai legaturi. Fosti colegi,
subalterni, oameni care-i sunt obligai. nvaa-1 minte! Sa nu ma uite toata
viaa.
Dumitrascu o privi uluit. Avea o constiina ncarcata, una din cele mai
murdare probabil din epoca lui dar n relaiile imediat personale mai existau
aspecte care sa-1 socheze:
- Si dupa ce-1 nva eu minte, acceptnd sugestia ta, mai ai de gnd sa
traiesti cu omul asta? Adica poi concepe o existena ct de ct normala...
mpreuna... cu victima?
Narile Gigetei frematau.
- Dupa teoria ta, victima a fost si pna acum.
- Nu dupa a mea, scumpete, asta-i realitatea. Nenorocitul a fost victima
noastra. Si acum vrei sa-1 faci K.O. a doua oara.
- Exact. Si nu numai pe el. Vreau s-o nimicesc si pe individa.
- Care individa?
- Amanta lui. Uite... Rascoli n poseta si ii ntinse o hrtie pregatita
dinainte: Ai aici toate datele. Dora Ciprian... Barba-su-i aranist
primejdios... Gasii voi ceva sa-i agaai... Crapa Dinu, daca va atingei de
zna lui.
Dumitrascu o privi stupefiat:
- Fatuca, i-ai pierdut minile! Daca aflu azi, mine ca ai ierlit-o, n-o sa
ma mir. Oricui te-ar auzi i-ar veni chef sa-i
suceasca gtul...
- Asta ma priveste pe mine.
Usa se deschise. Lelia Dumitrascu n sort si cu un top portocaliu care se
ncheia cu un nod sub sni, lasnd stomacul dezvelit, se opri stnjenita.
- Scuzai-ma... Credeam ca esti singur. Era o apariie de plaja privata de
pe meleaguri vesnic nsorite,
- Ce mama dracului scrobeste aia camasile n halul asta? Trebuie sa gauresc
cu sula butonierele. Nu i-ai explicat imbecilei?
Dora i dadu minile la o parte:
- Lasa ca te ajut eu.
Ciprian sufla pe nari ca un taur furios:
- Da, dom'le, nu pricep! Ce ai tu de-a face cu chestiunea?
- Nu am...
- Pai vad ca le suferi! N-ai fost nici la farmacie! Puin mi pasa, poi sa
nu te mai duci deloc. Nu pricep nsa de ce te implici de parca ar fi sora-ta n
cauza.
Dora i ndrepta o privire fara expresie. Declara moale:
- Sunt totusi prietenii nostri... Nu poi trece indiferent..
- Ei uite, ma ine grija de problemele coanei Gigeta! Fii linistita, o sa-si
gaseasca alt fraier.E chiar lipsit de bun sim sa te amesteci n chestiuni
intime... Astea se rezolva n doi.
Dora si aprinse nervoasa o igara. Traia ntr-o spaima continua si Nelu,
daca ar fi fost mai atent, ar fi constatat ca era prima oara de cnd se
cunoscusera cnd o vedea pe nevasta-sa nearanjata. Indiferent de programul
zilei, imediat ce parasea patul, Dora si farda ochii si se pieptana cu
ngrijire.
- Prietenii i cunosti n momente dificile.
- Cunosc nca o suta de proverbe.
- Parerea mea...
- Sa i-o spun pe-a mea.o ntrerupse Nelu, ca ma grabesc. Avem ntrunire
extraordinara la ora paispe. Duminica se
deschide oficial campania electorala dar bineneles pentru voi astea sunt
rahaturi minore... Ce ziceam?! Da, parerea mea e ca toi suntei nebuni.
Ceausescu va inea cu grbaciul si n-aveai posibilitatea sa va desfasurai.
Asta-i adevarul! nchis n cusca, nu poi sa faci tumbe!
148
Dora surse palid:
- Tu esti normal, Nelule, nu-i asa?
- E o realitate la ndemna oricarui ins cu un minim de bun sim. Tara,
domnule!- se ambala ridicnd glasul retoric- ara e in primejdie, nfruntam cel
mai cumplit complot al sacalilor din istorie de la Decebal - nu-1 pun la
socoteala pe Burebista, l-a demonetizat genialul cretin si-mi produce alergie-
jucam ultima sansa, ultima carte, ultimul atu si pe voi va intereseaza chiloii
Gigetei! Monumental, domnule! Fabulos!!!
Nevasta-sa l opri:
- Nelule, nca n-a nceput ntrunirea. E abia unu jumate.
- O.K. am plecat.
O saruta pe par, ntr-o mbraisare scurta. .
- Uite, ca sa nu zici ca-s al dracului si-mi uit amicii! Dupa ntrunire,
trec eu pe la Gigeta sa discutam. n jur de 7-8 seara, probabil. Poi sa-i dai
un telefon, s-o anuni... Am fugit!
ncerca sa se desprinda, dar Dora l reinu ntr-o nclestare disperata. Era
palida ca o moarta.
- Nu! ipa. Te implor... Sa nu faci... Nu te du ! Ciprian o privi surprins:
- Ce-i cu tine? Pna acum ziceai asa si pe dincolo...
- Nu! Te implor. Simt... Simt ca ar fi o greseala cumplita. Nelu Ciprian era din
ce n ce mai nedumerit:
- Iubito, ma ngrijorezi. n fond, nu-i prima oara cnd le intru n casa. O
vizita obisnuita...si vad eu curo o aduc din condei. Ce gasesti neconvenabil
aici?
- Nu!... i interzic s-o faci. Sunt prietenii tai, dar si ai mei,
indiferent cum vom proceda, trebuie sa fim de comun acord.
Nelu Ciprian i cauta adncul ochilor:
- Dora, te stiu o femeie echilibrata. Esti sigura ca te simi bine?...
Stai, da-mi drumul, ca-mi sifonezi camasa.
- Promite-mi ca n-ai sa te duci la Paulieni.
O privi ncercnd s-o descifreze. Ridica din umeri:
- n regula! Cum vrei tu. E poate chiar mai bine ...Atunci cinam diseara n
oras. Fa-te superba, sa ma invidieze mitocanii ca am agaat o vedeta. Te iubesc!
Urca n masina si apasa pe accelerator. Chipul nspaimntat al Dorei i
staruia n imagine.
- Mon cher, rosti pe gnduri, aici se ascunde ceva suspect. Vad eu diseara
care-i chestia.
Dupa ntrunire, avea sa treaca totusi vreo jumatate de ora pe la PaulienL
Nu-i placeau situaiile neclare si credea nestramutat n flerul si abilitatea
lui. Dora se va linisti si ea si vor petrece o seara admirabila la Pescarus sau
Triumf n orice caz undeva pe Ia lacuri. Perspectiva l emoiona si un val de
caldura i inunda ntreaga fiina. Pe femeia aceasta o iubea din toata inima. O
va iubi toata viaa.
-
Spre prnz, Dinu chema seful de echipa si i dadu cteva indicaii, il
asigura din mers ca se ntoarce n cel mult un ceas, un ceas si jumatate si
parasi n graba santierul. Trebuia sa treaca neaparat pe acasa- plecase ca un
cretin omind sa-si ia schimburi suficiente dar n primul rnd banii, lei si
valuta; voia s-o evite pe Gigeta care nu se ntorcea de la serviciu nainte de
4. Nu-i era frica de ea si de fapt, nu de ea i fusese frica vreodata dar
perspectiva unui scandal i facea sila. Si numai la gndul ca ar putea da ochii
cu ca, 1 se ntorcea stomacul pe dos.
l gasi pe taica-sau n odaia lut asa cum l lasase, mosmondind l.i gramada
de nasturi. Ti-ai fi putut nchipui, ca acolo ncremenise do doua zile.
- Salut! Ce faci, dom'le, n-ai mai terminat?
Parca prins n flagrant delict asupra cine stie carei fapte rusinoase,
Manole surse umil si ridica mna aratndu-i un nasture bombat, mbracat n
piele:
- Tocmai ma ntrebam cum s-or fi ratacii la noi... Nu... nu-mi amintesc sa
fi existat vreo haina de piele n casa. Mie nu mi-a placut vnatoarea. Pe
urma... am avut o repulsie. Garda de fier... Gestapoul... Securistii... aceeasi
uniforma... Haina de piele... Cu sau fara cizme... De aia... de aia ziceam ca-s
nedumerit.
Dinu se simi cuprins de mila. Manole arata sfrijit, mai batrn parca dect
l stia, jalnic de vulnerabil n bizara lui stngacie: avea aerul vinovat al
celui surprins ntr-o odaie straina si nu la el acasa.
- Da-1 naibii, spuse tnarul pe un ton blnd. i bai capul cu toate
nimicurile.
- Stiu... Sigur ca ai dreptate, se scuza. Dar vezi, daca tot am nceput sa
fac ordine, macar sa ispravesc... mi place sa duc o treaba pna la capat.
- Cum crezi, dar i pierzi timpul.
- Parca... Parca am mare lucru de facut... Nu-mi da deloc prin gnd, al cui
sa fi fost nasturele asta... Un nasture necunoscut, ce mai!
"Saracul! reflecta fiu-sau, se ramoleste pe zi ce trece. Uite, ce-1
obsedeaza!..."
De fapt, tnarul Paulian se nsela. Din clipa n care intrase Dinu, pe
batrn ncetase sa-1 intereseze paternitatea ori originea nasturelui de piele.
Vorbea nsa n virtutea unui automatism, legndu-se de primul subiect neutru la
ndemna, se simea obligat sa-i relateze discuiile avute cu Gigeta dar i era
jena si teama s-o faca. Instinctiv, amna, ocolea explozia.
- Am venit sa-mi iau cteva lucruri, anuna tnarul si se repezi pe scari,
urcnd cte doua trepte odata.
Batrnul l urma anevoie.
- Ce face Crisan? ntreba Dinu din dormitor.
Scotea lucrurile din dulap azvrlindu-Ie fara menajamente. Oricum, n
brambureala de acolo nu mai conta. O scrba imensa i strmba faa bucalie. Se
ndrepta nervos spre fereastra si o deschise larg, cu violena.
- O... o sa intre toate mustele, observa Manole gfind.
"N-au dect", replica n gnd Dinu. De cum patrunsese n dormitor l izbise
aerul nchis, mirosul imposibil de suliman statut si rufa murdara. l cunostea
de zece ani dar acum nu-1 mai suporta.
- Te-am ntrebat cum se simte Crisan.
Facea eforturi sa se stapneasca, sa vorbeasca blnd. "Pauvre Coco" suporta
niste necazuri pentru care nu avea nici o vina si nici nu-i aparineau dect
printr-un cod afectiv de familie. n ultima vreme l cam repezise si Dinu
ncerca unele remuscari.
- Crisan e bine, n general... Ar trebui... Stii ca nu-mi place sa ma
amestec, dar ar trebui sa va ocupai mai mult de el.
- Nu l-am lasat n drum. Raspunsul i se paru dur lui Manole.
- Nu cred ca este deajuns pentru un copil.
n realitate, Dinu se simea vinovat, dar acum, acum, nu putea face nimic
pentru baiat. Trebuia limpezita nti situaia cu Gigeta si dupa aceea -si
fagadui - va sti sa-si rascumpere neglijenele. Ar fi fost chiar fericit -si
pansa remuscarile - daca Tribunalul i l-ar fi ncredinat lui.
- Maica-sa ce face? Nu se ocupa de el? Manole zmbi trist:
- Cnd s-a ocupat de el? O stii doar, e o fire mai... rece, mai rezervata.
Respira adnc. n sfrsit, ndraznise sa aduca vorba despre scandal. Dinu
trebuia pus n garda. Adauga:


152
153
- Acum e si foarte nervoasa... Dar tu ce faci acolo?
Se uita nspaimntat la fiu-sau care pur si simplu matura raft de raft cu
gesturi scurte, mnioase. La picioarele sifonierului, boarfele azvrlite
ncepusera sa ridice mormane.
- A ascuns banii! scrsni tnarul. Puteam sa-mi imaginez. Mare bou am fost!
si dadu un pumn n cap, mestecnd ntre dini sudalme ntretaiate.
- Ce... ce bani? Daca ...daca esti n dificultate, pot sa te ajut. Am luat
pensia.
Dinu respira adnc si si musca buzele pna i veni sa ipe de durere. Cu
orice pre, trebuia sa se stapneasca. Aproape imposibil. Simea ca pocneste.
Sentimentul de neputina n faa nedreptaii, a frustarii - se si imaginase
cheltuind cu femeia iubita, punndu-i la picioare flori, parfumuri scumpe,
giuvaeniri - desigur n limita prosperitaii post-decembriste- l sufocau. Toate
nuanele spectrului solar - un soare rosu - alternau vijelios dinaintea ochilor
care-i scaparau de furie.
-Ce bani?
- Hai, tata, repeta Manole Paulian, te rog lasa-ma n pace.
- Eu i-am zis... Pot sa te ajut... Si nici nu trebuie, nelegi... Cum
crezi...
Dinu si nsfaca sacul si cobora, mai degraba aluneca, pe scari. Se repezi
la bar. Nu-si mai turna n pahar. Bau lung, din sticla. Batrnul clipea
ngrijorat, misunnd n jurul lui.
- Nu trebuie sa bei... Esti cu masina,
- Zi mulumesc ca nu fac mai rau.
Se azvrli pe un scaun care gemu ameninator. si nfipse coatele pe masa si
minile n par:
- Doamne, ce scrba!... Voiam sa plec cu Dora n Italia... Adio
vise! Ce, Italia? Bine ca am achitat divorul... N-am un sfan! -Ti-am zis...
Dinu i ndrepta o privire compatimitoare:
- Ce sa fac, tata, cu cteva mii de lei? Ai idee cu ct m-a devalizat
nepreuita-mi soie, a feciorului meu sfnta mama? Aproape trei milioane n lei
si circa 30000 de dolari... Izbucni ntr-un rs sinistru: Iar eu imbecilul mi
taceam scrupule. Intenionam sa-i mpart corect: jumi-juma!, chit ca ea n-a
miscat o unghie pentru ei. Dar asa sunt eu, gentleman!
Batrnul cascase ochii, consternat de cifrele fabuloase. Nu si-I nchipuise
pe fiu-sau att de bogat!.
- Sunt sume importante... Cum... cum ai reusit?
- Ce i-ai nchipuit, ca m-am dus n excursie de placere de o mie de ori n
Turcia, n nemime, la macaronari?!
- Mie nu mi-ai spus nimic.
- M-ai ntrebat?
Crisan dadu buzna pe usa. Ramase o clipa nedumerit Era transpirat, breteaua
i se inea ntr-un singur nasture, iar tricoul cu un binecunoscut monstru din
desenele animate ar fi trebuit spalat Picioarele erau murdare, genunchii
zdrelii, cu coji groase. Dinu l masura absent:
- Iar ai calcat cu genunchii? Pustiul i sari n brae:
- Ai venit de tot?
- Nu... Nu nca.
ncerca sa-i desprinda braele.
- Stai cuminte. Mi-e cald. Copilul i ramase nclestat de gt:
- Ia-ma cu tine... Si pe Coco...
- Nu se poate acum.
-
aterizeaza- care n cele din urma i propusese cu amabilitate:
- Draga mea, vino sa-1 astepi aici. Bem o cafea, mai le "popotam"...
Diamandestii nu o vazusera niciodata n inuta neglijenta; de obicei, Dora
si ntocmea toaleta cu mult "serios", fiecare amanunt fiind gndit si speculat
la maximum iar rezultatul, (desi un ochi versat simea studiul si artificiosul)
era ncntator. Nina trebui sa conceada ca nici improvizaia n-o dezavantaja.
Parul necoafat si-1 ascunsese ntr-un fular fin cu buline nnodat ca lin turban,
fusta de blugi atragea atenia asupra soldurilor feciorelnice. i stateau bine
si balerinii rosii, ncalai pe piciorul gol- ceva de neconceput pentru Dora
orict ar fi fost arsia de apriga.
Nina nu-si putu stapni un surs interior. Dora era tulburata, speriata,
prada celei mai ntunecate humori. Nu uitase totusi sa-si asorteze la balerini
doua clipsuri mari, cirese sngerii. Rosu era si ceasul electronic, o jucarie
ieftina, de vara. Ninei nu i-ar fi trecut prin minte ca n garderoba Cipriancai
se gasesc si astfel de fleacuri nesimandicoase si ncerca o unda de admiraie:
"Uite o femeie pe care nu poi s-o iei pe nepregatite..." Dar din multe
puncte de vedere, Dora se dovedise imprevizibila. Ca o surpriza.
Obrazul palid, nelinistea pleoapelor, zbuciumul ntregi i_pturi muiara inima
Ninei. O mbraisa -impulsul clipei-si o conduse la primul fotoliu ca pe o
convalescenta.
- Ce sa-i ofer, draga mea? Vrei un ceai rece de menta? E un calmant.
Dora se blbi, mirata:
- Dar ma simt bine... N-am nimic...
- Stiu, surse Nina.
si trase un scaun n faa fotoliului si o privi drept n faa.
156
157
- Dora... Trebuie sa-i fac o'marturisire. Simt nevoia s-o fac. Cealalta o
cerceta circumspecta. i batea inima. Prea multe
emoii.
- Pna ieri te-am detestat. Asta-i termenul. Cred chiar ca te
uram. ,
Dora o privea ncremenita. Sopti, nevinovata, ca o fetia:
- Ce i-am facut?
- Nimic. Te uram pentru ceea ce intuiam ca ai putea face. Pentru potenialul tau
distrugator, adauga preios.
- E prea complicat... Nu neleg.
- Vedeam n tine "rivala". Eterna rivala. Nu doar a mea. A unei ntregi
generaii de femei, n fiecare generaie exista una ca tine,
- Ca mine?!
- Ca tine. Fascinanta! Dora ncepu sa rda.
- Fascinanta! Doamne, ce de prostii putem gndi unii despre alii!
- Nu asta i reprosam, adica faptul ca barbaii cad cosii la picioarele
tale. Te-am dispreuit, mi mchipuiam eu, pentru firea ta rece si calculata. O
femeie fara inima, dar corupatoare de mirni. O femeie care se lasa iubita, dar
incapabila sa daruiasca. Sa se daruiasca. Abia acum am neles ct de nedreapta
am fost. Te rog sa ma ieri. Stiu ca sunt patetica si penibila dar am simit
nevoia sa ma confesez.
Dora o privea confuza. Ochii imensi ai Ninei straluceau, un zmbet blnd i
inunda chipul. Presimi dintr-o data ca femeia aceasta walkiriana, cu obrazul
mare deschis, cu bazin si bust masive, simboluri generoase ale maternitaii
fecunde e o inima plina de bunatate. Napadita de emoie, ncepu sa plnga.

Plngea, si stergea ochii, deplasa scrumiera, totul cu graie spontana -
constata Nina -, cu sigurana aceea perfecta a miscarilor pe care o da n
general lunga obisnuina de a fi frumoasa, privita si admirata. Se aseza pe
braul fotoliului si-i nconjura umerii:
- Te rog nu plnge, draga mea O sa fie bine, ai sa vezi Spunea cineva ca
dragostea e o favoare, un privilegiu absolut, oricnd binevenita.
- Nu stia ce spune, hohoti Dora,
- Nu suntei primii oameni care se iubesc clandestin. Un ghinion poate, dar
tot poate, din cauza asta ceea ce simii voi unul pentru celalalt e att de
intens,
Dora realiza dintr-o data ca se discuta despre dragostea ei cu Dinu firesc,
ca despre un lucru binecunoscut, ca si cum momentul de faa ar fi fost precedat
de confesiuni si explicaii. si ridica ochii nlacrimai. Nina si spuse ca
rimelul Dorei e de o calitate excepionala. Nici urma de lacrima nnegurata dar,
desigur, ar fi fost o lipsa de tact sa se intereseze acum de marca folosita.
- Cnd... Cnd v-ai dat seama? Nina zmbi:
- Duminica. S- tradat Dinu, "fibrilnd" n asteptarea ta. Cnd n sfrsit
ai sosit, am neles ce nseamna sa rasara soarele pentru cineva. Numai pentru
un singur om.
- Probabil nu am fost destul de abili, rse Dora stergndu-si obrajii.
- Asa, draga mea, acum e mult mai bine... Deci, suntem niste mici pacatosi
cu vechime...
-S^elunL. Ceva cu totul neasteptat! Necunoastemdeatia ani si dintr-o data,
n noaptea de reveillon- Nea luat pe amndoi prin surprindere.
- Da... viaa e nostima.
Nina ncerca sa reconstituie atmosfera din noaptea aceea... Se simeau toi
cam obosii, singurii care dansau erau Dora si Dinu,
- Atunci, sopti Dora, ne-am... ne-am si iubit. n baie...
Nina ncepu sa rda. Dora si ridica privirea. Semana cu un copil
15S
159
caruia i e teama sa nu fe pedepsit
- Te socheaza?
- Nu, scumpa mea, ma gndeam nsa ia toaleta ta si ma ntreb cum ai izbutit
performana?
Purta rochie lunga, foarte ngusta asa zisul furou de seara cu o crapatura
adnca, pe care amicele o calificasera drept cam prea "cabaret".
- Mi-amintesc perfect, glumi Nina, ca sliul era la spate. Dora fu
strafulgerata de o idee:
- Spune-mi te rog. si cauta cuvintele: Esti, esti att de ngaduitoare
pentru ca n-o iubesti pe Gigeta? Si pe tine te calca pe nervi?
- Dimpotriva. Ma amuza. E att de ridicula nct nu~mi pot nchipui ca s-ar
gasi cineva care s-o ia n serios. Nici macar Dinu. Ma refer, chiar la perioada
lor normala.
- Ne-a vazut aseara mpreuna.
- Unde naiba?!
- n bomba unde ne ntlnim de obicei. Cum de ne-a dat de urma, nu pot sa-mi
dau seama... Ne credeam acolo mai ferii dect ntr-o gaura de sarpe.
Nin*o cerceta cu o curiozitate nedisimulata:
- Si?! Cum a reacionat?
- S-a uitat lung la noi... Dora se cutremura: Credeam ca n~o sa mai termine,
as fi preferat sa cad moarta pe loc... Pe urma, a ntors spatele si a plecat.
Att! Fara un cuvnt.
- Extraordinar!
- Cumplit este ca din clipa aceea am intrat n panica. O panica non-stop.
Nelu a mirosit ceva. si nchipuie ca sunt afectata de necazul lor, al
Paulienilor, nu ca eu as fi implicata...
- Asta e foarte bine... Cel puin deocamdata, pna luai o decizie. Dora clatina
din cap si ncepu din nou sa plnga.
- Nu... Vrea sa se duca diseara, dupa ntrunire la ei. Sa discute, poate sa-i
mpace... Nu stiu ce sa fac.
Nina i prinse afectuos amndoua minile:
- Asculta-ma scumpo! n definitiv, mai devreme sau mai trziu, tot trebuie
sa afle. Dinu nu-i o simpla aventura pentru tine.
- Nu, hotart nu! l iubesc. l iubesc cu adevarat, niciodata n- am simit
ceva asemanator.
- Atunci? Ce ai de gnd? Poi renuna la el? -Nu.
- Deci problema e rezolvata. mi pare rau pentru Nelu, dar va trebui sa se
obisnuiasca cu situaia n concluzie, o explicaie e inevitabila.
Dora si ridica obrazul. Era palida, alba ca hrtia asa cum rar se ntmpla
n realitate, pleoapele se zbateau si Nina se nfiora cta spaima se putea citi
n ochii ei.
- Mi-e ngrozitor de frica. Stau acum aici, n fotoliul tau, si simt ca mi-s
taiate picioarele...
Usa de la dormitor se deschise. Aparu Gioni, legndu-si cordonul halatului
de casa.
- Ura, scumpete! izbucni vesel. Sesiza dintr-o privire atmosfera si ncepu
sa rda: Raspundem ascultatorilor! Curierul inimii.
Dora se fstci:
- Nu stiam ca esti acasa...
- Schimba cu ceva situaia?
i lua mna si i-o saruta afectuos:
- Hm! exclama masurnd-o scurt: As zice ca ai zile si mai bune... Deci,
iubim!
Nina rosi. l apostrofa consternata:
- Nelule! Cum poi fi att de mojic?!
Dora ncepu din nou sa plnga. ntr-o secunda, Gioni fu la picioarele ei.
- Iarta-ma, fetia dulce. N-am vrut sa te jignesc.
- Nu de asta plng...
- Nu trebuie sa plngi pentru nimic. l iubesti pe Dinu, desi eram convins,
glumi, ca la o adica, m-ai prefera pe mine, Dinu te iubeste pe tine. Restul,
neimportant.
- E usor sa vorbesti, suspina Dora.
- Explica-mi ce te framnta. Poate pot sa te ajut. Nevasta-sa i ndrepta o
privire ironica: "IM d'alde astea stiu ca
te pricepi... Expert, as zice..." Rosti altceva:
- i e frica de Nelu. Nu stie cum va reaciona.
- Ei asta-i! respinse Gioni ideea ca pe o aberaie. Ce nseamna ca i e
frica? n general, cred ca femeile si acorda o importana exagerata. si
nchipuie ca nseamna nviata unui barbat cu mult mai mult dect se ntmpla n
realitate.
- Nu te explica pe tine, l repezi Nina. Nelu o adora, o vede si un om cu
ochii legai. La temperamentul lui...
si nghii vorbele - "te poi astepta la orice" - Dora era si asa destul de
speriata.
Gioni se ridica si scotoci n pachetul de igari:
- Lasai fleacurile! Temperamentul lui Nelu! Uite unde era omul
cavernelor!... Stai asa!
Trase cu urechea o clipa si sari la fereastra:
- A venit Romeo!

Dinu navali n sufragerie. Tulburarea care i se citea pe chip speria. Gioni
si reveni primul.
- Ce dracu ai pait?
Mnai de acelasi impuls, n urmatoarea clipa, Dora si Dinu se aflau unul n
braele celuilalt. Se strngeau cu disperare, si cautau cu buzele ntreg
obrazul, sarutarile plouau pe nas, pe gt, pe urechi, pe gura
Diamandestii i priveau uluii. i cunoscusera, si erau ani! ca pe niste
persoane discrete n manifestari, chiar sobri. Acum se dezlanuisera cu o patima
naucitoare, nestapnita, uitasera ca nu sunt singuri; i simeai zdrobii de
dragoste.
"sta zic si eu amor cu A mare, reflecta Gioni surprins. Se poarta exact ca
doi liceeni... Si a trecut oleaca de atunci..."
Nina i facu un semn discret, indicnd bucataria. Gioni rnji "femeile astea
cu diplomaia lor!" dar lundu-si igarile din mers, o urma pe nevasta-sa/
Gioni scoase din frigider o sticla de pepsi si si umplu un pahar. l bau cu
nghiituri mici, se sterse tacticos la gura cu un serveel. Proceda de parca s-
ar fi aflat la un restaurant, oricum, n lume si acesta fusese nca unul din
amanuntele care o sedusesera cndva pe nevasta-sa. Gioni era un rafinat, un
civilizat nnascut, se comporta cu aceeasi elegana dezinvolta indiferent daca
participa la o recepie, luau masa n doi, sau se afla de unul singur. La fel,
se putea dezbraca oricnd si oriunde fara sa aiba motive de jena, garderoba lui
nu cunostea lenjeria speciala - de medic, croitor sau ibovnica - nu stia ce
nseamna mncatul n picioare, pe colul mesei: direct din oala abia scoasa din
frigider, cu degetele, economisind spalarea lingurii ori a unei furculie.
Niste prieteni de-ai lor, amndoi artisti si spre deosebire de muli
artisti, si boemi, azi stabilii n Italia - Doamne, ca muli au mai plecat! -
obisnuiau sa se faleasca n gura mare:
"Draga, noi schimbam n fiecare zi faa de masa, cu excepia Duminicii, cnd
nu apare "Scnteia".
Pe Nina, desi n-ar fi adoptat formula n propria-i gospodarie, o amuza: "doi
golani simpatici, dar le sta bine..."
Gioni respinsese:
- Nu draga mea! Nu golani, ci mitocani. Iar ct de bine le sta sa mi-o spui
cnd o sa te asezi cu ei la masa...
Nina ncepuse sa stearga niste farfurii, debarasndphiuveta. Se uita la
barbatu-sau care inspecta oalele de pe aragaz, saltnd capacele.
- M-am gndit sa fac un ostropel, N-am mai mncat demult... Tu de ce taci?
Diamandescu si ntoarse faa. n ochii ca peruzeaua, scnteiau spiridusi
maliiosi.
- n fiecare zi mi dai motive pentru a te admira si mai mult.
- Acum urmeaza desigur o mojicie.
- Deloc... Ce-i degradant aici? "Ocrotirea amanilor nefericii". Te asigur
ca-i statea foarte bine, Aratai blajina si emoionanta ca o... vaca sfnta.
ncepu sa rda si se apropie s-o sarute. Nevasta-sa. amuzata, l respinse
nfingndu-i cotul n stomac:
- Hai sictir!
- De ce nu le-ai oferit si dormitorul, scumpa mea?
- Esti trivial.
Gioni clatina capul si se rezema de pervazul ferestrei.
- T! Doar fraier... Mai am de nvaat, cnd tocmai mi nchipuiam ca sunt
doctor n materie! Prin studii comparate, bineneles, si nu experiment direct.
Nina i trase o palma usoara:
- Ai sa fii derbedeu si la SO de ani.
Statea cu spatele la lumina. Contre-jour-ul l dezavantaja dnd si mai mult
accent culorilor. Pe chipul bronzat sticleau peruzelele din priviri si dinii
stralucitori. Parul de argint, n soare, capata sclipiri astrale de bleu-blanc.
Nina simi ca i se rupe inima de atta dragoste. l iubea ca o amanta careia i
e teama ca minunatul, desavrsitul, unicul, n-o va lua niciodata de nevasta; asa
l iubise din primele ore n care-1 cunoscuse. si stapni valul de emoie si
ntreba ct putu de sec:
- De ce zici ca esti fraier?
Diamandescu pocni din degete. Avea expresia individului care se mira n
primul rnd el singur, de el nsusi.
- Ce sa-i spun! Pentru nimic n lume, nu mi-as fi nchipuit ca Dora s-ar
putea uita vreodata Ia Dinu. Si n-am minit cnd am afirmat ca mai degraba eu
sunt genul ei...
- Porcule!
- Draga, nu zic ca as fi marsat. Hai sa lasam bancurile! Nu-1 pasaportezi pe
un Nelu pentru un Dinu Paulian.
- Exagerezi n ambele sensuri, opina Nina consultndu-se n oglinda de
deasupra chiuvetei. Nici Dinu nu-i tocmai de lepadat, nici Nelu Fat-Frumos din
lacrima.
Gioni se desprinse de fereastra. Ciuguli o maslina din zbor (pregatite
pentru salata orientala) si si trase un scaun n colul cel mai umbros al
bucatariei.
- Scumpa, eu stiu ce vorbesc! Ca popicele cad muierile in faa lui Nelu. n
ulia, la strand, la ntrunirile astea ale lui... i spun ce am constatat
personal, de visu, nu ce povestesc alii. Cred ca le nnebuneste aerul asta
rupestru, pintecantropus n straie civilizate, si-1 nchipuie un soi de sfarma-
piatra la asternut. Asa cred, ca prea necheaza toate n faa lui.
Nina l masura ironica:
- Esti invidios? Gioni surse parsiv:
- Draga mea, eu sugerez senzaii infinit mai rafinate. El - sfarma piatra,
eu - un magician... mpreuna, cred ca am "comite" cea mai formidabila echipa de
pesti. Daca renuna Ia Dora, i fac o propunere... Ne umplem de bani.
Nina l cerceta atenta:
- Cum adica sa renune? Ce poate sa faca altceva? Aici, Dora decide.

- Aici, o persifla barbatu-sau, te nseli stimata doamna. n toata viaa
lui, Nelu a cunoscut doar doua pasiuni. Dora si politica si vice-versa. Greu de
stabilit prioritaile. Femei superbissime l-au mbiat la pat proaspat nfaat,
au ndoit si colul cuverturii, asteptndu-1... Nu-i trebuia sa depuna nici un.
efort, dect sa-si scoata pantalonii, iar Neluul nostru a parolat. Nici macar
nu le observa. O stii pe aia de la televiziune care seamana cu Marina Vlady de
acum o suta de ani! Vine la colocviile araniste numai de dragul lui... Si asta-
i doar un exemplu, ncepu sa rda: E din aia care iubeste o singura femeie toata
viaa ceea ce, trebuie sa recunosti, e foarte frumos din partea lui.
Nina l ntrerupse nerabdatoare:
- Vorbe, vorbe, vorbe! M-ai ameit. Practic, ce poate sa faca? S-o ina cu
de-a sila?
Diamandescu si aprinse o igara, controla ct gaz mai are bricheta,
privind-o n zare.
- Mai e o chestiune. Ca o adora pe nevasta-sa, stim. n plus, ine seama de
construcia lui Nelu. E omul incapabil sa piarda. Ideea i e straina, la fel de
neconceput precum imaginea unui palmier snit printre icebergurile Groenlandei.
n fine, nu mi-a trecut ceva mai destept prin minte.
Nevasta-sa si nfipse minile n solduri:
- Ai limbaria. Nu ma intereseaza teoriile. Spune-mi concret, cum poate s-o
lege de piciorul patului?
- N-o leaga.
- Atunci, ce ma-sa mare i face?
- i trage un toc de bataie de-i deranjeaza foto-portretul pe o luna de
zile.
- Ridicul! Nu-1 vad pe Nelu salbatec si badaran.
- Ai sa-1 veziPui un pariu cu mine? Nelu-i genul de ncornorat puternic, i
trage muierii un caft sa-1 ina minte toata viaa si pe urma o vra n pat, i
saruta ochii nvineii si-i trage dupa aia o partida
supradimensionata de amor. A doua zi, cheama tmplarul sa ncleieze crivatul pe
la ncheieturi. Fara voia ei, Nina ncepu sa rda:
- Mare porc mai esti! Si daca nu izbuteste tratamentul contondent? Daca
totusi Dora l paraseste?
Gioni zmbi sceptic. Declara raspicat:
- Dora nu va face un singur pas dincolo de pragul casei, fara O.K-uI lui.
Dixi!
Nina si iesi din fire:
- Dixi pe ma-ta! Ma'nnebunisi, soro, cu maximele, teoriile, speculaiile si
alte rahaturi! Simplu! Dora si ia trenele si o cara, ca doar n-a luat-o la
trgul de sclavi. Ce-i face? O omoara? O strnge de gt?
-Da.
Ramasesra n sufrageria Diamandestilor. n ciuda tulburarii, n Dora mai
supravieuia convenionalul, respinsese ca vulgar si lipsit de bun sim, un
tte--tte in odaia ocupata de Dinu.
- Nu avem alta soluie, iubita mea. Discuta cu el deschis.
i inea strns minile, o privea nflacarat. Dora, prabusita si lipsita de
argumente, repeta unul si acelasi lucru:
- Nu pot... Pur si simplu, nu pot. Mi-e si mai greu pentru ca nu banuieste
nimic. Vrea sa iesim asta seara, l-am simit fericit ca un copil si eu vin din
senin...
si ascunse obrazul n palme si ncepu din nou sa plnga:
- N-fm fost niciodata ntr-o situaie att de nfioratoare.
Sa distrug un om cu o singura fraza... Sa-1 smulg dintre nori si sa-1 azvrl
n san. N-am cuvinte... Si, completa printre sughiuri, fara sa aiba alta vina
dect ca ma iubeste... Hohoti: Nu pot!
Dinu, palid, cu falcile nclestate, ntreba aparent calm:
- Vrei sa dispar eu?
Dora i se arunca n brae, se agaa frenetic de umerii lui:,
- Nu! Nu! Nu pleca, te implor! Sa mai cautam... Trebuie sa gasim ceva. .
Paulian si sterse fruntea asudata..-.
- Am o propunere. Hai sa-1 asteptam mpreuna diseara. Cnd iese de la
ntrunire.
Dora si ridica chipul umflat de plns.
- Esti nebun?
- De ce? Vorbesc eu n locul tau.
- Asta nu! se sperie Dora. n nici un caz. Macar atta merita. Un minimum de
menajament. Si i-o spun eu, doar lui. Fara martori. Sa ramnem macar deceni!
Cum i-ai putut nchipui...
Dinu i astupa gura cu mna:
- Gata! Nu te ambala. Cum vrei tu... Acum, ce rog eoncentreaza-te. Trebuie
sa-1 astepi la club.
-De ce?
- Dumnezeule! Ca s-o iei naintea Gigetei. Trebuie sa-j vorbesti tu naintea
ei. A oricui.
- Da..., facu Dora ratacita,
- Acum te duci acasa. Te odihnesti un ceas, te mbraci si in jur de sase cel
mai trziu trebuie sa fii acolo, ntrunirea o sa ina mai mult, dar e bine sa ne
asiguram. Da, iubita mea? Ai sa faci asa?
- Da... ncerc.
- Alege un restauram'mai linistit. Nu se poate discuta pe harmalaie de
ghitari electrice.
- Poate la Capsa, sugera Dora aiurita ca si cum n asta statea toata
problema,
- Nu e bine, raspunse Paulian. Mesele sunt prea apropiate, se aude totul.
Ducei-va la Athne Palace. S-a golit de cheflii si bisniari, a ramas
clientela serioasa! Putei discuta nederanjai... O apuca de umeri: Am ramas
nelesi, da?
- Da, ngna Dora.
- Nu trebuie sa amnam. Si asa ma ntreb cum dracu n-a acionat Gigeta pna
acum!... Vrei sa te conduc acasa?
- Nu... Nu e bine... Iau un taxi.
Se cuprinsera n brae. Obraz lnga obraz, nnadindu-si lacrimile, auzindu-
si inimile. Minute lungi n care simira ca nu exista nimic pe lume care sa-i
poata despari.
Dora refuza sa se lase condusa, fie numai pna la primul taximetru; si
luara ramas bun n vestibul. Dinu ramase n pragul usii privind lung n urma ei.
Gioni atinse braul nevesti-si.
- Sa-mi spui si mie daca Dora o sa aiba curajul sa vorbeasca. Vrei sa-i
povestesc filmul? l asteapta la club, ala o sa pice de fericire ca legitima l
iubeste, se duc la crsma, halesc, beau, pe Dora n-o s-o lase inima sa strice
atmosfera, Nelu se avnta n declaraii de dragoste asezonate cu sloganuri
araniste crestin si democrate, pe urma urca n Mercedes; baiatul conduce ca un
zmeu intonnd "Traiasca Regele!" Seara se ncheie cu o sedina de amor, n
poziii artistice.
- Esti cinic. Si scrbos. Diamandescu rse vesel:
- Pui un pariu?
Dinu se ntoarse n sufragerie. Ninei i se paru ca trasaturile i cazusera,
cednd unei ciudate gravitaii. n fruntea ncreita parca se adunasera toate
grijile lumii.
Gioni i ntinse un pahar cu vodca.
- Acum ce mai vrei? Ai ajuns la o nelegere, totul se rezolva n cteva
ceasuri. Se enerva fals: Ei, fr-ar al dracului! Daca ori de cte ori se
iubesc doi oameni, s-ar consuma atta drama, lumea toata ar fi un cinutir!
Paulian clatina capul de cteva ori:
- Degeaba. Nu ma putei nelege. Nici eu n-as fi neles. Declara sumbru: O
iubesc ca un nebun. Fiecare secunda petrecuta cu ea e un univers de fericire.
Urla: O iubesc, frailor! Auzii? Clipa de clipa, din ce n ce mai mult!
Nina surse:
- En amour, dit-on, si Von n 'avance pas, on recule.
- Uite-o si pe asta ce culta e! se strmba Gioni. Se apropie de Dinu si
ncepu sa-1 zglie: Pai dac-o iubesti si fata coopereaza, ce mama dracului le
mai scncesti pe sub feresti?!
Paulian si elibera umarul cu o zmucitura.
- S-a ntmplat o chestie nasoala de tot. -Zii!
Dinu asi nclesta pumnii.
- Gigeta a umflat toi banii. N-am un sfan.
si trase afara buzunarele pantalonilor ntr-un gest simbolic si Nina
observa ca cel din stnga era gaurit. Buna de fel si imaginativa, amanuntul o
nduiosa pna la lacrimi. ntreba inutil:
-Toi?
- Toi! Lei, dolari, marci... Mai aveam si cteva sute de franci elveieni..
Toata agoniseala!
Gioni ncepu sa bata cu unghiile n masa:
- Chiar ca-i nasol. Cum mama ma-si te-ai lasat fentat? n situaii din
astea, prima miscare e sa pui mna pe lovele si valori, bijuterii, timbre si
alte vaxuri. N-o cari cu divanul, e elementar!
-N-am experiena, rse amar Dinu. Cnd am plecatdeacasa,aveam la mine vreo
30.000 de lei Mi s-au parut suficieni pentru o zi-doua. Ofta din adncul
sufletului. Ma sir t cu minile taiate. Intenionam sa plec imediat cu Dora n
Italia Sa lasam timpul sa epuizeze din scandal Sa nu-1 nfruntam chiar
fierbinte.
- Ce nseamna imediat? se interesa Gioni.
- n doua, cel mult trei zile... ntmplator avem amndoi viza. Acum... Ce
folos?
i dadura lacrimile. ncerca sa le disimuleze, stergndu-si nasul zgomotos.
- Nu's unde dracu' am racit...
"Si batista-i jegoasa, constata Nina. Mare scrba, Gigeta asta!"
- Ai cautat bine? Diamandescu o privi exasperat:
- Vorbesti ca sa nu moai? Adica nu stii unde-i ii dolarii si-ncepi sa-i
caui prin frigider?
ncepu sa se plimbe prin sufragerie, suflnd ostentativ pe nari: "Femeile
astea! Ct de destepte, tot cretine ramn!" si nfipse pumnii n buzunarele
halatului si se proapi n faa lui Paulian:
- Ce ai de gnd sa faci?
- N-am dect 0 singura posibilitate! Sa stau de vorba cu Gigeta. Trebuie sa
accepte!
- De ce? se interesa Gioni maliios.
- Eu am cstigat banii astia si nu pretind dect jumatate din ei. Cealalta i-o
cedez. Mi se pare mai mult dect corect, nu credei? Nina scutura din cap si
coada groasa i se aseza pe piept.
- M-as mira sa accepte. Te are n palma si n-o sa piarda atu-ul.
- Just, fu de acord Gioni. O sa te determine sa dansezi, dupa cum i cnta
ea. Ti-o spun, ca sa nu-i faci iluzii.
Dinu l privi cu gura cascata. n odaie se facuse dintr-o data ntuneric.
Visele lui. Veneia.. Micuul hotel de pe marginea lagunei napadit de flori.
Somnul 16r strns mbraisai, topindu-se ntr-un magnific rasarit de soare.- Le
dau buna dimineaa pasarelele - nu cunoaste speciilecare bntuie meleagul dar
trebuie sa existe ceva - si lopeile gondolierilor palmuind blnd undele
albastre, pe care nu le-a auzit niciodata dar despre care a citit attea- Midie
trauona cu peste prajit si fructe de mare, cu mese nesate de turisti si
damigene de Chianti.
Porumbeii din piaa San Marco... Nopile lor nclestate... Ei, aromele lagunei
si luna - minge de foot-ball sutata acolo de milenii si paramilenii dupa cine
stie ce dribling formidabil. "O sole' mio", gealatta, rufe nsirate pe frnghie
ntre doua case pe nguste ulicioare medievale, ca n filmele lui Visconti,
cumetre grase, scandalagioaice de profesie, mini n solduri, ananasi, bambini
la Murillo cta frunza si iarba si...
O, Doamne! ei, doar ei doi... Dinu stia ca toate sunt imagini clasice,
simbol, de calendar, almanah sau cartoline festive, simpliste daca nu chiar
vulgare pentru rafinai si superestei, dar puin i pasa. Erau cliseele in care
se imaginase cu Dora, pe ele le visase nca din liceu, acestea erau "pozele" pe
care le rasfoise de ani de zile nainte de a adormi, ncercnd sa faca
abstracie de tot ce se afla n jurul lui: aerul nchis al dormitorului,
respiraia ca un ssit de sarpe a Gigetei, mirosul de macelarie. De doua ori pe
saptamna dormea bandajata n fleici de muschi de vaca pentru fragezirea
obrazului. A doua zi, le facea gratar. Lui Dinu i se ntorcea stomacul, erau ani
de cnd nu mai suporta carnea de vita.
Se uita la cei doi crispat, cu ochii doi carbuni aprinsi.
- Fii pregatit, spuse ncet Nina. Te va santaja cu sigurana. Gioni fu de
acord:
- Are dreptate! Nu cunosc mprejurare mai propice si Gigeta n-o s-o rateze,
i-o garantez.
Dinu l privea salbatec:
- Asta credei voi?
- Din pacate, sunt convins, batrne, spuse Diamandescu punndu -i mna pe
umar. Trebuie sa te gndesti la miscarea urmatoare.
Nina ofta:
- As vrea sa stiu si eu care ar fi aia, Dinu o privi ratacit:
- Eu stiu. O omor.




Ziua de luni, mai ales dupa amiaza, constinuse un cosmar prelungit pna
noaptea trziu.
"Impresia mea, nota anchetatoml, este ca toi, sau aproape toi, pierdusera
complet Nordul. Nu-mi pot explica astfel reaciile bizare, uneori demente -
innd seama de fapttd ca nca nu se ntmplase nimic - gravitatea unor
dezvaluiri, comportamentul imprevizibil faa de datele prezentate de fiecare
pna atunci. Oamenii se manifestau nud, ca si cum si-ar fi nchipuit ca nu se
vor mai ntlni niciodata unul cu celalalt, sau ca dinaintea obstescului
sfrsit. <<Ce mai conteaza. > > Probabil de aceea impresia generala a fost ca
nenorocirea>, respectiv crima, plutea n aer. Indivizii acestia traiesc nca n
atmosfera tensionata si confuza a acelor ceasuri, pentru ca siniaia n sine nu
justifica un deznodamnt tragic. (Sa fim seriosi! Dac-ar fi s-o mierleasca cte
unul de fiecare aventura extraconjugala, s-ar rezolva de la sine si fara
cheltuieli de narmare, problemele lui Malthus si ale Mamei Teira..."

6.Nasturele de catifea




Dupa plecarea lui taica-sau, Crisan mai plnse o vreme, ascuns sub masa din
sufragerie. Manole se nvrtea prin casa neputincios, ncercnd sa-i abata
gndurile cu promisiuni pe care si le nchipuia ademenitoare: bilete la circ, o
escapada la "Zoo Baneasa", vreo treizeci de ngheate, un joc de foot-ball de
masa, labe de broasca,tot ce-i trecea prin minte. La fiecare propunere, baiatul,
reacie inversa., ncepea sa urle si mai tare, vrnd parca sa demonstreze ca
nu!, categoric nu e nimic de facut. La un moment dat nsa obosi si plnsul se
transforma ntr- un bzit monoton; si epuizase resursele si i era necaz,
trebuia sa se stie ca suferina lui nu se alinase. Pna la urma, accepta totusi
100 de lei de la bunicu-sau "sa-i faca praf cum stie el mai bine"; avea aerul
ca-i acorda o mare favoare si continua sa se smiorcaie. Cnd Manole se ntoarse
din odaia lui cu banii, l gasi pe Crisan trndu-se pe covor si cautnd pe sub
mobile monedele scapate de Dinu. si camufla zmbetul "copilul tot copil",
prefacndu-se ca nu a observat nimic.
Dupa ce-si numara tacticos paralele, se nvrti cteva numite nehotart prin
casa. Tragea cu ochiul spre Manole care-1 pndea la rndul lui, gasindu-si de
lucru prin sufrageria vraiste.
- Stii, Coco... Batrnul paru surprins:
- Ce, n-ai plecat? Vezi ca ncepe filmul.
- Stii ce mi-ar place mie mai mult si mai mult? Un costum de marian!
O zbughi ca un tipar pe usa. Manole vru sa-1 urmareasca cu ochii
pe fereastra dar l opri telefonul. Trei triluri, se ntrerupse iar dupa un
minut apelul fu reluat. Asta era Virginia. Se nelesese^ sa-1 sune cu parola
pentru ca "ma nelegi, Manolica, dupa iesirea pe care a avut-o faa de mine, nu
vreau sa dau peste vizigota". Era ntr-adevar Virginia, directa si gfind de
ngrijorare.
- Ei, ce s-aude la voi? A venit? Ce zice?
- Ea nu. A trecut doar Dinu sa-si ia niste schimburi.
- El ce zice ?
Batrnul Paulian socoti ca n-are sens sa-i pomeneasca de povestea cu banii,
ca prea vulgara. n afara de asta, nu yoia sa se ntinda la taclale, Gigeta
putea pica n orice clipa si prefera sa nu dea ochi cu ea. Era grabit sa se
refugieze n odaia lui.
- Nimic, ce sa zica?! Suntem cu toii bulversai... E normal!
La celalalt capat al firului, Virginia lua o andrea de pe noptiera,
strapunse claia de par nepieptanata si ncepu sa se scarpine cu nadejde. De cte
ori era tulburata, avea mncariumi groaznice,
- Te-ai hotart? Dormi la mine? Manole scutura din cap:
- Nu, nu... Mulumesc, dar e imposibil.
- De ce?
- Simt... simt ca trebuie sa rarhn acasa... Nu putem abandona asa cu toii
situaia. Trebuie sa am grija de Crisan... E foarte singur acum...
- Nu cred ca e bine . Daca te razgndesti, vii la orice ora, nu-i nevoie de
telefon... Tu ce faci acum? Ai mncat?
- Am gustat ceva de dimineaa. Vreau sa-mi termin treburile. Stau nasturii
aia nsirai pe masa de doua zile.
- Nasturii? ntreba capiata sora-sa. asta te frige pe tine acum? Parol,
Manolache, ma ngrijorezi.
Batrnul se scuza pe un ton umil:
- De ce? E o treaba la fel de buna ca oricare alta. Nu pot sa stau fara sa
fac nimic, sa astept pur si simplu si sa ma-nvrt prin casa.
- Ei asta-i acum! Ia o carte, o gazeta, deschide radio...
- Te rog, Virgi, o ntrerupse tremurnd de iritare, nceteaza! Ma obosesti.
Auzi, ziare, radio, Cnd eu nu ma pot concentra deloc. n loc sa ma calmezi, ma
mai superi si tu... (
Virginia ramase gnditoare: "Bietul Manolache s-a scrntit", si surprinse
imaginea n .oglinda florentina de deasupra patului si se examina lung. Capotul
era ncheiat strmb, pantofii unul maro si celalalt alb i ncalau simultan
picioarele chinuite, n cocul "fantezi", uitase nfipta andreaua, ca un
simulacru jalnic de sic nipon. Ea nsasi arata ca o baba nebuna.
Pentru orice eventualitate, batrnul Paulian si taie o felie groasa de
brnza, cteva de salam si pine, mai lua o rosie si o sticla de apa si le duse
n odaie pentru a nu fi silit seara sa intre n bucatarie.
nchise usa n urmna lui cu un suspin de usurare si o clipa ncerca tentaia
sa rasuceasca cheia. Ascunse proviziile n noptiera -prezena lor i-ar fi tradat
frica, groaza de o ntlnire cu Gigeta- si, linistit ntr-un fel, se aseza din
nou la masa.
"Soru-mea crede ca m-am ramolit... Pui prinsoare... // estgaga...
Bineneles ca ea, cu temperamentul ei, nu ma nelege. n locul meu, s-ar fi
sucit prin casa, ar fi bombardat cu telefoane alarmiste toi prietenii..."
- Las-o sa bombane, conchise cu glas tare. Asta-i da o preocupare.
Se apleca peste masa si ochelarii i alunecara spre vrful nasului. Degetele
subiri, cu unghii ngrijite - avusese si mai avea nca mini frumoase,
"patriciene", precum toi Paulienii - greblara de cteva ori movila de nasturi,
mprastiindu-i pe ntreg blatul. Ochii i se oprira Ia un nasturel rotund,
mbracat n catifea. Un zmbet duios i scalda chipul.
- sta e de la costumasul bleumarine al lui Crisan.
1-1 trimisese din Italia Mitica Iordan, prietenul lui Dinu, si toi se
prapadisera de admiraie n faa cutiei elegante care, n afara completului
coninea si accesoriile necesare: camasa alba cu jabou si mansete de dantela,
papion rosu, ciorapi albi de matase -fild'Ecosse - dupa cum se cuvine unui mic
dandy, pantofi de-lac.
Gigeta, totdeauna fermecata de cadouri, adornd sa primeasca, nu sa si ofere
se extazieze innd hainua de umeri si aratnd-o pe toate parile: -
- E delicioasa! Spunei drept, daca nu-i vine s-o mannci. Se simea cu
att mai ncntata, cu ct. Iordan n-o uitase nici pe ea.
Era dragu Crisan la cinci ani. N-avea dragalasenia prospera si diafana a
copiilor din reclame - cover-baby - pe lnga care nu poi sa treci fara sa-i
atingi, fara sa simi nevoia sa-i ciupesti si sa-i iei n brae; avea n scMmb
farmec si o fizionomie spiritualizata care, chiar la cei ce vor deveni aduli cu
nfaisare distinsa, se profileaza mult mai trziu.
Crisan era slabu pna la fragil, lipsit de culoare, cu ochii foarte mari
amintindu-i prin taietura exotica pe cei ai Gigetei, nasul fin si palid. Atragea
n special atenia prin graia ntregii fapturi, - toate miscarile lui erau
frumoase - si o spontaneitate ncntatoare cu succes imediat.
Sora-sa, Virginia, l privea de fiecare data ncntata:
- Va fi un moniseur disiingua. n genul lui Toto Sturdza, carn asa ... n
orice caz, se vede ca nu-i vlastar de oapa...
Toi erau nsa nemilumi de slabiciunea excesiva, si, uneori. Manole si
marturisea ngrijorarea:
- Ducei-1 totusi la un medic. Poate ca nu mannca destule proteine sau ar
trebui sa faca o cura de vitamine... Eu nu ma pricep, dar sunt convins ca se
poate face ceva.
Dinu, n fond si el nelinistit, ridica din umeri iritat:
- Poi sa-mi spui ce-i lipseste? Mamaia si Sinaia n fiecare an, muni de
portocale, dulciuri, tot ce pofteste!'stan genul lui de copil afurisit care-i
scoate sufletul pna nghite o lingura de merinde si nu scapa nici o
contagioasa.
- Nu trebuie sa uitam, sublinia de fiecare data Gigeta, ca s-a nascut la
sapte luni. Toi copii astia creeaza probleme, cel puin la nceput...
Gigeta amintea mereu amanuntul. I se parea probabil foarte nobil faptul ca
debilitatea si slabiciunrea ei - "nu-s o vaca de prasila carele fata fara
probleme n mijloc de arina" - mpiedicasera o nastere normala. Si nu de colea
era sacrificiul: si riscase sanatatea, poate chiar viaa, ca sa aduca pe lume
un Paulian desi medicii erau foarte ngrijorai si o avertizasera, o
consiliasera...
Firul gndurilor se curma brusc. Manole ramase cu ochii inta la nasturasul
de catifea, degetele i nepenisera pe urechiusa metalica de pe spate. Avu
impresia ca se sufoca si si duse instinctiv mna la gt, cautnd nodul
cravatei. Desi se afla doar n bluza de pijma, simea ca l strnge dureros;
simea concret si lovitura napraznica, maciuca primita n moalele capului a
gndului pe ct de neasteptat, pe att de oribil, revelaia unui adevar, totul
petrecut ntr-o singura secunda.
"Copilul s-a nascut la sapte luni... Atunci Dinu... Dinu nu e..."

Dintr-o data, mintea i se limpezi; ca un buchet de focuri de artificii
izbucnite pe un cer smolit dadura navala amanunte, cioburi de amintire,
strafulgerari de gnd uitat, "impresie de impresii"; nuane, cuvinte de tlc,
soapte, anume zmbete, ncepusera sa se adune, sa se lege.
... Sursul amuzat al asistentei sefe de la maternitate: "Trebuie sa fii foarte
ateni. E un copil delicat... Sigur, sigur, handicapul se reduce n timp".
c 12- Cutia cu nasturi
Schimbul de priviri cu medicul mamos care se grabise sa adauge:
"Fii linistii, nuri primul "septilici" din lume... Se ntmpla destul de
frecvent... Am avut unul la nceput, eram intern la Filantropia, care a ajuns
halterofil...
Cuscra, Ecaterina Stanescu, la botezul lui Crisan, dupa trei paharue de
uica:
"n neamul nostru am fost simple la facere. Mama, matusile, surorile mele,
cu toatele au nascut usor si normal. Suntem late n solduri..-. Gigeta s-a izbit
noua,,. Nu mai sunt timpuri, ca ar umple casa de prunci..."
... Scarlatina grava a lui Crisan. Doctorul venise acasa. Se interesase de
antecedentele copilului.
"E mai debil,,, Dinu avea aerul ca se scuza; Stii, s-a nascut ia 7 luni..."
Gigeta l privise ntr-un chip ciudat. Tinuse apoi sai conduca doar ea pe
medic, nchisese usa la vestibul si dicutasera mult n soapta.
Virginia, pe cnd Gigeta se afla n primele luni de sarcina:
" Ma bucur pentru ea, suporta extraordinar de bine! Primele luni sunt de
obicei imposibile: greuri, des vomissements, ameeli. Are noroc. O ii minte pe
Mica Stroci?.,. Credeam ca-si da sufletul de rau ce-i era. Ajunsese o umbra".
.
Si, clisee mai vechi, din primele zile ale casniciei:
... Gigeta: "Nu ma simt bine... Cred ca patul a fost stricat... Am un stomac
sensibil. Colita mea veche". Zgomote inconfundabile n baie... sau clatinndu-se
pe picioare:" Dinule. ajuta-ma sa ma ntind, am ameeli,., Ne-a inut sase
ceasuri n soare, la miting ... Asta mi lipsea! O insolaie!"
Frapant, negru pe alb, deget bagat in ochi:
...Seara aceea de Craciun. Dinu beat: "O sila organica. Repulsie
ireductibila... Noroc ca nici ea nu era nerabdatoare... Nici nu stiu cnd dracu'
s-a comis la noi noaptea nunii. n orice caz, dupa... ceremonial... Nu se poate
spune ca am fost agresiv..."
"Deci... Deci... si umezi buzele uscate, cautnd cuvntul potrivit. Era
decent si in gnd: "nseamna ca n-au fost. intimi nainte de nunta..."
Manole Paulian si cuprinse obrazul n palmele transpirate. Se simea
complet zapacit. De la casatoria lor si pna la nasterea lui Crisan nu se
scursesera nici macar 7 luni. Abia, abia sase luni si cteva zile.
Batrnul ramase consternat. Cum de nu facuse calculul acesta niciodata? Cum
de nu se gndise? Era chiar att de neghiob?
- Nu, sopti, nu am voie sa ma cru. Macar cu mine trebuie sa fiu sincer. Am
fost egoist. Am fugit instinctiv de adevar... N-am vrut sa-1 cunosc. Mi-am
astupat ochii si urechile pentru ca nimic sa nu-mi tulbure linistea, viaa mea
plata si fara emoii, pe care o iubesc... Zile monotone, ei si? dar scutite de
accidente si necazuri. sta a fost crezul meu... N-am ividiat niciodata marile
personalitai, destinele lor nelinistite, salturile si caderile lor
spectaculoase; mi-am nchipuit ca asta se cheama instinct de conservare si
chiar, nelepciune... Mai purtam ghiozdanul pe spate... cele mai fericite zile
erau pentru mine cele cnd nu aveam nimic de facut. Nu m-am plictisit niciodata.
I-am admirat pe alii, dar am fost mulumit sa pot contempla, sa-i privesc de la
o distana rezonabila...
Nu-1 nelegea nsa pe Dinu. Era de neconceput ca el sa nu fi facut aceleasi
calcule... Ce simea el? Ce credea el despre chestiune? Imposibil de ghicit.
Dupa parerea lui Manole, n zece ani, se comportase absolut normahun tata
ngaduitor, satisfacnd de obicei toate dorinele copilului si aflat n acest
sens ntr-un inofensiv complot, o aliana defensiva cu baiatul mpotriva
uscaciunii Gigetei, totdeauna gata sa-1 asculte cel puin cu o ureche, constant
blnd. Nu-i daduse nici macar o palma, nu ridica tonul, nu-1 insulta.
Desigur, nu era excesiv de tandru, nu exagera n nelinisti, nu Crisan constituia
preocuparea lui isteric majora, dar acestea sunt n general atributele unei
paternitai ntrziate. Parinii tineri iau lucrurile mai usor, si cresc copii
mai degajat, scutii de prapastios, de panica primejdiilor imaginare.
"Bietul Crisan!... Un copil dragu, serviabil, att de cald..."
Manole Paulaian se ntinse pe pat. Statea eapan, pe spate, cu privirea n
tavan. Cnd lacimile prelinse pe la colul ochilor i ajunsera n pavilionul
urechii, si dadu seama ca plnge. ntre degete i ramasese nasturasul de
catifea albastra. Se rasuci anevoie si-1 puse pe noptiera. Mozolit de degetele
transpirate, ajunsese un bumb negru si slinos. Numai bun de aruncat.
*
Secretara ramase cu minile n aer deasupra clapelor si-1 privi mirata,
adresndu-i n acelasi timp un surs stralucitor. Avea 30 de ani si gasea ca
viaa e o aventura splendida. Era trasatura ei cea mai caracteristica si o
simeai de la prima vedere.
- Domnu' Ciprian!
i placea si nu o ascundea de fel. Toi de la filiala-amploaiai si membri-
stiau ca Margareta are "beguin" Ia Ciprian dar, fie cucerii de francheea
femeii, fie de dragul amanuntului picant n banalitatea diurna, o tratau cu
ngaduina si aluzii lipsite de acid.
- Saru'mna! exclama Nelu, uitndu-se njur. Ce-i linistea asta? N-a venit
nimeni? si se uita la ceas. Toate emise precipitat, vulcanic, agitat ca dupa o
cursa record. "Traieste cu 500 km pe ora si cuferele nedesfacute", citise
Margareta undeva si asta i placea ei cel mai mult la Nelu Ciprian. Era un
barbat despre care. chiar daca nu i-e scris sa fie al tau, merita sa ai
amintiri la batrnee...
- Nu-i nici ora doua, surse Margareta ridicndu-se de la masina.
Voia sa-si arate talia incredibil de subire, ncinsa ntr-o centura lata,
ct de frumoase erau picioarele bronzate acoperite pna la genunchi de
bermuziialbi.
- Ei si?! facu Nelu nedumerit. Margareta l amenina cu degetul. t
- Domnu' Ciprian... Stii ce se spune despre persoanele distratc.ntrunirea
a fost fixata pentru ora 15. Scrie si la intrare...
Nelu si consulta agenda.
- Da, dom'le, asa e! De ce naiba mi-a ramas mie n minte paispe, n-am idee!
Ramase pe gnduri: "Un ceas ntreg! Ce naiba sa fac?" Se hotar n aceeasi
clipa:
" Ma duc la Paulieni si scap de o grija. Nu-i ora cea mai potrivita, dar
pentru o singura data..."
nchise brusc agenda si-i zmbi secretarei:
- Ai dreptate...
Se rasuci pe calcie si flutura mna din mers, fara sa se mai
ntoarca: s
- Pa, frumoaso! Ma ntorc repede.
Margareta l urmari pe fereastra. si trecu margelele de la gt peste dini
visatoare. Sperase... n fond, aveau o ora ntreaga la dispoziie. Ar fi putut
s-o invite la o ngheata sau macar ar fi ramas aici Ia o cafea preparata de ea
pe resou. Singuri n birou... Macar o data de i-ar simi buzele, braele,
caldura trupului...
Simi ca-i vine ameeala si se aseza din nou la masina, ncercnd sa-si
continue lucrul: un raport anost despre ultima sedina a filialei Cluj. "...Da,
aici am ramas... Deci, < <organizaia noastra ^ncepu sa bata- innd seama de
prioritai si de realitaile concrete, nu poate fi de acord cu soluii populiste
si romantice> >".
-... nu poate fi de acord - dansa pe clape Margareta citind cu glas tare - cu
soluii populiste, reumatice...
Scoase din masina pagina ajunsa la capat, aranja indigoul ntre altele doua
si le introduse n masina.
"N-am vazut in viaa mea barbat cu buze att de rosii... Fraga, fraga
adevarata"
i lasa soferului aproape 5.000 de lei Cnd i ceruse o destinaie, Gigeta
tulburata, rostise n doi peri: - Plimba-rna pe unde vrei dumneata.
Omul o privise lung. Nu era obisnuit cu asemenea adresa, clieni excentrici
nu ntlnise dect n serialele americane si, la preurile zilei, treaba in sine
pune pe gnduri. si trecu degetul pe sub nas si demara. "Mde, om vedea-o si pe
asta... Gagica pare cam deranjata la scufia, da' nu-i bagaboanta..."
Privind fix, peste umerii soferului, Gigeta ncercase sa-si adune gndurile.
n mai puin de douazeci si patru de ore, primise lovituri dure, nemeritate si,
cel mai grav, universul n care se complacuse toata viaa, cel puin de cnd
ncepuse sa gndeasca, se dovedise a fi o simpla nascocire a ei, o himera fara
suport real.
Se crezuse o zna de cristal, inaccesibila, la picioarele careia orice
barbat s-ar fi simit fericit sa-si depuna omagiul, o fiina stralucitoare, dupa
ale carei favoruri oamenii tnjeau o viaa. n sinea ei, nemarturisit dect de
zmbetul triumfator pe care si-1 trimetea n oglinda nainte de a o parasi, mai
astepta marea lovitura care ar fi putut fi si marea dragoste.,. Hotarele se
deschisesera, era nca tnara, chiar foarte tnara - la Paris Ies momes nu
nseamna nimic, femeia de 35 de ani, ajunsa la desavrsire (frumusee mplinita,
stil, experiena etc.) polarizeaza ntreg interesul, toate dorinele. Cu figura
ei exotica si avnd la dispoziie tot ce pot oferi trusturile de frumusee -
croitori, masseuri, bijutieri, maquilleuri, stilisti- inteligenta, rafinata si
instruita, s-ar fi ncadrat perfect si decorativ n cele mai simandicoase
cotloane de la "Maxim's", n costisitoarele resedine din Bdul Hausemann.
Si dintr-o data... Simi o piscatura dureroasa pe picior. i cazuse scrumul
pe rochia de voile lasnd o gaura. Se scutura masinal si stinse igara ajunsa la
capat.
... Dintr-o data, totul se naruise ca sub suflarea vrajita a unui duh rau.
Disparuse magnifica ncredere n sine, sigurana ca e destinata unui mare
destin, minunatul ei snge rece, privirea superioara palpitnd de justificat
orgoliu, ndreptata asupra celorlali.
Zadarnic si repeta "Sunt eu! Eu! EU! Nimeni nu ma merita, ma voi nala
deasupra tuturora! Am sa le-arat de ce sunt n stare!"
Cliseele pareau maernenite, acolo, n faa ochilor si nu putea vedea nimic
altceva. Dinu deschisese bresa, neasteptat de adnca, zdruncinndu-i brutal o
convingere la fel de neclintita ca un munte: ca mdiferent de calitatea si
substana barbatului de lnga ea, acesta n veci nu i-ar putea prefera o alta
femeie. Si tot astfel, n-ar putea-o uita. Fane o primise cu indiferena de
gheaa, abia asteptase s-o vada plecata, nu ncercase nici cel mai mic gest de
apropriere iar ea si pregatise pna si cuvintele nimicitoare cu care ar fi
respins cea mai discreta atingere. Fane nsa nu7i sarutase nici macar mna si
simise cu toata fiina ei ca i provoca sila. Chiar singuri, la capatul lumii,
n-ar fi ncercat sa-i descheie bluza
Rsul lui ngrozitor, din spatele usii nchise... Inima Gigetei se rasuci de
durere. Si-o imagina pe nevasta-sa, frumuseea aceea orbitoare, de o tineree
insuportabila cu braele n jurul grumajilor lui Fane, gngurindu-i la ureche:
"... Vrajitoare... Vopsita ca un ou de pasti... Paachina din Alba ca
Zapada... oglinda, oglinjoara draga...".
Soferul se interesase, privind-o peste umar:
- Va simii rau, doamna?
Parcase n faa Hotelului Bucuresti, fara sa opreasca motorul. Gigeta l
privi ratacita. si tamponase lacrimile, rostind stngaci:
- Cred ca am racit.
- mi1 pare rau... Spunei-mi, va rog, unde va las. peste jumatate de ora am
o comanda.
Gigeta dadu din cap:
- neleg... Acasa,.. Str.Colonel Uriceanu. N-avea unde sa se duca n alta
parte.

n mai puin de un sfert de ora, Nelu se afla n Colonel Uriceanu, la usa
Paulienilor. Nu-i raspunse nimeni si apasa din nou lung, -pe buton. Linistea i
se paru suspecta. Era, desigur, o dupa-amiaza fierbinte de vara, cui i da mna
face siesta la racoare, n spatele obloanelor trase, lasnd eventual usa spre
baie deschisa - sa fie curent - totusi, erau abia ceasurile doua.
Nu se auzea bzitul lui Crisan (copilul sau refuza sa mannce "tot" sau sa
se culce, dar cel mai frecvent amndoua), fereastra batrnului era ferecata ca
n februarie si, n general, nu se simea nici o miscare. Descumpanit, mpinse
usa de la intrare. Spre surprinderea lui, o gasi deschisa.
"Aici se petrec niste cestii!"
Patrunse n vestibul si se interesa cu glas tare:
- Acasa, boieri mari? Primii cu colindul?
Ciuli urechea. Nu sesiza nici un zgomot si avansa prudent. Primul amanunt
care-i sari n ochi, fu privirea fixa, sticloasa a Gigetei. Apoi inuta
neglijenta a acesteia. Si nu att neglijena fizica l izbi, ct dezordinea
morala, debusolarea, prapadul sufletesc care emana din ntreaga ei faptura. Cel
mai tare, nsa, avea sa se analizeze mai trziu, adevarat soc, l tulbura
contrastul dintre Gigeta cea de toate zilele - posee, importanta, aroganta, de o
constanta umoare, antipatica dar constanta, - si privelistea pe care o oferea n
clipa aceea: azvrlita peste masa, rezemndu-se ntr-un cot, cleios ciufulita,
mnjita de machiajul scurs si cu o privire "de la juma' de vodca n sus". Rochia
i se ridicase peste picioarele desfacute - daca s-ar fi aplecat puin i-ar fi
vazut chiloii - n escarpenii azvrlii alaturi, ghicea descatusarea
picioarelor umflate de caldura, eliberarea monturilor, cioturi indiscrete,
opintind sa strapunga esatura fina a ciorapilor. Mizeria concreta a sufrageriei
- deja ncepuse sa miroase a rnced, a alimente uitate pe masa si descompuse -
opulena puturoasa de prosperitate lumpenproletara (ceea ce nu era cazul)
amplificau'privelistea dezastruoasa.
Ca todeauna, Nelu reaciona rapid si si nchipui ca da dovada de mult tact,
simulnd buna dispoziie:
- Salve, frumoaso! Stiu c-am picat prost, dar eram n fief si v-am calcat de
un buna-ziua. Nu stau mult, am ntrunire...
Derutat de tacerea Gigetei, mai completa, "ca sa mobilez conversaia,
nelegi", avea sa se explice ulterior:
- Cald al dracului!... 34 la umbra au anunat la radio, dar mannca rahat.
n prag de alegeri electorale, totul e O.K. Tin toi cu noi, pna si Dumnezeu,
unde comunistii apare, soarele rasare!...
Gigeta nu se misca. Articula distinct, ca pitiii ambiiosi, ateni sa-si
pastreze controlul:
- Economiseste-i muniia si toarna-i.
i arata sticla de vodca._Nu bause mai mult de un pahar, dar nu era
obisnuita cu alcoolul.
Nelu refuza. Era prea cald, avea mtrunire, se rezerva pentru diseara.
"S-a lasat cu nasoale la astia. si zise, acum mi dau seama de ce era Dora
ngrijorata..."
Si din nou, proceda abrupt:
- Auzi, scumpa! Hai sa vorbim deschis. Ce mama dracului se ntmpla cu voi
doi?! Suntei oameni seriosi, ai avut timp sa va verificai, zece ani nu-s de
colea, ce va pali acuma, soro?
- La cine te referi? Ciprian se hoiba:
- Ei stii ca-mi placi? La tine si la Dinu.
Un rnjet despica figura Gigetei. Sorbi din pahar:
- ntreab-o pe Dora.
- Pai de ce s-o ntreb pe Dora, daca stau de vorba cu tine? Ii opri mna
care ducea din nou paharul la gura: Opreste-te! Nu te ajuta si nici nu-i sta
bine...
- Sa zicem, sughia Gigeta. Ti-a povestit ca e amanta lui Dinu? Nelu respira
adnc. Pna cnd avea sa se izbeasca de aceasta ,
invidie ireductibila a femeilor? Dora, Dora lui cu fabulosul, irepetabilul ei
farmec va fi totdeauna samna de scandal, de intriga, va ascui mereu colii
galbeni ai pizmei, "Iar asta, pe deasupra, mai e si beata..."
Declara calm:
- Propun sa fim lucizi, sa nu facem afirmaii regreiabile, Gigeta rnji din
nou, se parea ca nu mai cunoaste un alt soi de
rs:
- Ti-a povestit ca aseara i-am surprins n tete--tete. "la o crsma
dinObeur?"
- Si ce-i cu asta? Sunt prieteni, se cunosc din facultate, n anumite
momente simi nevoia sa te statuiesti, sa te confesezi si asa mai departe.
Gigeta si schimba n sfrsit poziia si si apropie obrazul de a lui Nelu.
Scuipa: M Boule!
Nelu Ciprian ncepu sa rda:
- Esti pulbere! Astept scuze la prima ocazie.
"Ce cretina! Dora ncurcata cu baieelul asta, cumsecade n fond si bon
enfant, dar n esena un incolor si inodor ca unponidge (fusese la Londra cu o
luna n urma) subiat cu prea multa apa.
n generai, avea o ncrdere totala n Dora, n dragostea lor unica si daca
ar fi fost sa se teama de cineva, cel puin la nceputul casatoriei lor, acela
fusese Diamandescu. Gioni era un seducator de profesie. Avea vocaie si
irezistibil, acele date speciale care zgndare filonul romantic al femeilor
ncepnd nca din adolescena: cnta "cu sentiment", improviza dragu la pian,
dansa admirabil, complimentele lui aveau picant, tot ce spunea, ct de banal,
izvorte din gura lui sunau altfel. Nelu cunostea femei - femei, nu gste! -
care, desi avertizate asupra stilului, a antecedentelor, a ntregii panoplii de
trucuri, i cadeau n plasa; o plasa nici macar esuta prea atent, abia
nsailata.
Cnd o cunoscuse nsa " fond" pe Dora, i ceruse scuze de a o fi temut ca
vulnerabila vis--vis de un Gioni: Gioni, e baiat eminamente simpatic, un prost,
amuzant, dar... minor, lipsit de substana. Nu pentru un astfel de barbat si-ar
fi pierdut Dora frumosul ei cap. Ct despre Dinu, asta nici macar nu se apropia
de Gioni.
- Boule! repeta Gigeta si si culca obrazul pe masa. n aceeasi secunda,
adormi. Nelu se rezema de spatarul canapelei derutat: Nu, n-avea ce:sa mai faca
aici. Va discuta cu Dinu. Zapaci: a >sta-i plecata rau cu sorcova, dar pna una
alta, o mai cheama madam Paulian, Dinu trebuie sa aiba grija de nevasta-jsa.
Se uita la ceas si parasi n graba, cu aerul unui evadat, casa Paulienilor.

Virginia era nascuta n primele zil6 ale lunii noiembrie, deci n zodia
Scorpionului si, ca toi scorpionii, visa harnic si avea presimiri. Credea
nestramutat n mesajele lui Morfeu, ct despre premoniii... Nu anunase ea cu
45 de ani n urma, prabusirea comunismului? Nu profetizase ea moartea lui Hiro-
Hito, mparatul
Japoniei? Asijderea si matematic, pe cea a lui Ceausescu? (care, n paranteza,
zmbea frate-sau, erau lesne previzibile dat fiind ca exista o staie terminus
pentru fiecare din noi, macar biologic. Nu simise ea, n toamna aceea a iui
1964, cnd eliberata din nchisoare -cinci ani, timp n care nu avusese dreptul
la nici un fel de comunicare cu familia- ca maica-sa, Coana Agepsina, nu mai
traia? Nu o data avea sa povesteasca dupa aceea:
"Mi-au dat drumul la 9 dimineaa. Da, eram la Bucuresti Ma adusesera cu o
luna nainte... Exact, mtima luna am facut-o n Rahova. Unde sa ma duc? Titi
nca nu iesise, mai avea trei ani, garsoniera mi-o confiscasera. Normal era sa-1
iau pe 7 de la Opereta si sa ma duc la mama, n Dr. Burghele... Mama mea, pe
care stii ct am iubit-o si era primul om pe care as fi vrut sa-1 vad... Am
simit ca n-am s-o mai gasesc. Nici macar n-am stat pe gnduri, am urcat ca o
somnambula n autobuz, parca 31, si m-am dus la Manolache... Da, draga, la
frate-meu, unde am aflat - ofta -ce sa mai discutam, se prapadise de cinci
luni..."
Pildele erau nenumarate. Tot ea intuise de la prima ntlnire ca avocatul
Brebenaru e informator:
"sta-i agentoi, Titi, asculta-ma pe mine! ... Miroase dubios de la sapte
poste!... Altfel nici nu ramnea n barou. Toi ai nostri au fost epurai".
Barbatu-sau si scotea monoclul si ncepea sa-1 stearga cu poala de antilopa
a hainei, o fosta vesta de vnatoare.
- N-a facut politica, scapatai sunt de o suta de ani, l considera
inofensiv si neinteresant. De aia a ramas.
- Trezeste-te, Titi! Tu nu vezi ca dispune? i da mna sa mai ina servanta,
vara trecuta a fost la mare, nu 1-a scos nimeni din casa, cine se mai lafie azi
bimbasa singur n patru odai, si unde?! Glasul crestea, degetul aratator se
caara spre tavan: n blocul "Malaxa"! Tie nu-i spune nimic asta? Care dintre
noi, dintre ai nostri, mai sta asa bine? Tu nu vezi? Vine, asculta, rde,
nregistreaza. Altfel, mutulica. L-ai auzit tu abordnd sau participnd la vreo
tema n afara de vreme?
Colonelul rdea superior:
- Pai tocmai asta e! Daca ar fi agentoi, cum spui tu, ar provoca! Ne-ar
trage de limba.
La vremea respectiva, ca de altfel si ulterior, dupa ce aveau sa fie
eliberai, garsoniera din Bd. Magheru, recuperata (poziie ultracentrala, n
drumul fiecaruia si un aparat de radio Telefunken" excelent) devenise un soi de
club al "reaciunii". n plus, Titi si Virginia erau ospitalieri, totdeauna
bucurosi de oaspei si amndoi, n felul lor simpatici, contrastul dintre ei
realiznd un pitoresc picant. Virginia vioaie, iremediabil optimista, tonica,
politiciana de fora - merita s-o asculi interpretnd si corelnd n extenso
evenimentele mapamondului, intuind cu aplomb raionamentele lui Truman,
Churchill, Stalin sau Eden, virnd-o ntr-o clipa de la Sahalin si Kurile la
Paris - oferea un teren pe care Titi se putea desfasura din plin. Colonelul
vorbea puin dar punctnd de fiecare data, era sceptic, dotat cu un humor de tip
britanic. Rdea arareori si nu i-1 puteai nchipui fara monoclu. De altfel,
prietenii mai matinali l gaseau de obicei n pijama, nebarbierit, totdeauna
calm si monoclat
La Ionesti, se asculta seara de seara "Radio Paris", "Koln"-ul, "Vocea
Americii", dar n primul rnd "Londra", considerat n unanimitate, chiar si dupa
ce avea sa apara "Europa libera", drept postul cel mai serios. Urmau evident
discuii si comentarii, pronosticuri privind tremenul de debarcare al aliailor.
Se proorocea totdeauna optimist, toata lumea fiind de acord ca anglo-americanii
nu pot tolera la infinit un regim comunist n Romnia. Deci, John Bull si Oncle
Sam erau asteptai "sigur la vara, cel mai trziu n toamna"; n orice caz nsa,
indiferent de sezonul preconizat pna la marele eveniment "mai era" de asteptat
doar cteva luni. Termenul trece, oamenii l uitau sau voiau sa-1 uite,
pronosticau" altul: "La primavara, sigur! Presedintele Eisenhower a declarat..."
Era nsa o realitate: dupa astfel de sedine, oamenii plecau remontai, cu
sufletul mbujorat de nadejde, suportau parca mai usor cozile a doua zi,
necazurile habitatului n comun, mitocaniile lui "X" care-i vorbeste plimbndu-
si scobitoarea dintr-un col n altul al gurii sau ale lui "Mitica Sindicat",
amator de bere si table; joc disputat ndeobste n faa blocului, n maieu si
pantaloni de pijama, n asistena competenta si zgomotoasa a vecinilor.
Tot un vecin de altfel si nu avocatul Brebenaru i reclamase pe Titi si
Virginia "ca-s dusmani de clasa care in complot seara de seara ca sa cada
guvernul si asculta posturile imperialiste".
Individul si maritase fata si viza garsoniera Ionestilor. Dupa arestarea
lot o si obinuse ulterior, Virginia, n calitate de proprietara, avea sa lupte
crncen, batnd tribunalele pentru a o redobndi, dar aceasta era alta poveste.
Spre seara, cnd mai ncepu sa i se zbata si ochiul drept - "de -rau" -
Virginia socoti ca nu avea dect o singura soluie pentru a pune capat
nelinistii: sa se duca la Manole, sa nu-1 lase. singur.
"Eventual dorm la ei o noapte, doua ca n-o fi foc. Presimt ca acolo se
ntmpla ceva foarte grav..."
nghesui ntr-o geanta veche de voiaj singura camasa de noapte nezdrenuta,
peria, praful de dini si iconia de argint ct o cutie de chibrituri a
Sfntului Anton.
Din strada, se ntoarse de doua ori pentru a verifica daca a ncuiat casa. A
treia oara, pentru a se asigura ca a scos resoul din priza.
*
Margareta o zari prima, la ncheierea ntrunirii. Dora astepta pe canapeaua din
hol, ntr-o atitudine care secretarei i se paru plina de distincie: picior
peste picior, si expunea ntreaga faptura din profil iar minile nnodate se
odihneau moale pe genunchi.
Margareta aprecie dintr-o privire rochia de foulard alb cu buline mari,
bleumarine, poseta si pantofii tot bicolori, n nuana. O panglica mare, ca un
fluture de cerneala, i strngea parul la spate subliniind linia desavrsita a
gtului.
Parea n totul o mare cucoana din fauna "Guldenbourg", "Dallas-Ewing" si
alte seriale somptuos opulente, oferind un cliseu ncntator. Poza era att de
desavrsita, nct Margareta ar fi pariat ca a fost ndelung studiata si
"administrata dupa caz..."
Emoia colorase usor obrajii Dorei. Holul ncepuse sa se umple de
participani si - reflecta - cte deosebire faa de finish-urile sedinelor
comuniste cnd oamenii, strivindu-se unii pe alii dadeau buzna pe prima usa,
avizi sa scape, sa plece, sa fuga!... Acum zaboveau la o igara, continuau
argumentari neepuizate n cadrul ntrunirii, perorau mai departe pentru ca, prea
nfierbntai, nu se puteau opri dintr-o data, asa cum nu te poi opri brusc din
fuga, fara a cadea n nas.
Nelu aparu printre ultimii, anturat ca totdeauna de un grup de suporteri,
mai ales tineri pna n 30 de ani. Acestia l idolatrizau, fara nsa ca
vrstnicii sa-1 ignore. Nelu era apreciat ca un om de viitor, onest, o puternica
fire de luptator. "Dirijat cu nelepciune, cenzurat n reaciile prea patimase,
poate deveni un politician remarcabil..."
Cnd o vazu pe Dora, pe chip i se zugravi o expresie de mare uimire, apoi
trasaturile i se destinsera iar n ochi i se aprinse placerea surprizei.
Spontan, clocotitor, fericit antrena ntregul grup, lundu-i pe dupa umeri pe
cei mai apropiai:
- Venii ncoaM Sa va prezint doamnei mele...
Rezemata de usa, Margareta urmarea scena. Sigur ca dragostea manifesta a lui
Ciprian vis--vis de nevasta-sa, orgoliul legitim de a fi

193
probabil la ciuma... Completa zmbind parsiv: Soarta barbailor superbi. Amante
first 'class, neveste-foliculiniste grasue, uneori bune bucatarese.
Dora si cobora pleoapele peste ochii umezi. Ce fel de inima trebuie sa ai-
bronz? Granit? Iceberg? ca sa-1 ranesti pe barbatul acesta stralucind de
fericire? Fericit ca o poate privi, ca o poate conduce acasa, ca o poate
mbraisa azi, si mine, totdeauna:
Nelu i strnse mna si o cerceta ngrijorat:
- De ce suspini, draga mea?
- E... e prea frumos; Si era sincera.
- Nu stii ce placere mi-ai facut ca m-ai asteptat, rosti cu o voce calda ...
A fost o surpriza extraordinara si-i mulumesc. Apropo, trebuie sa-i spun ce
am pait azi dupa amiaza cu nebuna de Gigeta, dar nti sa fac comanda...
Era placut pe terasa. Lume destula, nici nghesuiala de cantina dar nici
pustiu - n-ai la cine sa te uii, n-are cine sa te vada - personalul parea sa-si
cunoasca meseria iar adierile lacului si ale parcului mprospatau vazduhul
ncins peste zi. Dora nu inea la "Lebada" -cladirea rece, somptuoasa i sugera
un mauzoleu, eventual un cazino innd seama de spaiul si topografia foarte
divizata a interiorului - dar trebuia sa fie de acord ca era gradina cea mai
racoroasa din Bucuresti.
Un picolo le aduse aperitivele de la bar si gheaa pentru frapiera. Nelu
comandase doua sticle de sampanie. Fara sa fie zgrcita, Dora facu ochii mari:
- Esti nebun!... Ai bani destui la tine? Nelu facu cu ochiul:
- Pentru orice eventualitate, am buletinul.
Asa procedau n studenie, cnd nota de plata depasea coninutul
buzunarului. i lasau ospatarului documentul de identitate. Aduceau

c 13 - Cutia cu nasturi
banii -de obicei mprumutai- a doua zi si si recuperau actele.
- ...si-i spun cu Gigeta, ncepu Nelu dupa ce lua prima nghiitura de
whisky. Avea expresia caracteristica a individului sigur de efectul celor care
urma sa le relateze, savurnd cu anticipaie socul de senzaional al
interlocutorului.
Dora respira adnc si si ascunse minile sub masa. Dupa comportamentul lui
barbatu-sau, putea sa-si dea seama ca dezastrul fusese deocamdata ocolit;
totusi, o ntlnire ntre cei doi, era ultimul lucru pe care si l-ar fi dorit.
- Mi-ai promis ca nu vei face nimic singur... Nelu dadu din mna:
--Fleacuri! Am avut o fereastra de un ceas si m-am zis ca scap de o
chestiune dezagreabila.
- La ce ora?
- Pai la doua. ntrunirea era fixata pentru 3. n fine am demarat, am ajuns,
am intrat. Un peisaj de cpsmar, draga mea. Las la o parte mizeria din casa.
Dezolanta nsa mizeria ei. A Gigetei! Mizerie fizica, concreta. Asta m-a
nfricosat! Nu-s texte. E realitate.
Dora se interesa pierita:
- Cum adica? Ce facea?
- Beata ferfenia, descompusa, laoasa, cu picioarele raschirate, cu
monturi, cu subsuori mpuite...
Ciprian si ispravi paharul si ceru prin semne sa i se mai aduca unul.
- .JNfu-i poi imagina tabloul! Repulsiv, nspaimntator, degradant iar tot
pachetul asta i strnea o mila greu de definit Pe de o parte am simit nevoie
de aer.samatirez urgent din peisaj, pedealtasimeam ca omulaoestatrebuieajutat
- N-am vazut-o niciodata beata. Crezi... Crezi ca povestea o afecteaza chiar
att de serios?
Nelu ridica din umeri:
- Da-mi tu alta explicaie.. Stii ce ncep sa aed? A fost totdeauna cam
nebuna - gndeste-te la colecia ei de ciudaenii - dar circumstanele unei
viei relativ normale, fara accidente nu i-au dat ocazia sa se manifeste, iar
noua sa bagam de seama ca avem de-aface cu o furioasa
- Exagerezi. Pare bizara, adevarat, dar totdeauna mi-am nchipuit ca n
realitate e mult mai simpla... Vrea cu tot dinadinsul sa epateze... Sa se faca
ineteresanta.
Ciprian dadu la o parte cocktailul de crevei si aprinse o igara.
- Nu, i se adresa debarasoarei, nu strnge nca.. O astepta sa se
ndeparteze si relua: Fixaia de ultima ora a Gigetei este ca tu ai fi amanta
Iui Dinu.
Desi pregatita ntr-un fel, inima Dorei zvcni speriata. Fara sa se uite n
oglinda, simi ca pleoapele i tremura. ngaima inutil:
- Ce... Cum...
-Ti-amspusca-i icnita AlungafumulcaresemdreptaspreobrazulDorei si rse: V-a
prins n flagrant delict ieri seara, la nu stiu ce bomba E adevarat? Femeia dadu
din cap:
- Da... Voiam sa discutam.
Din nou, minea. Doar ca tot timpul si chiar n clipa aceea, fiecare din ei
se gndea la altceva. Ce qui-pro-quo idiot, de farsa bulevardiera!
- Mi-am nchipuit. Apropo, tolomacul ala ce zicea?
Dora si supse buzele. Situaia i se parea cumplit de jenanta, ncepu sa
transpire:
- A introdus aciunea de divor...
- Gasesc ca a procedat corect! Cu baiatul cum ramne?
Dora ncepu sa-si faca vnt desi se simea bine racoarea serii iar dinspre
lac veneau adieri care umflau poalele feelor de masa risipind scrumul din
scrumiera prea puin adnca.
-Cinepcatesastie^Dinuarvreasa-liaeL togeneral,Gigean-apea tacut caz de
copil, dar acum s-ar putea sa-1 reclame. De dragul sicanei, stii..
- Da. Asa cum am vazut-o, te poi astepta la orice. Ridica vesel paharul:
- Sa bem pentru ct mai puine necazuri... Dar nu mi-ai spus iubito, cine-i
viitoarea doamna Paulian. O cunoastem? ,
Dora si musca buzele. Inima i batea nebuneste. Cuvintele i mncau buzele:
"Eu... Eu sunt..." Oare nu s-ar fi putut inventa un moment mai prielnic pentru a
pune n sfrsit, carile pe masa?
- neleg, nu nelese nimic Nelu. Barbatu-i un gentleman, nu vrea s-o
compromita pna nu seva limpezi situaia. Desi ntre prieteni discreia
funcioneaza mai puin scrupulos, sa nu uitam nsa ca Dinu a crescut n parohia
lui Manole Paulian. Bietul batrn e un Ceahlau de politee si bune maniere...
Totusi cte ceva de ordinul general trebuie sa fi scapat...
Dora respira adnc si scoase o igara. Un chelner atent se repezi cu
bricheta aprinsa, oferindu-i un foc.
- A fost foarte evaziv... Am neles ca sunt cam de aceeasi vrsta. Se
cunosc de mult...
- Maritata?
- Da.
Facu un efort sa-1 priveasca n ochi, dar Nelu se gndea la altceva:
- Ce curioasa e viaa! declara pe un ton nostalgic cu privirea aintita spre
haul de ntuneric care se ntinsese peste lac. Cteva felinare, feronerie n alb
destul de graioasa, punctau malul...
- Ea e maritata, continua, el nsurat. Poate si dincolo sunt copii, sau cine
stie ce probleme. Un fapt ramne sigur., Acum, n clipa asta, doua familii
traiesc o drama. Desparirile nu-s frumoase dect n filme.
Dora i urmarea porofilul barbatesc ai mima strnsa si lacrima ncolita.
- Nu stiu unde vrei sa ajungi...
- Ei traiesc o drama, surse Nelu, n timp ce noi suntem att de fericii!
Mi-e teama ca-i nedrept...
- Nu-i nedrept, sopti Dora, ne vine rndul la fiecare... Cine-i scutit de
suferina?
Nelu i lua mna si i-o mototoli n pumnul puternic.
- Noi. Tu si cu mine. i promit. N-am sa ngadui necazurilor sa se apropie
de noi. Pun aviz pe usa verboten]
Dora rse trist:
- Da-rni drumul... Ma dor inelele... N-ai sa cresti niciodata mare, Nelu...
Nu-si putea imagina cum un om se poate lasa att de usor nselat!
Un om inteligent, ager pe care nsa l legau la ochi o extraordinara sigurana
de sine, o ncredere nemarginita n cel de alaturi...
n aceeasi clipa, Dora se hotar. Va recurge la soluia cea mai lasa. Si:o
va reprosa toata viaa... Toata viaa! Adica, att ct dureaza memoria
momentului fierbinte caruia departarea i estompeaza pna la zero interesul,
transformnd totul n material de arhiva. Si-o va reprosa, i va fi rusine dar
i era peste putina sa procedeze altfel.
i va lasa o scrisoare. i va explica, i va cere iertare, va fi umila-.. Nu
1-a neles, nu 1-a putut urma n drumul lui vertical, n-a avut destul suflu,
accentele lui sunt prea viguroase pentru ea... Va gasi scrisoarea cnd se va
ntoarce din provincie. Ea va fi atunci departe, n Iatlia.
Se simi dintr-o data nviorata. i adresa un surs ncntator:
- Destupam si a doua sticla? Nelu batu din palme ncntat:
- n sfrsit, i-ai revenit. Da, iubito. Sa bem... sa bem pentru cine? Dora
zmbi nesigur:
- Pentru cei fericii dar si pentru cei nefericii. Deopotriva.

Parasira localul strns nlanuii. Noaptea de vara era magnifica, pictata
de un penel cinstit: o luna de aur, echin smuls din salba veche, un lac
linistit, copaci neclintii minunat profilai pe cerul nstelat
Cautnd masina n parcaj, Dora ncremeni. ntlni o privire neguroasa, grea
care o urmarea prin parbrizul deschis al unei masini rosii. Era BMW-ul
Paulienilor. I se paru dintr-odata ca braul lui Nelu i striveste umarul, dar
n-avu puterea sa se smulga.
Nelu i prinse delicat barbia, silind-o sa-1 priveasca n ochi: - i mulumesc
Dora. A fost una din cele mai frumoase seri din viaa mea...



- Domnule, paroxismul presupune, indiferent de simaia la care ne referim, o
stare excesiva. Cum excesivul nu poate dura - oboseste si asta - urmeaza, ntr-o
formula sau alta, deznodamntul
Mesager, vestitor de final deci.
- Prea subtil pentru mine. Ce vrei sa spui?
- Ma gndeam la smecherii astia cu crima, grupul Paulian sa le zicem.
Noaptea de luni spre mari a fost pentru ei un cosmar. Scandaluri, itinerarii
ncrucisate, adevaruri crude, ameninari, bulibaseala de sentimete si
resentimente de maximadntensitate. Daca izbutesti sa reconstitui atmosfera,
devine clar ca un asasinat era aproape iminent.
- Tot nu neleg unde vrei sa ajungi..
- Starea de apogeu e valabila si ntr-o ancheta. Cnd lucrurile par mai
ncurcate, soluia se iveste de la sine. Tsneste la suprafaa... Tesi miri cum
de n-ai vazut-o de la nceput. Ti-o spun din experiena.
- Experiena! Nu fi caraghios! E valabila cel mult cnd vnezi hoi de gara
sau tramvaie. Sau cnd la vreun parastas, mitocanii trotilai scot sisurile si-l
ajusteaza pe nasu 'pentru ca asa si pe dincolo ...
* Faci pe desteptu', stii ca am dreptate. Cu ct faptele par mai mbarligate, cu
att se descurca mai simplu si mai repede... -... sau niciodata
7. Un nasture baroc




Cnd se trezi seara cu Virginia la usa lui, Manole Paulian ramase traznit de
mirare - doua vizite n aceeasi zi; cnd sora-sa nu calcase pe la ei de cel
puin cinci-sase ani! - dar se si bucura.
Se simea fioros de singur si, el nu se ascundea dupa degete, i era teama
sa nnopteze doar cu Gigeta. Doar ei, n toata casa deoarece Crisan dormea la un
coleg de scoala, son copain; Florin, era baieelul unor medici, Radulescu, si
locuia n cartier. n general, Gigeta nu-i ngaduia sa lipseasca de acasa
noaptea si toate tentativele de gen, sprijinite cu insistena de parinii lui
Florin care-si reprosau ca baiatul nu mai are frai, fusesera ntmpinate cu un
refuz politicos dar categoric.
Motrivaiile ei, pe care desigur Radulestii erau departe de a le intui,
ineau de originea obscura, "plebeiana", a celor doi.
"E suficient, declara ea din vrful buzelor, ca nu-1 pot feri pe Crisan de
proaste companii la scoala, pe strada sau la bazin. Dar relaiile personale
suntem obligai sa i le controlam.
Orict s-ar fi straduit nsa Dinu nu gasea nimic neonorabil n viaa sau
poziia sociala a soilor Radulescu- oameni foarte cumsecade dealtfel, totdeauna
veseli si gata sa-i spuna o amabilitate- dar cuvntul Gigetei era lege si nu
cunostea contrareplica.
Adevarat ca mama medicului mai umbla cu basma si descula, eventual n
ciorapi de lna prin casa, intra n vorba joviala cu toi necunoscuii iar pe
toi, indiferent de sex, vrsta etc. i aborda cu un familiar "auzi, maica..."


De asta data nsa, Gigeta fusese neasteptat de ngaduitoare -Manle Paulian
ar fi zis mai degraba absenta si mahmura - si si dadu avizul fara tocmeala. Lui
Crisan, beat de bucurie, i se parea ca va trai o aventura extraordinara.
In vreme ce batrnul, stngaci, se straduia sa-i alcatuiasca sacul de
noapte, uitnd bineneles exact jacheta de la pijama, copilul jubila, opaind
n jurul lui ca un ap si turuind ct l inea gura:
-... Are toate casetele cu Superman... Don' Radulescu joaca sah cu noi...
Lui Florin nu-i nchide nimeni lumina... Poa' sa stea si toata noaptea... Mama
lu' Florin ne-a facut macaroane si ngheata de capsuni! Cta vrem!...
Desi fusese invitat pentru seara, era gata echipat de la ora patru jumatate
si doarbuna crestere caci fusese bine dresat cu percepte foarte stricte de
maica-sa, l mpiedica sa dea buzna peste oameni. Pndea nsa fereastra cu
emoii de logodnica si cnd Florin, la fel de nerabdator si semnala sosirea
fluiernd semnalul lor parola - melodia din "Twin-Peacks" - la ora sapte, Crisan
era cel mai fericit copil din lume. Att de fericit nct, pentru prima oara de
cnd ncepuse sa vorbeasca, uita sa-si ia ramas bun de la bunicu-sau, zburnd
literalmente pe usa.
- Nu uita, mine ai engleza, i aminti Manle. Sa vii devreme... N i-ai
facut tema...
- Am pus ceasul la...
Celelalte cuvinte se ratacira n gradina, se alungara si din mintea lui
Crisan, arome de seara spulberate n vazduh.
Batrnul se retrase cu un suspin n odaia lui, la nasturii lui. Nu se putea
aduna si pndea nelinistit miscarile casei. i era frica. O frica fizica. Tot
tragnd cu urechea, nelese ca Gigeta facuse un dus, apoi purtase o convorbire
telefonica prelungita, ceea ce nu-i era n fire. De obicei discuta scurt, la
obiect, aproape nepoliticos de laconic.
Auzi o masina oprind n faa casei si Paulian se repezi la fereastra. O vazu pe
sora-sa cobornd anevoie din taxi si casca gura de mirare.
- Stiu ca te deranjez, Manle, gfi Virginia, dar n-am avut liniste. Sunt
situaii cnd e imprudent sa rami singur. Nu trebuie sa te ocupi de mine, pot
sa ma ntind si pe un fotoliu.
- Ei, fotoliu! Nu-i nici o problemna... Ai sa te culci n camera lui
Crisan... Doarme la un prieten... I-a permis Gigeta... Virginia rasufla usurata.
I-ar fi fost dezagreabil sa simta cea mai mica umbra de nemulumire. Desi
expansiva si ndrazneaa, facnd n viaa cam tot ce poftise, paradoxal -
detesta sa deranjeze. n realitate, stiuse ca nu deranjeaza. Oamenii se amuzau
de tot ce spunea, o gaseau nostima si odinioara, izbutea sa descreeasca
frunile. Sarbatorita si aplaudata, si permitea si momente shoking dar pastrnd
mereu Nordul. Fusese picanta, uneori socase, dar nu consternase.
- Nu puteam sa te las singur... si ridica ochii spre tavan:E acasa?
Batrnul cobora instinctiv vocea de parca Gigeta l-ar fi fi putut
auzi de la etaj:
- Da... Sa ne facem ca nu observam nimic...
- E cel mai cuminte lucru...
si derula fisiul subire - erau douazeci si cinci de ani de cnd iarna,
vara, dulce primavara "purta comprese" (expresia Gigetei) n jurul gtului spre
a camufla ravagiile vrstei- si se lasa greu pe canapea.
- Ce Dumnezeu, Manle, tot n-ai mai ispravit cu nasturii? Jenat, batrnul netezi
masinal faa de masa.
- Daca m-am apucat, m-am apucat... Ce-ai vrea sa fac cu ei? Indiferenta faa de
bunuri - indiferena pe care vesticii o considera
pur orientala "salbatici, n-au noiunea valorii" - ridica din umeri:
- Strnge-i cu farasul si arunca-i! Cine o sa-i mai foloseasca? Lua cteva
siraguri- nasturii deja sortai si pusi pe aa- pufnind cu dispre:
- Mai stai sa-i si nsiri! ncepu sa rda: Mi-ai amintit acum de nenea
Tache... Parca-1 vad cu tichia pe o ureche, lnga fereastra, n odaia din
faa...
- Alegea pene, surse Paulian. Tusa Cuta era exasperata: "Omul asta ma
nnebuneste! Sunt toata tapetata cu pene. Si pe dinafara si pe dinlauntru!"
Virginia completa rznd:
- Mamei i-a spus-o mai pe sleau. "Agepsino, spui drept, mi-au ajuns fulgii
lui Tase pna n ovare".
Amndoi ramasera o clipa cu gndul la "tablourile" batrnului cam ntr-o
ureche, un soi de alcatuiri pe motive vegetale, uneori chiar peisagii, din pene
de toate culorile. Le prefera pe cele de piigoi, mierla porumbei rotai si
paun... si pigulea cadrele cu penseta, forfecel de unghii si lipici reeta
proprie, iar rezultatul desi naiv, nu era lipsit de gingasie.
- Ce s-o fi ales de ele? Avea pe puin vreo suta. Virginia dadu din mna:
- Ce sa se aleaga? Dupa ce a nchis ochii nenea Tache le-a pus Cuta pe foc.
Se umpluse casa de molii si asta-i adevarat...
si descopcie discret fusta, slabind fermoarul.
- Bag de seama Manole?... Pe masura ce avansam n vrsta, ne izbim tot mai
mult batrnilor nostri. Ma trezesc cte o data facnd gesturi ca mama... Le si
uitasem, dar tot eu mi le-am reamintit repetndu-le azi, inconstient. De pilda,
cum si tragea nasul crmindu-1 ntr-o parte ori se apleca sa-si ncheie
botinele... Rdeam de ea si acum fac la fel...
Manole Paulian dadu din cap:
- Si chipurile ncep sa semene... Cnd eram tineri, nu se baga de seama. Eu,
de pilda, ziceam ca nu seman cu nimeni din familie.
- Acum esti leit unchiul Pepe, fara canotiera. Asa-i, dupa patruj'-cincizeci
de ani, ncepe sa se simta spia.
Virgina ramase pe gnduri. si trecea distrata degetele prin mormanul de
nasturi si n urechile batrnilor clopoira ntr-aceeasi clipa zvonuri vechi.
- Ce-mi veni, se mira cu buze pungite, sa-mi aduc aminte acum de Toma,
natngul ala de la grajduri!
Manole Paulian zmbi:
- Si eu tot la el ma gndeam. Ne astepta de Craciun cu sania sa ne duca la
conac... Arata spre nasturi: Clinchetul de zurgalai. Chiar acum, parca i-am
auzit...
- Probabil... Exista pesemne si o memorie a sunetelor... Nu m-am gndit
niciodata la asta... Tu i mai amintesti de vocea lui Papa? Sau a Tusii Cua?
Sunt attea glasuri n viaa noastra...
Batrnul netezi faa de masa:
- Nu le mai am n urechi, dat daca i-as auzi...
- Ni s-ar parea straine...
- Nu... Asta nu cred... Cu sigurana i-as recunoaste. - Degetele slabite ale
Virginiei pe care verighetele subiri - una de aur,
cealalta de argint - jucau, ridicara n lumina un nasture fantezi. Era negru,
din celuloid, traforat, nchipuind o mpletitura fina de crengi:
- sta de la cine o fi ramas? Dupa ct e de brligat, trebuie sa fi fost al
Tusii Cua.'Ea era cu gusturile baroce n familie...
- Dupa epoca, Virgi... Nu uita ca prinsese pasoptistii!... Pai noi eram de-o
schioapa, cnd ea avea anii nostri, ba si mai muli.
- Da-1 naibii! ncheie Virginia mecanic abandonnd nasturele n gramada.
Parc-ar fi o cununia funerara. Din alea de-si agaa catolicii pe cruce.
Manole clipi marunt si lua o figura grava, fara legatura cu atmosfera
blndei seri de iunie de pna atunci. Amintiri depanate de doi frai batrni...
Si amndoi ncercasera inconstient acelasi sentiment complex: o satisfacie greu
de definit, aceea de a fi unicii proprietari ai parfumatelor aduceri aminte, dar
n acelasi timp si un sentiment de rece, geroasa nsingurare. Esti cu adevarat
batrn si singur cnd au disparut toi martorii, toi cei care i-au mobilat
existena.
- Nimeni nu stie nimic... Ai dreptate. Accentele grave ridicara ochii
Virginiei.
- Ce profund! Ai haz, Manole. Cu nasturii astia ai tai, am devenit filosofi.
- Toi suntem filosofi n felul nostru, daca ne dam osteneala sa zabovim, sa
cugetam...
l ntrerupse usa deschisa pe neasteptate, cu intenionata violena.
Tresarira amndoi speriai. Urechile lui Manole vjiau, degetele Virginiei se
agaara crengi crispate n plusul feei de masa. Gigeta i masura cteva clipe.
Era mbracata de oras.destul de ngrijit dar fara pedanteria obisnuita. si
strnsese parul pe ceafa si" pentru prima oara, n zece ani de cnd o cunosteau,
cei doi o vedeau fara urma de machiaj. Si chipul acesta nou, spectral.dincolo de
care intuiai motivaii grave parca i nfricosa mai tare.
Paru ca vru sa spuna ceva, dar se razgndi. Buzele adunate brusc ntr-o
taietura rea, boita, i tradau efortul de a se stapni. Le ntoarse spatele si
trnti usa din toate puterile.
- n clipa asta, si traduse impresia batrna, ar putea ucide. Sunt
convinsa...
Manole Paulian articula greu, cu limba uscata:
- Ce-o fi avnd de gnd?
- Nu stiu, se stnse ntre umeri Virginia, dar era fioroasa. Parca-i statea
mai bine mnjita.
*
La volanul superbului sau Bugatti, Stefan Dumitrascu fredona mulumit.
Desprinse telefonul. l instalase de o saptamna dar scula nca pastra
prospeimea unei jucarii abia primite. Si chiar se simea ca un copil. Pe Lelia
avea s-o strnga n brae peste cteva minute, dar tot cu cteva minute nainte
dorea sa-i auda glasuk placerea de a folosi telefonul-radio constituia o ispita
n plus. Imaginea marelui boss din filme nu mai simboliza departari inaccesibile
economice, geografice si de ornduire ci se afla aici, chiar aici, n acest
Bugatti prosper care peste trei sau patru sute de metri va da colul pe str.
Helesteului. Clisee stralucitoare i defilau dinaintea ochilor procesiune,
panglici costisitoare first-class si nu serpentinele ieftine de la revelioanele
tovarasesti.
- Iubita mea... Nu, nu ntrzii. Dimpotriva. n cteva clipe sunt acasa...
Da... N-am mai avut rabdare. Te iubesc.
Se privi instictiv n oglinda retrovizoare. Propria imagine l surprinse
placut pe el nsusi. Un barbat masiv dar nu greoi, cu o expresie inteligenta;
vioi, sportiv, rafinat - elegant si un aer general aelamfine.
Un rnjet de geambas din vechea recuzita, un rnjet pisicher si vulgar
trasnind a sis, ceapa si Marasesti fara filtru i altera fizionomia distinsa:
,Fane, fir-ar ma-ta ta a dreacului! Zici ca te-a c... n buricul Versailles-
ului, nu n Ferentari!"
- Stefane... auzi glasul Leliei.
- Vin imediat, scumpo...
Frna brusc si din fericire la timp. O femeie ivita din senin se proapise
n mijlocul strazii, cu braele ntinse, ca rastignita. Dumitrascu scoase furios
capul pe portiera. O recunoscu pe Gigeta sim se simi gtuit de consternare.
Tsni ca un leopard din masina izbugnind furios:
- Ai nnebunit, fa? Du-te'n ma-ta la tren daca i sa facut de coliva, nu-mi
fa mie fie din astea!
Cu un singur pumn, Fane, adevaratul Fane strapunsese ambalajul de casa mare.
Gigeta avu chiar imaginea unui imens rahat ascuns ntr-un pachet somptuos,
bijuterie de arta-reclama comerciala. Scrsni cu buze nclestate de ura:
- Badaranule! Si las! Un badaran las.
Dumitrascu - privind instinctiv n jur - masina era oprita n mijlocul
drumului, replica scurt:
- Du-te-n...
- Ti-a fost frica sa dai ochii cu mine. M-ai minit ca pleci... Dumitrascu
se holba, sincer mirat:
- Frica? Du-te de-acilea! Mi-a fost scrba. Hai, fa curat, ma grabesc.
O apuca de umar ncercnd s-o dea la o parte. Gigeta se smuci:
- Ia mna dupa mine. -Ha?!
Dumitrascu si dadu capul pe spate si izbucni ntr-un rs salbatec:
- Doamne sfinte! Doar nu i-ai fi nchipuit, ca... Ei nu, ca-i tare de
tot!...
Mna Gigetei zvcni dar barbatul i-o prinse din zbor:
- Fara d-astea, scumpeteo, ca ntorc foaia. Muta-i hoitul ca n-am
perspectiva!
Gigeta ramase neclintita:
- Daca pna n 24 de ore, nu-1 arestezi pe Dinu, i spun tot nevesti-ti!
Fane Dumitrascu ridica din umeri:
- Ce-ai sa-i spui?
- Tot!
- Ce? Ca ai fost trfa mea timp de zece ani? Prostul gust nu-i cel mai mare
pacat.
- Sa vedem ce zice ea.
- Imbecilo! Care barbat n-are arhiva lui de curve? Ce, m-a luat fecior din
trla lu'tataia?...
Scuipa peste umar si urca n masina. Motorul ncepu sa duduie. Gigeta se agaa
de portiera:
- Tine minte! 24 de ore. Att. Tu nu ma cunosti...
Masina se ndeparta, lasnd-o n mijlocul strazii. Privelistea era
dezolanta; neclintita ca o statuie strmba, ca o sperietoare zdrenaroasa, n
mijloc de cmp.
- Dobitoaca! scrsni Dumitrascu. Mi-a stricat pofta de mncare, n masina rasuna
glasul catifelat al Leliei:
- Ai spus ceva, Stefane? De ce ntrzii? Aud tot felul de zgomote. Dumitrascu
tresari. Fara . sa-si dea seama, nu decuplase
telefonul. Intonaiile se ndulcira instantaneu, gngurit penibil pentru urechi
sraine mai ales cnd glasul e sexagenar.
- Cuminte, pisicua! Taticul tau ajunge ntr-o clipa.

Gioni Diamandescu si spunea' cu toata convingerea ca de mult nu se distrase
att de bine. Nu era un om rau, nici pe departe sadic, satisfaciile perverse se
situau la fel de departe de el precum Gangele de Ialomia si, n consecina, ar
fi fost ultima persoana care sa se bucure de nefericirea unor prieteni. Doar ca
se nascuse plaisirisv (el si nchipuia ca are simul proporiilor), si iubea
statutul si, incapabil de sentimente profunde, nu lua n serios, nu pot pentru
ca sa pricep, mon cher, nelegi.." necazurile pe care el nu le socotea
fundamentale. Iar fundamental i se parea doar decesul propriul deces, sau un
faliment rasunator. Propriul faliment, ,ceea ce nu e cazul - daca poi pentru ca
sa ma nelegi, si nu cunosc o singura visterie n comunism care poate pentru ca
sa nregistreze asemenea ciudaenie".
,Presimt ca vom avea o noapte... vioaie", i strecurase Ninei cnd Dinu,
stors, prabusit si cu expresie de cine abandonat de stapn se ntoarsese acasa.
Nina i ndreptase o privire indignata. Cel mai greu i ierta lipsa de
simaminte. Si asta - fatal, fara sa fie un natng, l ducea la gafe. Chiar si
zmbetul incert de acum era o gafa. Spunea mai multe dect orice afirmaie
directa: ,Hai sa ne vedem de treaba, uite unde era drama! Doua divoruri, un el
si o ea care au ratat o luna de miere n patria macaronarilor pentru ca soaa
inocenta a fost mai iute de mna, un el si o ea care-si nchipuie ca se iubesc
la absolut iar peste maximum cinci ani, o sa se minuneze ca ce-i palise..."
Din fericire Dinu, prabusit si obsedat, nu observa nimic, nu-si ridica ochii
din pahar, vorbea n nestire, cu suspensii si inflaie de semne de exclamare.
- ... mi s-au taiat picioarele!... Cum e posibil?! Ma durea tot... ochii...
trupul... E o minciuna? Tot ce traim e o minciuna?
Se uita inta la Nina si aceasta avu impresia ca nu-si va mai desprinde
niciodata ochii de pe chipul ei. Si ca niciodata nu simise att de concret
greutatea unei priviri. i mngie parul cu obisnuitei ei gest matern.
- Judeci ca un copil. Ce te-a socat att de extraordinar? Ca o inea de dupa
umeri? Ei si? Oamenii acestia sunt casatorii de doisprezece ani. S-au neles,
au inut unul la altul si nimeni nu e vinovat ca lucrurile n-au mers pna la
capat tot asa. Un gest de tandree amicala... Asta-i tot!
Gioni Diamandescu i ndrepta nevesti-si o privire plina de miez. ,Daca m-ai fi
surprins pe mine ntr-o ipostaza asemanatoare, le-ai fi interpretat tot att de
generos?"
Se mulumi sa-si treaca aratatorul pe sub nas, unul din gesturile acelea
reflexe cnd admosfera dintr-o ncapere trebuie mobilata, ncepatorii, mai cu
seama timizii, aprind an-a igara.
- Nu stiu, ngna Dinu. Ma simt ca ratacit... Ce trebuie sa fac?...
ncotro?... De m-as vedea peste un an... Cel puin as sti...
- Ce sa stii?... Stai asa! Nina ridica degetul n aer: Mi s-a parut ca am
auzit soneria.
- Nu i s-a parut, rse Diamandescu, a sunat. Zici ca-i 11 dimineaa, nu 11
seara.
Se ndrepta spre vestibul, frecndu-si minile cu ciudata satisfacie. Se
uita prin vizor si scoase lanul. Un rnjet i despica figura pna la urechi.
- Ia te uita! Ce placere...
Gigeta i arunca o privire asasina si trecu pe lnga el, fara un cuvnt.
Diamandescu trnti usa cu calciul si se repezi pe urmele ei. , Nu voia sa scape
intrarea. Ce-i drept, momentul merita. n viaa lui, si zise, nu vazuse atta
consternare nghesuita pe metru patrat iar cliseul era nespus de caraghios.
Nina, cu ochii holbai si un deget uitat n ureche - tocmai se scarpina - parea
o vaca pocnita la mir, Dinu, ca palit de Parkinson, nu izbutea sa-si stapneasca
minile si maxilarul.
Gigeta, agresiva dar nca stapnita, se adresa Ninei:
- De ce l-ai primit? Asta numii voi prietenie? Diamandescu zmbi si se aseza
nonsalant pe marginea mesei:
- Noiunea e complexa, ma chre. Eu, de pilda... Nevasta-sa i se agaa de brat:
- Sa trecem dincolo.
- Nu! se opuse Dinu. Stai aici. Gigeta si sticli dinii.
- Adevarat! De ce sa plecai? A mai ramas ceva despre care sa nu fi aflat?
Un singur petec de rufa murdara?
Diamandescu, bine dispus, si desprinse braul:,
- Dupa cum vezi, scumpa mea, diplomaia ta a dat gres nca o data.
Nina si musca buzele: ,Doamne! Sunt clipe n care mi vine sa-1 omor!"
Gigeta si lasa poseta pe ms si se sprijini cu ambele mini de spatarul
unui scaun. Rosti scurt:
- Hai!
Tnarul Paulian o privi ,ca un dobitoc", gndi Diamandescu. Si ntrebarea se
asorta. . -Unde?
- Acasa! Sunt dispusa sa uit totul. Dinu scutura hotart din cap:
- Nu..'. Asta nu se poate.
- De ce nu, ma rog?
- Mai bine mor! Prefer sa crap!
Diamandescu si dadu drumul usor sa alunce. Se interesa suav:
- Nu credei ca Nina are totusi dreptate? Sunt chestiuni care va privesc.
Gigeta l ignora suveran. Doar un usor zvcnet de umar trada ca auzise
ntrebarea. Facu un pas nainte, rezemndu-se de masa. Rosti limpede, desfacut:
- Dinule, i acord nca o sansa. Vino acasa si voi uita totul. Fara
comentarii, fara consecine. Am martori aici.
Paulian si trecu palma peste frunte:
- Mi-e imposibil. Nu ma pot ntoarce... S-o iau de la capat... Gigeta si
supse buzele. Era decisa sa-si pastreze cumpatul. -Crisan nu nseamna nimic
pentru tine?
- Crisan! exclama Dinu si Diamandestii avura n aceeasi clipa aceeasi
impresie: ca e gata sa izbugneasca n plns. Mult... foarte mult. El are toata
viaa naintea lui. n fond, fiecare avem dreptul sa fim fericii. O sa
neleaga mai trziu.
- Crezi?!
Dinu se ridica, nesigur pe picioare:
- De ce nu nelegi? Noi nu putem sa ne prefacem ca nu s-a ntmplat nimic.
Sa continuam o greseala. O greseala cumplita... Asa a fost viaa noastra.
Narile Gigetei palpitara.
- Dora i-a explicat chestia asta?
- Las-o pe Dora. Tu stii cum au stat lucrurile ntre noi. Diamandescu prinse
privirea nevesti-si si clipi discret: ,Ti-am
spus eu?" Nina ridica imperceptibil din umeri. ntr-adevar, nu o data Gioni
comentase cu* nedumerire cuplul Paulian. ,Nu neleg ce-i cu astia. Ei puin i
pasa de el, el doar ca nu casca n prezena ei... Ce fac cnd sunt singuri? Cum
l-au zamislit pe ala micu pentru ca nu-i vad nici de-al dracului folosind
acelasi cearceaf...." -... mai putem sa ne refacem vieile...
- N-am ce sa refac, i-o reteza Gigeta. Viaa mea exista.
Dinu nclesta pumnii. Efortul de a fi calm si lucid i depasea resursele.
- Nu si a mea, Gigeta. Sa ne desparim omeneste, civilizat...
' si sa ramnem buni prieteni, nu-i asa? Hohoti ironic: Lasa textele de cinema
si vino-i n fire! Ti-o spun pentru ultima oara: hai acasa si uit totul.
Dinu ofta adnc si arunca o privire disperata spre Diamandesti. Gioni trase
un scaun, se propti n coate si si mpleti degetele ostentativ spre mijlocul
mesii ,hai sa stam de vorba".
- Daca tot ai acceptat martori, mi permit sa intervin. Dupa mine.
chestia e extrem de simpla, iar divorul obligatoriu. Macar din decena. Se uita
spre Nina, parca cerndu-i acordul: Ce sa mai discutam? P-asta nu-lmai ntorci
n batatura nici cu patru perechi de boi! Ai pomenit amor cu catuse si lanuri
la picioare?! L-a condamnat Dumnezeu la galere? Ti-o spun din experiena,
Gigeta... Femeia i-o reteza brutal:
- Experiena unui crai de mahala nu ma intereseaza. Diamandescu izbucni n
rs:
- Gresesti, fetio. De la fitecine poi nvaa cte ceva. Si nu voi pentru
ca sa te mnii...
Nina i astupa gura cu palma:
- Ispraveste, Gioni! Ajunge! Gata! Diamandescu se debarasa si se rasti fara
s-o priveasca:
- Lasa-ma naibii n pace! Cnd i vine sa versi, nu-i mai furnica nimic n
pantaloni. Asta-i lege mai fixa dect a lu' Arhimede. Si muierea care o
descoperi antidotul ia toate premiile din lume: Nobel, Oscar, Herder, Costica si
care or mai fi...
- Esti groaznic! ipa Nina.
Gigeta, alba cadaverica, tremura de furie:
- Nu stiai ca esti maritata cu o hazna?
. - Ispravii! urla Dinu. Acu' v-a apucat pe toi? GioniJDiamandescu se ridica:
- Facei ce vrei, eu ma duc sa ma culc. Parerea mea e ca nu mai avei ce
discuta pe tema n afara de problema materiala. Cum va mparii agoniseala.
Gigeta sni ca o vipera:
- Nu exista nici o problema materiala.
- Cum adica?! se blbi Dinu.
- Scurt! Nu exista. Totul mi aparine mie si fiului meu.
- Nu vreau dect sa mparim banii. Stii bine ca eu i-am cstigat... Am
facut bisnia ordinara n turcime, am stat ore n sir la vama, numai la nemi
ce-am pait!
- Te priveste.
- Pe din doua, Gigeta... Mi se pare mai mult dect corect. Gigeta izbi cu pumnul
n masa. Ochii i scaparau de satisfacie:
- Nici un sfan! Auzi? Niciunul. Ce-i nchipuiai?! Dolce vita cu trfa aia
a lu' Ciprian pe banii mei? Niciodata! Niciodata!!
Diamandestii o priveau nspaimntai. Pierduse orice masura, parul i
scapase din siret, ochii scoteau flacari verzi, clabuci concrei, nu figura de
stil, aparusera la colurile gurii. ,O furie! O meduza isterica! o fotografie
Diamandescu. n locul astuia as fugi ct ma in picioarele, m-as aia pe toi
francii! "
Dinu se apropie de Gigeta si Nina se ntreba care dintre ei e mai livid.
- Nu poi sa-mi faci figura asta. Gigeta rse fioros:
- Si de ce nu, ma rog? Uite ca pot foarte bine.
- Nu! Sa stiu ca te omor!
- Omoara-ma!
Dinu sni si o apuca de reverele rochiei:
- Te ucid, nenorocito!
Diamandestii sarira, ncercnd sa-i desparta.
- Potolii-va dracului! -O omor!
- Dinu! -O omor!
i dadu drumul azvrlind-o, crpa netrebnica, pe canapea:
- Daca tot e sa ne spalam rufele murdare... Uitai-va la ea! Cea mai mare
scrba care s-a nascut vreodata! Vorbeai de premii, desteptule?! Eu le iau pe
toate! Ba si decoraii! Legiunea de onoare,


n gradul de comandor! As fi vrut sa te vad dupa o noapte! Urla: O
singura noapte petrecuta n acelasi dormitor cu mpuita asta!...
Dormitor mpuit, pat mpuit... Totul... Totul! - '
Se rasuci cu spatele, stapnindu-si un hohot de plns. Gigeta si lua geanta
si se ndrepta clatinndu-se spre usa. Rosti surprinzator de limpede:
- Nici un sfan!
Iesi din apartament lasnd usa deschisa. Nina i sopti lui barbatu-sau:
- Condu-o pna la un taxi. E ntr-un hal fara de hal. Sa nu " paeasca ceva.
Gioni ridica din umeri.
- Ia mai da-o dracului! Macar de-ar traversa-o un tractor...
*
Dora i urmari o vreme somnul. Ca de obicei, adormise imediat si profund. N-
avea sa se trezeasca dect a doua zi, la 6, fara sa se fi rasucit macar o data.
,Nervi exceleni", diagnosticau specialistii si probabil ca nu se nselau. Nelu
era o fire patimasa, vulcanica, nu facuse nimic n viaa lui fara sa se fi
implicat total -ca participa la o ntrunire politica sau asista la un meci de
foot-bal- dar pe amperii lui de existena era perfect echilibrat. Traia intens,
i placea sa se simta cu desavrsire liber respingnd aprioric conceptul de
restrictiv, de impus. Daca n-ar fi fost un individ cu desavrsire moral, ar fi
ajuns desigur n conflict cu cele mai grave paragrafe ale Codului Penal. Era un
razvratit organic si Dora se mira si azi, prin ce minune nu cunoscuse beciurile
Securitaii, cum' de izbutise sa-si pastreze serviciul. Dar probabil l
censiderasera nebun. Nelu refuzase sa se nscrie n P.C.R., nu platea de ani de
zile cotizaia la Sindicat. ,Ce fac astia pentru mine, Ion V. Crisan, personal?
Sa-si ia birul de la prosti!" Prostii care carau lozinci si portrete la 23
August.
Ridica ncet mna lui Nelu care se abandonase pe umarul ei si parasi
dormitorul n vrful picioarelor. Trecu n micul birou de lnga hving. Se simea
coplesita de tristee dar n acelasi timp ncerca un binefacator sentiment de
usurare. i era cumplit de greu, lacrimile o podideau parca n fiecare clipa dar
cel puin stia ce avea de facut.
,Sacul de fs mi ajunge. Ceva lenjerie, doua camasi de noapte, rochia
albastra de coton, pantalonii albi, doua bluze, costumul de - baie... Pull-
overul rosu, pentru orice eventualitate... Am sa-mi cumpar crpe acolo... Avem
ceva bani, mare sansa!..."
La ntoarcere, si va recupera garderoba. Blanurile, bijuteriile,
celelalte... Nu se ndoia o clipa de cavalerismul lui Nelu. Poate ar fi fost n
stare s-o ucida, dar n orice caz nu i-ar fi confiscat zdrenele...
Cauta o foaie de hrtie si alese un pix din maldarul - poate vreo suta, Nelu
avea o slabiciune speciala pentru obiectele de papetarie -risipit pe birou. n
principiu, dupa calculele ei, n maximum trei zile urmau sa plece. Dinu era la
fel, ba chiar si mai nerabdator dect ea sa evadeze, mai avea timp sa-i scrie
lui Nelu dar simea ca acum se afla n starea de spirit n care s-ar fi putit
exprima cel mai bine. De fapt, simea nevoia acuta sa se confeseze... sa-1
mngie... sa-i ceara iertare...
ncepu cu cea mai banala fraza care-i veni n minte: ,Cnd vei citi aceste
rnduri, eu voi fi departe". Compunerile nu constituiau partea ei forte si nu i
se parea necesar sa-1 impresioneze acum cu performane stilistice. Ceea ce si
dorea nsa cu ardoare era ca ultimele rnduri pe care i le adresa sa exprime
fara dubii deplina ei sinceritate, regretul pentru tot. ce se ntmpla, pentru
faptul de a-1 rani; ca nu-i putea reprosa nimic, ca pleca cu valiza unor
splendide amintiri, ca se simea oribil de vinovata, ca ncerca toate mustrarile
de constiina ale celui ce sanciona un inocent; ca i pastra cea mai vie
afeciune.
(De prietenie nu ndraznea sa pomeneasca: era o formula prea convenionala,
banala si ipocrita. Adica, dupa ce-mi nfigi cuitul n inima, mi oferi
spitalizare gratuita, eventual funeralii fastuoase!) ncheie patetic:
,Sunt cruda si probabil, sigur de fapt, voi plati cndva. Dar nu pot proceda
altfel. E un sentiment care ma copleseste. Irezistibil. Nu mai mi pasa de
nimic. Pot sa mor si mine. Iarta-ma... Iarta-ma..."
Baga scrisoarea ntr-un plic si o ascunse n Dicionarul Enciclopedic.
Plicul - n momentul n care va parasi pentru totdeauna locuina - l va rezema
de vaza de pe servanta din sufragerie. Acolo si lasau de obicei mesajele. Ale
ei - ,sunt la dentist... Ma gasesti la... Schimba-i costumul... Suntem
invitai..." Ale lui: Am ntrunire... Poate ntrzii... nca nu i-am spus azi
ca te iubesc...
Cnd se strecura din nou n pat, tremura. Nelu se rasuci, mormaind prin
somn:
,Iubita mea... Ce rece esti..."
O cuprinse n brae. Dora ncepu sa plnga.
*
Virginia deschise ochii. Clipi speriata, nestiind unde se afla. i trebuira
cteva secunde pna sa se dezmeticeasca. Batrnul Paulian si ridica privirea
peste ochelari si nchise Biblia pastrnd semn degetul mijlociu. Surse:
- Ai aipit...
Virginia, nepenita, ncerca o usoara rasucire a capului.
- De ce nu te mtinzi n odaia baiatului? Mine o sa te ina tot spatele.
- Nu pot... Simt ca nu pot sa ma culc ca ntr-o zi obisnuita... M-am si
dezobisniut sa dorm n paturi straine. Ct e ceasul?
- Aproape douasprezece.
- Douaspe, ce?
- Ei asa-i! Noaptea. Batrna si nabusi un cascat:
- Ce zi aiurita! Fantezii din astea nu mai sunt de noi, Manolache. Cnd te
gndesti ca ma dadeam n vnt dupa emoii tari! Nu puteam s-o neleg pe mama
care-si trecea toata ziua ntre o broderie la care pigulea cu anii... Tii minte
gobelins-ul ala pentru taburetul din iatac? A durat vreo doispe ani si tot nu 1-
a ispravit. Casca din nou: Mai pierdea vreo trei-patru ceasuri privind strada de
dupa perdele si p'orma se aseza la masa. Masa, evenimentul zilei...
- Si ce, era rau? Trupul Virginiei tresari:
- Vizigota s-a ntors?
Parea ca abia acum se trezise cu adevarat.
- Nu.
- Esti sgur? Pe unde o fi umblnd nebuna?
- Cine poate sa stie? Sunt foarte nelinistit... Sa nu i se fi ntmplat
ceva... n fond... Pna una alta... Ce sa discutam... Nu poi fi indiferent.
- O fi nnoptnd la batrni...
Paulian zmbi sters. ,Batrnii", adica parinii Gigete, erau considerabil
mai tineri dect ei doi.
- La Stanesti... Posibil.
' Virginia l masura contrariata:
- Ce stai? Pune mna pe telefon si ntreaba!
- La ora asta?
- E caz de fora majora! Daca te jenezi, sun eu...
Manole Paulian dadu fericit din cap. Avea groaza de situaiile care atacau
convenionalul.
- Da... Da... Cred ca ar fi mai bine... Ca femeie, stii, altfel pui tema.
Stai numai sa caut numarul.


Apelul strident al telefonului le-o lua nainte. Se privira amndoi
surprinsi. Exclamara ntr-aceeasi clipa:
- Cine o fi? " . .
Batrnul se precipita cu pasi greoi spre sufragerie.
- Alo!... Poftim? Nu, nu-i acasa... Nici el... Dar cine ntraba? Nu
neleg... Repetai, va rog... alo! alo!
Puse receptorul n furca ncet, prudent, de parca l-ar fi menajat. Virginia
se apropie schiopatnd mai rau ca de obicei. Asa i se ntmpla totdeauna dupa
mai multe ore de repaus total.
- Cine a fost?
Paulian dadu din umeri. Colurile gurii i alunecara spre barbie.
- N-a zis. S-a interesat nti de Gigeta, pe urma de Dinu. A zis ca va
reveni si a nchis.
- Barbat? Femeie?
- Barbat. Dar...
- Dar, ce? Vorbeste odata! . ,
- A mai zis parca ceva, sau n-am neles eu bine... ,Spunei-i" -adica lui
Dinu, asa cred - ,spunei-i zice, sa fie atent... foarte atent".
Se uita nfricosat la sora-sa: . - Sau mi s-o fi parut? Nu stiu... Nu mai stiu
de loc.

Usa se deschise ncet lasnd sa patrunda nti capul blond, apoi trupul
subire n camasa de noapte alba. Femeia nainta n \arful picioarelor.
Stefan Dumitrascu o simi abia cnd ajunse la mijlocul biroului, i zmbi cu
toata fiina.
- Te misti ca o pisica.
- Si tu nu? i ncolaci grumazul, braele racoroase mai pastrau o unda din
parfumul folosit peste zi. Nici nu stiu cnd ai plecat de lnga mine. Ce faci
aici?
Dumitrascu si ridica ochii. i era imposibil, chiar dupa doi ani sa-i priveasca
obrazul fraged cu desen perfect, aproape banal n desavrsirea lui academica
daca n-ar fi avut lumina aceea extraordinara, fara sa se simta profund
emoionat.
- Ma gndeam, iubita mea... -La ce?
Barbatul sovai o singura clipa, apoi aproape instantaneu, ceda unei hotarri
spontane:
- Trebuie sa-i spun ceva. Nu pot sa am secrete faa de tine.
i saruta ambele brae si se desprinse cu infinita tandree. Lelia l privea
nedumerita. Pe buze i tremura un surs fragil:
- Ma sperii... ,
- N-ai de ce sa te sperii. Stii... femeia aceea...
- Care femeie?
- Care a fost azi la noi...
- A! rse argintiu Lelia... Vrajitoarea... A fost cumva ton grand amour?
Poi sa-mi spui ca eu nu ma supar. mi plac povestile de dragoste.
Dumitrascu zmbi cu amaraciune: "Daca m-ai fi iubit asa cum neleg eu, nu
stiu daca i-ar mai fi placut la fel de mult..."
- Mda... ofta. Nu-i vorba de marea dragoste. Am trait cu femeia...
- Cnd?
Dumitrascu dadu din mna.
- O poveste veche care s-a ncheiat acum vreo zece ani. -A durat?
Dumitrascu si trase reflex de reverele din satin visiniu ale hainei de
casa. Desi trecuse de miezul nopii, inuta era ireprosabila, parul pieptanat,
barba nca hu se simea.
- Cam tot vreo zece ani.
- O! se mira Lelia. O legatura serioasa.
,Da, din punctul de vedere al Leliei si zise barbatul daca te gndesti ca asta
nseamna cam jumatate din vrsta ei".
- De ce v-ai desparit? De ce nu te-ai, nsurat? Dumitrascu scoase o igara
si ntinse mna dupa bricheta.
Nevasta-sa i-o lua nainte. Nu era fumatoare si ncerca s-o aprinda
nendemnatec, innd-o cu amndoua minile, ca un copil mic.
-' Mulumesc, iubito... E foarte greu sa ma nelegi. Tu nu stii cum am
trait noi sub Ceausescu. Erai prea mica, mereu n srainatate...Smintiii aia doi
aveau obsesia moralei proletare. Cred ca din cauza "savantei". Era att de
sluta, ca demnitarii care aveau neveste mai nostime, le ascundeau. Veneau
singuri la recepii.
- Am auzit...
- Ai auzit! exclama Dumitrascu. Sa fi trait! ncepnd de la o anumita
funcie, sa zicem director la o ntreprindere de rahat, un divor, sau o
legatura extraconjugala echivala cu sinuciderea pe, plan profesional, ntr-un
cuvnt, pe Gigeta nu am iubit-o si nici ea nu m-a iubit.
Genele lungi ale Leliei fluturara nedumerirea:
- Atunci?
- Ne-a convenit legatura. Amndoi aveam interesul sa fim discrei iar Gigeta
a avut si unele, sa le zicem pe nume avantaje... Avantaje dintre cele mai
concrete...
Femeia se lasase pe covor, rezemata pe picioarele lui. Dumitrascu i mngia
absent parul despletit:
- Ce vrea acum de la tine?
Se simea cuprinsa de o usoara neliniste. Ce puin cunostea, despre viaa
lui! Fotografia parinilor, arani nduminecai, trasi n poza la "Foto-Stelian"
Corabia n 1926, cteva ispravi din copilarie, studiile... funciile avute cu
denumiri lungi, complicate (prim-vice-judeeana-responsabil cu...) si lipsite de
semnificaie pentru ea. Totul i parea acum nvaluit n negura, ca o padure
necunoscuta, de nepatruns si n consecina, nfricosatoare.
- Cnd chestiunea s-a epuizat, relua Stefan Dumitrascu, ne-am desparit
omeneste.
- Adica?
- I-am facut cunostina cu un tnar, inginer, si s-au casatorit. Au un
copil. i ocoli privirea: Cam asta e...
Lelia i se agaa de genunchi:
- Tot nu mi-ai spus. Ce vrea acum de la tine? Dupa zece ani? De ce a venit
azi?
Dumitrascu si umezi buzele uscate. i venea din ce n ce mai greu sa
vorbeasca, ncepuse sa-si regrete puseul de sinceritate.
- Tipul vrea sa divoreze, se pare ca a facut o pasiune.
- Ei si? Ce te priveste pe tine?
- Nu stiu! raspunse Dumitrascu iritat. E nebuna! Se simea strns cu usa si
din ce n ce mai nervos. Ridica tonul fara sa-si dea seama: Nu sunt ndeajuns de
destept ca sa neleg logica imbecililor.
- Stefane! Nu ncerca sa ma duci cu vorba. Ce i-a cerut practic sa faci?
- Are impresia ca l-as putea determina sa se razgndeasca.
- Cum?
- Odinioara,... am avut oarecare influena asupra lui.
- Ti-era subaltern?
- A, nu! rse, nici gnd! Ma respecta ca sa zic asa, se lasa sfatuit n
anumite chestiuni. O influena paterna.
Lelia l privi nencrezatoare.
Era complet lipsita de experiena, cei 22 de ani de viaa nu o nvaasera
nimic mai mult dect ar fi avut de nvaat dintr-o excursie cu bicicleta" ntr-
un peisaj exotic; cteva obstacole chiar nefundamentale i-ar fi antrenat ct de
ct discernamntul dar avea intuiie si un flair, un dar nnascut de a-si citi
semenii.
- Ai discutat cu el?
- Nu. ncerca sa o ia n brae: Draga mea, mi pare rau ca i-am povestit
toate prostiile astea. Nu-i framnta capsorul. Nu merita ' niciunul dintre ei.
Femeia si scutura pletele:
- Merii tu. De ce esti nelinistit? Te rog, Stefane, nu ma mini.
- Mi-e teama sa nu faca vreo tmpenie. ncepu sa se plimbe agitat: E n
stare de orice. Sa se omoare! Sa-1 omoare pe ala. Sa omoare copilul! Sa dea foc
la Bucuresti! Habar n-am, dar stiu ca poate s-o faca!
Lelia l privi nspaimntata.
- mpiedic-o! Fa tu ceva! Da un telefon sa vezi ce se ntmpla! Dumitrascu
surse amar:
Am sunat. Mi-a raspuns socru-sau. Nu-i niciunul acasa. Parea si mosul n panica,
asa-s batrnii, dar oricum... Lelia i zgli umarul:
- Atunci ce mai stai?! Du-te acolo sa vezi ce se ntmpla. Trebuie sa
mpiedici o nenorocire.
Stefan Dumitrascu surse nduiosat:
- O, Lelia, zna mea buna si frumoasa.
- Du-te, odata!
Barbatul o privi pe gnduri. Dadu din cap: ,Ce pura e fetia asta! Ce suflet
extraordinar..."
si aminti ca niciodata nu pusese pre pe asemenea calitai: curaenie,
caracter de elita, inima nobila... Fleacuri pentru poei ca si lebedele de
argint pe lacul de clestar... Baliverne. Nu exista sau daca da - moneda
neconvertibila.
Lelia! Simi ca i se opreste inima doar la gndul ca ar putea cunoaste ce se
petrecuse acum zece ani, adevarul despre casatoria Gigetei cu Dinu; felul n
care el, papusar abject manevrase destinele celor doi, felicitndu-se de a fi
fost un barbat realist si al naibii de iscusit. Superbul univers al Leliei -
fragil porelan (si-1 imagina ca pe un capo di monte cu pasari colorate, ramuri
grele de floare, aripi de fluture, azur si mult soare) - s-ar fi facut andari.
Ct despre el... El, Stefan, n-ar mai fi existat niciodata pentru ea.
Se ndrepta cu pasi greoi spre dormitor, desfacndu-si din mers cordonul
halatului. Din bucatarie, se auzi glasul Leliei:
- i fac eu o cafea. Nu vreau s-o trezesc pe Sophie.
Pe presul lui de lnga camin, Pic, puiul de dalmaian deschise un ochi,
rasuci capul pe partea cealalta si adormi din nou.
,Ce fericit e asta!"
*
Niciodata nu i se paruse Gigetei orasul att de pustiu. Desigur, nu dusesera
viaa de noapte, inexistenta oricum n ultimii cincisprezece ani ai lui
Ceausescu, dar nici nu aveau vocaie de cheflii. Participau ca toata lumea la
petrecerile anuale date de amici, fiecare familie sarbatorind n mare cte un
singur eveniment: aniversarea casatoriei, ziua unuia dintre parteneri sau a
copilului unic, de obicei. ,n mare", un fel de a spune caci reuniunile
respective nu aveau nimic de-a face cu fastuoasele party-uri ale familiei Ewing.
Deveneau nsa importante prin numarul de saptamni, uneori luni destinate
aprovizionarii, al ceasurilor petrecute n bucatarie, al cestilor si farfuriilor
sparte. Urma post scriptumul ziselor serbari: oribila curaenie - ,parc-au fost
vandalii, ma jur ca nu mai ntind mese!" - si, mult mai agreabile, telefoanele
ncrucisate de comentarii si brfa.
Se tra greu spre casa spernd sa gaseasca un taxi. Acestea erau nsa rare
si, de fiecare data, ocupate. Totul i se parea ciudat si necunoscut: strazile
desarte - nici ipenie de fiina vie, solitari, perechi de ndragostii, sau
macar cini vagabonzi - pretutindeni ntuneric si ferestre doborte de somn,
bulevardul pustiu, fara trafic, stralucind gri levantica n bataia lunii.
,Cura poate sa doarma un oras n halul asta?! Chiar daca au nceput
concediile, totusi... Exista nca oameni care se distreaza, gradini de vara. Mai
are unul insomnie, pe altul l doare maseaua...
Se rezema de un zid si si scoase escarpenii. Senzaia de usurare i aduse
lacrimi n ochi. si continua drumul, bolborosind, gesticulnd fara sa-si dea
seama:
- Nu trebuie sa ma gndesc la nimic... Fane, un porc... Toi sunt porci. Am
umblat cu ochii legai... Ma achit eu, fii fara grija... Trebuie sa ajung
acasa... Sa dorm... att...
Auzi o masina venind din spate si se repezi spre marginea trotuarului facnd
semne disperate. Taximetristul liber mcetini, depasind-o cu civa metri. Gigeta
se repezi, agitndu-si geanta si pantofii.
- Asteptai!
Soferul scoase capul pe portiera si o masura scurt.I se paru ca a vazut
deajuns si apasa pe accelerator ca un apucat.
- Ma doare bila de-ale mele!
Lucra de douazeci si cinci de ani pe teximetru si si nchipuia ca stie ceva
despre clieni. Musterii din astia, de noapte, cu pantofii n mna si cu
breteaua de la sutien iesita din rochie nu-1 inspirau. Se ndrepta spre Gara de
Nord. Peste o jumatate de ora ncepeau sa soseasca acceleratele de noapte.
,Si aici pustiu..."
Gigeta se opri n sufrageria slab luminata de o singura aplica. Se repezi la
sticla de pe bufet si trase un gt lung, fara sa rasufle. Apoi al doilea, al
treilea. Veioza ardea n odaia batrnului Paulian si prin usa ntredeschisa i
zari mna atrnnd peste fotoliu; ceva mai la stnga, piciorul beteag al
Virginiei n pantoful ortopedic de pnza negru.
Gigeta sughia si dadu din umeri:,Dracu' sa-i ia! Treaba lor ce fac...
Trebuie sa dorm..."
Simi ca n-are putere sa urce scarile pna n dormitor. Intra n odaia lui
Crisan, sprijinindu-se de ziduri. nchise usa si se azvrli n pat fara sa se
mai dezbrace. n aceeasi clipa, se scufunda ntr-un ntuneric de pacura.
Picioarele pline de noroi, cu ciorapii ferfenia, prin care monturile scoteau
capete slute, atrnau peste sofaua lui Crisan; pareau doua pasari murdare,
monstruoase, de cosmar.
*
l trezi scritul parchetului sau poate doar privirea aintita pe care o
simise chiar n somn. Dinu statea rezemat de usa dnd impresia ca nu stie exact
ce are de facut. Batrnului i se rasuci inima de frica. Nu-i placea deloc cum
arata. Slabise mult n ultimele zile - nu-i venea rau dar nu mai semana cu el,
era parca altul, rau, nversunat si necunoscut -parul n cumplita neornduiala
parea slinos dar mai ales... Mai ales ncordarea aceea pe care i-o simeai n
tot trupul, concentrata mai ales n grumaji si linia umerilor l nfricosa.
Se interesa masinal:
- Ai venit? Virginia se trezi:
- Ai zis ceva?... Tu erai, Dinule? Slava Domnului ca te vad acasa. Ce spaima
am mai tras!
Tnarul scrsni n gnd: ,Daca nu va vedei de treaba! Asta- mi lipsea acum!
Doua cucuvele!"
- Unde e? se interesa cu glas ragusit.
Manole Paulian sni ca electrocutat. Duse degetul la buze implornd soapta:
-St! Doarme...
- N-am gasit-o n dormitor.
- Nu... Nu... S-a culcat la Crisan... A venit acum vreo jumatate de ceas...
Dinu mri:
- Unde naiba a fost?
;'- Nu stiu... Eu n-am ntrebat... M-am prefacut ca dorm... i este rau.
Foarte rau. Abia se misca, poi sa ma crezi. Ar trebui sa chemi doctorul.
Dadea din mini agitat, nu-si putea controla miscarile. Doctorul, pe dracu! Mai
degraba casapul. Ma duc sa vad ce face. Ca la un semnal, amndoi batrnii,
speriai de moarte, i se agaara de brae. Virginia si regasi prima graiul.
- Te implor, puiule, cru-o acum... Doarme... i e foarte rau. Am vazut cu
ochii mei. Las-o macar pna mine dimineaa.
- Da, da.., relua ecou sters Manole... Pna mine dimineaa... Stii ce mult
conteaza sa fii cu mintea limpede. Avei tot timpul, nu-i asa...
- Ma lasai n pace sau nu?
Se smulse brutal dar Virginia i se puse de-a curmezisul.
- Chiar de ar fi sa ma lovesti... Dinu vorbi cu dinii nclestai:'
- Va jur ca nu ma ating de ea. Nici macar n-o trezesc. Vreau doar sa verific
ceva.
Se ndrepta hotart dar ncercnd sa nu faca zgomot spre camera lui Crisan.
De altfel, coridorul ngust avea mocheta nabusind zgomotul de pasi, dar la fel
ca toata casa era mbcsit de boarfe. Drumul nsemna un slalom printre bicicleta
baiatului, o masa extensibila, o matura cu coada, un cos cu crpe de praf,
schimburile lui Dinu.
Virginia facu semit cu barbia si sopti, gfind de emoie:
- Du-te dupa el, ce stai?
Batrnul se apara, agitndu-si palmele:
- Nu te poi amesteca n felul asta... E nevasta lui...
Se apropie totusi de capatul culoarului si se lipi de zid ncercnd sa traga
cu urechea. Virginia se ndesa n el:
- Lasa-ma pe mine ca aud mai bine.
Dinu deschise usa cu precauii. Un miros' statut, acru naclaia odaia. Poate
doar impresie caci obsedat simea mirosul Gigetei de la o suta de kilometrii,
doar evocnd-o. Traversa ncaperea n vrful picioarelor si deschise fereastra.
Gigeta dormea respirnd greu. Dinu i arunca o privire scurta si ntoarse
capul ngreosat. i zari imediat poseta, azvrlita pe masa de lucru a copilului
Trase nervos fermoarul si deserta nervos coninutul
- Nimic, scrsni. Nimic! Rahaturile ei pentru obraz... Normal, nu era sa
plimbe prin tramvaie toata avuia...
Pipai geanta pe toate parile, controla captuseala, pna si mnerul. Stia ca
e inutil dar toate faceau parte din suita aceea de gesturi impuse de disperarea
neputinei; cnd faci orice pentru ca de fapt nu stii ce sa faci.
Batrnii l asteptau n sufragerie, tremurnd. Virginia se interesa
nesigura:
- Nu vrei sa-i prepar un ceai? Cred ca te-ar calma.
, Pe ma-sa de ceai!" njura n gnd tnarul si deschise bufetul.
- Ce dracu'! nu mai e nimic de baut n casa asta? Manole Paulian se scuza de
parca s-ar fi simit vizat.
- Stii ca eu nu ma ating de alcohol... Voi cumparai... Voi stii... Dinu trnti
cu furie usa bufetului. Simea o nevoie apriga sa bea,
ar fi dat fara sa clipeasca orice suma pentru o sticla de vodca, rom, prastina
orice ar fi fost. Se strmba:
- nseamna ca le- troscait Crisan! Nenorocita a devenit si beiva...
si culese pachetul de igari de pe masa si cheile masinii.
- Unde te duci? se sperie Paulian. '.
- Sa caut ceva de baut.
Batrnii se holbara. Desigur, baiatul nnebunise.
- La ora asta? E unu...
Dinu dadu din umeri, rnrind nedeslusit:
- Sunt n centru magazine non-stop. Ma ntorc repede. Vreau sa asist la
levar-u\ doamnei.
Peste cteva secunde l auzira ambalnd motorul. Virginia se uita stupefiata
la fate-sau:
- Step?... Step ca Fred Astare? Ce naiba a vrut sa spuna? Manole se nghesui
ntre umeri si cocoasa:
- Cred... nghii n sec: Si-a pierdut minile.
- Cum stai cu apogeul, mon cher?
- Tocmai am ajuns la el! Reine! Ne aflam n noptea de luni spre mari.
Intervalul care ne intereseaza se plaseaza ai aproximaie ntre 3 si 5
dimineaa. Acest rastimp e extrem de interesant.
- Traaul
- n aste doua ore se concentreaza esenialul afacerii: toate personajele se
afla n perimetrul crimei, respectiv casa Paulian, aflam posibilele mobiluri
prin dezvaluiri spontane, provocate de o tensiune nervoasa maxima care
declanseaza si comiterea asasinatului
- Adica dupa capul tau, victima a fost lichidata n urma unui acces de
manie?
- Cam asa ceva.
- Hm, prea erau adunari aia toi laolalta si la o ora bizara.. Stii, n
materie de crima, "sedinele" nu ma conving. Miros a premeditare.
- Depinde...
8. Nasturi amestecai




Gioni Diamandescu se rasuci pe spate, si salta bazinul si se lasa sa cada
ostentativ:
- Te mai foiesti mult?
Nevasta-sa si trecu palmele peste fruntea asudata.,
- E groaznic de cald. Cred ca vine furtuna. Gioni se enerva:
- Te-a apucat buletinul meteorologic n creierii nopii? Lasa-ma dracului sa
dorm.
- Eu te las. Tu mi-ai vorbit.
Diamandescu ofta victima si se aseza pe marginea patului. Pipai pe noptiera,
cautnd igarile.
- S-a dus dracului somnul meu.
- De obicei, nu esti asa sensibil. n fond, nu i-am facut nimic.
- Ct dracu' mai e ceasul?
- Doua fara un sfert.
- De unde stii?
- ntrebi ca boul. Scrie pe el!
Se ridica brusc din asternut si si trase peste cap camasa de pnza topita.
Cndva, n nopile caniculare dormea goala; acum, doar cnd Gioni lipsea din
Bucuresti. Privirea barbatului fustangiu, chiar batrn, e necruatoare.
- Ce naiba faci?
- Ma duc la Paulieni, spuse Nna ndreptndu-se spre baie. Diamandescu auzi
siroitul dusului si dupa cteva minute, femeia
se ntoarse nfasurata n prosop pna Ia subiori. Aprinse veioza de
toaleta si ncepu sa-si aranjeze cu gesturi iui, experte obrazul. Barbatu-sau o
urmarea acuznd perplexitatea omului de bun sim:
- Tu esti nebuna? Acum, vorbind serios! Te duci sa dai buzna peste oameni n
plina noapte ,how do you do?"
Nina se opri o clipa cu pieptenele n mna si i arunca o privire peste
umar.
- Tu ai vazut n ce hal era Dinu? Conchise fara a mai astepta raspunsul: Ce
sa mai discutam?
- Si tu ce ai de gnd sa faci?
O sa vad la faa locului. Mi-e frica de o nenorocire.
Diamandescu si freca ceafa, apoi obrazul stng:
.- ncearca sa gndesti n parametri logici. Situaia e ct se poate de
banala: doi soi care nu se mai neleg si se despart nu tocmai civilizat, iar
tu navalesti peste ei. Dac'asa ar fi normal, n-ar dormi juma' de Bucuresti.
Nina azvrli pieptenele si ncepu sa se mbrace.
- N-ai dect sa-i continui somnul. Eu simt de cteva zile ca acolo se va
petrece o tragedie. Tipa: Nu pot sa stau aici si sa mput asternutul. Ai
priceput?
Diamandescu dadu ncetisor din cap, ca edificat: ,Menopauza, asta e! Cumplita
belea! Presimiri, obsesii,
gelozie, isterie... Basca mustaile si colesterolul..."
- Cel puin, sugera pe un ton care se voia calm, da un telefon
nainte sa vezi cum stau lucrurile.
- Am sunat. Cnd sforaiai tu, preciza Nina tragndu-si
fermoarul de la blugi. Ori e ocupat, ori nu raspunde nimeni. Chiar
daca ei or umbla prin trg, nu-mi spune ca batrnul e la dame..:
Unde-ai pus cheile de la masina? Gioni se ridica n sila:
Asteapta ca vin si eu! Fir-ar al dracului de viaa!
Batrna, cu coatele nfipte n braele fotoliului, gata sa se ridice n orice
clipa, statea ncordata cu ochii pe ceas. -Manole! Unde esti?
- n bucatarie... Vin acum.
Tinea n mna un caus de gospodarie pentru zahar
Virginia clipi speriata. Sub ochi, cearcanele negre, specifice
cardiacilor se adncisera, sanuri n care aveai impresia ca-i poate
intra degetul.
- Ce faci?
Manole Paulian se apropie de masa nca plina de nasturi si nfipse lopaica
n movila:
- Pentru asta...
Virginia simi dintr-odata ca-i vine sa plnga. Toi sunt nebunisi nu
butada... De adevaratelea... Acum si Manole... Nu fusese el niciodata prea
destept, dar puteai sa te bizui pe echilibrul si bunul lui sim. La 80 de ani,
cnd casa, vorba aia, arde, sa te joci cu nasturasi n plina noapte!... Se
simea total, absolut depasita.
Batrnul i simi consternarea si comenta:
- Nu te mirai tu ca mi-arde de prostii? Gata! Am ispravit cu ei. Lua o prima
ncarcatura cu lopaica si o rasturna n vechea cutie.
Se uita la sora-sa peste ochelari:
- Vroiai sa-i las vraiste aici? O sa vad altadata ce-oi face cu ei desi...
Desi, mormai, de chestiuni din astea nu te apuci de doua ori n viaa.
Mai rasturna doua lopaele n timp ce Virginia l privea naucita.
- Curios! se mira batrnul. Acu', nu mai ncap toi. Cum asa? Doar asta e
cutia lor, de-aci i-am scos. Enigma! Poi sa-mi explici?
Virginia simi ca nu mai rezista. si nfipse unghiile n claia de par
nepieptanata: '
- Manole, revino-i! Pentru numele lui Dumnezeu, ncearca sa te aduni...
Batrnul si scoase ochelarii:
- Ce vrei sa fac? E ceva de facut si eu preget? Spune tu. Virginia se ridica
din fotoliu. Cineva n casa asta trebuia sa fe
lucid, sa-si pastreze cumpatul. Declara pe un ton hotart, avansndu-si agresiv
maxilarul. Raposatul colonel i-ar fi recunoscut poza, cnd pe vremuri belicoasa
si nchipuia ca-i pune piciorul n prag. Declara hotarta:
- Manle, situaia e grava. Noi nu putem ramne singuri. S-o nfruntam
singuri. Aici trebuie oameni tineri sa acioneze, sa puna umarul.
- Virgi...
- Nici-un Virgi! Gndeste-te! Gigeta a luat-o razna, Dinu l-ai vazut... Acu'
o sa se mbete! Sunt capabili sa se omoare. Ce facem noi, doi neputinciosi? i
iei tu raspunderea?
Manle ncepu sa tremure:
- Adica sa chemam poliia?
- Prostii! Am spus sa nu fim singuri. Au prieteni de vrsta lor... Suna-i!
Cheama-i! Da alarma! n cazuri din astea nu se fac fasoane!
- Frate-sau o privea cu gura cascata. Falca i atrna moale. Bigui:
- Pe cine?... unde sa-i chem?...
- Acasa, vezi bine! ipa Virginia. Da-mi caietul lor cu telefoane. Cu cine
in ei mai aproape? Cu astia parca... Am uitat cum le zice! Ea e o namila si el
are o mutra parsiva...
- Diamandescu, ngna Paulian.
- Asa...
Rasfoia nervoasa caietul cu coperi rosii de plastic.
- Nu deslusesc nimic! Ce Dumnezeu, au scris cu picioarele! Frate-sau i ntinse
ochelarii lui:
- A, da! exclama batrna. Am uitat. Nu-i de mirare. Uite-i! Forma numarul, si
drese glasul, pianotnd emoionata pe marginea mesei. I se paru ca a gresit si
forma a doua oara.
- Ce Dumnezeu! izbucni furioasa lovind n furca, chiar nimic nu merge n
ara asta? mi vine mereu tonul.
Manle se interesa timid:
- Ai facut 6 nainte? Sunt sapte cifre acum.
- Asa e... Am uitat... Ce noapte! Nu raspunde nimeni... Sa fie plecai n
concediu?
- Nu cred... Dinu a tras la ei. Mai ncearca o data... Si formeaza ncet...
Adica, rar.
Trilul puternic se auzea de la civa metri. Virginia departa receptorul de
ureche, lundu-1 martor pe batrn. Nu raspund. Alii...
Manle Paulian si muie degetul si ntoarse pagina: Sa vedem la familia Ciprian.
Sunt bine si cu ei... Dar... vorbesti tot tu.
- Stai! o opri Nelu Ciprian. Ma duc eu sa vad...
Sari din pat njurnd. ,Pastele ma-si. De cte ori am zis c-am sa trag o
derivaie n dormitor!..."
Dora si duse mna la piept. Inima i batea puternic cu o senzaie
dureroasa.
,Precis s-a ntmplat ceva acolo... " Auzea glasul lui Nelu dar vjitul din
urechi o mpiedica sa sesizeze si altceva dect simple cuvinte disparate.
Oricum, o convorbire scurta. nregistra receptorul pus grabit n furca (ce naiba
facea Nelu domol?), apoi declicul brichetei.
-Cine a fost? --.
Vocea Dorei rasuna limpede. Nu era vocea unui om trezit din somn dar Ciprian
se gndea la altele. Trase adnc din igara si o lasa n scrumiera de pe
noptiera.
- Batrnul Paulian.
Dora sni n capul oaselor: ,
- Dumnezeule! S-a ntmplat ceva?
- Nu te speria, iubito, zmbi Nelu tragndu-si.pantalonii. Nu s-a ntmplat
dar i-e teama ca s-ar putea ntmpla.
- Ce a zis?
Se simea sugrumata de spaima:
- Abia vorbea. Am neles ca Gigeta e ntr-un hal fara de hal si ca Dinu si-
a pierdut minile... S-a dus sa se mbete sau cam asa ceva. Va fi o nenorocire.
Stii cum sunt batrnii... M-a rugat sa ma duc acolo... Asta-i situaia! N-am
ncotro...
n fond, se simea ncntat. Era organic amator de senzaii tari, de
ntmplari iesite din comun, mai ales la ore neasteptate.
Dora si duse mna la gura. Traia sentimentul ca a fost prinsa n cercul
definitiv nchis al unor circumstane fatale, dintr-o data lipsita de orice
putere de decizie, condamnata, pusa brutal n fasa inevitabilului.
- Vin cu tine, spuse ncet si deschise sifonierul. Ciprian i cuprinse
umerii:
- N-are nici un sens, draga mea, sa-i aiuresti toata noaptea. Sigur, nu
cade cerul dar nu-1 pot lasa asa pe bietul batrn. E chestie de omenie.
Dora dadu hotarta din cap. Prefera sa fie de faa, indiferent de
dimensiunile scandalului ce avea sa urmeze, dect sa astepte acasa cu sufletul
la gura, asediata de temeri si imaginnd cele mai groaznice situaii.
- Nu te las singur.
- Dar e absurd.
- Discutam inutil.
Ciprian se simi impresionat, nvaluit cald - de o unda de tandree:
,Fetia asta ine la mine! Ce fericii suntem mpreuna..."
Trase pe mneci un bluzon usor si gndul i aluneca spre Gigeta si Dinu. i
parea rau pentru ei.
- Pacat, ofta cu generozitatea individului care sigur pe fericirea lui, e
gata sa compatimeasca pe cei mai puin norocosi.
- Ai spus ceva?
- Nu... Ma duc sa scot masina.
*
Pendula batu de doua ori si aproape simultan auzira zgomotul unei portiere
trntite. Manole Paulian se apropie de fereastra si strecura o privire la
marginea perdelei.
- A venit Dinu, spuse cu glas scazut, conspirativ.
- n sfrsit! rasufla Virginia.
Manole se ntoarse repede la masa si se aseza ncercnd sa ia un aer
indiferent. si aduse aminte brusc si spuse tot n soapta, precipitat:
- Sa nu-i zici ca am chemat persoana... Pe Ciprian.
- De ce?
Dadu repede din mini cu o expresie de nerabdare pe obraz: "Las ca stiu eu
mai bine..."
- L-ar putea irita. O sa ipe ca ne amestecam si etcetera... Cnd o sa vina
Ciprian..., fapt mplinit. nelegi?
Dinu intra mpingnd usa de la vestibul cu piciorul. Avea amndoua braele
ncarcate. Prin sacosele transparente se vedeau cteva sticle si cutii de bere.
- Tot nu v-ai culcat?
- Nu, ngna batrnul. Nu ne e somn. Deloc nu ne e!
- Prosti! interveni Virginia. n general franca si directa, nu
concepea ,lipsa de transparena" n relaiile de familie. Nu ne-am culcat pentru
ca suntem mori de spaima. De aia, nu sunt eu la casa mea si taica-tau n patul
lui. Asta e!
- Treaba voastra, facu Dinu indiferent debusonnd o sticla de whisky.
De obicei, consuma vodca, oricum mai rentabila dar ,nonstopistii" scoteau
marfa cea mai scumpa, dosind-o pe cealalta. Cine vine la doua dinspre ziua sa
cumpere trascau si vinde si sufletul cel nemuritor pentru o singura
nghiitura.
- Voi bei ceva? Batrnii sarira ca arsi:
- Nu! La ora asta? E o crima pentru organism.
- Te-a ntrebat organismul ct e ceasul, tanti?
Manole Paulian urmarea consternat combinaia cumplita din care sorbea
fecioru-sau. ntr-o sonda foarte nalta golise o cutie de bere peste care
turnase cam vreo sapte - opt centimetri de whisky. Nefiind bautor, nu putea
aprecia n unitaile curente. Cocktailul lui Dinu coninea de fapt peste 100 de
grame de alcool.
Te-a costat o avere, constata Manole numarnd din ochi ,obiectele" : zece
cutii de bere, trei sticle de whisky.
Dinu ridica din umeri."Ce mai conta acum? Si cu banii astia si fara astia,
tot acolo... nghii restul paharului si ncepu sa-1 prepare pe al doilea.
- Opreste-te, Dinule! ipa Virginia. Te nenorocesti!
- Mai nenorocit dect acuma nu pot fi! O privi fix, nvrtind sonda ntre
degete: Si n general vorbind, cred ca e bine ca fiecare sa-si vada de treburile
lui.
Batrna si musca buzele ofensata. Manole interveni mpaciuitor:
- Virgi i vrea binele... Nu-i asa... Se gndeste la tine. Dinu i mngie
neglijent umarul pufos:
- OK! mi pare rau, scuza-ma. Suntem iar prieteni, da? Ramase cu bricheta
aprinsa n mna:
- Care dracu' mai pica acuma?
Deschise geamul si ncerca sa scruteze ntunericul strazii. I se paru ca
recunoaste Opelul Diamandestilor apoi, stupefiat, siluetele celor doi.
- Hello! striga cu veselie artificiala Nina. Mi-a spus cineva ca-i lipsesc
musafiri...
GiOni scrsni asigurndu-se ca a ncuiat bine masina:
- Mie-mi spui? N-avea pe cine strnge de gt...
O observaie de care el si Nina aveau sa-si aminteasca toata viaa.

Dupa al patrulea pahar de dinamita, Dinu se simea treaz. Din ce n ce mai
treaz, lucid ca dupa douasprezece ore de somn eapan n peisaj aerat, de
vacana. Doar minile usor tremurnde i tradau ncordarea; privirea sticloasa,
fixa, nspaimnta. Batrnii nu-1 scapau din ochi consternai, tresareau la
fiecare nghiitura. Gioni Diamandescu l urmarea cu interes stiinific.
,Ca sa vezi ce va sa zica al naturii lucru ceva! De obicei, e suficient sa
ia doua cinzece la bord si e trotilat, numa'bun de pus n scutece, si acum..."
Spuse cu glas moale, neglijent:
- Pune-i cep, Dinule. Destul! Daca-i pun degetul pe nas si apas, i
refuleaza urechile.
Dinu se facu ca nu pricepe. Deschise a doua sticla de whisky si o ntinse
ostentativ spre Diamandescu:
- Ajunge pentru toata lumea. Virginia simula ca ar vrea sa se ridice:
- Eu nu mai suport. Nu pot sa te vad asa...
- Chem un taxi?... Stai jos, tanti. De vreme ce ai hotart un consiliu de
familie largit, sa-1 inem. Sa nu zica dupa aia reclamanta c-asa si pe dincolo.
si nclesta pumnii, facnd oasele sa-i prie...
Nina se ntoarse n sufragerie. Era palida, buza inferioara i tremura.
- Doarme. Repeta inutil: nca doarme. Dinu scrsni:
- Dormi-ar somnul al lung...
Gioni Diamandescu si aprinse o igara. De fapt nu simea nevoia sa fumeze
ci doar sa mobileze timpul. Se plictisea.
- De fapt, ce asteptam?
Dinu l privi o clipa uluit, apoi izbucni ntr-un rs salbatec:
- De fapt, de ce ai venit?
Batrnul Paulian se sperie. Cei doi nu trebuiau alungai. Interveni,
blbindu-se:
- Sa fim cu toii... Mai multe mini, nu-i asa, conteaza. Se discuta altfel.
Conteaza orice argument.
- Deci, asteptam sa se trezeasca doamna. Pna atunci propun un "66". Pna va
hotari...
Se ridica, ndreptndu-se spre oficiul sanitar de pe culoar. Nina se uita
dupa el ncremenita.
,Ce maniere! gndi stupefiata Virginia. Nu mai e loc pentru noi n lumea
asta... De ce nu ne-o strnge Dumnezeu la timp?..."
Stefan Dumitrascu parca la capatul strazii, la vreo doua sute de metri de
locuina Paulienilor. i faceau bine civa pasi pe jos dar n primul rnd vroia
sa ,prospecteze" terenul, sa adulmece a'tmosfera din meleag.
Noaptea era placuta, cu un cer n bolta nalta. Se pornise un vnt usor.l
simea pe obrajii ncinsi, sanguini, - adieri delicate de evantai. Era un
cartier vechi de vile cu gradinie ngrijite si aroma penetranta de regina
nopii.
,Ce cretina-i viaa, domnule! Sa-mi fi spus cineva alaltaieri, da, nu mai
departe de alaltaieri, ca azi o sa adulmec de nebun la doua trecute noaptea
batatura Gigetei! Eram fericit, dom'le, nu- mi lipsea nimic, am biletele de
avion n buzunar, trebuia doar sa mai vina aia de la ASIROM sa-mi asigure casa
sa nu ma calce gangsterii si salut Bucuresti, how do you do New York!"
Dintr-o data l izbi absurdul, aberantul situaiei n dimensiunile sale
reale. Totul sfida bunul sim: intervenia n sine, calitatea si subiectul (el),
lipsa oricarei justificari logice, momentul.
Se rezema cu mna de un gard si rmase cteva secunde locului:
,Cum, dom'le! se mira. Adica i pica unul pe care nu l-ai vazut de zece
ani, la doua jumate noaptea, ca sa se intereseze cum te nelegi cu nevasta-
ta!... Of, Lelia, Lelia..."
De dragul ei o facea. Ca ea sa fie mulumita. Ca ea sa nu aibe nimic sa-i
reproseze, ca ea sa-1 priveasca mereu cu aceiasi ochi luminosi... Pentru ea,
stia bine, ar fi fost n stare de orice nesabuina. Chiar si de crima.
,Sa speram ca nu voi ajunge niciodata pna acolo", dar tot att de sigur ca
rasaritul soarelui era ca nu va ngadui nimanui, indiferent de sacrificiu, sa
strecoare vreo. umbra de ndoiala sau nemulumire n sufletul Leliei. Lelia nu-1
iubea, dar se simea bine cu el, aparata si mai presus de orice l admira
necondiionat. ACeasta admiraie, n afara de faptul ca-i satisfacea orgoliul,
constituia pilonul principal al ,infrastructurii" - actualiza lexical Dumitrascu
- relaiei lor.Statuia nu trebuie avariata.
Vazu de departe lumina la Paulieni si ncepu sa respire ceva mai usor - ,cel
puin nu-i scot din pat". Deschise portia fara zgomot. n mare, cunostea casa.
Pentru salvarea aparenelor, i vizitase de vreo trei sau patru ori n primul an
de casatorie. Vizite scurte, convenionale, cu schimb de replici banal si
parcimonics. ,Ce mai facei?... Ce-ai mai facut?" articulate cu cea mai
desavrsita lipsa de interes. Batrnul Paulian, formalist pna n vrful
unghiilor, ntreinea stradalnic o conversaie absurd - senila.
Dumitrascu dadu ocol casei. O parte din ferestre erau deschise.
Auzi glasuri n sufragerie, o vazu la lumina de veghe pe Gigeta, mototolita ca o
crpa ntr-un pat prea scurt. Se simi cuprins de greaa Si de furie. O furie
rece, feroce:
,Mama ta de cretina! Uite pentru cine mi'fac eu probleme!."
- Tacei din gura! exclama Nina Diamandescu. Parca a sunat la
usa.
Gioni rnji:
- A sunat sigur. Deschid eu?
Dinu, ocupat sa-si umple paharul, ridica din umeri:
- Deschide! Parca-i traetir. Pesemne ca nu mai are bucurestenii unde sa
doarma.
Manole Paulian si sora-sa se privira cu neles: ,Au venit n sfrsit si
Ciprienii..."
n urmatoarea secunda se facu liniste. Gioni rnjea sardonic n spatele lui
Dumitrascu, sigur de efect. Se uitau la noul venit cu gura cascata. Batrnii la
modul concret, Dinu si Nina ncremenii n mijloc de miscare, asa cum fusesera
surprinsi la intrarea lui.
Dumitrascu i cuprinse ntr-o privire si saluta cu glas ferm de parca nimic
n-ar fi fost mai normal dect o vizita nocturna, neanunata.
- Buna seara.
Nina l cerceta scurt: un barbat bine, raportat la vrsta, sigur pe el.
Simeai imediat ca avea obisnuina de a manevra oamenii ca, n general, daca
vorbea, se astepta sa fie ascultat. si reveni prima si raspunse la salut.
Dumitrascu i mulumi dnd imperceptibil din cap. La rndul lui, o taxa imediat:
femeia avea o mare experiena a barbailor.
n celalalt capat al ncaperii, Virginia se interesa abia miscnd buzele:
- Cine-i asta? Parca-1 stiu de undeva.
Manole dadu afirmativ din cap, solicitnd n acelasi timp, prin semne, sa
fie discreta.
Dupa un moment de perplexitate, Dinu izbucni ntr-un hohot de rs
nfiorator. Rdea demenial - simeai ca-1 dor falcile, se izbea cu palmele pe
coapse, nu se mai putea opri.
Dumitrascu respira adnc si si ncrucisa braele peste piept. Semnificaia
gestului era limpede: el, unul, avea rabdare, astepta sa-i treaca.
Nina trecu n spatele lui Dinu si-i dadu civa pumni ntre omoplai:
- Potoleste-te.
Dinu se scutura printre sughiuri:
- Potoleste-te tu. mi vine sa rd, nu m-am necat.
- Trebuie sa ma explic, ncepu Dumitrascu. Dinu deschise larg braele:
- Explica-te, prietene!
- Precizarea nu-i lipsita de importana. ntr-adevar, sunt aici n calitate
de prieten al familiei Stanescu.
- Prieten ai fost si alaltaieri, esti si mine diminea. Ti-ai amintit acum,
instantaneu...
Parea c-o sa moara de atta distracie.
- Am telefonat n tot cursul serii. Nu mi-a raspuns nimeni.
- Ei si? Nu mai sunt zile? <S
- Mine plec n strainatate si trebuia neaparat sa te vad. Dinule, i se
adresa pe un ton care se voia blnd,daca esti n stare sa ma asculi, as vrea
sa-i spun cteva cuvinte ntre patru ochi.
Gioni se interesa cu ochi scaparnd de maliie si nevasta-sa simi din nou
ca ar avea chef sa-1 omoare:
- Evacuam sala? Manole Paulian se ridica:
- Trecei... Trecei n odaia mea. Acolo e liniste...
-
-
Dinu si lua igarile si paharul. Pe chip i staruia acelasi rs abia
stapnit, gata n orice clipa sa izbucneasca n hohote.
- Am vorbit azi cu Gigeta, se auzi vocea, lui Dumitrascu din spatele usii
nchise. Ea m-a cautat. Sunt foarte ngrijorat.
- I-auzi! Cu ce te santajeaza?
- Nu este vorba de mine. Pentru dumneata sunt ngrijorat. Apoi glasurile se
estompara. n sufragerie se facu liniste.
Batrnii nepenisera n fotolii, coplesii de emoie. ncordarea, nelinistea,
curiozitatea care le labara privirile le adusesera chipurile la numitor comun.
Nina le surse cu blndee:
- Vrei sa ascult eu?
n sufletul lui Manole Paulian se dadea o lupta apriga ntre convenia de
care era patruns pna n vrful de cauciuc al bastonului mostenit de la taica-
sau si curiozitatea lacoma, plina de spaima generata de circumstane
extraordinare. Si de asta data, decise pentru el Virginia:
. - Doamna draga, suntem ntre noi, ca n familie. Nu o sa ne-o luai n nume
de rau... Nu-i vorba aici de mahalagism. E ceva vital...
Nina nclina usor capul, traversa ncaperea cu pasi usori si si lipi
urechea de usa.
Diamandescu, sorbindu-si whisky-ul, se distra. Scena i se parea de un comic
burlesc. Scena cu pasari, i trazni la un moment dat prin minte. Batrnii - doi
strui (gturi lungi si slabe) cu respiraia taiata de emoie, Nina - o dropie
umflata pe care poziia n echer o dezavantaja din cauza sezutului urias.
,De ce oare cnd oamenii asculta la usi nchise si ndoaie spinarea?" .

Fara sa-si dea seama, Dumitrascu adopta obisnuitul sau ton emfatic.
- Pe scurt, lucrurile stau n felul urmator: m-am vazut - se uita la ceas -
da, ieri, cu Gigeta de doua ori. Tema aceeasi! Intenia dumitale de a divora.
Dinu abornd o inuta voit neglijenta - o jumatate de fund pe masa si un
picior balanganindu-se n aer - se interesa sarcastic:
- n ce masura intra chestiunea n sfera interesului dumitale?
- Nu e momentul cel mai potrivit pentru ironii. Asculta-ma si pe urma n-ai
dect sa faci ce vrei. Te avertizez ca n clipa de faa, Gigeta e n stare de...
multe. Poate chiar crima, n-a fost ea niciodata prea echilibrata, e o structura
nefericita...
Din ochii tnarului Paulian sneau flacari nveninate. l ntrerupse
sufocat de ura:
- Nu esti strain de cadoul asta. i amintesti seara de la Pescarus?
Alternativa pe care mi-ai oferit-o? Ori chiloii Gigetei ori sacou n dungi?
Verigheta sau puscaria! Esti un santagist criminal. Cum ai ndraznit sa vii
aici?
Stefan Dumitrascu respira adnc:
- Nu are nici un rost sa ne pierdem cumpatul. Toate in de trecut, iar pe
asta nu-1 mai ndreapta nimeni.
- Ce simplu e! hohoti Dinu. Ti-am spart capul, nu i-1 pot face la loc. / am
sorry si salut. Cta mizerie, cta gndire ticaloasa ntr-un singur individ! Mi-
ai distrus viaa! Tu si ,dezechilibrata" aia beata care sforaie acum!
- Nu urla, scrsni Dumitrascu, daca vroiai un miting, puteam ramne
dincolo...
,Dincolo", batrnii nepenisera stupefiai. ,Ce orori! gndi Virginia. n 80 de
ani nu am auzit ceva asemanator..."
- Va sa zica asa stau lucrurile..., bolborosi batrnul Paulian. Stiam
desigur, dar parca acum, spuse n gura mare si cu martori, par si mai
ngrozitoare...
- Ce stiai? clipi nedumerita sora-sa. St! Taci sa auzim...
,Ia te uita! si zise Gioni Diamandescu tragnd gnditor din igara.
Simisem eu ca ceva nu-i n regula dar eram departe... departe de tot... Asta s-
a ntmplat problabil atunci cnd a ncercat sa foreze grania... Nenorocitul!
Nu s-ar putea spune ca-i vreun baftos..."
Desi tulburat ncerca sa-si pastreze morga de raisonneur cinic. Se adresa
flegmatic nevesti-si:
- Poi sa stai drepi sau eventual sa iei loc. Se nelege fara interpret.
Nina, complet zdruncinata, ntoarse capul. Gioni nu se putu mpiedica sa
rda: ,Dumnezeule! Seamana fantastic cu o vaca uluita..."
- Porcule! scrsni femeia. Nu te misca chiar nimic?

- Am venit condus de cele mai bune intenii, declara Dumitrascu. Ai grija de
dumneata si de baiat...
- Lasa baiatul n pace! urla Dinu. Si de mine ce-i pasa? La o adica ce poa'
sa-mi faca?
- Orice, zmbi Dumitrascu. Mie, de pilda, mi-a cerut sa inventez ceva ca sa
te bag la zdup. mpreuna cu amanta, ar fi fost si mai bine.
Dinu se holba fara sa neleaga.
- Da, da, urma celalalt. Dupa ce v-ai fi speriat bine, v-ar fi venit mintea
la cap.
- Pna una alta, observa Dinu cu privirea ngheata, bag de seama ca te-a
speriat pe dumneata. Cu ce te santajeaza?
Dumitrascu rse superior:
- Doar prostii pot fi santajai. Iscusiii stiu sa paseasca fara sa lase
urme. E o lege fixa a succesului, un secret pe care i-1 ofer n semn de bun
ramas.
Dinu ridica din umeri, concentrat asupra aceleiasi idei:
- Fac ceva pe legile dumitale. Chestia e ca nu te-ai deranjat degeaba. Nu,
nu, nu! Te santajeaza si miza trebuie sa fie frumusica.
- Crezi ce poftesti. Eu am terminat ce am avut de spus.
-... frumusica! Dinu si plesni o palma puternica peste frunte. Asta era!
Te-am vazut de vreo doua ori cu o juna superbissima... Mi-a spus cineva ca te-ai
nsurat... Sigur! Asta era! Cum de numi-a trecut prin minte?! Ti-e frica sa nu
afle zna ceva...
- Noapte buna. Nu-i nevoie sa ma conduci, cunosc drumul. Deschise usa si
reteza hotart sufrageria. nclina scurt capul
simind cum privirile celorlali i strapung spinarea.
Cobora gnditor treptele. La capat, ramase cteva clipe locului, zornaindu-
si masinal cheile si marunisul din buzunar. Cednd unui impuls de moment, ocoli
vila. Fereastra odaii unde dormea Gigeta, ca si cea de la sufragerie, ramasese
deschisa. Vocile rasunau limpede n comentarii aprinse si Dumitascu rse
ncetisor:
- Ce dobitoci!
Uitnd de regulile politeii, Nelu Ciprian intra n casa - de fapt navali,
ca de obicei - fara s-o lase pe Dora sa intre prima. Uita sa si Salute.
- Ce dracu se ntmpla la voi? Usile vraiste, lumina a giorno, fee ca la
balamuc, ragete!... Ce naiba conspirai? Parei niste fantome!
Dinu, uluit, nu-si putea lua ochii de la Dora. Si-ar fi dat si ultima zi din
viaa, s-o poata strnge macar, o clipa n brae. Se simi stors de durere. Dora
arata rau. Livida, nefardata, cu trasaturi sleite era de-a dreptul urta.
Gioni Diamandescu se interesa suav:
- Pe voi cine v-a convocat, dragalasilor?
Ciprian se uitainstictiv la batrnul Paulian. Privirea ncordata spaima si
rugaminte fierbinte - nu trebuia tradusa. Nelu dadu neglijent din mna.
- Sa zicem ca am visat urt. Nu asta conteaza. Ce se ntmpla aici, ca de
ntmplat se ntmpla ceva!
Diamandescu se minuna dulce:
- Ce ghicitor bun esti tu, Neluule!
Nina, cea mai sensibila dintre toi si vizibil la capatul puterilor, se
repezi ca o fiara, nfigndu-si unghiile n spinarea lui Gioni:
- Ispraveste odata, animalule! i mai arde de spirite? Diamandescu, fragil
si n certa inferioritate fizica scapa din
strnsoare cu o-pirueta graioasa a umerilor.
- Nu-i frumos sa ma bai n public, draga mea. Coreciunile se administreaza
acasa.
- Dom'le! se enerva Ciprian, se poate discuta matur si responsabil cu cineva
din casa asta?
Dora, palida ca o moarta, se clatina pe picioare. Materna si compatimind-o
din tot sufletul, Nina o ajuta sa ajunga la primul fotoliu.
- Stai jos, draga mea. Ia o gura de whisky... O sa te simi imediat mult mai
nviorata. Diamandescu se caznea sa nu izbucneasca n rs: ,Dumnezeule! Ori a
fost tmpita toata viaa si eu n-am observat, ori s-a tmpit ad-hoc. Auzi!
nviorata! De parca aia s-ar duce la o partida de tenis!"
Dora sorbi din pahar, pastrndu-si privirea coborta. Simea concret ochii
sticlosi ai lui Dinu scormonindu-i obrazul, ntreaga faptura.
Nelu Ciprian, energic, prelua conducerea operaiilor.
- Domnu' Paulian, spunei-mi dumneavoastra care e situaia.
- Eu... Eu, se apara Manole dnd nelinistit din mini, nu stiu nimic. Sa...
sa va spuna Virginia.
Batrna se foi n fotoliu:
- N-am ce sa va spun, vedei si singur. E grav. Foarte grav.
- Unde-i Gigeta?
Virginia facu un semn cu capul:
- n odaia baiatului. Doarme.
- N-a trezit-o scandalul? Nu va dai seama, dar-strigatele se aud din ulia.
- A luat eapan la bord, explica sec Diamandescu.
- Pai atunci trebuie lasata sa doarma.
- Cine n-o lasa? rse Gioni. Hai ca toi suntei bine!
Dinu, fara grai, nvrtea n nestire paharul gol, naclait de degete, apasat
de aceeasi ntrebare: ,I-a spus?... Nu i-a spus?" Macar de i-ar fi putut
surprinde privirea, dar Dora nu si-o ridica din covor.
Nelu Ciprian si plimba ochii de la unul la altul. Se simea vag dezamagit.
Se pregatise pentru o drama dar ce gasise aici nu mirosea nici pe departe a
tragedie ci doar a beie trista.
Nina propuse senina:
- Sa va fac o cafea?
Expresia capiata de pe chipul lui Ciprian era cu mult peste ce se simea
Gioni n stare sa ndure. Izbucni ntr-un rs isteric, de nestapnit.
- Asta-i cea mai buna! comenta Nelu. Am luat tramvaiul la trei dimineaa ca
sa fac sueta la cafea!
- Cine te-a pus sa-1 iei? Ce v-ai adunat ca niste corbi n casa mea?
Se rasucira ca la un semnal. Gigeta, cu faa strmbata de ura, se apropie de
masa si si umplu un pahar cu alcool.
Gioni Diamandescu si freca instinctiv palmele ntr-un gest de satisfacie:
,circul abia acum ncepe". n realitate, de cnd sosise la Paulieni, traia o
stare de veselie inexplicabila, total deplasata - era perfect constient - rsul,
irezistibil, i se zvrcolea n pntece, gata sa


se dezlanuie n orice clipa. l amuza totul, dar n special ,moacele". I se
parea ca n noaptea aceea facuse o descoperire istorica: pentru cel neimplicat,
care asista cu detasare, figurile, expresiile oamenilor n mprejurari
dramatice,sunt mult mai nostime, de-a dreptul caraghioase dect faciesul din
situaiile de comedie. De asemeni, aluziile zoo ale fiecarui chip omenesc, nu
totdeauna transparente, deveneau citee pentru orice privitor. De pilda acum,
batrnii alcatuiau o inconfundabila pereche de strui dur naionalizai,
asociaia dintre Nin si o prospera rumegatoare era la ndemna oricui, iar
Ciprian, smolit, cu parul vlvoi si ochi nflacarai i sugera un taur pe
pragul de a deveni mnios; mai puin amuzani i se pareau Dinu - cine de rasa
incerta ratacit de stapn si Dora, care ,nearanjata" si din cauza ochilor prea
mici, nemachiai semana cu o curca. O curca si att. Compensa nsa, completnd
superb peisajul Gigeta, o iapa chineza muscata undeva de musca ee, chineza din
cauza ochilor bridai, trasi spre tmpla.
,Ce chestie! i trazni prin minte. Oare dobitoacele din ara lui Soare
Rasare - cini, pisici, porci etc. au si ele ochi oblici? Trebuie sa ma
interesez..."
Din doua nghiituri, Gigeta ispravise paharul. Nina i privi rochia
transpirata, ciorapii rupi prin care se vedeau degetele murdare, obrazul
descompus de dupa somnul beiei si si zise ca e de-a dreptul respingatoare. Se
interesa cu blndee:
- Nu vrei o cafea?
n ochii Gigetei se aprinsera lumini dracesti:
- Zt, vaco!
Gioni Diamandescu si ascunse obrazul. II tradau ndeajuns nsa umerii
nelinistii am apreciat corect, deci..." ' Nina ramase cu gura cascata.
Batrnii se luasera instinctiv de mna, cum fac copii cnd le e frica de
ntuneric. Dora se facuse mica n fotoliu. De ar fi putut, s-ar fi topit, s-ar
fi facut una, cu el; dadea
impresia ca nici nu ndrazneste sa respire. Dinu, cu minile ca moarte atrnnd
ntre picioarele desfacute, privea nainte tmp, fara expresie.
Ciprian considera cu o singura privire ntreaga ambiana si si zise ca
trebuie sa acioneze. Prinse din zbor mna Gigetei care se ntinsese dupa sticla
si o opri hotart:
- Ajunge!
Gigeta se rasuci ca o serpoaica si-i repezi o palma pe care Ciprian izbuti
s-o evite.
- Ia laba dupa mine! ncornoratule!
Barbatul si musca buzele. Se adresa iritat lui Dinu:
- Potoleste-i nevasta, omule! Ce stai ca o crpa?
Tnarul Paulian i ndrepta o privire obosita. Prezena Dorei l-pleostise,
nu stia ce are de facut.
- Potoleste-o tu pe a ta! urla Gigeta. Ti-a altoit sub palarie hale mai
,araniste" coarne, crestine si democrate! Si mai vii sa faci ordine n casele
oamenilor!
Gioni Diamandescu trebui sa recunoasca n sinea lui ca tabloul cu coarnele
era savuros dar privind n jur, constata ca nimeni nu-i mpartaseste impresia.
Dintr-o data, Dora izbucni ntivun plns sfsietor. Plngea cu tot trupul,
plnsul acela nestapnit care tradeaza explozia unui zbucium anevoie si ndelung
cenzurat.
- Ai remuscari, fa? o repezi Gigeta. Uda-i scutecele acasa, nu n batatura
mea.
Nina se simea perplexa cum nu-si amintea sa mai fi fost vreodata. Desigur,
nu se daduse n vnt dupa Gigeta dar nu si-ar fi putut nchipui pentru nimic n
lume ca sub poza chiar artificiala de mare doamna, facnd caz de distincie si
maniere se poate ascunde atta trivial, atta vulgaritate obscena. Se aseza
lnga Dora ncercnd s-o mngie, dar femeia parea ca nu se va putea lini}tl
niciodata.
Gigeta trase un gt lung si si sterse gura n ambele sensuri cu podul
palmei, ca un mujic. Rnji:
- Asa, vaco! Consoleaza curvele lui barbatu-tau. Frumos din partea ta.
Nina sni de pe braul fotoliului:
- Cred ca ar trebui sa plecam.
- Nu! scnci speriat batrnul Paulian. Nu plecai. Lacrimile i curgeau pe
faa, dar parea ca nu le observa.
Diamandescti asista impasibil. Observa, pianotnd pe marginea mesei:
- Ma ntreb ce o fi n mintea ta, Gigeta?
- Ce sa te mai ntrebi! spuse Ciprian. Se vede cu ochiul liber: venin si
jeg. Daca nu era femeie, pna acum o faceam arsice.
- Fa-1 pe asta, animalule! Nu eu i-am sadit coarne.
Ca un resort nvrtit la maximum care cedeaza brusc, Dinu sni de pe scaun
si si nfipse minile n gtul nevesti-si.
- Te omor, scrba! Te omor!!
Femeia se zbatea salbatec, ncercnd sa-1 loveasca cu picioarele. Virginia
scoase un ipat si si duse mna la inima.
- Gioni! racni Niria. Sarii! Ce stai?
- Nici o graba, mormai Diamandescu sculndu-se alene. Nu crapa asa usor.
Nelu Ciprian solid, cu un cap mai nalt dect tnarul Paulian, izbuti
anevoie sa-i desclesteze minile.
- Lasa prostiile, Dinu.
Ameita, Gigeta si freca grumajii, rasuflnd greu, avea senzaia ca .se
sufoca, inima, ntrega fiina i palpita de ura. Pe neasteptate, apuca o sticla
de pe bufet si o repezi n capul lui Dinu. Nimeri oglinda de deasupra servantei,
andarind-o cu zgomot.
,Miraza florentina de la bunica, gndi Manole Paulian, exprimndu-se reflex
n limbajul epocii. A cumparat-o la Paris, n
1850, cnd s-a maritat... O avere..."
Virginia se sperie si nchina repede trei cruci peste medalionul cu Sfntul
Anton.
- A spart oglinda! Se ntmpla o nenorocire!...
- Bestie! urla Gigeta. Vrei sa ma omori...
- Da! Crap de pofta s-o fac! Si-am s-o fac.
Se repezira unul spre celalalt dar Ciprian si Nina se interpusera. Gigeta
ncepu sa loveasca cu pumnii.
- Cara-te de aici! Porc impotent... si tu vaca balata, mai bine i-ai ine
barbatul acasa. Rde de tine cu toate borturile!
Ciprian simea ca spumega:
- Dinule, trebuie legata si chemat urgent Spitalul 9. Fara gluma, altfel o
omor eu!
- La ospiciu? ntreba Virginia. Nu se poate. Manole, sa nu admii asa ceva.
Ne compromitem.
Dar n-o auzi nimeni. Gigeta expedie un cot n stomacul Ninei si si nfipse
dinii n palma lui Ciprian. Omul scoase un urlet de durere. Scapata, Gigeta se
napusti asupra Dorei si ncepu sa-i repeada pumni cu nemiluita.
- Trfa ordinara! numai tu... Te-ai ntins cu tot institutul! Nu l-ai scapat
nici pe frecaica asta, cu doua prune n izmene, chistocul asta al vacii. Acum
bouleanul de Paulian... Da' cu mine nu-i merge, fa!
Ciprian si Dinu o trageau din toate parile ruphdu-i rochia, dar Gigeta
parea sa fi capatat puteri nebanuite. Prin matasea sfsiata se vedea sutienul
dubios si chiloii cu elasticul rupt, prinsi cu un ac de sigurana.
Batrnii plngeau fara sa se ascunda. Gioni li se adresa cu compasiune:
- Nu va speriai. E n criza. Se linisteste imediat.
- Criza! ngna Manole Paulian... N-a mai avut niciodata.
- O data e prima data, surse Gioni.
- Nu!!! sfredelui ncaperea acoperind toate zgomotele, urletul Virginiei.
Vazuse plecnd pumnul ca un baros al lui Ciprian si intind crestetul
Gigetei. Un zgomot nabusit, dupa care se asternu linistea. Nelu apuca corpul
moale, fara cunostiina si-1 tr pna la canapea.
- N-am avut ncotro, sufla greu. nca puin si as fi omort-o. Eliberata, Dora
abia mai respira. Dinu i lua mna:
- Cum te simi, iubito?
Gioni, socat de gafa, se uita la Ciprian, dar acesta prea tulburat nu mai
sesiza nimic.
,De, si zise, nu s-ar putea spune ca e un barbat banuitor. Scrba i vra
degetele n ochi, i-o zice pe sleau ca e cocu, Dinu n loc sa vada ce-i cu
navasta-sa - pumnul ala putea sa doboare si un elefant -pndeste rasuflarea
Dorei si asta nici ca are habar..."
Gioni era singurul care-si pastra calmul. Nu se simea atins de insultele
Gigetei. l astepta nsa precis o scena dura acasa... Gigeta daduse cu maciuca
iar Nina ierta orice n afara de infidelitate. Conchise plictisit: ,La urma
urmei, mi se flfie..."
Ciprian si aprinse o igara. nainte de a vorbi, trase doua fumuri lacome:
- Parerea mea e urmatoarea! Cu nenorocita asta nu se poate discuta si ma
gndesc cu fiori, Dinule, la ce ai avut de ndurat atia ani...
- N-a facut niciodata asa ceva, ngna Manole Paulian. Pareau ca se neleg
bine... un cuplu unit... devotat...
- Ei bine! exclama Ciprian, perioada lor roz - bombon s-a ispravit
definitiv.
Virginia ndrazni:
- Ar trebui trezita din lesin... Mama folosea saruri.
- Nici o grija, si revine n mai puin de zece minute. Din pacate! Am
urmatoarea propunere.
Toate privirile, cu excepia ochilor Dorei, i aintira obrazul: Ciprian trase
adnc n piept:
- Pna se trezeste, s-o imobilizam.
- Cum adica?
- O legam fedeles si o culcam. Daca am vazut vreodata pe cineva pe punctul
de a comite o crima, atunci e nenorocita asta. Daca nu eram noi...
Gioni se interesa.
- Crezi ca-i o soluie? N-o poi ine legata la infinit.
- Bineneles. Dupa asta, chemam Spitalul 9. Dinule, da-mi ceva mai solid...
Tnarul Paulian se duse la debara. n primavara, reparasera obloanele n
toata casa si ramasesera vreo zece metri de chinga.
O transportara n odaia lui Crisan, innd-'O de minile si picioarele
legate. Pentru a o bloca total, petrecura o bucata de chinga pe sub sofa
nnodnd-o eapan peste centura Gigetei.
n sufragerie ncepu sa se respire ceva mai usor. Nelu Ciprian ridica
receptorul. Se interesa ntr-o doara.
- Stie careva numarul de la 9? Gioni rnji:
- Nu toi avem originali n familie. ncearca la Informaii sau mai simplu,
cheama Salvarea.
Dora zacea n fotoliu cu capul dat pe spate. Parea n transa. Dinu o privea
sfsiat de dragoste.
.Adorata mea..." Ochii i erau plini de lacrimi.

Zorile l gasira pe veranda. Pentru a nu o trezi pe Lelia, facuse un dus n
oficiul sanitar secundar de la parter si ncercase sa se ntinda pe canapea. n
ciuda unei zile ncarcate, a ultimelor ceasuri pline de tensiune, se simea
perfect treaz, tot att de limpede ca si noaptea fastuoasa de iunie n mod
excepional, aprinse o igara. De cnd o cunoscuse pe Lelia, le limitase drastic
numarul, si impusese sa nu mai fumeze noaptea.
O liniste nalta stapnea mprejurimile; i se parea ca aude sclipitul
stelelor, fosnetul amintirilor...
... Cnd o cunoscuse pe Gigeta, tocmai izbutise sa se debaraseze de prima
lui nevasta. Sub Dej, alt criminal, dar barbat frumos si jouisseur, se divora
usor. n cteva luni...
Maricica, o fata subire, sfioasa, cam galbejita. El o asemana cu o floare
de in. O cunoscuse la o sedina U.F.D.R., o rentlnise dupa puina vreme ntr^o
excursie organizata de CG.M...
Dumitrascu surse amar: ,Spune-i azi Leliei de U.F.D.R., de C.G.M., de
ARLUS... Ca si cum i-ai vorbi despre dinozauri. n faa Sfatului Popular din
Cmpina, se ncinsese o hora ,harnica noastra aranime, sub conducerea eroicei
noastre clase muncitoare.-" Maricica juca bine. Era venita de la ara, una din
miile, zecile.de mii de exponente ale acelui masiv import organizat de partid si
guvern n vederea industrializarii forate a arii.
Se prinsese n hora, ncercnd sa-si potriveasca pasii dupa ai Maricicai.
,Unde lucrezi, tovarasico?"
,La Tnara Garda... esatoare".
Purta o rochie de stamba cu floricele si o basma legata sub par, la ceafa.
n picioarele care nu cunosteau nici macar ca termen de dicionar pedichiura,
avea sandale de piele barbatesti, cafenii.
Chiar mai trziu, cnd se pricopsisera, refuza sa-si cumpere ncalaminte
scumpa. Se purtau pantofii cu asa zis toc italian, scosi de Arta Manuala:
,Nu ma lasa inima, Fane. Cum adica sa calc eu pe 250 de lei?"
Asa ramasese pna la urma. Modesta, tmpa, incapabila sa evolueze.
Ascensiunea lui, n verticala perfecta, fara accidente o gasise nepregatita,
fara suflul necesar pentru a-i ine tovarasie. Dumitrascu, receptiv, ochi si
urechi agere, ncepuse sa bata consignaiile, se interesa de naionalizaii care
vnd, consulta experi, achiziiona la preuri ridicole piese de valoare. Pe
Maricica n-o taia capul de ce cumpara Fane vechituri, cnd mobila noua si
lucioasa de la Caminul i lua ochii. n schimp, era cruatoare. Peste sirazul
din secolul al XDC-lea asternea covor de petece, un plastic cu bujori rosii
ferea blatul mesei florentine, gatea pe primus, nendurndu-se sa se atinga de
aragazul stralucitor. n 1964, Dumitrascu ajunsese la concluzia ca o femeie de
serviciu l va costa probabil mai mult dect nevasta-sa dar sigur, l va
plictisi mai puin.
n trei luni erau divorai. Avea si azi dinaintea ochilor imaginea acelei
fapturi nfrnte, depeizata, ramasa n mijloc de ulia: nici de li oras, nici
aranca, nici macar mica mahala. Alea barem au tupeu, vor sa parvina, sunt
batatarnice. Stngace ca n prima zi, statea lnga cufarul pregatit, cu
permanent proaspat, ciorapi Kapron si doua bilue de aur n urechi.
,N-am fost destul de iute de picior, asa-i? Vreai o craiasa... si scosese
verigheta subire si o pusese n scrumiera: sa nu mai cheltui... De, asa o fi
zicnd Partidul.." Nici pna azi nu-i precizase intenia, zeflemea sau
ndoctrinare imbecila, dar n-o mai vazuse niciodata si, acum si dadea seama*
erau ani de cnd nu se mai gndise la ea.
,Asta cel puin, trase linia Dumitrascu, n-a fost belicoasa". Chipul descompus
al Gigetei se ntoarse n noaptea linistita de vara: labarat, dezgustator.
l atrasesera nsa pe atunci prospeimea -nca nu mplinise lo
ani- naivitatea proprie vrstei ceea ce asigura, n primul rnd, discreie si
apetituri modeste, noutatea chipului exotic. Se ntorsese recent dintr-o misiune
n Japonia si i se pareaextrem de rafinata n panoplia succeselor, prezena unei
gheise fragede. ,n fond, si zise, am profitat amndoi. Eu de candoarea
nceputului, ea a avut avantaje nevisate" n circumstanele date: a intrat la
facultate dintr-un foc, a avut o studenie comoda, fara probleme financiare,
bani de buzunar si chiar mai mult, iar la absolvire, post.imediat n Bucuresti".
Peste toate - si altadata ar fi zmbit gras - i-am mai facut rost de un
mocofan cu studii superioare si dosar boieresc.
Dar nu se simea prea sigur de el Un gnd i rasuci inima dureros.
, Daca s-ar fi ntmplat tot asa cu Lelia? As fi gndit la fel?
Lelia, zna lui cea buna... Gndul lui cel luminos... Arunca igara cu un
zvcnet puternic de degete. Ochiul de jaratec desena curba nalta n aer si
disparu printre tufele de stnjenei.
,Cred ca despre mine se poate afirma ca sunt un individ jegos".

Lelia, apariie diafana n camasa de noapte, si lipi obrazul de tmpla lui.
Racoarea nrourata a dimineii o facea sa tremure usor.
- Cnd m-am trezit si nu te-am gasit lnga mine, m-am speriat. Lui
Dumitrascu i se umezira ochii: si ridica braele si le ncolaci
pe la spate dupa gtul Leliei. O ruga neasteptata, izvorta din adncuri, - nu
se nchinase niciodata - i rasari mut pe buze.
,Doamne! Nu ma lua prea repede! Mai lasa-ma sa ma bucur de dragostea ei..."
- Ce-ai facut?
Stefan Dumitrascu i saruta palma racoroasa:
- Tot ce s-a putut, iubito. De dragul tau...
*
Nelu Ciprian trnti receptorul:
- Mi se pare formidabil, domnule! Nu raspund! Ori ocupat, ori nu raspund! E
posibil?!
Diamandescu si nghii cascatul. Observa placid: -E!!
- Si cica suntem ara civilizata! Intram n Europa... Guvernul face turism,
mncam rahat la Strassbourg, da-i cu drepturile omului si n-avem Salvare,
domnule! Pentru ca practic nu avem!
Diamandescu si ridica picioarele peste braul fotoliului.
- Ia trage-i tu un discurs electoral, Nelule!
Dora intra n sufragerie, inndu-se de mobile. Pe frunte si legase o
batista uda. i pocnea capul de durere.
- Tot n-ai prins Salvarea? Doamne! Noaptea asta nu se mai termina!
Ciprian se interesa peste umar:
- Ce face aia? V-ai mai uitat?
- Acum cinci minute nca le maisoilea, raspunse Diamandescu.
- Da, doarme, spuse Dinu cobornd scara interioara. A ras pe puin doua
sticle de alcool. Stiu Ge-am avut n bar.
Dora l privi scurt. Era livid, nelinistit, vizibil preocupat de o idee a
lui, straina de tot ce se petrecea acum n casa.
- Eu nu cred ca-i cea mai buna soluie, observa Virginia ridicndu-se
anevoie.
- Care? se interesa Manole Paulian.
- Astq, cu Salvarea. Repet, ne compromitem. Se ndrepta spre WC, mormaind:
- Ce m-o fi apucat, ca doar n-am luat ieri Nefrix. Daci as li barbat, as
zice ca am prostata.
n spatele ei, Gioni facu un gest semnificativ:,E vesela! Cu fundia la
scufia".
Manle observa miscarea si si cobora repede privirea: ,Noi, batrnii, ar
trebui sa fim prudeni. Totul se interpreteaza,.."
,Unde dracu' i-a pus? se framnta Dinu frngndu-si degetele. Am cautat
peste tot A ramas sa ian carile la rnd... Doar daca nu i-a dus la ma-sa..."
Asta constituia nsa o simpla ipoteza, nerealista daca o cunoseai pe
Gigeta. Era fire ascunsa iar n materie de bani, misterul devenea blindat Nu
spunea niciodata ce salariu exact are, nu sufla un cuvnt despre economiile
personale
Ciprian abandona telefonul:
- Mai ncercai si voi. Ma duc sa-mi dau cu puina apa pe faa. Pe coridor,
se ciocni de Virginia, care vorbea singura.
- Doarme, dar parerea mea e sa va mai gndii. Cnd o sa ajungei la anii
mei continua n sufragerie, vei nelege ca reputaia nu se repara niciodata-.
- Categoric, avei dreptate, aproba masinal Goni Diamandescu/ Ochii i
cazura ntmplator asupra nevesti-si. Statea ntr-b
poziie incomoda, cu spatele rigid si minile n poale, cu palmele rasucite n
sus. Privea fix spre fereastra, fara expresie. Dealtfel, nu o data se mirase de
mica frecvena a clipitului Ninei. Uneori, treceau minute ntregi fara un singur
fluturat de gene n neclintirea ei, parea un tablou. Un zmbet aluneca pe buzele
lui Diamandescu: ,Leoaica odihnindu-se..."
- Ct sa fie ceasul?
- Cinci jumatate, raspunse Nelu Ciprian stergndu-si minile cu batista.
Prosoapele Paulienilor aratau dezgustator, dupa cum greoasa era toata
ambiana din oficiu: sapun cu fire de par -par dealfel peste tot- ghemotoace de
vata, chibrituri-folosite la curaatul urechilor,
WC murdar...
Nina se ridica oftn
- Ma duc sa ma racoresc si eu puin. Ciprian schia cteva miscari de
demorire.
- Ai energie, domnule! observa Diamandescu. Acum, daca tot simi nevoia de
miscare, stinge lampa aia si ridica oblonul Ne sufocam aici
Un val de aer proaspat patunse n ncapere. n lumina cruda a zorilor,
ravagiile nopii erau vizibile. Privind-o acum, nimeni n-ar fi putut afirma
despre Dora ca este de fapt o femeie fermecatoare, batrnii pareau mumificai
>,si nici noi astilali nu aratam mai bine", conchise Diamandescu trecndn- si
palma peste barbia aspra. Nu-1 avantaja obrazul neras. O stia fara sa se uite n
oglinda.
- Si totusi ce facem? ntreba Ciprian. Stam asa, toata ziua?
- Va rog, scnci Manole. Nu plecaL.
- Parca aud un piu - piu! observa Virginia.
- E desteptatorul baiatului. l pune n fiecare zL. pentru teme. Gioni si
nabusi cascatul
- Eu v-am spus soluia! O ncarcam n masina si o depunem la spital Tu ce
spui, Dinule?
- Mi-e absolut egal Facei ce vrei, dar nu ma obligai sa pun mna pe ea.
Mi-e scrba! urla brusc si ceilali tresarira. Vars! nelegei?!
Nina i puse mna pe umar.
- Cuminte, Dinule. Esti barbat n toata firea...
- St! facu Ciprian de la fereastra. Potolri-va. A venit pustiul si va aude.
- Cine? ntreba Manole, Crisan? -Da.
Gioni ncepu sa rda:
- Se ntoarce la ore mici. Calca bine...
- A dormit la un coleg, explica batrnul. I-a permis Gigeta.
De ce s-a sculat asa devreme? ntreba absenta Nina. Parca sunt n vacanta.
- Are engleza la ora opt... mai trebuie sa faca o tema...asta a fost
condiia...
Crisan se opri mirat n pragul sufrageriei. Saluta politicos rotindu-si
ochii prin ncapere. Era deprins cu musafirii, dar ceva n atmosfera l facea sa
intuiasca faptul neobisnuit. Privirea i se opri la bunicu-sau, care ncepu sa-si
miste minile agitat.
- Am avut civa oaspei, nu-i asa... Ne-am luat cu vorba... Baiatul
se uita din nou la fiecare. Cnd o vazu pe Dora rosi, si musca buzele si o
zbughi spre camera lui.
- Ai grija sa n-o trezesti pe mama-ta, spuse Virginia dar baiatul n-o auzi.
Gionise uita nedumerit la Dinu:
- Du-te, ma, dupa el si vrajeste-i ceva! O gaseste acolo pe ma-sa legata ca
un crnt si tu stai ca blegul sa...
Cuvintele i se oprira pe buze. Crisan, palid, cu chipul slabu desfigurat de
spaima, articula greu:
- Mama...
nchise dosarul, si lua din mers sacoul si parasi biroul ,La urma urmei, si
mine e o zi".
9. Ultimul nasture




Crisan se desprinse din braele materne ale Ninei si se refugie lnga
batrnul Paulian.
- Ce are mama, bunicule?
n chip ciudat, nu plngea. Doar ochii i straluceau vapaie. Pareau gata sa ia
foc si, fara sa vrei, i plecai privirea.
- Bunicule!... A murit mama?...
Manole i mngie capul Nu se aflase niciodata ntr-o situaie mai grea
- Se odihneste, draga... Ai sa nelegi tu... Diamandescu se simea perplex.
,stia-s chiar toi nebuni?"
- Dinule! Du-1 pe asta micu' undeva. Nu-i un spectacol pentru el. Tnarul
Paulian bigui ratacit:
-Un'sa-lduc?
Crisan se agaa de bunicu-sau. Avea n faa ochilor o singura imagine care
avea sa-1 urmaresca toata viaa, anuntire pregnanta si fioroasa despre maica-sa:
picioarele deformate, labele cu monturi, noroi ntre degete si ciorapii
ferfeniii Nu vazuse niciodata ceva mai urt. Se apropiase tiptil si si luase
inima n dini ca atunci cnd se jucau ,cine are curajul sa traverseze strada pe
rosu?" mtinsese degetul ca spre o fiara adormita. Atinsese montul. Vazuse ochii
sticlosi, gura cascata...
- Zi, bunicule... A murit... de tot?
- Taci, puiule, l linisti Virginia. Nu sunt chestiuni pentru vrsta ta. Dora
si trecu degetele prin parul cleios. Parca s-ar fi trezit din lesin:
- Nu credei ca trebuie anunata Poliia? Ce mai asteptam?
-
266
267
Ciprian se nvrtea prin odaie. Fluiera ncetisor, cu minile n buzunare. Se
opri brusc, balansndu-se pe genunchii epeni:
- Care naiba ai lichidat-o? ia vin n maximum un sfert de ora si nu mai
putem discuta.
Diamandescu rse,:
- Te astepi la o marturisire completa?
- Ca merita sa crape... Realiza prezena copilului si ncerca sa depaseasca
momentul: Trebuie sa stim ce spunem..
- Nu fi ridicol, mon ami, l admonesta moale Diamandescu. Cum adica ,ce
spunem?" Suntem complici? A fost o chestie premeditata?
Dinu se pronuna sumbru:
- Eu stiu ce sa spun. A crapat o bestie!
- n locul tau, as mai reflecta, surse Gioni.
Ciprian si freca braele, de parca ar fi ncercat sa-si puna sngele n
miscare.
- Ca unul dintre noi e autorele, nu ncape nici o ndoiala.
- Asta-i treaba Poliiei, interveni Virginia. De aceea i-am chemat. Ciprian
ngna ca pentru sine:
- Mi-ar place s-o stiu naintea lor.
- Greu, mon cherl observa Diamandescu. Toi ne-am foit prin zona, si nu o
data, si ca sa fim cinstii ,toi am avut chef s-o strngem de gt". Unul din
noi a fost mai spontan.
Dora ncepu din nou sa plnga:
- E nfiorator...
Ciprian o consola mecanic:
- nca puin, iubito... Se termina repede... Revem^trarmtie te care-1
obseda: Care din voi? Al dracului sa fiu, daca pot sa-mi dau seama-
Diamandescu propuse sarcastic: - - Trage la sori...
- Nu fa pe desteptul!
- Si tu pe sportivul! i pasa de nefericita aia-ca de ziua de alaltaieri S-
a trezit n tine nsa competiia. Vrei sa fii primul care descopera... S^o iei
naintea alorlali
- Nu trebuie sa va certai, copi. Vom sti la timpul cuvenit. Manole Paulian
i vedea ca prin ceaa. Mngie capul lui Grisan
care adormise ghemuitilnga el si se ridica ncet, ca sa nu-1 trezeasca
,Eu stiu cine... Sunt singurul care stie...". Se uita speriat n jur de
parca cineva i-ar fi putut auzi gndul si intra n camera lui Crisan, facnd
eforturi sa nu-i lunece ochii spre pat
,Nu i-am aprins nici macar o lumnare.- Toi niste pagni!" 'Privi furis n
spate, aptri pe fereastra deschisa. Nu-1 vedea nimeni nsfaca iute, hoeste
desteptatorul electronic de pe masa si-1 baga n buzunar. nainte de a se
ntoarce n sufragerie trecu prin odaia lui. Un urlet continuu si inconfundabil,
din ce n ce mai apropiat sfredelea linistea alarmnd pasarelele si cinii
cartierului Sirena poliiei

La pra cinci dupa amiaza, se terminase. Plecasera toi: poliie, procuror,
medic legist, fotograf - o gramada de oameni care se miscau prin casa cu o
sigurana naucitoare, de parca s-ar fi aflat la domiciliul*personal - cadavrul
Gigetei fusese ridicat.
Ramasesera doar el si Virginia. Primul, cu greu urnit, fuseie Crisan.
Parinii lui Florin consternai, plini de compasiune sc oferisera sa-1
gazduiasca un timp, ba chiar sa ia copilul cu ci ta vacana ,,Oameni grozav de
cumsecade, nu ncape ndoiala..."
O luasera apoi din loc unul. dupa altul, pe masura ce-si daduscui
declaraiile. nti Ciprienii - Dora total prabusita la braul lui N< in.
concentrat pna la crispare asupra mistcralui ncdc/lcgai; Niim, mbatrmta peste
noapte, dar stapna pe ea, nu uitase sa-si i:i r;'nn:ir. Imn
delabafrhi,adresrtfu-tec^
asteptareurtflenuailacutGoi^ i ilUl
si nu de evenimente, si pierduse rabdarea si claxona de zor afara.
Dupa declaraia lui Dinu, scapasera n sfrsit de ,-oficiali". Bineneles,
ancheta nu se ispravise, cercetarile abia ncepusera, aveau sa continue cu
emoii si tra9asari (rezolvi si mai ales nu clasezi un dosar de crima asa,
hocus-pocus, asta o stia si Manole) dar acum se bucura. Urmau cteva ceasuri, o
noapte ntreaga de liniste Cel puin pna mine dimineaa, se putea odihni!
Trebuie sa doarma, n primul rnd, dar dupa aceea, gndurile aveau sa se
rnduiasca singure, de la sine...
- Mai cauta si tu, tata, spuse Dinu n loc de ramas bun.
- Ce sa caut?!
- Sufletul ei nepieritor! La naiba! Banii!... Erau ntr-un port-fard de
plastic albastru cu fermoar.
Vorbea precipitat, nu-si putea stapni miscarile si pe chipul galben, toate
trasaturile cazusera spre barbie.
- Tu unde te duci? se interesa Virginia.
- La DiamandestL Ma ouihnesc cteva ceasuri. Sunt frnt Aici nu suport... Ma
ntorc mai trziu... si izbi cu furie pumnul n palma deschisa: Unde mama ei a
putut sa-i ascunda?! Al dracului sa fiu, dacanu fecferfenia casaasta!
Manole privi nfiorat n urma lui: -Ct de puin a iubit-o!...
Batrnul se ntoarse din gradina, trndu-si picioarele. La fiecare doi-trei
pasi se oprea rasuflnd greu, dar se simea mulumit. Scapase de ceasornic,
singurul care dovedea... nti, se gndise sa-1 ngroape, pe urma, i venise o
idee mai buna. n faa casei staiona camionul gunoierilor venit sa desarte
containerele de pe strada... Sparsese desteptatorul si-1 nvelise ntr-o
gazeta... Aruncase pachetul direct n gura masinii, a camionului, sau cum i-o fi
spunnd. Tiganii, n nadejdea vreunui chilipir, selecionau gunoiul nainte,
cnd se afla nca n pubele.
Nimeni n-avea sa observe dispariia ceasului. Poate Crisan, dar
n-o sa dea importana amanuntului. Si pna se ntoarce baiatul... ,Cnd te
gndesti ce simpla-i chestiunea!-." Daca nu ceilali macar Dinu , cunoaste casa
trebuia sa-si dea seama. Crisan se trezea greu Mai avea si biceiul sa-si lase
cte o terna pentru dimineaa- Parca acum, n vacana, nu ce la fel cu engleza?
i cumparasera dracia asta electronica, mai sigura dect tibiele
arhanghelilor.. Te trezea si din mori Cnd plecase aseara, desi ormea n
\ecini, pusese sa sune ca de obicei, la cinci si jumatate..
Ori, sopti Manole, privind o pasare - rndunica sa fie? - care pinteca cerul,
daca Gigeta ar mai fi trait la cinci si jumatate, ar fi fost "posibil ca ceasul
sa nu o trezeasca. Murise deci nainte. Toi s-au erindat prin odaie si au
gasit-o vie. Si nu mineau. Asa o si lasasera.
t am lasat-o si eu n jur de cinci si un sfert.. Iar dupa mine, doar ea mai
intrat.. Tot ea a oprit si desteptatorul.
Se gndea la Nina, dar ciudat, nu ca la o criminala, cu ompasiune... Fusese
jignita adnc, dureros, cum numai o femeie utea fi jignita... Cedase cine stie
carui impuls criminal care zace obabil n fiecare din noi... Unii scapam teferi,
scutii de momente e viaa cheie. Nina nimerise n mijlocul vrtejului...
Femeile la o anumita vrsta au momente de iresponsabilitate... n fond,
conchise, Mjfeo persoana cumsecade si grozav de nefericita...
,Eu unul n-am sa vorbesc cu nimeni.. N-am sa spun nimic... Polii.i fljsa se
descurce... Dumnezeu sa hotarasca... Bine ca n-a fcut-o Dinu..." Virgiriia, la
oglinda, gata de plecare l lua n primire:
- Unde ai fost?
- Am luat puin aer... Se interesa convenional: Nu mai stai?
- Ce sa mai stau?! Mi-a ajuns. l vazu prin oglinda aplecandu-sc si ridicnd
ceva de jos: Ce-ai mai gasit?
Batrnul i arata un obiect mic, stralucitor:
- Ce-i aia?
Manole Paulian zmbi:
270
271
- Ua nasture... Ultimul nasture...
Virginia l masura scurt clar si stapni consternarea. De altfel se simea
si prea obosita pentru reacii incomode.
,Bietul Manolache s-a zaharisit n fond nu-i de mirare ca n-a rezistat..
Auzi, ce-i zornaie n cap!... Nasturi! Dupa asemenea tragedie"...
- Cheama-mi, te rog, un taxi.
Avea sa se ntoarca acasa. La asternutul ei, la scrinul din lemn de mar, la
fotografia din 1930 a lui Titi n mare inuta, la emisiunii;., BBC, la ceaiul de
catina. Nu ndraznea sa-si marturiseasca, nici macar ei nsasi, ct se simea de
mulumita.
*
Stefan Dumitrascu si privi ceasul. nca o ora pna la Londra. Noroc ca
escala nu dura mult, englezii sunt expeditivi Ardea de nerabdare sa ajunga la
New-York, pentru care facuse o adevarata pasiune. Vazuse mai toate orasele mari
ale Europei, fusese n Canada si, ntr-o scurta vizita la Tokio, dar nicaieri nu
se simise att de fericit, de tnar, cu senzaia ca st afla acasa. Destul de
ciudat pentru ca n general, oamenii sarii de 40 de ani acuzau aceleasi rezerve
faa de metropola americana: i speria, i coplesea sentimentul de alta planeta,
de ,prea trziu pentru mine. Poate daca as fi fost mai tnar, m-s fi adaptat..
Asa, m-as mulumi cu Parisul..."
Dumitrascu trase cu placere aer n piept, se simea vibrnd de energie. Chema
stewardessa si tot prin semne, ca sa n-o trezeasca pe Lelia, i ceru nca un
whisky dublu. Se uita apoi nduiosat la nevasta-sa care respira usor, cu mna
uitata n mna lui. Stewardessa se rezema de bar:
- Un dublu pentru rechinul de acolo... Mai iute, caci tipu-i nsetat. Barmania
lasa pila de unghii:
- Fiica-sa e superba. Cealalta surse strmb:
- Hm, fiica-sa! Asa te ine pe tine tac'tu de mna cnd dormi?
Dumitrascu sorbi din pahar, regretnd o igara aprinsa. Ar fi nsemnat nsa sa
se miste, s-o deranjeze pe Lelia Fara voie, gndurile se ntoarsera la ziua de
ieri. Doar ieri- Parca trecuse unan, Namila aia, muierea cu coada, avea probabil
remuscari acum Poate se marturisea vreunui popa, sau facea declaraii lacramoase
ntr-unbirou de poliie Proasta nu stia ca asasinase., o moarta. Totul se
desfasurase att de simplu, att de usor... ...Ramasese n preajma casei.
Scandalul izbucnit la intrarea . .getei n sufragerie putea fi auzit si din
strada. Fusese odioasa, ranise greu, nu cruase pe nimeni.
ncercase atunci doua certitudini: bestia era dispusa sa ajunga si n iad ca
sa-si atinga scopul (un scop cretin, pe masura ei, adica sa-1 ina pe ala n
lanuri toata viaa) iar n drumul spre iad avea sa traga dupa ea ct mai multe
victime. sta era nsa un drum pentru care Dumitrascu n-avea nici un fel de
chemare.
Se hotarse ntr-o clipa. Fereastra era deschisa, nenorocita drogata,
-legata, incapabila sa se apere. O sufocase cu perna, aproape fara efort | Cnd
auzise usa desduzndu-se, sarise napoi, n curte Lipind zidul, se ; uitase
naunint Femeia mare si blonda-se napustise ca o fiara asupra ,patului Apucase
perna, aceeasi perna, apasnd-o cu toata fora.
Peste cteva minute, n masina, cu capul rezemat de volan, fusese cuprins de
un rs salbatec...
,Daca nu-i vreo fraera sentimentala, conchise Dumitrascu sorbind ultima
nghiitura, scapa fara probleme. Oricare dintre indivizii de acolo, i puteau
veni ce hac. Gigeta i isterizase pe toi. Genul de dosar care se claseaza...
Ecranul de deasupra cabinei de pilotaj ncepu sa sclipeasca. Stewardessa
zmbi fermecator n microfon, ncercnd sa acopere vjitul motoarelor.
- Ladies and gentlemen... Peste zece minute aterizam la Londl t, Va rugam
stingei igarile si punei-va... Compania de transporturi aeriene... echit