Sunteți pe pagina 1din 5

1.

Abcesul dentar este de trei feluri


Abcesele gurii sau abcesele dentare apar atunci cand la baza dintelui se dezvolta o infectie si se
formeaza o umflatura, plina cu puroi. Sunt in general dureroase si inconfortabile, iar daca nu se
trateaza la timp, pot duce la deteriorarea pulpei dentare sau a osului maxilar si chiar la
distrugerea nervului pentru ca, mai tarziu, sa favorizeze pierderea dintelui afectat. Desi abcesul
bucal se investigheaza si trateaza la stomatolog, exista cateva remedii naturiste care contribuie la
ameliorarea rapida a simptomelor incomode ale acestuia!


Abcesul dentar este de trei feluri
gingival - apare in tesustul gingival, separat de dinte sau de ligamentul periodontal;

periodontal - porneste din structura de suport a osului dintelui;

periapical - localizat in pulpa moale a dintelui.

In cazul in care observi ca micutul tau are un abces dentar, fa-i rapid o programare la medicul
stomatolog. Pana atunci insa, aplica unul dintre urmatoarele tratamente naturiste, pentru
calmarea rapida a durerilor si inflamatiei:

pune-i copilului un pliculet de ceai negru uscat sau o bucatica mica de cartof crud in
interiorul obrazului, in zona cu dintele inflamat si spune-i sa il tina acolo cateva ore sau
peste noapte: favorizeaza spargerea pungii cu puroi si eliminarea infectiei, dar reduce si
durerile si umflatura;

prepara o mixtura din sare si bicarbonat de sodiu, apoi baga cu degetul o discheta sterila
umeda in amestec si aplica mixtura pe interiorul obrazului copilului, in zona cu dintele
afectat; cel mai indicat este sa faci acest procedeu seara, inainte de culcare, cand copilul
nu mai este tentat sa manance nimic sau sa bea apa, deoarece mixtura trebuie sa stea pe
zona infectata cateva ore bune;

prepara in casa apa de gura, dintr-un sfert de lingurita de carbonat de potasiu si o
jumatate de pahar cu apa; pune copilul sa isi clateasca gura cu acest amestec, aproximativ
doua minute, apoi sa il scuipe; repeta procedura de 3-5 ori pe zi; asigura-te ca micutul nu
bea nimic dupa aceea, cel putin un sfert de ora; solutia alcalina ajuta la distrugerea
bacteriei care cauzeaza abcesul;

uleiul din arbore de ceai are proprietati antibacteriene si dezinfectante utile in combaterea
simptomelor neplacute ale abcesului dentar; tot ce trebuie sa faci este sa iti dezinfectezi
bine un deget, sa pui pe el ulei si sa il aplici pe dintele sau gingiuta afectata a copilului;
maseaza usor zona, chiar daca poate fi inconfortabil pentru cel mic; reduce si durerile,
deoarece dupa aplicarea uleiului, zona amorteste usor;

in cazul in care abcesul se sparge si incepe sa se scurga puroi din el, copilul va avea un
gust neplacut in gura; in acel moment, este indicat ca acesta sa se spele pe dintisori cu
pasta de dinti sau cu un amestec de peroxid de hidrogen si bicarbonat de sodiu; apoi,
recomanda copilului sa faca o gargara cu apa de gura si peroxid de hidrogen.

Aceste remedii naturiste nu contribuie la vindecarea afectiunii. Ele doar amelioreaza,
temporar, simptomele. Este important sa mergi cu cel mic la stomatolog pentru acordarea
masurilor medicale necesare si a unui tratament adecvat, care sa distruga bacteria si sa vindece
abcesul.
Un abces dentar este o infectie dureroasa la radacina unui dinte sau ntre gingie si un
dinte si este cauza cea mai frecventa a durerilor dentare severe. Alte cauze ale
abceselor sunt traumatismele la dinte si gingivita sau boli ale gingiilor.
Aceste probleme pot provoca deteriorari ale smaltului dentar, care permit bacteriilor sa infecteze
centrul dintelui (numit pulpa). Infectia se poate raspandi, de asemenea, de la radacina dintelui la
oasele de sustinere ale dintelui, conform Webmd.
Care sunt simptomele unui abces dentar?
Cel mai intalnit simptom este duerea severa, continua, ulsatila sau ascutita. Alte simptome pot
include:
Febra
Durere la masticatie
Sensibilitate a dintilor la cald sau la rece
Gust amar n gura
Miros neplacut al respiratiei
Umflarea ganglionilor de la gat
Disconfort general, neliniste sau senzatie de rau
nrosirea si umflarea gingiilor
Zona umflata a maxilarului superior sau inferior
n cazul n care radacina dintelui moare ca urmare a infectiei, durerea de dinti se poate opri. Cu toate
acestea, acest lucru nu nseamna ca infectia s-a vindecat, infectia ramne activa si continua sa se
raspndeasca si distruge tesutul. Prin urmare, daca aveti oricare dintre simptomele enumerate mai
sus, este important sa vedeti un stomatolog, chiar daca durerea dispare.
Cum se trateaza un abces dentar?
Tratamentul pentru un abces dentar are in vedere strategii pentru eliminarea infectiei, pastrarea
dintelui si prevenirea complicatiilor.
Pentru a elimina infectia poate fi necesar drenajul. Realizarea acestuia se poate face printr-o
interventie chirurgicala de canal poate fi recomandata pentru a elimina orice tesut bolnav dupa ce
infectia a disparut. Se poate face si obturatie de canal pentru a trata si salva de la extractie un dinte
infectat sau care prezinta carii profunde, in cadrul careia pulpa dintelui (compusa din vase de sange si
nervi) este extrasa. Uneori se recomanda extractia dintelui. Un alt mod de a drena abcesul ar fi o
incizie in tesutul gingival umflat.
Sunt prescrise antibiotice impotriva infectiei, iar pentru a calma durerea si disconfortul asociate cu un
abces dentar se recomanda clatiri cu apa sarata si analgezice.
Poate fi prevenit un abces dentar?
O igiena orala corecta poate reduce riscul de a dezvolta un abces dentar. De asemenea, n cazul n
care dintele este traumatizat (de exemplu, devine slabit sau ciobit), consultati un stomatolog
Flegmonul este o inflamatie a tesutului subcutanat, care se manifesta local, prin edemul,
colectarea si supurarea de puroi si de alte lichide. Exista mai multe tipuri, insa cel mai des-
intalnit este cel fesier postinjectional. Flegmonul este adesea un efect secundar sau complicatie a
injectiilor si daca este lasat netratat, determina aparitia unor complicatii foarte grave, chiar a
decesului. Iata ce trebuie sa stii despre aceasta inflamatie!
Cauzele flegmonului
Exista doua tipuri de cauze ale flegmonului: determinante sau favorizante.

Principala cauza ale aparitiei acestei inflamatii este infectia bacteriana cu streptococ, insa exista
si alti germeni care pot declansa reactia. Infectia se declanseaza cel mai adesea in urma
injectiilor cu seringi sterilizate necorespunzator sau ingrijirii neadecvate a zonei injectate.

O virulenta crescuta a germenului, pe fondul unui sistem imunitar scazut, a unor plagi severe sau
a nerespectarii masurii de sterilizare a instrumentelor medicale, reprezinta factori de risc pentru
aparitia flegmonului.
Tipurile de flegmon
Exista mai multe forme anatomo-clinice ale flegmonului:

flegmon fesier;

flegmon al fosei ischio-rectale;

flegmon perinefretic;

flegmon al spatiului pelvi-subperitoneal.

Flegmonul fesier postinjectional este cel mai frecvent intalnit si apare in urma unei injectii
realizate in conditii sanitare necorespunzatoare sau a unor complicatii.
Simptomele flegmonului
Simptomele flegmonului isi fac aparitia in mai multe etape, care se intind pe mai multe zile.

In primul stadiu, exista perioada de invazie, sub forma celulitei. Zona afectata se poate simti
fierbinte si neteda la atingere, iar suprafata pielii capata un aspect rosiatic, ca o mica iritatie.
Aceste simptome pot fi insotite si de febra mare, frisoane, stare de iritabilitate, varsaturi,
scaderea poftei de mancare etc.

In urmatoarele zile, afectiunea intra in faza de inflamatie acuta. Se observa edemul (umflarea
pielii in zona afectata), posibil insotit si de un miros puternic. Flegmonul produce puroi de
culoare galbui-maroniu, dar acesta nu incepe sa fie colectat si sa supureze. Starea generala este
puternic alterata.

Faza de supuratie se inregistreaza in zilele 5-6, cand tesutul se poate necroza, daca nu se iau
masuri de tratare a inflamatiei. Este si faza de abcedare, cand bolnavii care primesc tratament
incep sa se simta mai bine, iar cei care ignora aceste simptome, risca sa sufere soc toxico-septic
si, ulterior, deces.
Tratamentul flegmonului
Complexitatea tratamentului depinde de stadiul in care este descoperit flegmonul.

In cazurile usoare, prescrierea de medicamente (antibiotice cu spectru larg, analgezice,
antipiretice etc.) si masurile terapeutice locale (aplicarea de gheata pe zona afectata, comprese
umede etc.) sunt suficiente pentru a vindeca flegmonul.

In cazurile severe, interventia chirurgicala este inevitabila, pentru indepartarea eventualelor
necroze tegumentare, drenarea lichidelor si a puroiului, realizarea lavajului cu solutii antiseptice
etc
Flegmonul amigdalian este o colectie purulenta mai mult sau mai putin delimitata, situata in
spatiul dintre capsula externa a amigdalei palatine si peretele lateral al faringelui. Acesta
poate aparea atat la copii, cat si la adulti, cu atat mai mult cu cat faringitele si amigdalitele
acute sunt foarte frecvente la copii.

Flegmonul amigdalian se poate prezenta sub mai multe forme: flegmon antero-superior, care este
cel mai frecvent, flegmonul posterior si flegmonul extern.
Flegmonul amigdalian presupune mai multe faze:
faza de cruditate (de constituire) faza de colectare faza de fistulizare (spontana sau nu) faza de
cicatrizare Flegmonul amigdalian poate fi identificat prin bucofaringoscopie (examinarea cavitatii
bucale) care, uneori, este foarte dificil de realizat, deoarece pacientul nu poate deschide gura din
cauza trismusului (contractura a muschiului maseter care provoaca durere).

Cauze si simptome
Cauzele cele mai frecvente care duc la aparitia flegmonului amigdalian sunt faringoamigdalitele
acute si amigdalita cronica reacutizata.
Simptomatologia acestei afectiuni este reprezentata de:
Dureri in gat si dureri la `nghitit; Disfagie (imposibilitatea de a inghiti alimentele solide si, uneori,
lichidele); Salivatie abundenta; Febra (in jur de 39 de grade); Trismus; Voce flegmonoasa (pacientul
nu poate vorbi clar); Stare generala alterata si frisoane. Tratament
Tratamentul flegmonului amigdalian se face, de principiu, in spital si cuprinde tratamentul chirurgical
si pe cel medicamentos. Pe de o parte, tratamentul chirurgical consta in incizia si drenajul colectiei,
incepand din faza de colectare. Acestea vor fi precedate de punctia colectiei cu un ac gros, in
punctul de maxima fluctuenta. Pe de alta parte, tratamentul medicamentos consta in administrarea
antibioticelor pe cale parenterala (de obicei, o asociere de Penicilina cu Gentamicina), antialgice,
antiinflamatorii. Uneori, este necesara administrarea perfuziilor de rehidratare pana cand bolnavul
poate inghiti normal.

Complicatiile care pot aparea sunt de mai multe feluri, si anume complicatii infectioase locale
(flegmonul latero-faringian si adenita latero-faringiana) si generale (septicemia). Uneori apar si
complicatii hemoragice care pot fi foarte grave, deoarece se erodeaza cateva vase importante,
aflate in vecinatatea infectiei.

Se poate practica amigdalectomia preventiv, la persoanele care fac episoade frecvente de
amigdalita acuta, pentru a evita aparitia unui flegmon amigdalian) sau a posteriori, pentru a preveni
recidiva flegmonului amigdalian. De obicei, se practica amigdalectomia (scoaterea amigdalelor), la
aproximativ o luna dupa vindecarea fazei acute (la 4-6 saptamani).

Cazurile cu stare generala proasta, febra mare sau care prezinta boli grave asociate (diabet, diverse
boli care sunt insotite de scaderea imunitatii) trebuie obligatoriu internate si tratate cu mare atentie.