In Europa secolului al XV-lea si al XVI-lea fortele de productie sau dezvoltat vertiginos
favorizate de raspandirea si perfectionarea unor realizari tehnice din antichitate . Noile
inovatii aparute , printre care se numara si cele din transportul maritim cum sunt : construirea de nave cu tonaj superior si a caravelelor, perfectionarea carmei, busolei si astrolabului . Aceste realizari tehnice au revolutionat navigatia .In acelasi timp a inceput procesul de formare a capitalului, prin concentrarea unor mari sume de bani in mana unor oameni bogati . Cresterea productiei manufacturiere, si nevoile sporite ale populatiei orasenesti a contribuit la inflorirea comertului . Pentru facilitarea schimburilor economice se creaza companii comerciale precum Compania Levantina, Compania rasariteana , Compania indiilor ,etc.
Pe masura ce relatiile marfa~bani s-au dezvoltat a aparut o cerinta tot mai mare de aur si argint . In acelasi timp pretul mirodeniilor, matasii si pietrelor pretioase aduse din orient a crescut deoarece monopolul acestora era detinut de arabi aliati cu venetienii si genovezii. Povestile care circulau in acea perioada despre bogatiile fabuloase ale Orientului precum si repunerea in circulatie a ipotezei lui Ptolomeu privind sfericitatea Pamantului impreuna cu revolutiile tehnice din navigatie au dus la dorinta de gasire a unui nou drum spre Orient.
Perioada Marilor descoperiri este o perioada de timp ce cuprinde secolul al XV-lea pana in secolul al XVIII-lea. Aceasta perioda istorica se refera mai mult la descoperirile din Europa, si este impletita cu perioada de Renastere cu care se continua, fiind relativ greu de separat. De obicei se intelege prin aceasta perioada expansiunea europeana peste Oceanul Atlantic si Oceanul Pacific cunoscut sub numele de Perioada Marilor descoperiri geografice cand se depasesc hotarele "lumii vechi" cu exploratorii geografici din prima perioada ca Vasco da Gama, Bartolomeu Diaz, Christoph Kolumbus si Ferdinand Magellan ceea ce a inlesnit mai tarziu calatoriile lui James Cook de explorare a lumii intregind tabloul cunostintelor despre globul pamantesc din secolul XVIII-lea.
In acelasi timp descoperirile arheolgice intregesc cunostintele despre lumea antica ca de exemplu Johann Joachim Winckelmann prin descoperirea orasului Pompei. Marile descoperiri geografice atrag dupa sine dezvoltarea cartografiei aici putandu-se aminti Martin Behaim si Gerhard Mercator acesta din urma a fost primul care a reusit proiectia globului pe un plan. Cunostintele astronomice vor fi de asemenea dezvoltate prin descoperirile lui Tycho Brahe, Nikolaus Kopernikus, Isaac Newton si Johannes Kepler de care profita si navigatorii pe mare, si este schimbat radical tabloul cunostintelor despre univers.