Vizirul i moartea

ntr-o diminea, califul unei ceti vestite l-a vzut pe marele vizir prad unei stranice
tulburri. L-a ntrebat care este pricina, iar vizirul i-a spus:
- ngduie-mi, rogu-te, s prsesc chiar azi cetatea!
- De ce?
- Azi de diminea, cnd am strbtut piaa ca s vin la palat, am simit o izbitur n umr. M-am
ntors i am vzut moartea uitndu-se int la mine.
- Moartea?
- ntocmai. Am recunoscut-o pe dat, aa cum era ea mbrcat n negru i cu un al rou. Este
aici. Se uita la mine ca s m sperie. Pentru c m caut, de asta sunt ncredinat. Las-m s
plec din ora tot acum. Am s iau calul cel mai iute i desear am s fiu la Samarkand.
- Era chiar moartea? Eti sigur?
- Ct se poate de sigur. Am vzut-o cum te vd. Sunt sigur c ea era, aa cum tiu c tu eti tu i
nimeni altcineva. ngduie-mi s plec, rogu-te.
Califul, care inea la vizir, l-a lsat s plece. Omul s-a ntors acas, a neuat cel mai bun cal i a
ieit n galop printr-una din porile oraului ndreptndu-se prin Samarkand. Ceva mai trziu,
califul, mnat de un gnd tainic, a hotrt s se deghizeze, cum fcea cteodat, i s ias din
palat. S-a dus singur n piaa cea mare, s-a pierdut n zarva trgului, s-a uitat dup moarte, a
zrit-o i a recunoscut-o. Vizirul nu se nelase. Era chiar moartea, nalt i slab, nvemntat
n negru, cu chipul pe jumtate acoperit de un al de bumbac rou. Umbla de colo colo prin
pia fr s fie bgat n seam, atingnd uor cu degetul umrul unui negustor care-i nira
marfa pe tejghea ori braul unei femei purtnd o legtur de frunze de ment, ferindu-se din
calea vreunui copil care alerga spre ea. Califul s-a ndreptat spre moarte. Aceasta l-a recunoscut
pe dat, cu toate c era deghizat, i s-a nclinat n semn de respect.
- Am s te ntreb ceva, i-a spus ncet califul.
- Te ascult.
- Marele vizir este un brbat nc tnr, n plin putere, harnic i, dup cte tiu eu, cinstit. De
ce azi de diminea, cnd venea la palat, l-ai mpins i l-ai speriat? De ce te-ai uitat urt la el?
Moartea a prut uor surprins i i-a rspuns califului:
- Nu vroiam s-l sperii. Nu m-am uitat urt la el, doar c, atunci cnd ne-am ntlnit ntmpltor
n mulime i l-am recunoscut, nu mi-am putut ascunde mirarea, iar el s-a gndit poate c-l
amenin.
- De ce mirare? a ntrebat califul.
- Fiindc, a rspuns moartea, nu m ateptam s-l vd aici. Am ntlnire cu el desear, la
Samarkand.