Sunteți pe pagina 1din 2

SAMARKAND JEAN-CLAUDE CARRIERE

ntr-o diminea, califul unei ceti vestite l-a vzut pe marele vizir prad unei
stranice tulburri. L-a ntrebat care este pricina, iar vizirul i-a spus:
-ngduie-mi, rogu-te, s prsesc chiar astzi cetatea.
-De ce ?
-Azi de diminea, cnd am strbtut piaa ca s vin la palat, am simit o izbitur n
umr. M-am ntors i am vzut moartea uitndu-se tint la mine.
-Moartea ?
-ntocmai. Am recunoscut-o pe dat, aa cum era ea mbrcat n negru i cu un
al rou. Este aici. Se uita la mine ca s m sperie. Pentru c m caut, de asta
sunt ncredinat. Las-m s plec din ora tot acum. Am s iau calul cel mai iute i
desear am s fiu la Samarkand.
-Era chiar moartea ? Eti sigur ?
-Ct se poate de sigur. Am vzut-o cum te vd. Sunt sigur c era ea, aa cum tiu
c tu eti tu i nimeni altcineva. ngduie-mi s plec, rogu-te.
Califul, care inea la vizir, l-a lsat s plece. Omul s-a ntors acas, a neuat cel
mai bun cal i a ieit n galop printr-una din porile orasului, ndreptndu-se spre
Samarkand.
Ceva mai trziu, califul, mnat de un gnd tainic, a hotrt s ias din palat. S-a
dus n piaa cea mare, s-a pierdut n zarva trgului, s-a uitat dup moarte, a zrit-o
i a recunoscut-o. Vizirul nu se nelase. Era chiar moartea, nalt i slab,
nvemntat n negru, cu chipul pe jumtate acoperit de un al de bumbac rou.
Umbla de colo colo prin pia fr s fie bgat n seam, atingnd uor cu degetul
umrul unui negustor care-i nira marfa pe tejghea ori braul unei femei purtnd
o legtur de frunze de ment, ferindu-se din calea vreunui copil care alerga spre
ea.
Califul s-a ndreptat spre moarte. Aceasta l-a recunoscut pe dat i s-a nclinat n
semn de respect.
-Am s te ntreb ceva, i-a spus ncet califul.
-Te ascult.
-Marele vizir este un brbat nc tnr, n plin putere, harnic i, dup cte tiu,
cinstit. De ce azi de diminea, cnd venea la palat, l-ai mpins i l-ai speriat? De ce
te-ai uitat urt la el ?
Moartea a prut uor surprins i i-a rspuns califului:
-Nu voiam s-l sperii. Nu m-am uitat urt la el. Doar c, atunci cnd ne-am ntlnit
ntmpltor n mulime i l-am recunoscut, nu mi-am putut ascunde mirarea, iar el
s-a gndit poate c-l amenin.
-De ce mirare ? a ntrebat califul.
-Fiindc, a rspuns moartea, nu m ateptam s-l vd aici. Am ntlnire cu el
desear la Samarkand.