Bacilul difteric

Difteria reprezinta o infectie acuta, produsa de bacilul difteric (Corynebacterium

diphtheriae), cu afectarea locala a membranelor sau mucoaselor. Caracteristica este
producerea unei pseudomembrane la locul cantonarii bacilului. Pseudomembrana este
o falsa membrana, un exudat fibrinos ce se detaseaza sub forma de lambouri, care nu
se dizolva in apa.
Anumite tulpini bacteriene din aceasta specie pot produce toxine foarte puternice
(toxina difterica), ce vor afecta miocardul. Toxina difterica blocheaza sinteza unor
proteine cu aparitia leziunilor degenerative. Tulpinile cu tropism respirator sunt frecvent
producatoare de toxina difterica.
SURSA DE INFECTIE
Omul bolnav sau purtator reprezinta sursa de infectie. Bacteria se transmite prin
contact apropiat, de la individul purtator la cel susceptibil. Pacientii simptomatici au un
risc mai mare de a transmite infectia, fata de indivizii asimptomatici. Bacilul poate
supravietui timp indelungat in mediul extern, insa transmiterea indirecta, prin obiecte
contaminate, este rara.

PATOLOGIE SI PATOGENEZA
Bacilul difteric afecteaza cel mai frecvent mucoasa respiratorie, determinand
aparitia unui edem local cu hiperemia mucoasei, urmate apoi de necroza si inflamatie
acuta.
Microorganismul se multiplica la poarta de intrare, eliberand in acelasi timp
toxina difterica. Toxina va actiona atat local cat si sistemic; local ea va contribui la
producerea pseudomembranelor; sistemic, dupa absorbtia la nivel sanguin, va
produce miocardita, nevrita si nocroza in diferite organe (rinichi, ficat, suprarenale).
Prin actiunea sa distructiva, difteria va afecta ireversibil miocardul; de asemenea,
la nivelul sistemului nervos, va determina demielinizarea structurilor nervoase periferice.

MANIFESTARI CLINICE
Incubatia bolii dureaza maxim o saptamana. Exista indivizi purtatori de bacili
difterici la nivelul tractului respirator dar care sunt asimptomatici. Boala are un debut
gradat, cu un tablou clinic ce variaza functie de localizarea infectie. Pacientul prezinta
frecvent ,,durere in gat, greata si varsaturi.
Alte simptome:
febra: 37,8-38,9 grade Celsius.
disfagie (dificultate la inghitirea alimentelor, care se face cu durere).
tuse si raguseala (datorita afectarii corzilor vocale prin diseminarea regionala a
infectiei)
frison.
rinoree (secretii seroase/mucoase de la nivelul mucoasei nazale).
Toxina difterica este raspunzatoare de manifestarile sistemice. Pacientii la care
toxina a patruns in sange, vor avea o stare generala alterata, cu apatie, paloare si
tahicardie; daca nu se intervine prompt, se poate ajunge la colaps circulator.

COMPLICATII ALE DIFTERIEI
Tipic, la examenul cavitatii orale se va observa prezenta pseudomembranelor.
Aceste membrane trebuiesc diferentiate de alte tipuri de exudat, cum ar fi cel din infectii
streptococice (streptococ beta hemolitic grup A). Disfagia, odinofagia (durere la
inghitire), adenopatia cervicala, rinoreea seroganguinolenta, toate acestea ne pot
orienta catre diagnosticul de infectie difterica.
Imediat dupa stabilirea diagnosticului etiologic, se va incepe tratamentul cu
toxina antidifterica.
Bacilul poate fi izolat prin metode de laborator, pe medii speciale de cultura, prelevand
material din leziunile locale. Toate tulpinile de bacil difteric, vor fi testate pentru
toxicitate.
La pacientii cu infectie difterica, se mai poate izola din acelasi material patologic
si streptococul beta hemolitic de grup A, dar si Staphylococcus aureus. In majoritatea
cazurilor, difteria cutanata cu aspecte de ,, ulcer perforat, nu poate fi deosebita de alte
dermatoze; de aceea vom efectua culturi din leziunile cutanate, pentru izolarea
bacilului.

TRATAMENT
Difteria necesita in mod obligatoriu spitalizarea si izolarea pacientului.
Tratamentul specific consta in administrarea cat mai rapida a antitoxinei, care va
neutraliza toxina difterica din sange. Antitoxina este extrasa din serul de cal, de aceea
inainte de administrare, pacientul va fi testat pentru o eventuala alergie la acest ser.
Vom avea la indemana o seringa cu epinefrina (adrenalina), utila in caz de reactie
alergica severa. Serul se administeraza intravenos, in solutie salina. Dupa 24 de ore de
la administrarea serului, se va face si vaccinarea cu anatoxina difterica.
Bacilul este sensibil la penicilina; in caz de reactie adversa a pacientului la
penicilina, se poate administra eritromicina. Scopul antibioterapiei este de a eradica
focarele infectioase si de a preveni raspandirea bolii. Distrugerea bacilului va fi dovedita
prin negativarea culturilor din cele 2-3 probe locale.

PROFILAXIE
Profilaxia difteriei se face prin administrarea trivaccinului DTP (diftero-tetano-
pertusis). La copilul mic se administraza in total 3 doze de vaccin, intramuscular, la
interval de o luna, urmate de revaccinare la 1,5 ani si la 6 ani. Periodic, dupa vaccinare
se poate administra anatoxina difterica, pentru mentinerea imunizarii.