Ce as face eu, daca as fi ministrul Educatiei?

Educatia si sistemul educational din Romania sufera o degradare permanenta si trece printr-o
serie de momente de criza.Nivelul educatiei ne defineste pe noi ca popor.
Cu cat nivelul educational al Romaniei descreste, cu atat mai mult scad si sansele noastre de
redresare ca tara. Pentru ca ceea ce sistemul educational zamisleste reprezinta viitorul unui
popor. Si daca acel produs final e defect, lipsit de valori morale si onestitate, atunci nici nu
putem avea pretentia unei evolutii.
Educatia ar trebui sa fie un cuvant deosebit. Cand spui educat, te gandesti la cultivat, evoluat.
Schimbarea in bine poate fi salvata de investirea in educatie, in primul rand prin educarea
potrivita a celor care pot returna investitia cu profit infinit mai mare, adica a copiilor si tinerilor
capabili de performanta inalta.
Principala vina pentru plafonarea acestora o poarta , in primul rind, scoala, care nu incurajeaza
aproape deloc competitia si este de cele mai multe ori, plictisitoare prin neadaptarea ei la
posibilitatile timpului nostru si tot asa as putea enumera aici toate problemele invatamintului
romanesc.
Pornind de la faptul ca programa scolara este supraincarcata, neadecvata orientarilor si
intereselor elevilor si constant modificata de dragul modificarii si ajungand la atitudinea
majoritatii profesorilor: rigizi, limitati, e de prisos sa ne intrebam care e starea invatamintului
nostru. Daca abordam un singur aspect: notele, putem obtine imaginea distorsionata a scolii; cum
obiectivitatea si rigoarea nu sunt criterii ale metodei de evaluare, nota isi pierde semnificatia,
validitatea, ea nu mai demonstreaza nimic. Ma intreb in ce conditii se sustinea ca oglinda
elevului este carnetul de note. Iar atata timp cat rezultatele de pe perioada liceului vor mai conta
chiar si in mica masura la admiterea in facultati, notarea preferentiala sau aleatorie se va practica
in licee si, drept urmare, autoritatea institutiei invatamintului va scadea mai ales in ochii elevului,
care, se va orienta spre o eficienta proprie, spre autoeducare si autoinformare. Sistemul ar trebui
sa le permita elevilor sa se concentreze pe interesele, trebuintele si pasiunile lor care sunt dictate
de o programa interioara a dezvoltarii, conform unui orar precis stabilit de la natura.
Sistemul educaional romnesc ofer o baz teoretic bun, ns nu este adaptat condiiilor socio-
economice actuale. Pe de o parte, la nivel social, sistemul nu se axeaz suficient pe dezvoltarea
personal a elevilor. Se ncurajeaz prea puin munca n echip i abilitile de comunicare
eficient(n general, elevii ascult doar ceea ce le este predat, avnd puine posibiliti de
afirmare). Pe de alt parte, n contextul economic actual, se caut persoane specializate n
domeniile de munc, specializare pe care sistemul nu o ofer n prezent, avnd n vedere faptul
c elevii nu se pot axa pe anumite domenii de studiu. Cu exepia alegerii profilului la nceputul
clasei a 9-a i a opionalelor obligatorii(paradoxal), elevul nu are nicio putere de decizie asupra
materiilor pe care le studiaz. n consecin, alegerea unei direcii n ceea ce privete cariera pe
care un elev dorete s o urmeze este dificil. Elevul este constrns s se focuseze mult prea mult
pe materii de care nu este interesat n mod direct.
Scoala nu sprijina transformarea copiilor in niste adulti responsabili, autonomi si cu spirit etic, ci
se axeaza pe transmiterea de cantitati enorme de informatii , fara sa tina cont de calitatile
individuale ale fiecarui elev.
In sistemul meu ideal de invatamant elevii ar invata cum sa deosebeasca o carte buna de una
proasta, ar sti cat de importanta e informarea si cu cat de mult de poate imbogati o informatie de
calitate, ar sti ca ar trebui sa minim cateva curiozitati zilnice, astfel inteligenta lor ar ramane la
stadiul de rudiment.
In sistemul meu ideal de invatamant elevii ar avea ore de orientare profesionala si activitati de
dezvoltare personala incluse in programa, astfel acest lucru i-ar focusa asupra materiile de interes
pentru viitorul lor si i-ar face sa isi stabileasca prioritati in functie de ceea ce vor urma.
In sistemul meu ideal de invatamant, elevii ar fi macar o data pe luna conectati cu vesti despre
concursuri internationale si initiative concepute special pentru ei.Ar fi indrumati spre cele in care
si-ar putea utiliza potentialul si ar cuprinde toate domeniile, nu doar cele studiate la scoala.
In sistemul meu ideal de invatamant, elevii nu ar mai fi supusi sa toceasca ore intregi ca sa treaca
un test ci ar trebui sa stie sa invete ce inseamna conexiunea la lumea exterioara, sa stie sa
rezume ceea ce este esential, sa sties a invete astfel incat continutul sa fie logic si nu asimilat prin
memorarea mecanica.
In sistemul meu ideal, forma de voluntariat ar fi promovata pana la refuz, ca metoda de a
deschide mintea si a vindeca de prejudecati.
Voluntariatul ar insemna un job care i-ar pregati pe elevi pentru programul incarcat, pentru
momentul in care acestia ar trebui sa se angajeze, care i-ar face responsabili si le-ar fi o baza
practica, cel care, deseori, ar oferi mai multe oportuniti dect nsui sistemul educaional.
Prin voluntariat elevii ar invata ce inseamna altruismul, ar invata ce inseamna spiritul civic, asta
deoarce muli tineri se angajeaz s lupte pentru o cauz numai pentru c ateapt anumite
beneficii din activitatea pe care o practic.
Totui, adevaratele capaciti profesionale i personale se obin nu din compomisuri, ci din
dedicaie i devotament.


In sistemul meu ideal, elevii ar fi impartiti in functie de modelul lor de personalitate, deoarece
fiecare invata si lucreaza in propriul lui mod.Ar fi creat un mod adaptat de invatare prin care
introvertii ar primii mai multe sarcini individuale, insa nu ar fi scutiti de lucrul in grup, prin care
acestia ar fi incurajati si intariti pozitiv.
In ceea ce priveste extravertii, acestia ar lucra mai mult in grup, ar avea de facut mai multe
sarcini care i-ar pune in valoare si i-ar face sa isi exerseze abilitatile de comunicare si exprimare.
In sistemul meu ideal, la scoala ar fi predata o materie optionala prin care elevii pot invata sa
invinga anxietatea specifica vorbitului in public, prin care ar invata strategii de comunicare, cum
sa interactioneze cu ceilalti in timpul prezentarii si moduri in care pot prezenta continutul unei
lectii intr-un mod inteligibil.
Avem cel mai mare numar de ore din Europa . Daca adaugam cele 2-3 ore apartinand materiilor
optionale , atingem un adevarat record.De cele mai multe ori aceste optionale nu sunt predate de
profesori specializati si nici nu servesc la imbunatatirea abilitatilor elevilor sau nu aduc noi
informatii interesante in discuti, ci doar fac repetarea celor deja stiute.
De asemenea elevii ar primi feed-back din partea colegilor si a profesorului dupa desfasurarea
fiecarei sarcini, intr-ucat acest fapt le poate dezvolta capacitatea de a comunica asertiv si i-ar
ajuta sa isi imbunatateasca modul in care realizeaza sarcinile viitoare.
As chema cadre universitare sa predea pentru ca majoritatea profesorilor de liceu nu fac decat sa
dicteze dintr-un manual, fugariti fiind de programa, lucru care ii face sa para mai putin stapani pe
materie si fapt ce ii ingusteaza si ii face sa para fara cultura generala.Profesorii ar trebui sa
reprezinta modelele viitoare ale elevilor.Un profesor care preda tinand un manual in mana, nu
face decat sa incurajeze gasirea cailor usoare de rezolvare a sarcinilor si sa il faca pe elev sa se
indoiasca de abilitatile de predare si de notiunile pe care profesorul le detine.
Cum scoala nu sprijina transformarea copiilor in niste adulti responsabili, autonomi si cu spirit
etic, ci se axeaza pe transmiterea de cantitati enorme de informatii , fara sa tina cont de calitatile
individuale ale fiecarui elev, as aduce in discutie un nou sistem de notare care nu pune accent pe
cantitatea informatiei retinute ci pe creativitatea si modul in care elevul dezvolta ideile.
Elevii se simt presati de cantitatea informatiilor si uita ca un aport in dezvoltarea lor este dat de
calitatea acestora.Datorita acestui fapt acestia sunt impinsi sa copieze si sa gaseasca maniere
facile prin care ar putea ajunge la rezultatele dorite.
Scoala romaneasca pune mare accent pe note, nefiind important modul in care elevul le optine.
Se pune accent pe faptul ca nota te defineste si isi da un plus de valoare, fiind minimizate insa
celelalte competente care le-ar putea fi dezvoltate elevilor.
Elevul trebuie sa vina la scoala din placere si nu ca o obligatie pentru a-si imbunatati imaginea
sau a fi asemeni celorlalti, ducand astfel la un conformism al societatii si la incapacitate de
exprimare a propriilor opinii si pareri in contradictoriu.
In functie de cele mentionate mai sus, o sa propun schimbarile mele si ceea ce cred ca ar favoriza
dezoltarea educatiei in Romania actuala.
In primul rand, as introduce din nou invatamantul gimnazial incepand cu 7 ani.
Copiii petrec cel mai mare timp din viata la scoala.Dupa terminarea orelor acestia ar trebui sa
rezolve sarcinile date pentru a doua zi.De aceea copiii uita ceea ce este specific varstei, joaca si
dezvoltarea spiritului ludic si se maturizeaza cu mult prea repede.
In al doilea rand, statul sa garanteze ngrijirea i educarea copiilor de vrst anteprecolar i
precolar cu handicap fizic i mental, precum i a copiilor orfani nu doar in mod sustinut ci si
oficial si practic.
In gimnaziu, clasele sunt alcatuite din 25-30 de copii.Acesti copii sunt in ingrijirea unui singur
profesor.
Atentia acestuia nu poate fi canalizata asupra tuturor si cu atat mai putin sa ii poata ajuta pe cei
mai lenti sau problematici.
De aceea as propune ca fiecare clasa sa fie compusa dintr-un numar maxim de 15 elevi,
repartizati pe langa criteriul varstei si pe criteriul abilitatilor detinute, capacitatii de concetrare a
atentiei, selectivitatea atentiei, memorare.
Comportamentul parintilor influenteaza major dezvoltarea mental si emotionala a copiilor, de
aceea necesitatea unui psiholog care sa ii indrume, sa le descopere vulnerabilitatile si problemele
emotionale, este necesara inca din primii ani de scoala, deorece acestia actioneaza ca un tipar
urmat pe tot parcursul vietii.
Cred ca o solutie ar fi introducerea obigativitatii fiecarui elev de a merge in vizita la psiholog
macar o ora pe saptamana
Violenta in scoli este o alta problema care impiedica educarea intr-un mod optim.Combaterea
violentei in scoli este o solutie deoarece copiii sunt expuisi la modelele media incorecte si adopta
violent.
In domeniul educatiei un profesor este o persoana care educa si invata pe alte persoane.
Rolul profesorului este de a ajuta la formarea personalitii elevilor. Profesorul rmne
principalul modelator al personalitii elevilor, ncepnd de la imprimarea unei conduite externe,
pn la formularea aspiraiilor i idealurilor lor de via.
Pentru asigurarea ca acestia isi indeplinesc cu success atributiile ar trebui sa se realizeze
mbuntirea continu a competenelor profesorilor, acetia trebuind s fie evaluai n fiecare
an.
In vederea premierii profesorului ar trebui introdusa extinderea pachetului financiar i de
faciliti pentru tinerii profesori care activeaz n mediul rural.
In ceea ce priveste coninutul materialului educaional, si felul n care tehnologia schimb
complet metodele de nvare, ar trebui care fiecare elev sa dispuna de un notebook conectat la
internet, avand accesul doar la site-uri educationale si baze de date international si biblioteci
online, aceasta masura venind in ajutorul elevilor prin capacitatea de a le deschide orizonturile si
de facilita cautarile materialelor scolare.
O alta problema cu care se confrunta sistemul educational actual este aceea ca elevii sunt din ce
in ce mai nemultumiti de materiile pe care le fac la scoala si de materialele de care dispun.
Elevii ar trebui sa aiba optiunea de a-si alege singuri materiile pe care ar vrea sa le studieze,
deoarece interesul creste odata cu modul in care percepem informatia si material respectiva.
Dupa studierea materiilor necesare unei baze informationale individuale ale elevilor, aceasta
fiind dobandita in gimnaziu, incepand cu liceul acestia ar trebui sa fie stapani pe propriile
alegeri.
Odata cu terminarea scolii generale, elevii au de dat tezele nationale.In functie de notele optinute
in urma acestora, ei isi aleg liceul dorit.
Cred ca pe langa aceste teze date in clasa a 8 a, se necesita o alta evaluare dupa parcurgerea
primilor doi ani de liceu.Rezultatele acesteia ar trebui sa fie un predictor pentru examenul de
bacalaureat din urmatorii ani.
Dupa terminarea celor zece clase elevii nu mai dispun de manualele scolare acestia trebuind sa le
procure din fonduri personale.
Cei mai multi nu dispun de resurse materiale ci doar de dorinta de a invata, insa in lipsa
obiectului de studiu, acestia nu au cum sa se dezvolta.O alta masura necesara ar fi dispunerea si
furnizarea de manuale scolare pentru elevi pana la incheierea mediului universitar.
Introducerea conceptului de munca in folosul comunitatii si voluntariat pentru elevii de
liceu.Acestia vor dobandi competente specifice empatiei, intr-ajutorarii semenilor,
responsabilitatea, seriozitatea si vor intelege insemnatatea efortului.
In momentul actual, durata obligatorie de studiu este parcurgerea celor zece clase, adica
incheierea studiului la varsta de 16 ani.
Este necesara cresterea duratei invatamantului obligatoriu pana la 18 ani. Un tnr nu poate fi
competitiv pe piaa muncii avnd doar studii gimnazial, in cei doi ani acestia fiind repartizati
optional la specializari de arte si meserii. Elevul orientat spre formarea i dezvoltarea unor
abiliti, competene i aptitudini profesionale specifice instruirii cadrelor de muncitori avand
nevoie de responsabilitate si spirit competitiv dezvoltat.
Pentru studiul sarguincios, calitatile si rezultatele dobandite pe parcursul liceului, cei mai buni
elevi din fiecare judet ar trebui premiati cu o bursa de studiu in strainatate.
Cred ca un capitol deficitar in educatia actuala il reprezinta faptul ca directorii scolilor sunt alesi
in functie de partidul politic din care fac parte.De aceea propun renuntarea la legatura dintre
educatie si politica si punerea directorului pe propriile merite sau pe alegerea prin vot de catre
ceilati colegi.
In ceea ce priveste mediul intrarea in mediul universitar elevii ar trebui selectati prin
introducerea admiterii.Aceasta asigura calitatea universitatii si a elevilor viitori care vor studia
acolo.Masura triaza elevii si pune accentul pe abilitatea elevului in domeniul pe care ar vrea s ail
urmeze.
Desi mediul universitar este cel care scoate oameni pregatiti pentru piata muncii, acesta asigura
doar mijloacele teoretice, informatii abundente, istoric si prea putina practica ce ar putea sa il
familiarizeze pe student cu viitorul loc de munca sau sarcinile care il asteapta.
Avem suficienti studenti care renunta datorita faptului ca nu isi permit sa se intretina sau pentru
ca universitatile aloca prea putine locuri la camine.Pe langa aceasta locurile la camin sunt
cumparate sau atribuite in mod fraudulos.Prin urmare este necesar ca locurile in caminele
studentesti sa fie obtinute in functie de cazuri sociale iar apoi urmatorul criteriu sa fie media
obtinuta in anul respectiv.
Odata cu terminarea facultatii, studentii sunt nevoiti sa isi caute locuri de munca necesare pentru
a le asigura existenta.Facultatea nu asigura locuri de munca odata cu terminarea, nici macar celor
care se remarca prin rezultate merituoase.
Poate fi considerata o masura disperata, insa reduce stresul psihologic prin care trec acestia aflati
fara posibilitati si cu o piata a muncii limitata.Este necesara gasirea unui loc de munca pt cei care
termina la buget facultatea.Aceasta poate fi considerate o recompensa a anilor de dedicare
studiului.
In momentul actual inca dispunem de resurse, resursa intelectuala fiind insa singura care a mai
ramas, celelalte fiind epuizate sau controversate.