Drept privat roman- curs 8

In virtutea efectului creator al lui litis contestatio, in locul dreptului initial care s-a stins se
naste un drept nou pe care il denumim dreptul nou creat si care poarta in mod invariabil asupra
unei sume de bani, ori de cate ori reclamantul castiga procesul urmeaza sa prineasca o suma de
bani indiferent de obiectul pretentiilor sale . De aceea jurisconsultii clasici spuneau ca procedura
formulara are caracter picuniar, de aceea intre dreptul initial si cel nou creat apar anumite
deosebiri in functie de natura juridica si de obiectul dreptului initial. Astfel daca dreptul initial a
fost un drept real, cele doua drepturi subiective se deosebeau si in priviinta naturii juridice si in
priviinta obiectului si in priviinta temeiului sau cauzei juridice.
Cele doua drepturi se deosebeau in priviinta naturii juridice intrucat dreptul initial a fost real,
iar dreptul nou creat este un drept de creanta. Ele se deosebesc si in priviinta obiectului, caci
dreptul initial purta asupra unui lucru ( drepturile reale poarta asupra unor lucruri pe cand
dreptul nou creat are alt obiect, caci poarta asupra unei sume de bani.
Cele doua drepturi subiective se deosebesc si in priviinta temeiului, caci dreptul initial poate
izvora dintr-un act oarecare, pe cand dreptul nou creat izvoraste din litis contestatio.
Daca dreptul initial este un drept de creanta, care poarta asupra unui lucru, cele doua drepturi
se vor deosebi numai in priviinta obiectului si a cauzei juridice , iar daca dreptul initial a fost un
drept de creanta care purta asupra unei sume de bani, cele doua drepturi se deosebeau numai in
priviinta cauzei juridice.
In concluzie, indiferente de natura si de obiectul dreptului initial, cele doua drepturi subiective
se vor deosebi mereu in priviinta cauzei juridice.
!rin efectul reglator sau fi"ator, in momentul lui litis contestatio se stabilesc definitiv atat
elementele reale cat si elementele persomale ale procesului.
!rin elemente reale ale procesului intelege pretentiile pe care reclamantul le-a formulat in fata
magistratului si care sunt mentionate in formula, ceea ce inseamna ca in faza a doua in iudicio,
reclamatul trebuie sa formuleze aceleeasi pretentii intrucat daca formuleza alte pretentii
judecatorul, ca sclav al formulei, nu le poate lua in considerare.
!rin elemente personale ale procesului intelegem identitatea judecatorului si identitatea
partilor, ceea ce inseamna ca procesul trebuie sa fie judecat de acel judecator care este mentionat
in fruntea formulei si trebuie sa se desfasoare intre acele parti care sunt mentionate in formula.
Daca judecatorl disparea, partile reveneau in fata magistratului in vederea alegerii altui
judecator , ocazie cu care formula se modifica. Daca murea una dintre parti, mostenitorul nu
putea veni la proces deoarece numele nu figura in formula, de aceea, mostenitor, impreuna cu
adversarul se prezenta in fata magistratului in vederea modificarii formulei, caci in locul
numeleui defunctului, magistratul trecea numele mostenitorului.
# alta inovatie a acestei proceduri este reprezentarea in justitie. Acesta este sistemul comform
careuia, o persoana denumita reprezentant participa la dezbaterile procesului din puternicirea
altei persoane denumita reprezentat. $a origine, in epoca vec%e, pe cand se aplica procedura
legisactiunilor, reprezentarea in justitie nu a fost admisa, caci se opunea princtipiu nimeni nu
poate intenta o actiune a legii in numele altuia. !e de alta parte, in epoca vec%e, in conditiile
economiei naturale, actele juridice si procesele erau adevarate evenimente in viata cetateanului
roman, incat practic nu se punea problema reprezentarii in justitie, dar catre sfarsitul republicii,
in conditiile infloririi economiei de sc%imb, cand numarul proceselor a sporit, in mod frecvent,
romanii aveau procese in acelasi timp in locuri diferite si de aceea, pretorul si jurisconsultii au
initiat o serie de reforme prin care s-a admis mai intai reprezentarea imperfecta in justitie , iar
mai apoi a fost admisa c%iar si reprezentarea perfecta in justitie.
In cazul reprezentarii imperfecte in justitie, efectele sentintei se produc asupra
reprezentantului, in sensul ca reprezentantul devine titularul titlului de creanta, asupra sumei de
bani la care este condamnat paratul, urmand ca prin acte distincte, reprezentantul sa transmita
asupra reprezentatului valoarea acelei creante.
!e cand, la reprezentarea perfecta in justitie, persoana rezentantului dispare, in sensul ca efectele
sentintei se produc direct asupra reprezentatului, ceea de inseamna ca reprezentatul devine
detinatorul dreptului de creanta, asupra sumei de bani la care este condamnat paratul.
!entru a se realiza operatiunea juridica a reprezentarii imperfecte in justitie, pretorul a recurs la
formula cu transpozitiune, care o redactare ce se abate de la regul generala, caci potrivit regulii
generale si in intentio a formulei si in condemnatio figureaza aceleasi nume, pe cand la formula
cu transpozitiune, in intentio este mentionat un nume, iar in condemnatio este mentionat unlt
nume.
!entru realizarea operatiunii juridice a reprezentarii imperfecte in justitie, in intentio a formulei
se mentionez numele reprezentatului, deoarece el este titularul de dus in justitie, iar in
condemnatio se mentioneaza numele reprezentantului, intrucat reprezentantul participa la
dezbaterile procesului si urmeaza sa suporte efectele sentinte, incat fata de aceasta redactarea a
formulei, judecatorul verifica daca cel mentionat in intentio este titularul dreptului subiectiv de
dus in justitie si constata ca este reprezentatul acelui drept, de accea da castig de cauza celui care
este mentionat in condemnatio, adica reprezentantului.
In epoca vec%e, pe cand reprezentarea nu era admisa, pretorul a initiat o serie de masuri pe
baza carora, la inceputil epocii clasice a aparut primul reprezentant in justitie denumic cognoior,
care era instituit cu formularea unor formule solemne in prezenta adverarului. &ai tarziu a aparul
procurator, un reprezentant care era instituit fara forme solemne si c%iar in absenta.... In cazul lui
procurator s-a admis numai reprezentarea inperfaca in justitie, iar in cazul lui cognotor a fot
admisa atat reprezentarea perfecta cat si cea imperfecta.
# alta inovatie a fost in legatura cu sfera de aplicare a actiunii in justitie. In procedura
legisactiunilor, actiunile au fot create intr-un numar determinat si se aplicau numai la anumite
cazuri, pe cand in procedura formulara actiunea in justitie a dobandit o aplicatiune generala
deoarece , in noua procedura prin actiune in justitie se intelege cererea adresata de reclamant
magistratului de a i se elibera o formula, iar eliberarea formulei de catre magistrat ec%ivala cu
acordarea actiunii in justitie, de vreme ce pe baza acelei formule, reclamantul isi putea valorifica
pretentiile prin proces.
Asa cum avazut in cazul formulei, ori de cate ori magistratul o bserva ca pretentiile
reclamantului erau legitime ii elibera o formula, ceea ce inseamna ca in procedura formulara,
orice pretentie legitima poate fi valorificata prin actiune in justitie.
'e"tele romane ne-au transmis numeroase clasificare ale actiunilor in justitie. Cea mai vec%e si
cea mai importanta este in actiuni in rem si actiuni in persona- actiuni reale si actiune personale.
!rin actiunile in rem erau sanctionate dreptui reale, iar prin cele in personam erau sanctionate
drepturile personale sau de cranta. Intrucat cele doua tipuri de drepturi subiective au fizionomii
diferite si redactarea formulelor actiunilor in rem va fi diferita fata de redactarea formulelor
actiunilor in personam caci drepturile reale izvorasc din raporturi juridice stabilite intre o
persoana determinata si toti ceilalti membrii ai societatii, ceea ce inseamna ca drepturile reale
sunt opozabile fata de toti - erga omnes, in sensul ca toti membri societatii au indatorirea sa
respecte e"ercitarea drepturilor reale de catre titularii lor. (pre e"emplu totit membri societatii au
indatorirea sa e"ercite dreptul de proprietate. De aceea, in intentio a formulei actiunilor reale se
va mentiona numai numele reclamantului nu se va mentiona si numele paratilui, deoarece parat
poate fi oriceine incalca acel drept real. Daca magistratul ar mentiona din eroare si numele
paratului in intentio a formulei, ce s-ar intampla in actiunea in revendicare) Aceata este intentata
de proprietatrul neposesor, posesrorului de proprietate. Daca ar memtiona numele posesorului
din momentul redactarii formulei, in acea perioada de timp ar fi posibil ca lucrul sa ajunga in
mainile altui posesor. Intrucat numele posesorului nu formuleaza in formula, judecatorul nu il va
putea condamna . De aceea in actiunea in reventicare, in fata judecatorului va fi c%emat acela
care poseda lucrul revendicat in momentul judecarii procesului.
!e cand drepturile de cranta izvorasc din raporturile juridice stabilite intre doua persoane
determinate, pe care le denumic creditor si debitor. Ceea ce inseamna ca drepturile de cranta
sunt opozabile numai fata de debitori, care este o persoana determinata. De aceea in intentio a
formulei actiunii personale se vor mentiona si numele reclamantului si jumele paratului , de
vreme ce parat poate fi numai debitorul, care este o persoana determinata.
# alta clasificare a actiunii s-a facut in fuctie de origiea lor, in actiuni civile si actiuni
pretoriene
Actiunile civile nu erau originale, create de pretori, ci aveau un model in legisactiuni. (pre
e"emplu, actiunea in revendicare prin care era santionata proprietatea civila avea un model in
legisactiune denumita sacramentum in rem.
!e cand actiunile pretoriene nu au un model, ci sunt create de pretori, sunt originale si se
clasifica in trei categorii* actiuni in factum , actiuni ficticii sau cu fictiune, actiuni cu formula cu
transpozitiune.
$a actiunile in factum , pretorul ii infatiseaza faptele care au declansat litigiul dintre parti,
urmand ca judecatorul sa verifice daca acele fapte s-au produs cu adevarat si in functie de
constatarile sale, judecatorul pronunta fie sentinta de condamnare , fie sentinta de absolvire .
Actiunile fictice au fost create cu scopul de a de e"tinde sfera de aplicare a unor actiuni, de
e"emplu actiunea in revendicare, fiind o actiune civila putea fi intentata numai de cetateni
romani. Daca pretorul introducea in formula aceste actiuni ,fictiunea ca peregrinul este cetatean
roman, atunci actiunea in revendicare putea fi intentata si de acel peregrin.
+ormula cu transpozitiune are o redactare care se indeparteaza de la regula generala, de vreme
ce, potrivit regulii generale si in intentio si in condemnatio figureaza aceleasi nume, pe cand la
formula cu transpozitiune, in intentio se precizeaza un nume si in condamnatio un alt nume si
astfel s-au putut realiza operatiuni juridice cum ar fi reprezentaeea in justitie sau reprezentarea in
contracte.
'e"tele mai precizeaza si alte clasificari, actiuni directe si directe.
Actiunile directe au fost create in vederea sanctionarii unor cazuri determinate.
Actiunile utile sunt cele e"tinse de la cazuri la care au fost create la cazuri similare.
E"ista actiuni populare si private.
Actiunile populare puteau fi intentate de oricine intrucat prin asemenea actiuni erau protejate
interese generale ale societati, pe cand actiunile private puteau fi intentate numai de titularii unor
drepturi subiective determinate.
E"ista si actiuni penale si persecutorii sau rei persecutorii.
$a actiunile penale, paratul era condamnta sa plateasca o amenda baneasca.
$a actiunile persecutorii, paratul era condamnat fie la repararea prejudiciului cauzat, fie la
restituirea unui lucru.
+oarte important este clasificarea in actiuni de drept sctrict si actiuni de buna credinta,
clasificare intemeiata pe felul in care judecatorul interpreteaza actul juridic din care izvorasc
pretentii reclamantului.
$a act de drept strict, judecatorul interpreteaz actul juridic din care izvorasc pretentiile
reclamantului ad literam, fara sa il intereseze care a fost intentia partilor atunci cand au inc%eiat
actul juridic.
$a actiunile de buna-credinta, judecatorul interpeteaza actul juridic din care izvorasc pretentiile
reclamantului cu scopul de a stabili care a fost intentia partilor atunci cand au inc%eiat acel act
juridic.
Actiunile arbiterarii au fost create cu scopul de a se atenua caracterul pecuniar a sentintei de
condamnare, caci in procedura formulara sentinta de condamnare avea ca obiect o suma de bani,
astfel incat ori de cate ori castiga procesul reclamantul urma sa primeasca o suma de bani
indiferent de obiectul pretentiilor sale. (pre e"epmplu, daca reclamantul revendica un teren si
castiga procesul, urmaeza sa primeasca o suma de bani.
Dar in anumite cazuri, reclamantul era interesat sa obtina o condamnare ad ibsa rem , o
condamnare in natura. (pre e"emplu, daca reclamantul revendica casa parinteasca, nu e tot una
daca primeste o suma de bani sau este pus in posesia casei respective. De aceea s-au creat
actiunile arbitrare, in cazul carora judecatorul are o dubla calitate, si in calitatea de arbitru si in
calitatea de judecator propriu-zis.
In calitate de arbitru, dupa ce se convinge de justetea pretentiilor reclamantului, judecatorul ii
odorna paratului sa dea satisfactie acelor pretentii. Daca paratul e"ecuta ordinul pronuntat de
judecator in calitate de arbitru, litigiul se stinge, iar reclamantul intra in posesia lucrului
revendicat. Insa paratul nu este obligat sa e"ecute acel ordin, iar daca nu il e"ecuta, arbitrul se
transforma in judecator propriu-zis si pronunta conform regulii generale, sentinta de condamnare
la o suma de bani, dar in cazul actiunilor arbitare acea suma de bani nu este stabilita de judecator,
ci de reclamant. De aceea reclamantul este tentat sa supraevalueze obiectul litigios. De aceea
paratul are tot interesul sa e"ecute ordinul pronuntat de judecator in calitate de arbitru si astfel se
ajunge pe cale indirecta la condamnarea in natura, de vreme ce reclamantul intra in posesia
lucrului revendicat.
In proceudra formulara, judecatotul poate pronunta, fie o sentinta de condamnare, fie de
absolvire. (entinta produce aumite efecte juridice astfel, sentinta de condamnare produce doua
efecte juridice pe care le denumim forta e"ecutorie si forta juridica. !e cand sentinta de absolvire
produce un singur efect, numai forta juridica.
!rin forta e"ecutorie a sentintei intelegem posibilitatea reclamantului de a il constrange pe
parat sa plateasca suma de bani la care a fost condamnat. In acest scop, reclamantul are la
dispozitie o actiune speciala, denumita actio iudicati, cu precizeaza ca acela care intenteaza actio
iudicate are calitatea de creditor de vreme ce poate pretinde de la parat o suma de bani. Iar
paratul are calitatea de debitor, de vreme ce poate fi constarns sa plateasca o suma de bani. Dupa
pronuntarea sentintei de condamnare, in te"tele romane, partile nu mai sunt desemnate prin
termenimde reclamant si parat ci prin termenii de creditor si debitor. Daca debotorul nu plateste
suma de bani la care a fost condamnat , creditorul il c%eama prin actiuni iudicati in fata
magistratului, infatisandui starea de fapt. Daca debitorul recunoaste ca nu a platit suma de bani la
care a fost condamnat, magistratul elibereaza un decret de e"ecutare silita care poarta fie asupra
persoanei debitorului insolvabil, fie asupra bunurilor sale. In cazul e"ecutarii silite asupra
persoanei, e"ecutare preluta din procedura legisactiunilor , debitoril era tinut in temnita ..actiunea
personala a creditorului timp de ,- de zile si daca totusi nu platea, debitorul era vandut ca sclav
transtiberi, intrucat cetatea roman nu putea fi sclav la roma. E"ecutarea silita asupra bunurilor a
fost introdusa prin procedura formula si imbraca doua forma ventitio bonoro si distratio bon oro.
.entitio bon oro inseamna vazvarea in bloc a bunurilor debitorului insolvabul, astfel incat toti
creditorii sa isi poate valorifica drepturile de creanta insa acest procedeu prezinta incovenientul
ca cel supus de e"ecutare era supus infamiei.
De aceea s-a creat distratctio bon oro conform caruia bunurile era vanduce cu amanuntul pana la
volorificarea tuturor creantelor, procedeu care prezenta si avantajul ca nu atragea infamia