- Basme populare turce~ti- In romine~te de VIORICA DINESCU MARUL MARUL CARE CARE RIDE $1 PLINGE () dinioara, pecindpuricii erauciobani, coco~ul-vata~el, vulpea-samsar ~i co- tofana-barbier, vietuia un padi~ah care avea doi feciori. $i cu toate ca erauei frati buni, din aceea~i mama ~i acela~i tata, nu seasemuiau deloc unul cu altul. Cel mare intuneca pina ~i soa- relelaamiaza, atit deursuz ~i decumplit era. Doar ca-l priveai ~Hi pierea cheful de viata. Cel mic revarsa in jur 0 lu- minablinda, de-oseamacustelele. Vesel ~i eu inima deschisa, alina orice durere. In preajma sapina ~i orfanul i~i uita de ursita-i amara. Toti cei care Ii cuno~- teau pe cei doi printi - Intunecatul ~i Luceafarul, caci a~aIi poreclise norodul oftau ingindurati: "Acum, treaca- mearga, dar 0savina vremea cind padi- ~ahul-tata 0 sa inchida ochii. Atunci, daca dupa datina, locul 0 sa-i fie luat de fiul mai mare, vai de traiul supu~i- Jor. 0VOl' duce mai rau cain iad. Dad! iJ sa nu Intunecatul, ci Luceafarul ar primi sceptrul imparatesc, totul s-ar in- toarce in bine." Gindurile astea it zbuciumau $i pe pa- di$ah. I$i iubea fe- ciorii deopotriva, ca doar Ie era tata Ia amindoi, dar, pe de alta parte, avea 9i grija ocirmuirii. $i azi a~a, miine a~a, tot in ginduri 9i gin-: duri, Ii pieri som- nul, Ii pieri pofta de mlncare, se Imbol- navi f?i cazu la pat. Citi vraci destoinici -nuvenira sa-l cerce- teze ca sa gaseasca leacul bolii, citi oameni Intelepti nu- f?idadura sfatul, dar totul In zadar! Pa- dif?ahul, chinuit de gindurile lui, slabea vazind .cuochii. Intr-o zi, un cer- f?etor strain se opri la portile seraiului, cerind demincare. $i cum Luceafarul se ~~:u,P~i a::::rec~i~~ ~~. el cumina lui 0mul- i .~ time d e merinde ~i, pe deasupra, ~i un pumn cu galbeni 9i unul cu arginti. $i, din vorba in vorba, cer~etorul afladeboalapadi~ahului. Ceru savada~i el peslavitul stapin ~i inainte de a parasi seniiul, spuse, clatinind din cap: Numai marul care ride :;;i marul care pUngei-ar putea ajuta padi:;;ahului, altcev'anu! Deunde saiei marul careride :;;ima- rul carE; pUnge, dnd, cu 0 clipa mai inainte, nici nu :;;tiaidi seafla pe lume minunatiile astea! Dar Luceafarul, care de mult nu mai putea rabda sa se uite .cu bratele incruci~ate cum i se stinge parintele, ceru invoirea sa se duca in lume ca sa gaseasca leacul spus de cer~ .:;;etor.Mai cuvoie, mai fara voie. desila, demila, !ntunecatul i sealatura mezinu- lui :;;iiata-i pe amindoi fratii pornind la drumprin lume. Mersera' ei cemersera pirta ce dMura de-o fintina pe ale direi ghizduri s~de~lu~e~u,.SCrij~la:e:l\ . ,~-;;::".t tere. Se Ultaramal bme ~l cltlr.a;-:"Cme'.J () '{< /,-.. "'.. '"", merge pe poteca din dreapta se"d ct;... <~l:. cf2 vine, cine merge pe poteca din stinga seduce, dar nu semai intoarce". Sosiseceasul despartirii pentru cei doi frati. $i casa~tie, la inapoiere, unul de soarta celuilalt, i~i scoasefiecare din de- get inelul ~i il puse sub un bolovan de linga fintina. Care cumse intorcea tre- buia sa dea piatra la 0parte ~i sa-~i ia inelul. $i .fratii i~i vazura mai departe de drum a~acumse invoisedi: Intunecatul o apuca pe poteca din dreapta, Lucea- farul pe ceadin stinga, adrumului fara intoarcere. $i umbla, ~i umbla el zile lungi de vara, din zori ~i pina-n seara, fara sa intilneasdi nici 0 vietate. In a patruzecea zi de colindat, dadu peste 0 poiana intinsa in carepa~tea0turma de oi. Se apropie de ciobanul turmei ~i-j diidubinete: - Pacea fie cu tine, unchia~ule! - ;;i cu tine, fatuI meu! Da' ia zi, ce vint te mina prin Iocurile astea? Ca eu, de atitia amar de ani de cind traiesc, n-amvazut pe-aici picior deom. Atita a~teptaLuceafarul, sa-~i descarce sufletul cuiva! Incepu dar sa-~i spuna pasul. ;;i vorbi despre boaia padi~ahu- Iui-tata cu atita durere, incit pina ~i ochii ciobanului seumezira. - Tare a~vrea sa te ajut sa-ti vin- deci parinteIe, dar nu ~tiu cuma~face. MaruI care .ride ~i marul care plinge se afla chiar in iatacul domnitei din seraiul padi~ahului meu. Te-a~duce pina acolo, da' yorba 'e, cum sa intri inauntru, ca lapoarta, in fieceseara, maopre~te~i,... mi numara mioarele... Chibzui ~i chibzui ciobanul ~i pina Ia urma, innoda iar firul vorbei: - Ia stai nitelu~! Vezi burduful asta mare? Cind ne apropiem deserai, te vir in el ~i intri cuturma odata. Euiti spun eu de-amanuntul unde-i iatacul domni- tei ~i raftul pe care i~i tine merele. Mai departe-i treaba ta. Dac-ai sa izbute~ti saiei merele, 0s a fie bine, dac-ai safii prins, iii pierzi viaia. Hai s-o ~i pornim ladrum, d i mai avemcale, nu gluma, de strabatut. Sepetrecu totul dupa spusele ciobanu- lui. Catre dimineata, atunci dnd somnul e mai dulce, Luceafarul ie~i din burduf ~i, bini~or-bini~or, sestrecura pina in ia- tacul domnitei care dormea dusa. $i era atlt de frumoasa domnita, aUt de fru- moasa, cape Enga ea paleapina ~i far- mecul unei nopti senine devara. Oricine o vedea inmarmurea, parca lovit in ini- ma. Dar Lueeafarul segindi la suferinta padi~ahului-tata :;;i seapa de sub vraja frumusetii feteL Intinse mina sa ia cele doua mere, dar unul ineepu sa fida eu hohote, altul sa pllnga eu sughituri. lu- te, Lueeafarulalerga in virful picioarelor ~i se aseunse in burduf. Domnita setrezi :;;ichema stFajiIecare rascolira peste tot, dar nu dadura de nimeni. - Va bateti joc de mine? dojeni ea merele. Dadi ma mai treziti din somn, fara rost, sa ~titi oava bat! Culcindu-se din nou, fata adormi. Atunci Luceafarul veni iara~i ~i u~urel- u~urel sefuri~a pina la mere. Dar, cind s a Ie ia, unde mi se p.ornira merele sa fad un taraboi! Hauia saraiul de hoho- tele lor de ris :;;ide sughiturile de pIins! Noroc ca Luceafarul apucase sa se bage in burduf. caungher din serai nu ramase nescotocit. Cuminsa iara~i nu fu gasita. nici 0 urma de hot, domnita Iua. merele ~i a~aIe Iovi, a~aIe Iovi unul de altul ca, de i-ar fi stat in putinta, nu ~tiu zau' daca :;;imarul care ride n-ar fi var- sat Iacrimi! -:- Daca va mai prind ca ma sculati din somn, va tai in bucati :;;iva maninc! A:;;ase facu ca, dupa ce se lini:;;ti tot seraiul i?iLueeafarul, tiptil-tiptil, fu pen- tl'Uatreia oara Iingamere, eIe, defriea, taeura ehitie. Baiatul IeIua frumui?el de pe raft i?iIeaseunse in sin. Cumtoemai se crapa deziua ~i ciobanul sepregatea sa iasa cu turma Ia pascut il viri pe print in burduf ~i-I scoase teafar afara din serai. $i dus afost Lucea-Hirul!Nuse' opri decit Iafintina. Aici, cind dadu bo- Iovanul Ia 0 parte, sa-~i ia ineIuI, gasi ~i ineIul Intuneeatului. . "Pesemp.e c-a patit el ceva, de nu s-a intors inca. Ma due sa-I caut ca, Ia intoarcerea acasa, bucuria tatii sa_fie deplina! i~i ziceLuceafarul." Dar abia0apudi pepoteca' din dreapta ::;ifu silit saseopreasca: de-a curmezi~ul drumului zacea un omsfirsit, gata-gata sa-~i dea duhul. Luceafarul nu a~tepta sa i se ceara ajutorul. Ingenunche iute linga eI, ii Iua capul pe genunchi i?i Ii diidu sa bea citeva inghitituri de apa proaspata. Intr-o clipita omul seinviora, deschiseochii li'igrai: - Tinere, tinere, nu-i nevoie sa-mi spui cine eli'ti li'i ce cauti, ca eu Ie li'tiu pe toate. Nu mai zabovi li'i zoreli'tespre padili'ahul-tata, sa-l mai prinzi in viata! Cit despre fratele tau, Intunecatul, de- geaba-l mai cauti. Cind a trecut pe-aici ~i eu zaceamin praful drumului, i-am cerut ajutor. In loc de asta, a ridicat biciul asupra-mi, ca prin lovituri sa ma sileascasa ma dau la 0parte. Atit I-am rugat, aUt I-amrugat sa ma crute, sa-i fie mila, dar in zadar! "N-ai inima de om, ci de piatra! i-amzis eu atunci. In piatra sate prefaci!" $i savezi minune: la fiecare lovitura de bici pe care mi-o dadea, sepreschimba putin citeputin in stana de piatra. Acum, piatra ca toate pietrele efratele tau mai mare, 'Intune- catul. Tu illearga la parintele tau, sa nu-ti fie zadarnica truda! $i dupacevorbi astfel, omul din drum se facu neviizut. Luceafarul intelese ca n-are incotro. Se intoarse la fintina, Iua ~i inelul Intunecatului desub bolovan ~i se indrepta spre cas~i. Ajuns linga patul de zacere al padi- ~ahului-tata, scoasedin sin merele. Cum Ie atinse, acestea incepura sa faca ce ~tiau: unul, adicii, sarida, iar celiilalt, sa plinga; ~i peIocputerea prinse sasein- firipe in trupul bolnavului. - Dar Intunecatul? fura primele cu- vinte rostite de padi~ah dupa atitea zile de suferinta. Drept raspuns, Luceafarul Ii arata ine- lul, iar tatal pricepu pe data ca nu mai are in viata dedt un singur fiu. $i tare 11mai duru inima, dar dragostea nema- surata a Luceafarului ~i tovara~ia celor douamerenazdravane 11ajutara sabiruie ~i cumpana asta. Intr-o zi, un calaret strain, plin decolb din crel?tet pina-n talpi, batu la portile seraiului. Spunea cavine dedeparte, tri- mis de 0domnita sa strabata lumea cu un ~irag dematanii, pina va dadeomul care, povestindu-~i viata, are de spus atitea patanii cite boabe au mataniile ei. Inseamna caacela- ziceadomnita - e hotul marului care ride ~i al marului ca- re plinge, fara de care ea nu poate sa traiasca... Vorbele lui stirnira in sufletul Lucea- farului 0 mare tulburare, caci frumuse- tea neasemuita a domnitei n'u-i ie~ise0 clipadin cuget. eu voiapadi~ahului-tata pled iar la drum, insotind pe calaret pina la palatul domnitei, unde povesti peripetii1e vietii sale care sepotrivira la numar cu boabele ~iragului de matanii. - Ar mai fi trebuit inca 0 boaba la matanii, incheie el cuun zimbet. - Pentru ce? il intreba domnita, cu inima batind mai repede, caci prinsese drag de print. - P<m.itiru. ~itun1l Jl1X IDW q ttiiii m~ ~ iiilj)Je.a ll1l1lJl e$JPlUll'S. ~!! ~ ~ ifMillill ~ mroJIrimJlllJJHB'e ~me ~ :ffiaI le ii" @ <ae J rilll de mt(iie.. Se :ffi.re rnt ll1lummrn lI llI l:a!I \e " ~ ~ .a- IDe'1llri S-;R ~ ~ ~. 1I<alr <Illiimm- ]pl.tre1lllllJliiJ1 re rnt ~, iRe l1:ooM:mnr.allml ~ ~ padi:;;ahii-socri.Patruzeci dezile~i patru- zeci denopti atinut petrecerea. $i cenu s-a dat la ospat! Din toate bunatatile, un bob de orez mi-a ramas :;;i mie. IndaUl ceI-ammincat, m-a imboldit un chef devorba cumn-ammai avut nicio- data. $i a:;;as-a facut ca m-ampomenit spunindu-va povestea marului care ride ~i amarului carepllnge. p 0 V EST E A BA BEl $1 A COCO$ULUI r - r raia odaia 0baba singura pelume. Adica, la drept vorbind, nu era de tot singura. Avea pe cineva: un coco',).Unul 1"0;:;. Cu el vorbea, cu el se sfatuia, cu el i:;;iimpartea :;;ipiinea, :;;igrijile gospo- dariei. $i 0 ajuia coco;:;ulla treburi mai abitir ca un om. Pina ;:;i vreascuri din padure tot el ii adueea. Nu ',)tiucum fa- cea, dar izbutea in toate. intr-o zi babuta seotoci prin tot bor- deiul, doar-doar a mai gasi vreun lucru de vindut, sa-;:;i faca rast de ceva bani, di iarna batea la u~a9i ei n-aveau de l,ici unele. $i tot ci:iutind9i cautlnd, gasi intr-un ungher 0I?ascilciata I?i crapaHi eavai de ea. 0lua I?i0scoaseafara, in curticica, I?i aUt 0~terse de praf, aUt 0 unse I?i 0 lustrui, di nici nU-l?i dadu seama cind se facu noapte. Atunci se gdibi saseducii laculcare, dici adouazi era tirg ~i voia samearga ~i ea, eu~aua. Dis-de-dimineata, cind setrezi, ingheta in a~ternut: nu auzise cintatul coco~ului, cadeobicei. Alerga nauca la cotet, cote- tul, pustiu. Rascoli curticica, discoli bor'- deiul, nici urma de coco~. Ba, canecazul sa-i fie mai mare, ~i ~aua pierise. Gasi doar opaitul - pe car~, pesemne, de oboseala, n uitase afara - I?iatita tot. . Incredintata ca un omhain Ii furase peste noapte ~i coco~ul ~i ~aua, matu:?a incepu sa boceasca. $i boci ~i boci pina nu mai avu nici lacrimi, nici glas. Se tiri cumputu in bordei ;;i boli de inima rea. In vremea asta, oare ee se petreeuse ell coco~ul? Cind mijira zorile, se scula, dal' al'un- cindu-~i ochii in cUl'ticica, ii pieri pofta de cintat: opa- itul era rasturnat, iar ~aua, nadejdea babutei pentru iar- na, erafacuta scrum. Casa-~i fereasca sta- pina desuparare, co- co~ul, nici una, nici doua, cu ciocul dupa ce drumul! un sac, viri ~aua arsa in el ~i, indrepta opaitul, pe-alCl ti-e Tocmai la tirg se mai opri. Aici a~tepta, a~teptaprintre ceilalti ne- gustori pina ce un bogatan prinse sa-l iscodeasca: Ai ceva de vinzare in sac? Am! se grabi sa raspunda coco~ul. Ce? - Daea te uiti, ecarbune. Dad!. nu te uiti, eaurul eel mai eurat. - ~i cit vrei pe marfa ta? - Sacul asta plin eubani. Crezind ca.-i vorba de cine ~tie ce lucru fermecat, carE-O sa-I sporeasca ~i mai mull avutuI, bogatul nu statu 0clipa pe ginduri. Se duse intr-un suflet acasa, puse bine ,saua $i, umplind la loc cu bani sacul, il dadu coco~ului eare-~i lua pe data tiHpa~ita. Cind se dumiri omul c-a fost tras pe sfoara, pe eoeO$ ia-l de unde nu-i! Ce, doar un eoco~ro~exista pe lume?! Iar babei nu-i veni sa creada cind i~i vazu coco~ul din nou acasa, ba inca ~i e-un sac plin eub~ni. De-atunei bo"rdeiul li seumplu debunastare. Caci banii i-au inchis frumu~el intr-un sipet ~i cind Ii imbulzeau nevoile, deschideau sipetuJ ~i treeeau hopu1. ~i a~a traira ei deasupra necazurilor, \clltte ziik llllDalii.. atWl!1l1I m: m1!I !lt1te " lDJri pu1IDe. a~ lllilll!llI1Dalii eii aur jfjj p1lll1t1ll!1t :s at va SPW la.. Dfum ft' ~;fu fure ii I DBe : mUll e a1 lillll.1ll1" 1lI11lD.111ille aill trallill" 1!lllilllllill e aill celli care ~e J P'We s ;!tte at l!l!llarii deprtre. P 0V EST EA" L U I A TOG L U $1 A LVI GULHAN!M D~mult de tot, in vremi indepartate, traia un padi~ah. !n ziua in care ii aduse _pe lume un fiu, imparateasa muri. $i cum, in aceea~i clipa cu feciorul de padi- ~ah, se nascu, in grajduri, un minz, ba- iatul fu hranit cu lapte de iapa pina ajunse la virsta sa manince de toate. Astfel se facu ca- printul se simtea legat de minz cu 0 dragoste de frate. Iar oamenii, ~tiindu-i povestea, Ii dadura porecla de Atoglu - Fiul Calului - 9i a~a ii ramase numele pina astazi. Trecura zilele. Atoglu deveni un W i.- cau voinic ~i neinfricat. Minzul de odi- nioara era acumun cal iute ~i puternic. Padi~ahul I~i lua 0 noua sotie, care piz- muia tot ce-ar fi Eutut sa-i aduca aminte deprimaImparateasa. E lesne deIntelesca Atoglu Ii stiHea ca un ghimpe In inima. Intr-o buna dimineata, dnd mai Inainte de-a pleca la medreset, Atoglu trecu, ca de obicei, sa-~i vada calul, acesta 11In- tlmpina cu un nechezat de bucurie, In timp cedin ochi ii picurau lacrimi. - 0, frate, ce-i cutine? semira Atog- lu. Pentru ce~i te bucuri ~i pIingi? - Astazi Imparateasa, printr-o sluga credincioasa ei, apus la calemoartea ta. M-ambucurat cate-amvazut, dar, amin- tindu-mi ce te a~teapta, am pIins. - N-ai grija, 11lini:;;ti printul. N-am sa ma dezlipesc toata ziulica de llnga padi~ahul-tata ~i raul n-o sa rna atinga. VazIndu-~i planul zadihnicit, Impara- teasa se dadea de ceasul mortE. Atunci sluga ei Ii spuse: - Degeaba te mai framinti, stapina. Cit traie~te calul lui Atoglu, n-o sa iz- butim. Isprave1?teintii cu calul ~i apoi u~;orii venimdehac 1?iprintului. Peste citeva zile,. ducindu-se la me- drese, Atoglu trecu iar sa-~i vada calul, care il primi din nou pllngind ~i bucu- rindu-se in acela~i timp. - Ce ai, calutul meu? Atoglu. De data asta ce pa~te? - Ei, bunul meu stapin! De bucurat, ma bucur ca ori de cite ori dau ochii cu tine. Dar teama mi-e ca mai mult n-am sa te mai vad, ~i de-asta pllng. - Cuma$a? - Imparateasa ahotarit moartea mea, ca sa-i fie mai u~or sa loveasca in tine. Cind ai sa-mi auzi nechezatul, sa ~tii, stapine ~i frate, caimi iau ramas bun de la tine pentru totdeauna! - Omvedea noide-i chiar a~a! spuse Atoglu ~i pleca la ~coala. Dar, tocmai cind hogea il puse sa ci- teasca din Coran, se auzi un nechezat aUt de puternic, incH zanganira geamu- rile medresei. Amintindu-~i de spusele calului, Atoglu seridica ~i dadu sa fuga il mingiie suparare te afara. $i cumhogea Ii statea in drum, printul il pali euhangerul dela~old~i, trednd peste trupul lui, goni spre graj- duri. Aici, ee sa vada? 0 mu1time de slujitori, eu fete erunte i;'i iataganele ridieate, se imbulzeau in jurul ealului sau trintit la pamint i;'ilegat fedelei;'. - A~teptaW Ie striga Atoglu. Lasati- masa-l mai inealeeadata, ~i-apoi faeeti eevreti ~i euel, ~i cumine! Cind i~i simti stapinul in spinare, caIul pareaprinse aripi. Se smuci zdravan de rupse legiHurile de la'picioare ~i, avin- tlndu-se in inaltul eeruIui, disparu in nori. ...Se oprira departe, pe 0 poiana in- tinsa, numai iarba ~i lori. - lata-ne seapati de urgia imparate- sei, stapine ~i frate! Tuinsa, dragul meu, ai a vina grea de ispa~it: ai luat viata unui am nevinovat, a hogei. 0 vreme va trebui sa rataee~ti singur prin lume, supus Ia fel de fel de incereari. In tot acest rastimp al .pribegiei tale, ajutor nu pot sa-ti mai dau. Totu~i, ia capastrul asta. Poate caodata ;;i odata 0sa-ti prin- da bine. :;;i-acumne despartim! :;;i calul se facu nevazut. Singur, ingindurat, Atoglu 0 lua pe jos, prin meleaguri necunoscute. $i co- linda, ;;i colinda pina ajunse pe malul unei mari necuprinse. Ostenit, se cuibari pe nisip ~i adormi. La miezul noptii un vuiet surd 11trezi din somn. I~i arunca ochii spre mare ~i ramase inlemnit: din valuri ie~ea0herghelie decai. Toti erau albi, albi de tot, ca fulgul de omat, in afara de l.lnul singur. Acesta, negru ca pana corbului, avea in frunte 0stea ar- gintie care stralucea in lumina lunii de te orbea. Sarind ul?or peste ape, caii ve- nira la tarm l?i impral?tiindu-se printre ierburi l?i tufil?uri, pascura pina in apro- pierea zorilor, cind se intoarsera $i fura inghititi de valuri. Prins ca intr-o vraja, Atoglu a~tepUi infrigurat sa vina din nou noaptea. Cind caii, iviti iara~i din valuri, atinsera tarmul, el se ridica in picioare ~i iute ca fulgerul zvirli capastrul pe grumazul armasarului negru. Acesta, cu fruntea plecata, pa;;i supus in fata printului, ur- mat indeaproape de intreaga herghelie. - De-acum incolo sintem ai tai, sta- pine. Poti face cu noi ce vrei. Te-om urma pretutindeni, dar nu de buna voie. Caci dragi ne sint grajdurile noastre de margean din fundul marii, dragi, tainui- tele noastre tinuturi. Mai bine, rogu-te, daruie;;te-ne libertatea :;;~no~, la orice chemare ata, iti sarimin ajutor. E des- tul satii in mina un fir depar din frun- tea mea,ca eu, cu toata herghelia, iti implinim orice porunca. - Sa fie dupa voia voastra, hotari Atoglu :;;i luind un fir de par argintiu din fruntea calului, U ascunse cu gnp, in timp cecaii searuncadi in mare, mis- tuiti deape. Dimineata, Atoglu pomi sapribegeasca mai departe. Merse ce merse pina ce dadu de 0padure. A:;;ezatla umbra sa se odihneasca, auzi un fi:;;iit: era un ~arpe care se strecura tiptil spre cuibul unei pasari, sa-i manince puii. Atoglu nu statu 0 clipa,pe ginduri. Lua 0 sageata din tolba, i~i incorda arcul, ochi ~i trase in capul ~arpelui, care ramase mQrt pe loco - Sa traie~ti, Atoglu, ca mult bine mi-ai fclcut, ii grih pasarea-mama. DE noua ani de zile n-am apucat sa-mi vad un pui mare, din pricina tilharului ucis detine. De-acumincolo, datorita tie, toti puii mei or sa tniiasca. Tine pana asta. De cite ori ai sa fii la strimtoare, ia-o ~i ginde~te-te lamine, ~i toata pasarimea, deaici ~i aiurea, 0 sa alerge sate ajute. Atoglu mai zabovi in padure, de se odihni, ~i pled iara~i mai departe. Dupa zilesi ziledeumblat, ajunse intr-o cetate. olua agale pe strazi, sa cunoasca locu- rile ~i oamenii. Cind trecu prin fata seraiului impara- tesc, vazu adunata acolo 0 multime de barbati. Amestecindu-se printre ei, in- treba pe unul: - Ces-a intimplat? - Fetele padi~ahului nostru - trei la numar - i~i aleg azi soW . Toti barbatii neinsurati din tara au venit buluc sa-~i incerce norocul. Vorba aceea: ,,~tie ea musca ce e dulce". Nici nu-~i sflq i omul bine spusele, ~i strajerii deschisera portile din piatra alba, diiltuiiii, ale seraiului, liisind sa treaca afara mai intli pe padi~ah, apoi peceletrei fete, frumoase intre frumoase. Ele venira spre multimea de bihbati, in mina' cu vase de aur pline cu apa de trandafir. Una din fete, apropiindu-se de unfecior chipe$ si, dupa cum11arata im- bracamintea, ~i deneam, 11stropi cuapa de trandafiri. - Ural izbucnira sutele de VOCI. lar crainicii vestira: - Cea mai mare fiicii a padi:;;ahului nostru va lua desot pefiul mai marelui vizir, primul sfetnic al tarii! A doua fata se indrepta spre alt fla- cau, la fel de bogat inve$mintat ca pri- mul, $i il stropi cu apa de trandafiri din vasul sau. - Ural strigara iara~i oamenii. lar crainicii vestira din nou: - Fiica mijlocie a padi$ahului nostru si-a ales de sot pe fiul marelui nostru vistiernic! Mai ramasese mezina. Ea pa~i pina in dreptul lui Atoglu $i-l stropi cu apa de trandafiri. - Ce ru~ine! se ridicara din multime glasuri minioase. GUlhanim sa se in- joseasca intr--atit incit sa vrea de sot un ceq ;etor pribeag! Cad oamenii judeeau dUpEistraie, ori ve~mintele ~i inealtarile lui Atoglu erau numai zdrente eolbuite. - Mai ginde~te-te, fiica mea! 0imbie padi~ahul. Recunoa~te c-ai gre~it ~i te voi ierta. Alege-ti un alt mire, vrednic de tine, ~i eu eeq etorul. 0scoatem noi la capat. Ii damcitiva banuti ~i ne mai saruta ~i mina. - Peel 11vreau debarbat, tata. N-am gre~it de loc, a~a-mi spune mie inima. La un semn al padi~ahului, strajile vestira peste capetele incremenite ale adunarii: - Mezina padi~ahului nostru sevain- soti cu un strain pripa~it nu se ~tie de unde. MEne se va savir~i nunta intreita a domnitelor noastre! La nunta, mezina ~i Atoglu fura a~e- zati la coada mesei, printre lautari ~i slugi, in timp ce celelalte doua perechi erau tinute lalocul decinste, de-a dreap- ta ~i de-a stinga padi 9 ahului. Spre sfiq itul petrecerii, padi~ahul in- cuno~tiinta mesenii ca daruie~te celor doua fiice mai mari ~i sotilor lor cite un palat, la alegere, ~i atltea avutii, in- cit sa p<3atatrai in bel~ug imparatesc 11eamde neamul lor. Iar lui Giilhanim ~i Atoglu, Ie porunci sa stea in grajd, laolalta cu vitele. ;;i citeumilinte nu indurara Atoglu cu printesa lui! Nu era zi in care sanu fie tinta batjocurilor cumnatilor lor ~i a padi~ahului., ba ~i a curtenilor!Ei insa rabdau totul cu seninatate ~i amarul Ii lega ~i mai strins unul de altul. A~atrecea timpul. ;;i separea canimic n-ar patea schimba urgisita soarta a ce- lordoi tineri, cind, pe nea~teptate, zile grele se abatura asupra imparatiei. Un padi~ah vecin, care de mult rivnea la tara socrului lui Atoglu, parni in frun- tea unei o~ti mai numeroase cafirele de iarba. Zdrobind orice incereare de im- potrivire din drumul sau, se indrepta, cumplita amenintare, chiar asupra cetatii. Padi~ahul-socru i~i aduna in graba curtea ~i armata ~i iesi sa-l intimpine pe vraj- ma~. Cind' trec~ra prin dreptul grajdului, cei doi gineri mai mari ai padi~ahului, care-~i intovara~eau socrul,' strigara in batjoeura: . - Ei, grajdare ~i ginere de padi~ah, tu nu vii lalupta? Cum0s-o scoatemla capat fara un voinie eatine?! - Vin, vin! Ie raspunse Atoglu ~i 0 lua pe jos in. urma armatei, in risetele curtii. Cind ultimul om din oaste pieri din fata ochilor sai, Atoglu se opri ~i dupa ee, uitindu-se in toate partile, se inere- dinta ea e singur, scoase din sin pana data de pasare ~i firul argintiu de par dat de padi~ahul cailor. - Porunce~te, stapine! graira laolalta pasarea ~i armasarul iviti cadin pamint. - Tu, pasare, cheama-tl toatesuratele, iar tu aduna-ti caii eei mai eurajo~i, eu caHireti eu tot :;;i alergati dimpreuna la locul bataliei. Laun semn al meu, napus- titi-va ea 0 vijelie asupra du~manu1ui I;>i zdrobiti-1! Apo'i plecati 1<..rostul vostru. - Dar tu, stapine? indrazni sa in- trebe armasaru1. - Lupt :;;ieu! - Atunci, imbradi vel;>minteleastea - :;;i iiintinse un rind de straie scumpe, stropHe cu aur :;;i perle - incaleca pe mine :;;i-ti fagaduiesc cea mai stra1ucita izbinda din cite acunoscut vreodata tara asta! Cind Atog1uajunse pecimpul de1upta, soarta biltaliei parea pierduta :;;i insa:;;i viata padi:;>ahului-socruera in primejdie. - Inainte! stl'iga Atog1u :;;i,rotindu-:;;i infrico:;;ator sabia pe deasupra capetelor vrajma:;;ului, se arunca in mijlocul v11- toarei, urmat de sute de ca1areti pe ar- masari a1bi, in timp ceun nor de pasari deprada tabari asupra du:;;manului, luin- du-i vederea :;;inaucindu-l. ~i zvonu1ba- tiHiei se ridiea eumplit eeasuri intregi, cutremurind ~i eerul, ~i pamintul. Spre seara, zarva sepotoli. Vrajma~ul, gonit, fugea spre tara sa, fara sa se mai uite inapoi. Padi$ahul-soeru se uita dupa flacaul eare-i seapase ~i viata, ~i impa- ratia. Cind 11gasi, ranit la bratul drept, lua batista sa ~i-i lega el insu~i rana. - Cere-mi oriee, straine, pentru aju- torul tau. Nici 0rasplata nu eprea mare. - Vreau numai dragostea ta parin- teasea, padi~ahule, spuse Atoglu ~i dind pinteni ealului, se indrepta spre casa. Mai inainte de-a ajunge la grajduri des- ciHeca ~i i~i imbraea iar straiele sale ponosite de omsarae. Frint de oboseaUi ~i de durerea pricinuita de rana, adormi indata, fara sa apuee sa sehimbe 0yorba eu GUlhanim. A doua zi de dimineata, cind aeeasta se duse la ci$mea, in rind eu slugile, ea saspelelegaturile" insingerate alelui Atog- lu, auzi pristavii impariite$ti strlgind: - Cinecunoa~teundeseafla voinicul care ne-a scapat tara de du:;>man,ori macar :;;tieunclee batista eu care padi- ~ahul nostru i-alegat rana, sadeaIndata devstemaritului nostru stiipin. Tulburata, printesa mezina eauta prin- tre rufele din co:;;9i eu batista tatalui sauInmlna alerga intr-un suflet laserai. - Batista ta, tata... - Chiar ea e! Repede, de unde-o ai? grai padi:;;ahul nerabdator. - Era la barbatul meu., pe rana... Dar GUlhanlmnU-:;;isflr9i vorbele, ea padi 9 ahul, in marea-i graba, 091luase spregrajduri. Dinu:;;aii zlmbeaAtoglu, in straiele stralucitoare din ajun. - Tu?! zise uluit padi 9 ahul, reeunos- dndu-l. - Eu, tata. - Putea--vei oare sa ma ierti! mai zisepadi:;;ahul.$i adauga: Nunumai dra- gostea mea parinteasca, ci 9i Imparatia mea ti-o daruiesc, ca ~tiu ca va fi in miini vrednice! ... A~aluara sflq it zilele maharite din viata viteazului Fiu al Calului. La!' Ie urmara multe, muIte altele, mai toate insarite, caci lui Atoglu ii fu harazit un tl'ai indelungat ~i lin, alaturi de GiHha- nim, sotia-i draga, ~ivegheat decalul-frate care, cind trecu sarocul incercarilor? se intoarse la el pentru totdeauna. 1) it ovestea ce urmeaza s-a petrecut de mult, demultoPe atunci sita cernea paie, cioara vindea carbuni ~i magarul, sare. Vezi bine, cite n.u se puteau Intimpla atunci! De unde ~tiu eu toate astea? Mi Ie-a povestit 0bi'itrina care, ~i ea, Ie~tia de copilita, de Ia 0 batrina eoclita. ~i aceasta, cine mai ~tie de Ia cine Ie au- zise!... Dar mai bine sa Iasamvorba :;;i saascultam povestea. A fast odata ca niciodata. A fost odata un padi~ah care avea trei feciori. Clnd Ie veni sorocul, li Insura pe rind. ;Biiiatul mai mare Iua fiica unui alt pa- diiah ~i pleca in tara acestuia, sa Im- parateasca. in locul socrului sau, batrin. MijloGiul, 0data cunevasta, primi in dar ~i 0tara pe care s-o cirmuiasca. Ramase acasa numai mezinul; el trebuia sa sta- pineasca mo~ia strabuna, cind tatal sau sevafi sfir~it. Intr-o zi, pe cind printul se afla la vinatoare, prin fata I i trecu, iute ca 0 sageata, 0 caprioal'a. Se lua dupa ea in goana calului, dar la 0cotitura caprioara intoarse 0 clipa capul ~i-l privi in ochi, apoi se mistui in codru. Printul simti deodata cum 11 napade~te 0ciildura in inima ~i ~opti fara voie: "Ah! De-a1$pu- tea intllni 0fata cu ochii umezi ~i bllnzi caai caprioarei, a:;;purta-o in suflet, sta- tornic, toata viata!" Mai rataCi el incoace ~i incolo, in mreaja unui dol' nedeslu~it ~i pina la urma hotari sa se intoarca acasa. Dadu pinteni calului ~i cum tocmai trecea pe sub ni~te copaci mai jo~i, 0 creanga n ~fichiui peste obraz ~i 0piditura desinge dizu peste omiHul neatins. Din nou sus- pinaprintul: "Ah! Demi-ar fidat sii vad o fata cu fata alba" ca neaua ~i buzele ro~ii ca piditura de singe cald, a~in- dragi-o pe ea ~i' numai pe ea, cite zile a~trail" Din clipa aceea, printul nu-~i mai .afla lini~te. Tinjea dupa fata pe care 0pli:is- muise inchipuirea lui infierbintata. Ce n-a fikut padi;;ahul-tata sa-i intoard. gindul! Zadarnic insa; baiatul se topea pepicioare. Dindu-~i seama canimic nu e in stare siH sUivileascadorul, tatal ii dadu invoire sa Sedud in lumea larga s8.-t?icaute mireasa. dupa. imboldul inimii. $i mezinul pledi. Merse el mult, mult, cutreiera meleaguri care mai de care mai straine, intllni in calea sa sute :;;i mii defete, dar nid una nu sepotrivea cu cea din gindul sau. Dupa zile ~i zile de colindat fara ragaz, se opri istovit in fata unei ci:;;mele.0batrina mica, midi, stafidW i :;;icocirjata, setrudea sala apa intr-un ulcior. e u toata osteneala lUl, printul sari 8-0 ajute. Umplu ull;:iorul intr:-o clipita ~i-i spuse: - Lasa-ma sa ti-1 duc eu aca5a, ma- tu~ico, Eu tot sint In drumetie, fara nici un rost. Te petrec pe tine ~i-apoi imi vad dedrum, Ajun~i la coliba ei, Mtrina il ospata cuceavea~i eamai bun ~i nimbie sa-~i spuna aleanul care-l face sa ratikeasca prin 11.lme.Cind baiatul sflr~i depovestit, ea lizise: - Uite ce-i, fatuI meu, eu is saraca :;;imare lucru n-ama-ti cia. Dar cumnu vreau-cu nici un chipsapled delamine cu mina goala, ia toiagul asta al meu :;;itred in curtidca din spatele bordeiului. Acolo e un portocal. Arunca toiagul in crengile lui :;;i cite poame or cadea, sint ale tale. Printul 0 asculta :;;i peste' putin veni inapoi cu trei portocale. - De-aeumineolo, mai grai batrina, numai detineatirna safii fericit ori ba. Intoaree-te lini~tit aeasa ~i tine bine minte: sa.nu eoje~ti portoealeledecit in preajma unei ape, altminteri nu. Daca ai safaci a~a,0sa-ti fietarebine. Daca n-ai safaci a~a, 0satedHe~ti amarmc. $i-aeum, drumbun! Printul 0luasprecasa, dar cumcalea era lunga :;;i soarele dogOl'anaprasnic, uitadespuselebatrinei lji scoasedin sin o portoeala., sa:"~iastimpere setea. Abia apueas-o eurete decoaja. ramasem- m1irmurit: din portocalaie~i 0zinafru- moasaca insu;;i visul sau. "Apa!" ljopti eastins, dar cumjur im- prejur nu erau decit coline sterpe ~ pustii, ~i nici 0 picatllra de apa" zina inehiseochii lji,euuno&t, pi~. Abatut, printul plec~roai depart. ro- sa nerabdarea ii dadea mereu tircoole.. "Dare ~i dintr-a douaportocalava i~i ozina?"setotgindeael. Nemaiputindu-:se Infrina, coji inca 0 portocaHL Se arata o altii zina, aidoma primei, dar ~i ea pieri, pentru caprintul nu avu strop de apa sa-i dea. Invatind, insfir~it, ceinseamnii puterea stiipinirii, printul i~j struni simtiimintele; a$tepta sa fie in preajma unei ape ~i numai atunci se incumeta sa ll1cerce daca:;;iin ceadeatreia portocala seafia o zina. Cind ajunse linga un izvor se opri :;;i desfacu cu grija coaja ultimei portocale. Dintre feliile ei seivi 0zina pardi mai frumoasa cacelelalte doua. "Apa", ceru ea :;;ifeciorul de padi:;;ah ii dadu sasoarba apaproaspata. Pe data zina se insufleti,. iar printul nu :;;tiace samai facadefericireca-:;;i atinsese visul. eu dragoste, prinse zina de mina $i 0 saltain :;;a.Astfel caHiriraalaturi tot res- tul drumului :;;i"fiecareclipacetrecea ii apropia :;;imai mult unui de. altul. Nici nU-:;;idadura seama cum:;;i dnd se pomenira la hotarul imparatiei padi- :;;ahului-tata. 0 fintina, umbrita de un pin stufos, despartea tara Sa de tara vecina. Printul, carevoiasa-:;;iaduca iu- bita in seraiul parintesc cu toata stra- lucirea cuvenita, sui pe zina in pin, sa stea pina s-o in- turna el cualaiul de nunta cerut de da- tina. Abiadisparu fecio- rul de padi~ah ~i la fintina se ivi 0 fa- ta udta, udta cum nid nu sepoate inchipui. Era din impa- ratia vedna ~i venise cu ulciorul, dupa apa. Aplecindu-se deasupra fintinei, vazu chipul minunat al zinei oglindit alaturi de al sau ~i seinvineti de duda. Pizma Ii crescu dnd i~i arunca privirea spre copac ~i dadu cu ochii aievea de fap- tura din el. Cu glas prefacut cit mai dulce, intreba pezina cecauta in copac. Cumaceasta Ii povesti totul, fara nici un ascunzi~, pe loc in mintea untei in- coW un plan. - Oh! ce viata fericita te a~teapta! ziseea. ~i cefrumoasae~ti!A~da orice ca satepot vedeamaide aproape.Rogu-te, da-te putin jos din pin, sa starn nitel de yorba. Vrei? Lipsita de arice banuiala, zina cobod din copac ~i se apleca deasupra fintinei, sa-~i racoreasca fata cuapa. AUt a~tepta urita! 0imbrinci in fintina cutoata pu- terea ~i seurea eain pin, in locul zinei. Acoloundezinapieri, inghitita deapa, rasari 0 floriciea alba, eristalina ea la~ erima $i tare inmiresmata. Nu treeu mult ~i tropote de eai se auzira din ee in ee mai deslu~it: era printul, urmat de eurteni. Venea sa-~i ia mireasa ;;i s-o infiiti~eze padi~ahului- tata. Cind din pin se dadu. jos fata eea slutii, ineremenirii eu totii. "Oare pentru o pocitanie ea asta a eolindat atlta?" murmurara oamenii. Maiuimit decit toti era insa printul insu;;i. Totu~i nu zise nimie ~i urea urita pe cal. Dar, cind sa pIece, privirea-i fu atras~defloriciea cea alba. 0 lua ~i ~i-o puse linga inima, induio~at fara sa :;;tienici el pentru ce anume. La imbel:;;ugata masa imparateasca, urita, pricepind ca chiar zina, preschim- bata in floare; se odihnea linga. inima printului, n ruga cu viclenie: - Dragul meu logodnic, fa-mi hatirul $i da.-mi mie floarea pe care ai luat-o delafintina! Cumnusecuvenea sase impotriveasca dorintei logodnicei sale, printul ii intinse floareapecareurita 0strivi intre degete, cu ura, :;;i 0 arunca pe fereastra. Pe locul unde dizu se ivi ca din pamint 0 pasare, cu penele stralucitoare ca cele mai curate nestemate. Lovind de citeva ori vazduhul cu aripile, pasarica i:;;ilua zborul 9i se facu nevazuta. A doua zi, dis-de-dimineata, cind gra- dinarul ie:;;isaudeflorile din jurul pala- tului, pasarica 11urmari ca0umbra, ciri- pind intr-una. -- Cetot tetii dupa mine? Vrei ceva? mormai ursuz omul. Ceface printui? intreba pasarica. E bine, sanatos. Dar logodnica? - Sta inchisa in iatacul 'Ell Zice ca daca n-a s-a mai vada saarele, din tuciurie a sa se faca iar alba ca amatul, cum a fast mai inainte. Nunta s-a aminat pina atuncea. ' Pasarica film din aripi ~i?a~ezindu-se pe un trandafir, dnta de dteva ari cu jale, apai h;i lua zbarul :;ddisparu. urma ei, trandafirul pe care statuse se vesteji pina la radacina. $i astfel, rind pe rind, se uscara mai taate flarile din gradina. Caci in fiecare zori de zi pasarica venea in gradina, il Intreba pe gradinar despre.print :;;i 10- godnica lui, popasea' pe cite a floare, i:;;i dnta cintecul ei deamar :;;ipleca. $i era destul sa atinga cu aripa a floare, cape data aceasta seve:;;tejeaca arsa, :;;iorice i-ar fi Hicut gradinarul, nu-~i mai re- venea. Taate mersera a~apInain clipaIn care printu1 baga deseama urgia din gradina. Foedesuparat, chemala el pegradinar, hotarit sa-l pedepseasca stra~nic pentru lipsa lui de grija. Cind insa afla ade- varul, porunci sa se unga cu cIei puti- nele tufe cuflori caremai ramasesera ~i, inainte derevarsatul zorilor, se puse el insu~i la pinda. Pasarica veni, ca de obicei, dar cind se a~eza pe-o floare, nu se mai putu desprinde sa zboare. $i oricit se zbatu ea, printul izbuti cu w;mrintas-o prinda ~i s-o duca in serai. Auzind cele intimplate, logodnica lui, pricepind cazina este totuna cupasarica prinsa, incepu sasevaiete: - Vai, printe, printer Dad vrei sa ma vezi mai degraba cea care-am fost cind m-ai cunoscut, porunce~te sasetaie pasarea asta, s-o maninc fripta! Simt ca a~as-or dezlega toate vrajile care mi-au preschimbat chipul! Plin de).'ladejde,printul ii facupevoie ~i dadu pasarica pe mYnabucatarului. in vreme ee aeesta 0 jumulea, 0 pana fu luaUi de vint I;>idusa :;;i dusa pina la coliba padurarului de la marginea pa- durii. Vazind pe pervazul ferastruicii sale pana care stralucea ea stropita eu aur, padurarului nu-i veni s-o arunce. o lua I;>i0pUSt;bine pe masuta scunda din odaita I;>inumai dupa aeeea pleea la lueru. Cind se intoarse seara acasa, trudit ca vai de el, ee-i vi:izura oehii? Casuta ii stralucea deeuratenie, in vatra pecare-o lasase rece se alergau vesele flaearile, in timp eepe plita ulcele eu bucate sfi- riiau de-ti era mai mare dragul. - Mai, mai, cine sa fi faeut toate astea? se intreba nedumerit omul, dar oricit il;>icazni mintea, oricit scormoni prin disuta, nu gasi nimie care sa-l ajute sa inteleaga ceva. Zilele urmatoare se intimpHi la fel. -Atunci, ce-i trecu prin cap mOl;>neagului? Se prefacu ca pleadi in padure, ca de. obicei, dar sepiti afara, In dreptul u~ii. $i cumauzi mi~careIn casuta, buzna ~i el lnauntru. Se trezi fata In fata cu 0 fata frumoasa, frumoasa, care tocmai se pregatea sa-i deretlce prin casa. - Nu ma alunga, draga batrine, grai fata. Slnt pribeaga, 0 straina fara ada- post. Lasa-maIn casata~i eu, In schimb,. amsatelngrijesc cumm-oi pricepe mai bine! Padurarul, fire~te, se lnvoi: cine se lmpotrive~te dnd e yorba sa-~i schimbe traiul rau pentru unul mai bun?! ... Timpul se scurgea tihnit In casuta de la marginea padurii, pina lntr-o zi dnd printul, satul satot stea ferecat In serai a~teptind fericirea pierduta, ie:;;isa seplimbe. Selasa inserarea; prin feras- truica casutei padurarului, opaitul lumina blind, ca 0 chemare. Printul seindrepta agale intr-acolo. Abia pa9i pragul ~i ramase ca trasnit; inaintea sa statea Insa9i zina din por- tocala, frumoasa aidoma visului sau, cea .pentru care ratacise prin lume i?ipecare opierduse atlt derepede! ovreme ii pieri glasul, atit detulburat era. Apoi, venindu-:;;i in fire, 0 prinse de mYna cu aceea~i dragoste navalnidi de altadata :;;i 0ruga sa-i dezvaluie ce sau cinei-a despartit atita vreme. Cind afla din gura ei cums-au petre- cut Iucrurile, printul alerga mai intii de-o izgoni inapoi in tara ei pe urita care se furi:;;asetilhare:;;tein seraiul sau :;;iapoi seintoarse in disuta padurarului :;;ii:;;iIua"adevaratamireasa. $i zina din portocala avu parte de 0 viata lunga :;;i fericita, alaturi de sotul ei care 0iubi credincios pinala moarte. In amintirea zilelor tineretii, prin- tul, devenit padi:;;ah, puse de se ridica, pe locul fintlnii urgisite de la hotarul imparatiei, 0alta, frumoasa, toata numai ~i numai din marmura alba. Pe ghizdu- rile ei, un vestit cioplitor in piatra dal- tui povestea pe care ati auzit-o, inche- ind-o eu 0 zicala .din batrini: "Omul, daca iube~te trandafirul, trebuie sa-i iu- beasca ~i'spinii, cad din tufi~ul plin de ghimpi cre~tefloarea care 11incinta". MaruI care ride ~i marul care plinge 3 Povestea babei ~i a coco~ului 19 Povestea Iui Atoglu ~i aIui Giilhanim 25 Zina din portocaHi 44