.....................
Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scald,
Turnuri ca facle negre trsnesc arznd n vnt Prin limbile de flcri, ce-n valuri se frmnt,
Rcnete, vuiet de-arme ptrund marea cea cald,
Evul e un cadavru, Paris - al lui mormnt.
Pe stradele-ncruite de flcri orbitoare,
Suii pe baricade de bulgri de granit,
Se mic batalioane a plebei proletare,
Cu cume frigiene i arme lucitoare,
i clopote de-alarm rsun rguit.
Ca marmura de albe, ca ea nepstoare,
Prin aerul cel rou, femei trec cu-arme-n bra,
Cu pr bogat i negru ce pe-umeri se coboar
i snii lor acopr - e ur i turbare
n ochii lor cei negri, adnci i desperai.
O! lupt-te-nvlit n pletele-i bogate,
Eroic este astzi copilul cel pierdut!
Cci flamura cea ro cu umbra-i de dreptate
Sfinete-a ta via de tin i pcate;
Nu! nu eti tu de vin, ci cei ce te-au vndut!
...................
Scnteie marea lin, i placele ei sure
Se mic una pe alta ca pturi de cristal
Prin lunce prvlite; din tainica pdure
Apare luna mare cmpiilor azure,
mplndu-le cu ochiul ei mndru, triumfal.
Pe undele ncete i mic legnate
Corbii nvechite scheletele de lemn;
Trecnd ncet ca umbre - in pnzele umflate
n faa lunei, care prin ele-atunci strbate,
i-n roat de foc galben st faa-i ca un semn.
Pe maluri zdrumicate de aiurirea mrii
Cezaru-nc vegheaz la trunchiul cel plecat
Al salciei pletoase - i-ntinse-a apei arii