Sunteți pe pagina 1din 8

Socrate a fost "cea mai mare figur a istoriei

gndirii greceti; din el vor deriva, direct sau


prin intermediari, toate curentele ulterioare
ale filosofiei" (L. Robin).
Dei mult vreme eclipsat de mult mai prestigioii lui succesori : Platon si
Aristotel, Socrate rmne omul care a marcat un adevrat punct de cotitur n
filozofia, religia si etica greceasca. Socrate este personajul obscur si
contradictoriu ce ntruchipeaza cel mai fidel, geniul firii greceti.
Imporana filosofiei socratice:
Invtura si metoda lui Socrate au avut o mare nsemnatate;
Socrate este descoperitorul lumii interioare a omului i modalitii
acesteia.
El a lansat o doctrin optimist despre natura omului, capabil, prin
educare, dar mai cu seama prin autoeducare, s se autodepeasc, i s devin
liber, stpn pe propria soarta.
Prin exemplul propriu a contribuit la dezbaterea relaionismului
gnoseologic si moral, la evidenierea valorii tiinei, la cristalizarea chipului
autentic al filosofului. A fost primul care a dovedit ca, n orice timp i loc, n tot
ce ni se ntmpla i n tot ce facem, viaa ne ofer posibilitatea de a filosofa,
adic de a ne apropia de nelepciune.
Socrate a fost vestit prin ironiile sale cu ajutorul crora denuna
prejudecrile contribuind la purificarea interioara. Spunea ca filozofia
ironizeaz, dar nu cu scopul de a-l aduce la neputin pe celalalt, ci pentru a-l
stimula. A folosit ndoiala metodic i nu sceptic. A folosit procedeul inductiv,
practic - general. El este acela ce a controlat coninutul unor noiuni de baza ale
moralei : bine, drept, frumos, datorie.
nvtura i activitatea sa non-comformist a trebuit sa o plteasc cu
viaa Socrate, dup ce a fost acuzat de coruperea tineretului prin nvtura sa a
fost condamnat la moarte i silit s se sinucid.
Conceptia filosofica a lui Socrate.
Socrate n-a scris nimic, tot ce tim despre nvtura lui o tim din
relatrile - adesea divergente - ale lui Platon si Xenofon, nct cu greu poate fi
disociata concepia sa de cea a lui Platon. Nu fcea parte din rndurile sofitilor,
dar avea multe puncte comune cu acetia i era prieten cu cei mai renumii dintre
ei. Asemenea sofitilor, Socrate i el prefera ca n locul unor probleme de tiin
s dezbat probleme de ordin practic privind viaa politic a statului i
problemele morale ale omului, supunnd examenului raiunii obiceiurile si

instituiile. Socrate afirma c singurul lucru pe care l tie cu certitudine este c


nu tie nimic.
Deci atitudinea lui Socrate fa de aceast problem are o insemnatate
epocal n istoria gndirii antice greceti, cci tocmai n aceasta Socrate apare ca
revalorizator al tuturor valorilor tradiionale: frumuseea, bogia, puterea i
gloria, fora fizic i plcerile senzoriale - lucruri ce erau cele mai de rvnit
pentru grecul antic - nu mai au nici o valoare faa de valoarea sufletului
omenesc. Socrate a recunoscut cel dinti valoarea de neegalat a sufletului faa de
bunurile acestei lumi. De aceea grija pentru salvarea sufletului omului este
problema central a eticii socratice. Acesta este i motivul pentru care Socrate
acord o importan capital educaiei, fiindc educaia nu este altceva dect un
"tratament contient" n vederea unui scop al sufletului.
La Socrate, dup cum spunea si Aristotel, metoda inductiv i stabilirea
de noiuni generale mergeau mn n mn.
Pentru Socrate adevrul este n noi, n sufletul nostru. El nu trebuie cutat
n afara noastr. Pentru a ajunge la adevr este necesar s ne cunoatem pe noi
nine, s cercetm cu meticulozitate facultile noastre de cunoatere, s tim
ceea ce putem s cunoatem i ceea ce nu putem s cunoatem i s mai tim ce
trebuie s facem i ce nu trebuie s facem. Socrate aduce n discuie o problem
important, anume c posibilitile noastre de cunoatere sunt limitate i c nu
trebuie prin urmare s ne ntindem cu cunoaterea dincolo de ceea ce nu putem
cunoate.
Socrate ne atrage atenia ca unele cunotine sunt inutile i c este necesar
ca noi s tim ce ne este util, ce trebuie s cunoatem n mod necesar i la ce
trebuie s renunm pentru c nu ne este folositoare o anumit cunotin.
Degeaba spune Socrate "tim noi sa explicm cum se produce ploaia daca nu
tim cnd trebuie sa facem lucrrile pmntului, cnd trebuie s nsmnm i
s recoltm. Deci s ne ndreptm cunoaterea spre lucrurile utile i s evitm
cunotinele fr de folos.".
Scopul acesta, pe care Socrate l propunea cunotinei, anume de stabili
noiuni generale, a fost adoptat att de Platon ct i de a Aristotel i a jucat un
rol hotrtor pentru toata evoluia filosofiei i a tiinei europene. Descoperirea
de legi universale i necesare, pe care o urmresc n toate timpurile moderne
tiinele exacte, st n perfect concordan cu ceea ce voiau n antichitate
Socrate, Platon, Aristotel.
Asemenea sofitilor, susinea c "virtutea este tiina", deci poate fi
nvat de oameni, n schimb, era de prere c tiinele pozitive nu pot garanta

armonia i ordinea social. Pe de alt parte, Socrate practica i el metoda


dialectic, dar nu exerciiile de virtuozitate verbal pur, prin care sofitii
ajungeau la concluziile unui individualism egoist. Dimpotriv, pentru Socrate
exista valori umane certe - dar crora el nu le gsea un fundament raional,
susinnd ca o "voce interioara" l mpiedic de la aciuni rele. De aici deriv
scepticismul su n ceea ce privete actul cunoaterii, cci, n opoziie cu
preteniile enciclopediste ale sofitilor, Socrate afirma c singurul lucru pe care
l tie cu certitudine este c nu tie nimic. Pornind de la faptele cele mai
obinuite, el punea ntrebri (ndeosebi referitoare la probleme morale)
formulate cu mare abilitate dialectic, pentru a-i face s se contrazic singuri, i
astfel s le demonstreze c de fapt nu tiau ceea ce credeau c tiu, dup care,
prin aceeai metoda maieutica ("practica moitului"), sa-i ajute sa descopere ei
singuri adevrurile.
Socrate a trit aa cum a nvat. Viaa lui a fost una cu doctrin moral.
Cnd, condamnat sa bea otrava i ateptndu-i ziua fatal, prietenii i
propuneau n nchisoare s fuga, Socrate a refuzat cu hotrre: el,care toat viaa
nvase pe elevii si s se supun legilor, cum putea da la btrnee exemplul
ru al nesupunerii fa de ele, fr s se fac de ruine? Socrate dialogheaz cu
Crito, prietenul su, i respinge propunerea acestuia de a evada. Socrate a
preferat deci s bea paharul de cucut...
Argumentele lui Socrate:
1. nclcarea legii este un lucru injust, n timp ce respectarea legii este un
lucru just, ntruct legile sunt juste.
2. Legile sunt juste.
3. Legile ateniene sunt juste, chiar dac legitimitatea legii n general poate fi
pus sub semnul ntrerii.
4. Hotrrile judectoreti luate in baza legilor sunt juste.
5. Cnd sunt pronunate, hotrrile judectoreti trebuie duse la ndeplinire.
6. Lipsa de respect fa de hotrrile judectoreti duce la distrugerea
sistemului legislativ.
Maieutica.
Maieutica este arta extragerii unui anume coninut informaional coerent
i corect, dintr-o minte nzestrat care l posed fr a o tii, i care condus abil
prin ntrebri bine formulate, avanseaz progresiv ctre scoaterea la suprafa a
adevrului cutat. Primul i cel mai celebru utilizator al maieuticii este
considerat filozoful antic grec Socrate, dar cu siguran cel care a adus arta
maieuticii la cel mai nalt nivel este Platon, elevul lui Socrate. Maieutica n

semnificaia primar este arta moitului, a aducerii pe lume a noului nscut, n


cele mai bune condiii cu minim suferin.
Problema de cpetenie care l-a preocupat pe Socrate este deci formarea i
natura conceptelor generale, care sunt principiile lucrurilor.
Din acest punct de vedere el nu depete ns cercul de probleme puse de
sofiti, care dealtfel erau ale ntregii culturi elenice contemporane lui, numai ca
rspunsul pe care l d la aceste probleme majore, este diferit de al lor.
Socrate se convinge, dup cum mrturisete singur, c adevrul nu poate fi gsit
n lucruri, ci n conceptele care l conin. Prin urmare el i propune nu studiul
lucrrilor, ci studiul ideilor. Ceea ce l intereseaz pe Socrate este adevrul
lucrurilor care exista i nu lucrurile care exist.
Filosofia lui Socrate avea un aspect formativ pronunat. Pentru Socrate
autocunoaterea este funcia esenial a spiritului.
Prin autocunoatere se realizeaz autodeterminarea. n fiecare om, susine
Socrate, se afl determinarea originar i dac omul i triete viaa n
conformitate cu determinarea originara el devine om deplin, om format.
Desvrirea ns nu se realizeaz de la sine, ea cere autocunoatere i
autoeducaie, prin care se realizeaz autodepirea. Omul trebuie s nfptuiasc
toate acestea pentru a deveni ceea ce trebuie sa fie.
Pentru Socrate, cunoaterea i, n deosebi, autocunoaterea sunt sursa
principal a evoluiei sufletului. Socrate caut s trezeasc dragoste de adevr i
repulsie fa de opiniile neltoare, ndemnndu-i pe oameni s-i salveze
sufletele din neadevr n adevr. Trezirea se producea (sau trebuia s se
produc) prin intermediul interogaiei.
Dialectica lui Socrate e ndreptat spre fundamentarea tiinific
a moralei. Dac omul se conduce de glasul raiunii, el i fundamenteaz
existena pe principiul binelui, iar dac la el nu ajunge acest glas, el inevitabil va
fi nghiit de glasul rului. Afirmaiei sofiste c omul ar fi "msura tuturor
lucrurilor" Socrate i opune idea, c n fiecare om exist aceeai lege moral, pe
care, dac o cunoti, ii spune ce este bine i ce este ru. Afirmaia lui Socrate
c oamenii de la natur sunt toi buni - se sprijin pe legea moral. O alta idee ce
vine n susinerea afirmaiei c legea binelui o purtm n sufletul nostru, e cea
care susine c cel mai mare bine e cunoaterea si cel mai mare ru e ignorana.
Ca si sofitii, Socrate ducea o activitate de iluminare a poporului, ns el
era mpotriva cercetrii naturii i socotea c aceasta este un amestec n treburile
zeilor. Lumea e creat de un Dumnezeu att de mare i atotputernic, nct el
vede i aude totul, se afl peste tot i de toate are grij. Omului i rmne s

ghiceasc voina zeilor, dar nu s cerceteze. Socrate n persoan se folosea de


oracolul din Delphi i regulat aducea jertfe zeilor. n concepia sa moralreligioasa, Socrate se conducea de o voce luntric, care, l instruia n cele mai
nsemnate probleme - "demonul" lui Socrate. Luptnd mpotriva
determinismului materialitilor antici, Socrate lmurete c organele de simt ale
omului au anumite sarcini: ochiului e menit sa vad, urechilor - sa aud, nasului
- sa miroase s. a. m. d.
Prile componente principale ale metodei "socratice" sun "ironia"
si "maieutica " - in ce privete forma, i "inducia" i "determinarea"- n ce
privete coninutul. Sarcina metodei "socratice" consta n cutarea "generalului"
n morala din faptele morale concrete, din analiza i compararea lor. Aici intr n
vigoare " inducia" i " determinarea". Dac "inducie" nsemn cutarea
generalului n binefacerile particulare prin analiza i comparare, atunci
"determinarea" nseamn stabilirea genurilor i speciilor, a corelaiei dintre ele.
Ideile socratice care au fost retinute de viitorii filosofi si au ajuns pina la
noi:
a) recunoasterea ignorantei- Tot ceea ce stiu este ca nu stiu
nimic. Daca oracolul de la Delfi raspunsese, la intrebarea unui prieten apropiat
al lui, ca nu exista om mai intelept, filosoful nu poate face altceva decit sa se
mire. Fiind de buna-credinta, Socrate nu-si poate ignora propria necunoastere
despre care a vorbit atita. Si astfel, devenea clar ca oracolul se insela si un alt
zeu se pregatea sa cada.
b) Este mai bine sa joci rolul victimei decit pe cel al calaului. Adica
este preferabil sa pierzi decit sa cistigi, sa suferi decit sa jubilezi de fericire?...
Logica ne poate scapa, in termini obisnuiti. Cu Socrate insa s-a pasit intr-o alta
lume, intr-o alta dimensiune, in care sensurile initiale isi pierdeau greutatea,
schimbindu-se total, in functie de planul nou introdus al justitiei morale.
Conform acestei novatoare viziuni, era mai usor de inteles de ce, spre exemplu,
un tiran putea scapa nepedepsit, cu toate ca isi atribuise toate prerogativele
puterii,el avea intotdeauna dreptate si nu se insela nicioadata.
c) O alta idee draga lui Socrate, retinuta cu precadere de filosofii
secolelor trecute: Nimeni nu este sau, nu e corupt sau tiranic, de la sine.
Cu toate ca nu se stie cu certitudine ca i-a apartinut intr-adevar lui
Socrate(ea aparind in aceasta forma gratie lui Platon), sigur ca el apela adesea la
ea in toiul discutiilor. La prima vedere, afirmatia pare bizara. Socrate vrea sa ne
faca sa credem ca nu toti, dar absolut toti oamenii se nasc cu dorinta de a face

numai bine. Mijloacele pe care le aleg insa pentru a-l obtine, se folosesc, intr-o
mai mica sau mare masura,de atributele raului.
Din aceasta perspectiva, rautatea unora trebuie inteleasa doar ca o eroare,
o greseala de interpretare, simpla forma de ignoranta, necunoasterea a
adevaratelor valori si lucruri.
Socrate - un model istoric in cadrul filosofiei grecesti
Opera lui Socrate inseamna o dezvoltare noua in dezvoltarea
filosofiei grecesti .Figura stimulatoare si incomoda din dialogurile de tinerete ale
lui Platon, Socrate a reprezentat punctul de cotitura al filosofiei grecesti, prin
care reflectia autocritica asupra naturii conceptelor si gndirii noastre s-a impus
ca preocupare majora alaturi de speculatia si cercetarea cosmologica. Filosofiile
de dinainte de Socrate sunt, la o prima evaluare, mai curnd divergente, pentru
ca, desi n cele din urma n aceeasi finalitate, totusi ele se deosebesc prin faptul
ca fiecare are alta dominanta. Toate filosofiile aduc mai degraba cu tot attea
ipoteze, dar nu toate aceste constructii ipotetice pot fi ntelese ca directii de
evolutie n convergenta. n istoria filosofiei grecesti, momentul Socrate este
momentul luarii de cunostinta de sine. Socrate este totuna cu constiinta de sine a
Greciei si, dincolo de spatiul grecesc, el a trecut n ideea de constiinta critica
ntemeietoare. El este, ntr-un fel, temeiul ideii europene pentru ca e cel dinti
care iese din localismul grecesc si lucreaza cu ideea unei constiinte dincolo de o
cultura
sau
alta,
dincolo
de
un
timp
sau
altul.
Socrate, ca personaj istoric, nu poate fi cu usurinta separat de personajul
platonician, n masura n care exista putine alte surse care sa ne prezinte viata si
nvataturile lui Socrate; una dintre aceste surse fiind Xenofon. Socrate a luptat
ca soldat n Razboiul Peloponeziac si a fost casatorit cu Xantipa, cu care a avut
trei baieti. A fost un om puternic, foarte rezistent si cu totul indiferent fata de
bogatie
si
lux.
Subordonarea tuturor celorlalte preocupari fata de cautarea ntelepciunii este cel
mai impunator exemplu - rareori urmat - de autentic mod de viata pentru un
filosof. Socrate ramne modelul unui mare profesor, desi nu se stie sigur daca a
avut o scoala organizata.
Deci atitudinea lui Socrate fata de aceasta problema are o insemnatate
epocala in istoria gindirii antice grecesti, caci tocmai in aceasta Socrate apare ca
revalorizator al tuturor valorilor traditionale : frumusetea, bogatia, puterea si
gloria, forta fizica si placerile senzoriale - lucruri ce erau cele mai de rivnit
pentru grecul antic - nu mai au nici o valoare fata de valoarea sufletului
omenesc. Socrate a recunoscut cel dintii valoarea de neegalat a sufletului fata de

bunurile acestei lumi. De aceea grija pentru salvarea sufletului omului este
problema centrala a eticii socratice. Acesta este si motivul pentru care Socrate
acorda o importanta capitala educatiei, fiindca educatia nu este altceva decit un
"tratament constient" in vederea unui scop al sufletului. Pentru Socrate intreaga
viata a omului devine o tema mare morala, omul trebuind sa-si daltuiasca
sufletul in fiecare clipa, pentru a putea ca sa realizeze numai binele. Bunuri reale
si rauri reale sint numai cele sufletesti; moartea, exilul, boala si altele nu sint un
rau real, fiindca ele nu pot atinge sufletul; o mare paguba este numai pierderea
sau lipsa stiintei, din pricina ca numai aceasta este temeiul virtutii.
Semnificativ este ca si-a luat drept maxima a vietii sale, cea scrisa pe
frontonul templului lui Apollon din Delphi: Cunoaste-te pe tine insuti, care
devine tema dominanta a filosofiei sale.Cunoasterea de sine, cu simbolismul ei
comlpex, devine astfel un izvor de energii spirituale care duc la demnitatea
sociala a individului.
Dar, Socrate, printr-un fel de pedagogie a cunoasterii creatoare, destepta
in celalat simtul adevarului deja prezent dar neconstiencizat.
Acest fapt denota increderea sa fundamentala in om, incredere ce-si are
izvorul in constiinta lui si in curajul lui exprimat prin forta cuvintului.
Concluzia:
Acum putem hotar ntemeiat daca este vorba despre esec sau
izbnda n destinul socratic. Socrate a esuat social; imposibilitatea
iluminarii celorlalti n privinta nentelepciunii lor este proba pentru acest
rezultat. Dar Socrate a izbndit Istoric si spiritual: el a deschis o cale
pentru iubirea-de-ntelepciune ca mod de viata. Demersul sau mai
dovedeste ca iluminarea nu este la ndemna oricui; investirea Zeului nu
este aleatorie, ci tine de puterea cu care insul si recunoaste nestiinta asupra
vietii si a mortii si si ntemeiaza cunoasterea de sine numai prin acest
simplu fapt: ceea ce nu stiu nu pretind ca stiu. Sa fie oamenii att de
necuviinciosi cu propriul lor fel de a fi, nct sa nesocoteasca aceasta
evidenta? Raspunsul l avem la ndemna: sa privim cu ochii deschisi
figurile semenilor nostri si chipul propriu nechinuit de suferinta
ndepartarii istorice de propria-ne fiinta. Pretentia ca stim ceea ce nu stim
este pacatul nostru.
Citate despre Socrate.
Platon spune ca Socrate a cultivat dreapta rationala, a fost un adevarat
cavaler al dreptului, a fost un adevarat intelept al Greciei.

Cicero spunea : "S-a coborat filosofia din Cer inspre Pamant", a impins-o
in agora.S-au infiintat scoli filosofice dupa ideile sale asa numita "scoala micilor
socratici". Filosofia sa a lasat urme adanci in filosofia din Grecia Antica.
"Socrate
te
invata
sa-ti
extragi
filosofia
din
propriile
strafunduri''(Xenofan)
"Nu a trai e de mare pret, ci a trai cinstit." (Socrate)

Bibliografie:
1.
2.
3.
4.
5.

Dumitras Tudor - "Filosofia Greciei Antice. Perioada cosmologica."


Braga M - Istoria filosofiei. Curs de prelegeri.
Capcelea V. - Filosofie: Introducere in istoria filozofiei si in studiu
Vasile Tapoc - Iniiere in istoria filosofiei universale
Gortopan N. - Doctrinele filosofice in evolutia lor, Enciclopedia filosofiei
antice