Prezent in toate epocile, in toate culturile, in toate paturile sociale si la toate

varstele, suicidul este, in societatea moderna, una dintre cele patru cauze
principale de deces raportate de Organizatia Mondiala a Sanatatii. Acest fapt a
determinat o crestere a interesului specialistilor din diverse domenii (psihiatrie,
psihologie sociologie) pentru studierea fenomenului suicidar. Insa contrar a ceea ce
am putea gandi, ca urmare a acestui interes crescand, suicidul este departe de a fi
definit intr-o maniera clara si univoca si, adesea, aceasta lipsa de claritate a
definitiilor (claritate ce reprezinta, fara indoiala, una dintre exigentele
metodologice de baza ale oricarui demers stiintific) face ca toate celelalte etape ale
multor cercetari sa sufere de lipsa de claritate.
La nivelul perceptiei comune, sinuciderea reprezinta, adesea, un gest paradoxal
si de neinteles. Cu atat mai inexplicabil pare sa fie atunci cand vorbim despre
persoane tinere, care au toata viata inainte", asa cum este si cazul militarilor in
termen.
Datorita acestor obstacole de ordin teoretic si metodologic, cele mai multe dintre
studiile despre suicid, realizate atat in viata civila, cat si in mediul militar, sunt de
factura sociologica. Fara a le nega importanta si valoarea (abordand dimensiunea
colectiva a fenomenului suicidar, ele furnizeaza elemente indispensabile oricarei
incercari de intelegere), consideram ca nu sunt suficiente. Acest tip de demers
stiintific satisface, intr-adevar, nevoia de coerenta, dar eforturile de clasificare sunt,
in mod inevitabil, insuficiente, stergand diferentele, neglijand individul.
Prin urmare, consideram ca ar fi mult mai oportuna luarea in calcul, pe cat
posibil, atat a elementelor sociale, cat si a determinarilor de ordin strict individual
(psihologic), pentru ca actul suicidar este strict individual, iar pishologia trebuie sa
contribuie la abordarea mai nuantata a acestui fenomen in mediul militar. De aceea,
ne propunem sa subliniem unele elemente care ar putea constitui, in pofida
caracterului lor de generalitate, puncte de plecare pentru conturarea unui demers
explicativ si/sau profilactic.
Comportamentul suicidar reprezinta un continuum comportamental care
pleaca de la ideatia suicidara, trece prin tentativa de suicid si se incheie cu
suicidul fatal.
Ideatia suicidara reprezinta dorinta (exprimata sau nu) a unui individ de a se
omori. Tentativa de suicid reprezinta un termen care, in conformitate cu
recomandarile facute de expertii Organizatiei Mondiale a Sanatatii, a fost inlocuit
in literatura de specialitate cu termenul de parasuicid, care este definit ca un act
nonfatal, prin care un individ intreprinde in mod deliberat un comportament care,
fara o interventie exterioara, i-ar cauza moartea sau ca un act care are drept scop
obtinerea unor schimbari dorite de catre subiect, prin intermediul unor consecinte

fizice reale sau presupuse". Astfel, termenul de parasuicid include atat tentativa de
suicid (in vechea sa acceptie, de suicid ratat in urma unei interventii externe), cat si
santajul suicidar, eliminandu-se, astfel, din definitii prezenta sau absenta intentiei
de a muri, greu de cuantificat in practica.
Suicidul fatal reprezinta actul autoagresiv soldat cu moartea individului.
Indiferent de diferentele de abordare teoretica a actului suicidar in cazul
tinerilor, la momentul actual, literatura de specialitate pare sa fi ajuns la un consens
cel putin in privinta catorva aspecte:
a) este iluzoriu sa speram ca am putea pune in evidenta un tip unic de
functionare psihica, care sa explice recurgerea la suicid;
b) chiar daca nu putem considera actul suicidar ca fiind o consecinta directa a
unor tulburari psihice, trebuie retinut ca, in momentul recurgerii la acest act,
subiectul este o persoana extrem de fragila" din punct de vedere psihic, iar acest
moment, fara a fi in mod necesar unul de tip psihotic, reprezinta, in toate cazurile,
unul de raptus", prin care tanarul neaga o realitate subiectiva devenita
insuportabila; psihicul este incapabil sa mai faca fata anumitor situatii, iar
sinuciderea reprezinta, astfel, un raspuns la aceasta stare de lucruri;
c) din punctul de vedere al manifestarilor comportamentale exista doua mari
categorii de sinucigasi: unii la care gestul autoagresiv reprezinta o prabusire
psihica relativ brusca (de tip depresiv, in general) si care sunt foarte discreti"
inainte de gestul lor suicidar. Pentru acestia, proiectul de a-si pune capat zilelor
este greu de anticipat (poate fi reperat aproape exclusiv numai in situatia in care au
avut o tentativa esuata in antecedente); o a doua categorie este formata din
persoane mai zgomotoase" ca manifestare si la care actul intervine ca un raspuns
brusc si brutal la diverse frustrari si este, adesea, expresia unor tulburari de
personalitate, in special de tip borderline (tulburare intermediara, situata la granita
dintre tulburarile de tip nevrotic si bolile psihice propriu-zise).
In sprijinul celor afirmate anterior, sa citam doar studiul realizat de Alan Apter in
cazurile de suicid sau tentativa grava de suicid in randul militarilor israelieni. Apter
subliniaza faptul ca militarii israelieni care s-au sinucis sau au inregistrat o
tentativa suicidara grava sunt tocmai subiectii care au avut cele mai bune scoruri la
testele de evaluare psihologica aplicate la recrutare, dar care, in mod frapant, in
momentul recurgerii la actul suicidar prezentau o psihopatologie grava. Prin
urmare, trebuie retinut faptul ca, oricat de riguroase ar fi selectiile psihologice
realizate la recrutare/incorporare si oricat de numeroase masurile de ordin
administrativ, este posibil ca acestea sa nu poata stopa manifestarea unui asemenea
fenomen. Mai fireasca ni se pare asumarea constienta a acestei realitati, oricat de
dureroase sau neplacute ar fi, si redirectionarea interesului catre cunoasterea

factorilor de risc si a eventualelor masuri care sa limiteze sansele recurgerii la un

asemenea gest extrem.
Factori de risc in conduita suicidara:
a) Antecedente suicidare
1. tentativa de suicid anterioara, care este, prin ea insasi, factorul de risc cel mai
clar pentru o tentativa viitoare; recidiva se produce, de obicei, intr-un termen scurt
cel mult 12 luni;
2. exprimarea intentiei de a se sinucide prin viu grai sau prin intermediul unor
documente personale.
b) Afectiuni somatice
1. boala somatica grava, incurabila, dureroasa;
2. malformatii congenitale;
3. boala venerica;
4. interventii chirurgicale majore si recente.
c) Elemente psihopatologice
1. episoade depresive majore;
2. tulburari afective;
3. tulburari anxioase (in special anxietate generalizata);
4. tulburari psihotice.
d) Tulburari comportamentale
1. toxicomanie;
2. alcoolism;
3. tulburari de conduita alimentara, in special anorexia;
4. comportamente antisociale, deviante.
e) Situatii existentiale
1. sinuciderea unui membru de familie, in special a unui parinte, sau sinuciderea
unei persoane apropiate; in aceasta situatie, apare riscul transmiterii acestui
comportament (ca si cand tanarul ar invata" de la persoana respectiva aceasta
solutie");
2. casatoria prematura (la 19-20 de ani) si care este, adesea, o consecinta a unei
presiuni externe o sarcina a partenerei, de exemplu;
5. neintelegerile familiale;
6. pierderea unei fiinte dragi;
7. abandonul;
8. izolarea si singuratatea;
9. dezradacinarea, schimbarea resedintei intr-o alta localitate;
10. esec scolar sau profesional;
11. schimbarea impusa a locului de munca;
12. familie disociata in copilarie (parinti divortati, separati);
13. traiectorie existentiala cu un sir lung de traume si esecuri;

14. dificultati materiale, griji financiare, pierderea unor surse de venituri si

bunuri;
15. suprasolicitare;
16. situatii conflictuale in colectivul din care face parte.
Analiza tabloului psihopatologic poate evidentia, de asemenea, un grup de
simptome (sindromul presuicidar") care, intensificate, indica un risc suicidar
important:
1. Dinamica somnului:
*insomnii de lunga durata;
*insomnii predominant in a doua parte a noptii;
*vise cu caracter autodistructiv.
2. Afectivitatea:
*rigiditate afectiva;
*depresie accentuata dimineata.
3. Ideatia:
*idei de inutilitate, sentimentul de a nu fi de folos la nimic si nimanui;
*idei de vinovatie, autoreprosuri;
*idei de inferioritate, de autoacuzare;
*fobia (teama) de imbolnavire psihica, de a se da in spectacol, de a face rau
cuiva.
4. Comportamentul:
*inhibitie psihomotorie, agitatie anxioasa intensa, pierderea initiativei si a
interesului pentru activitate;
*anorexie, scaderea in greutate (in absenta unei afectiuni somatice care sa o
justifice);
*insensibilitate la influenta mediului.
Prezenta unuia sau a mai multor factori de risc nu determina, in mod automat,
recurgerea la actul suicidar. Toti acesti factori de risc trebuie sa se inscrie intr-un
context mai larg, al unei structuri psihice extrem de vulnerabile.
In cazul persoanelor tinere, actele suicidare nu sunt, in general, determinate de o
reala dorinta de a muri, ci trebuie considerate, mai degraba, o cerere disperata de
ajutor" a unei structuri de personalitate vulnerabile, aflata inca in plina formare. In
cazul acestora, se impune o interventie de specialitate, deoarece clasicele cuvinte
de incurajare se dovedesc, adesea, conformiste si superficiale, sporindu-le
sentimentele de izolare si de disperare, iar reprosurile nu fac decat sa le sporeasca
slaba incredere in fortele proprii.
Riscul de sinucidere este superior la persoanele care prezinta mai multe
elemente din grupele de factori mentionate. Prezenta mai multor factori sfarseste
prin a crea o situatie multiproblematica, considerata intolerabila de catre individ.

Prin urmare, afirmatiile prin care actul suicidar, la militarii in termen, este asociat
in mod direct cu diverse elemente ale mediului din unitate (intalnite, adesea, in
mass-media) sunt nu numai simpliste, ci si lipsite de orice fundament stiintific.
Dintre elementele psihopatologice, depresia psihica reprezinta factorul esential
de risc. In cazul aparitiei unei stari depresive, trebuie evitate urmatoarele erori:
*a neglija starea depresiva si a nu inerveni;
* adopta o atitudine moralizatoare (este frecventa greseala de a da vina pe lipsa
de vointa").
Abordarea acestui fenomen intr-o masura exhaustiva este extrem de dificila si nici
nu ne-am propus, de altfel, sa o facem. Elementele prezentate subliniaza ca, atunci
cand vorbim despre suicid in cazul unor persoane tinere (militarii in termen), nu
putem vorbi doar despre un mediu extern intolerabil sau doar despre dificultati
interne (psihice), ci, mai degraba, despre o structura interna vulnerabila, care
percepe mediul extern ca pe o realitate careia nu mai poate sa-i faca fata.
Suicidul la adolescenti I
Suicidul in randul adolescentilor este un fenomen tragic si constituie a doua
cauza a mortalitatii tinerilor cu varste cuprinse intre 15 si 19 ani, tinand cont
numai de sinuciderile declarate oficial si excluzandu-le pe acelea deghizate in
accidente. De ce unii tineri care au toata viata inainte devin atat de disperati
ajungand pana la decizia de a-si lua viata?
Suicidul in randul adolescentilor denota prezenta unei nelinisti importante,
este un strigat de suferinta, de disperare si de cerere de ajutor. Explicatia
acestui fenomen nu se poate gasi intr-un factor precipitant ci in istoria tanarului,
intr-o viata problematica, in conflicte anterioare. Cu siguranta in viata unui tanar
care ajunge sa se sinucida a avut loc o escaladare a problemelor care au inceput
cand acesta era foarte mic, problemele au crescut si s-au acumulat odata cu
trecerea anilor, iar apoi au atins un punct culminant in perioada de adolescenta.
Ca o ultima problema ce se adauga este cea a crizei suicidare, precizand ca o criza
nu este intotdeauna suicidara si ca poate fi o ocazie de dezvoltare progresiva la fel
cum poate degenera intr-o criza suicidara.
Adolescenta este o perioada de varsta susceptibila de a provoca un comportament
suicidar. Este necesar sa intelegem ca vorbim despre o perioada in care au loc
schimbari intense in plan social, familial, fizic si afectiv. Copilaria securizanta
trebuie sa fie abandonata inainte ca tanarul sa-si castige un loc in lumea adultilor.

Adolescentul vrea sa fie autonom desi inca dependent de adulti, de parinti. Are loc
o schimbare majora in perceptia de sine ce se produce datorita modificarilor
corporale, tanarul se simte dezorganizat, neatractiv. La nivelul sexualitatii tanarul
trebuie sa-si defineasca identitatea pentru a putea stabili o relatie cu cineva, lucru
care il face sa traiasca o anxietate ridicata.
In plan social el parcurge un du-te vino intre copilarie si viata de adult, vrem ca el
sa se poarte ca un adult in timp ce noi ii acordam permisiuni si responsabiltati ca si
cum ar fi tot copil. Aceasta miscare are un efect reasigurator, reintoarcerea la o
baza securizanta ii ofera un ragaz pentru a-si reface fortele necesare pentru a
infrunta o lume noua si necunoscuta care este cea a adultilor. Inainte de a face si el
parte din aceasta lume, va evalua, va judeca, va critica viata adultilor. Maturizarea
sa intelectuala ii va permite sa filozofeze, sa-si puna intrebari despre sensul vietii si
despre locul sau in aceasta lume.
Cotele emotionale ating un varf, totul este dat peste cap: corpul, relatiile,
exigentele vizavi de propria persoana. Toate aceste schimbari sunt dificile pentru
tanar.
In plan psihologic el este impulsiv, hipersensibil, suspicios, emotiv, nerabdator,
este intr-un dezechilibru constant, intr-o stare de conflict si traieste sentimentul de
a fi singur. Grupul de prieteni, colegi este foarte important la aceasta varsta.
Grupul ii permite sa se confrunte si sa se confirme. Grupul ii da un sentiment
de apartenenta si de a nu mai fi singur. Adolescentul cauta popularitatea,
originalitatea, dar are nevoie si de aprobarea grupului.
Astfel putem vedea ca adolescenta este o perioada de schimbari mari, schimbari
care sunt normale, dar care genereaza angoasa si anxietate in grade variate. Daca
exista si alti factori de stres, acestia pot determina tanarul sa apeleze la
comportamente suicidare.
Comportamentul suicidar este ales numai dupa ce o serie de alte
comportamente au fost incercate dar au esuat si atunci sinuciderea este
perceputa ca singura varianta posibila. Tentativa de suicid a adolescentului arata
dorinta de schimbare, de a pune capat unei situatii in care se afla. Suicidul este o
constrangere si o revansa impotriva sentimentului de neputinta de a schimba o
situatie problematica. Obiectivul este deseori de a-si schimba viata si nu de a-i
pune capat.
Tanarul suicidar se percepe adeseori ca rau, pasiv, vinovat. El are o stima de sine
scazuta, se simte nedorit, nu a descoperit inca valoarea sa in raport cu normele

sociale stabilite si cu presiunile exercitate asupra sa. El nu isi gaseste locul, nu are
un scop, nu se implica in activitati, are frecvent slabe rezultate scolare, este
impulsiv, nu are loc in comunitatea sa ceea ce produce un sentiment de alienare si
in consecinta el nu va mai fi atras de societate, nu-si va mai dori sa-si continue
viata.
Factori de risc
Desi multi factori sunt asociati cu suicidul adolescentilor, problemele familiale
sunt de cele mai multe ori evocate de adolescentii suicidari. Climatul familial
este perturbat chiar daca exista sau nu o separare a parintilor. In familiile acestor
adolescenti gasim trasaturi comune, ca: prezenta conflictelor parentale si
conjugale, abuzuri fizice sau psihice, un climat de violenta, alcoolismul unuia
sau al ambilor parinti, indiferenta fata de tanar, lipsa de maturitate a mamei,
dificultati de comunicare sau chiar lipsa acesteia, neintelegerea, lipsa
sustinerii, nerecunoasterea individualitatii tanarului, atitudini negative sau
neglijente ale parintilor, lipsa implicarii emotionale, abandonul sau rejectia
tanarului, si altele.
La nivelul controlului parental, un control excevsiv poate descuraja independenta
si realizarea de sine. Adolescentul dominat poate sa se simta neputincios in a
schimba ceea ce nu poate tolera. La polul opus, inconsistenta sau lipsa controlului
se traduc in indiferenta parintilor fata de tanar cu consecinta unui sentiment
de neglijare, cu aparitia carentelor afective si educative, care sunt deseori
specifice tinerilor suicidari.
Adolescentul poate suferi si o influenta a celor din anturajul sau care au avut
tentative de suicid sau chiar s-au sinucis, astfel producandu-se o scadere a nivelului
de inhibitie in fata gestului suicidar.
Pierderea unei persoane iubite este unul dintre evenimentele cel mai dificil de
suportat, indiferent de varsta. Majoritatea adolescentilor traiesc la un moment dat
un moment dificil in relatia lor de iubire. Putem observa ca tinerii suicidari se
angajeaza foarte intens in relatia lor de dragoste iar ruptura, despartirea lasa urme
foarte profunde. Durerea este intensa si devine insuportabila iar tanarul are
impresia ca nu-si va mai reveni, ca suferinta sa nu se va mai sfarsi.

Izolarea sociala
Unii adolescenti suicidari sunt singuri, traiesc sentimentul ca sunt rejectati de grup,
dar nu toti adolescentii suicidari sunt in mod necesar izolati de social. Multi dintre

ei au un grup de prieteni chiar daca uneori traiesc dificultati relationale cu acestia.

Totodata, ei nu sunt receptivi la sustinerea pe care le-o poate oferi anturajul si
uneori prefera sa-si petreaca timpul singuri. Ei cred ca nimeni nu le poate oferi
ajutorul de care au nevoie.
In concluzie adolescentul suicidar traieste o izolare asociata cu mari dejavantaje
afective.
Caracteristici ale adolescentului aflat in situatia de risc suicidar:
Functionare familiala perturbata;
Trairea unor experiente emotionale dificile, cum ar fi pierderea unei
persoane apropiate sau experimentarea unor evenimente traumatizante;
Trairea unui suicid in cadrul familiei sale sau in randul cercului de prieteni;
Identificarea cu o persoana pe care a pierdut-o si in care vede un model;
Dificultati de identificare sexuala, homosexualitate;
Adoptarea unor comportamente deviante: delincventa, prostitutie, etc.;
Consum de droguri, alcool, medicamente;
Fuga de acasa, plasamente multiple in centre sau in familii substitutive;
Una sau mai multe tentative anterioare de suicid.
Pierderea
Criza suicidara poate aparea ca urmare a unei pierderi, pierdere ce poate include
nevoi nesatisfacute percepute ca pierderea suportului, afectiunii. Pierderea poate fi
traita de asemenea in termenii pierderii identitatii si a stimei de sine. Incarcatura
emotionala legata de pierdere este puternica, iar reactiile la pierdere ale
adolescentului sunt intense, acesta avand un control slab al furiei si al
impulsivitatii. Atunci cand pierderea si stresul se acumuleaza, reactia
adolescentului poate fi disperata. Daca acesta continua sa se detaseze de suportul
pe care i-l poate oferi mediul sau, sentimentele de disperare vor creste si el isi va
pierde increderea in faptul ca situatia s-ar putea modifica.
Procesul suicidar
Procesul suicidar este perioada care separa momentul in care apare criza de
trecerea la act. In adolescenta, acest interval poate fi foarte scurt.
Aceasta etapa este normala intr-un proces de criza. Pentru rezolvarea problemei,
persoana face un inventar al solutiilor posibile. Fiecare solutie face obiectul unei
evaluari pentru a vedea care este posibilitatea ca acea solutie sa aduca o schimbare
si care ar fi eficacitatea ei in reducerea suferintei. Unele persoane poseda o gama
larga de de eventuale solutii si pot identifica strategii pentru a iesi repede din criza.

Pentru altii, solutiile sunt in numar foarte restrans pentru ca ele nu raspund
nevoilor prezente. In acest stadiu, ideea sinuciderii nu este o solutie, sau prea putin.
In cautarea solutiei, o imagine brusca, neasteptata, legata de moarte, poate aparea
printre solutiile posibile. Solutiile care par ineficiente in reducerea intensitatii
crizei vor fi respinse. Ideea sinuciderii apare tot mai des si este luata din ce in
ce mai mult in serios, se insista asupra ei, se elaboreaza avantaje ale scenariilor
posibile.
Disconfortul devine din ce in ce mai greu de suportat si dorinta de a scapa de
aceasta situatie se intensifica. Incapacitatea de rezolvare a crizei si sentimentul de a
fi epuizat toate posibilitatile de solutionare provoaca o angoasa foarte mare. Ideea
sinuciderii revine constant si cu regularitate, generand framantari si anxietate
insotite de suferinta si durere.
Persoana este coplesita de disperare. Suicidul devine solutia pentru toata suferinta
sa. In acest stadiu se elaboreaza un plan precis ce contine data, ora, modul si locul.
Putem uneori sa observam o remisie spontana a crizei suicidare, dintr-o data
problemele par sa fi disparut. Adolescentul se poate simti usurat, alinat si da semne
ca se simte mai bine in clipa in care suicidul reprezinta solutia definitiva, pentru ca
are acum un mod care ii este la indemana de a-si opri suferinta.
In aceasta etapa a procesului suicidar o ruptura emotionala si un sentiment de
izolare sunt adesea prezente.
Suicidul reprezinta ultima tentativa de a recapata controlul. Un eveniment
precipitant urmeaza, o problema se adauga si determina trecerea la act.
Este important de stiut ca nu este niciodata prea tarziu sa intervenim. Ambivalenta
si teama legate de trecerea la act sunt prezente pana in ultimul moment iar procesul
poate fi oprit oricand.
Pentru adolescent, procesul suicidar poate fi scurt, uneori dureaza doar cateva ore.
Din punct de vedere psihologic, adolescentul este impulsiv, instabil, emotiv. Se afla
mereu in dezechilibru, intr-o stare de conflict. Este dornic sa experimenteze inainte
de a reflecta. Din aceste motive, perioada de varsta a adolescentei este susceptibila
de a angaja comportamente suicidare. Procesul este mai rapid la a doua tentativa,
mesajele sunt mai voalate iar metoda utilizata este mai violenta.

Suicidul la adolescenti II
Suicidul nu se produce fara avertismente. In general, persoanele suicidare ne dau
mesaje si indicii care anunta intentiile lor in scopul de a-si alerta anturajul. Acestea
sunt strigate de ajutor, urme de speranta si ele pot fi:
Mesaje verbale si aluzii la moarte: ar fi mai bine sa mor, asa n-as mai suferi,
voi n-o sa ma mai vedeti mult timp, mi-e frica sa ma sinucid, etc.;
Amenintari cu suicidul: vreau sa ma omor, etc.;
Comportamente auto-mutilante, periculoase;
Aluzii indirecte la suicid: in curand voi avea parte de pace, sunt inutil, vreau
sa fac o calatorie foarte lunga, va va fi mai bine fara mine, etc.;
Pregatiri pentru o plecare, aranjamente finale, scrisori de adio;
Daruirea unor obiecte care au o valoare personala foarte mare;
Atractie brusca pentru arme sau produse toxice;
Tulburari ale somnului (insomnie/hipersomnie);
Tulburari de alimentatie (anorexie/bulimie);
Lipsa de energie, fatigabilitate sau agitatie extrema in anumite momente;
Incapacitatea de a resimti placere;
Tristete, plans, descurajare;
Indecizie, iritabilitate, furie;
Devalorizare, slaba stima de sine;
Anxietate crescuta;
Pierderea interesului si a placerii pentru orice fel de activitati;
Retragere, cautarea solitudinii;
Ruperea contactelor cu familia, prietenii, etc.;
Refuzul de a comunica, absenta emotiilor;
Absentarea de la cursuri si diminuarea randamentului scolar;
Atractie si preocupare pentru subiectul mortii, al rancarnarii;
Schimbari in aspectul sau, neglijenta;
Consum excesiv de alcool si/sau droguri, medicamente.
Mituri si realitati despre suicid
In legatura cu suicidul circula o serie de mituri. Miturile sunt credinte false, idei
inexacte care justifica uneori modul in care ne comportam, ne ajuta sa ne simtim
usurati, ne degajeaza de responsabilitati.
Mit: suicidul se produce fara avertisment.
Realitate: din 10 persoane care se sinucid, 8 dau mesaje asupra intentiei lor, cat de
mici, de vagi ar fi acestea. Suicidul este rezultatul unui proces care este intotdeauna
observabil chiar daca la tineri se deruleaza foarte rapid.

Mit: o persoana suicidara isi doreste in mod real sa moara.

Realitate: persoana suicidara doreste sa nu mai sufere si nu sa moara. Ea ezita intre
viata si moarte si lasa in grija altora faptul de a-i salva.
Mit: persoana suicidara este ori lasa ori curajoasa.
Realitate: persoana suicidara nu vrea sa-si puna capat zilelor din lasitate sau curaj,
ci pentru ca viata sa ii pare insuportabila, pentru ca nu intrevede alta solutie si se
simte disperata.
Mit: suicidar o data, suicidar pentru totdeauna.
Realitate: tendinta de suicid este reversibila. Procesul suicidar nu dureaza toata
viata si poate fi oprit definitiv chiar si la cei care aparent au aceasta tendinta
cronica.
Mit: persoana care se gandeste la suicid pare neaparat deprimata.
Realitate: simptomele variaza in functie de personalitatea fiecaruia. Sub o aparenta
de veselie, de buna dispozitie, se poate disimula uneori o tristete foarte mare.
Mit: daca observam o ameliorare a riscului suicidar aceasta semnifica faptul
ca pericolul a trecut.
Realitate: o persoana care ia decizia de isi lua viata poate parea usurata, chiar
fericita, iar anturajul sau ar putea crede ca momentul de criza a luat sfarsit. Trebuie
insa sa ramanem vigilenti pentru ca majoritatea sinuciderilor se produc in cele trei
luni care urmeaza debutului ameliorarii crizei.
Mit: suicidul este ereditar.
Realitate: suicidul nu este ereditar.
Mit: persoanele care se sinucid sunt persoane care sufera de tulburari psihice.
Realitate: persoanele care vor sa-si ia viata nu sufera neaparat de o tulburare
psihica, iar persoanele care sufera de o tulburare psihica nu sunt in mod necesar
suicidare. Persoana suicidara se poate afla intr-o situatie temporara de mari
framantari emotionale, ceea ce nu inseamna ca sufera de o tulburare psihica.
Mit: persoana care ameninta ca se sinucide nu o va face, este vorba doar de o
forma de santaj pentru a atrage atentia.
Realitate: amenintarea cu sinuciderea trebuie luata in serios si nu considerata ca
fiind o manipulare. Cel care actioneaza astfel sufera cu adevarat si are nevoie de
ajutor. Chiar daca uneori exista in acest comportament si manipulare prin mesajele
transmise, nu trebuie uitat ca exista si o doza mare de disperare si de cerere de a fi
ajutat.

Mit: persoanele suicidare au o personalitate slaba.

Realitate: nu exista un tip de personalitate suicidar. In mod contrar cu ceea ce am
putea crede, persoanele suicidare au multa energie. Deseori acestea au traversat
dificultati enorme (pierderi, respingere, viol, etc.)
Mit: suicidul se produce in clasele sociale defavorizate.
Realitate: suicidul se produce in toate clasele sociale.
Mit: o persoana care supravietuieste suicidului si care prezinta o ameliorare
subita a starii psihice a rezolvat situatia problematica.
Realitate: o mare parte a sinuciderilor se produc in cele trei luni de dupa debutul
perioadei de ameliorare.
Interventii care pot ajuta o persoana suicidara
Rupeti izolarea pe care tanarul o traieste si abordati direct subiectul suicidului. A
vorbi despre suicid nu indeamna catre trecerea la act, ci dimpotriva, acest lucru
ajuta persoana sa iasa din izolare, sa-si exprime suferintam ii ofera posibilitatea sa
intrevada si alte cai. Dati-i posibilitatea sa vorbeasca despre lucruri care il
preocupa. Indemnati-l sa exprime ce simte si traieste in raport cu situatia sa.
Aratati-i disponibilitatea dumneavoastra de a-l asculta fara critica, evitati sa-l
bruscati, sa-l batjocoriti, sa-l culpabilizati, sa-i faceti morala. Recunoasteti
legitimitatea problemelor sale, tratati-l ca pe un adult.
Evitati sa minimalizati dificultatile tanarului, ceea ce pentru dumneavoastra poate
aparea ca fiind o problema minora, pentru el reprezinta o problema majora.
Evaluati rapid posibilitatea unei urgente suicidare verificand daca exista idei
suicidare continue, daca dispune de mijloace prin care sa-si poata lua viata, daca a
ales locul si momentul pentru a o face. Tanarul trebuie ajutat sa se linisteasca, sa
accepte sa-si amane gestul si sa fie de acord sa primeasca ajutor profesional. Nu
lasati adolescentul singur inainte de a va asigura ca urgenta a fost calmata. In cazul
in care observati ca riscul creste, mergeti de urgenta cu el la un spital.
Ajutati-l sa-si evalueze situatia, ceea ce ii va permite sa gaseasca solutii noi.
Explorati impreuna o gama de solutii posibile si orientati-l spre actiuni concrete.

 Ajutati-l sa-si creasca stima de sine incurajandu-l in progresele pe care le face, in

comportamentele independente. Trebuie sa evitati sa faceti lucrurile in locul lui si
incercati sa favorizati autonomia sa respectand limitele si capacitatile tanarului.
Incurajati-l sa-si reia activitatile care ii plac sau care ii placeau, in masura in care
este capabil si in ritmul sau.
Aveti grija sa nu ii lasati la indemana medicamente, obiecte periculoase, etc.
Nu luati totul pe umerii dumneavoastra si nu actionati singur, solicitati ajutorul
persoanelor apropiate sau al unui profesionist.
Nu-l sfidati, nu-l provocati in legatura cu sinuciderea.
Evitati sa-i oferiti propriile retete de fericire, ceea ce este bine pentru
dumneavoastra nu este neaparat bine si pentru ceilalti.
Evitati sa-i faceti promisiuni pe care nu le puteti onora.
Incercati sa desfiintati unele mituri pe care le au adolescentii, ca de exemplu:
adultii nu ii pot ajuta, adultii nu ii iau in serios pe adolescenti, adultii vor profita si
ii vor pedepsi pentru greselile facute, vor crede ca tanarul este bolnav, etc.
Familiile adolescentilor suicidari trebuie intotdeauna sa fie implicate atunci cand
adolescentul primeste un ajutor terapeutic, implicarea familiei fiind un factor
favorizant al ameliorarii comunicarii parinti adolescenti, al adoptarii de strategii
mai eficiente in rezolvarea problemelor, al resituarii locului fiecaruia in interiorul
familiei, al restaurarii unui sistem de valori.