Universitatea tefan cel MareSuceava

Facultatea de Inginerie Alimentara

Profesor Coordonator
Lector dr. Ch. Damian Cristina

Studenti:
Curalet Ecaterina Andreea
Smadici Andreea Mihaela
Anul IV,grupa 3 E

1. Natura in primejdie
2. Accidentul de la uzina de Al din Ajka
2.1. Originea si continutul noroiului
2.2. Ciclul metalelor grele din natura
2.3. Intoxicatia cu metale grele
2.4. Cum se poate trata intoxicatia cu metale grele?
3. Efectele economice si ale sanatatii
3.1.Zapada toxica si ploaia acida
4. Metode de decontaminare

1.Natura in primejdie
Problema raportului dintre om si mediul ambiant nu este noua.Ea a aparut o data cu cele dintai
colectivitati omenesti, caci omul cu inteligenta si spiritul creator care il definesc, nu s-a multumit cu
natura asa cum era ea, ci a pornit cu curaj si tenacitate la opera de transformare a ei potrivit nevoilor
sale.Multiplicandu-se neincetat, specia umana a adaugat peisajului natural privelisti noi, prefacand
mlastini si pamanturi intelenite in vai roditoare, tinuturi aride in oaze de verdeata, a creat noi soiuri de
plante de cultura si a domesticit animale salbatice.Pana aici, echilibrul natural nu a avut de suferit decat,
poate, pe arii foarte restranse, care nu puteau afecta ansamblul.
Cotitura a intervenit o data cu revolutia industriala si, mai cu seama, cu noua revolutie tehnicostiintifica, gratie careia avioane si rachete brazdeaza, astazi, vazduhul si strapung norii, nave tot mai
mari si mai puternice despica luciul marilor si al oceanelor, cascade de hidrocentrale transorma puterea
apelor in salbe de lumina, in energie ce alimenteaza parcul de masini in crestere vertiginoasa.Intr-un
cuvant, stiinta si tehnica moderna, sporind nemasurat puterea omului, au ridicat, in medie, nivelul de
viata de pretutindeni.Dar reversul civilizatiei industriale este contemporane, al progresului material a
fost si este inrautatirea mediului natural.Sub impactul dezvoltarii economice au fost poluate, mai mult
sau mai putin grav, solul, apa si aerul, au disparut sau sunt pe cale de disparitie multe specii de plante si
animale, iar omul este confruntat la randul lui cu diverse maladii cauzate de poluare, fenomen ce
cuprinde astazi toate tarile si continentele.Efectele ei sunt resimtite pana si peintinderile, pana ieri
imaculate, ale Antarcticii.S-a calculat ca in timp de un deceniu, devierile civilizatiei au provocat
mediului natural pagube mai mari decat intr-un mileniu.

La inceputul erei neolitice, numai aproximativ zece milioane de oameni actionau asupra naturii, cu
unelte primitive care practic nu lasau urme cat de cat sesizabile.La mijlocul secolului trecut, deci nu la
mult timp dupa declansarea revolutiei industriale, numarul locuitorilor globului ajunge la un miliard,
dar deteriorarea mediului nu cunoaste inca manifestari preocupante, cu exceptia anumitor perimetre din

unele tari occidentale - incepand cu Anglia - care au urcat primele in "trenul industrializarii", gratie in
primul rand masinii cu abur.
Poluarea ca problema globala este apanajul secolului nostru, mai precis al ultimelor trei decenii, timp in
care populatia lumii a crescut de la 5 la 6 miliarde de locuitori.Sunt multi sau putini ? Exercita oare
numarul lor cu adevarat o "presiune demografica" asupra mediului inconjurator ? Iata intrebari ce-i
framanta deja pe demografi, economisti, medici si alti specia-listi, ca si pe oamenii politici.Problema
care i-a preocupat pe specialisti de-a lungul timpului a fost, de fapt, aceea daca se poate asigura hrana
suficienta populatiei si doar in ultimile decenii si-au indreptat atentia asupra unui aspect care s-a dovedit
a fi la fel de important : degradarea mediului ambiant prin poluare, eroziune si alte fenomene, datorate
actiunii, voite sau nu, a omului, proces ce afecteaza nu numai posibilitatile de procurare a hranei, ci si
alte aspecte ale existentei umane, incepand cu sanatatea.
Despaduririle masive au inmormantat sub dune de nisip infloritoare civilizatii nu numai in nordul Africii,
ci si in Asia, iar in unele parti ale Europei au impins dezgolirea muntilor si dealurilor pana la limite vecine
cu calamitatea.
Reimpadurirea e inca un cuvant prea nou si efectele ei prea mici pentru a rascumpara greseala
multimilenara care a determinat disparitia a jumatate din arborii planetei.Desigur, in aceasta privinta
calculele sunt foarte precare.Recurgem totusi la unele, care, indiferent cat de mare e aproximatia, ne spun
cate ceva.La sfarsitul Imperiului roman, Peninsula Iberica era acoperita cu paduri viguroase de la Biscaya
pana la stramtoarea Gibraltar si ar fi avut o populatie aproape dubla fata de cea de azi, cand au ramas doar
vreo cinci la suta din fostele paduri.
In afara de protejarea solului, padurea exercita cea mai puternica actiune purificatoare asupra aerului ,
absorbind bioxidul de carbon si restituindu-l sub forma atat de necesarului oxigen.Din cele 14-16
miliarde de tone de bioxid de carbon lansate anual in atmosfera prin arderea combustibililor, plus cele
provenite din respiratia oamenilor si animalelor, doua treimi sunt absorbite de paduri, acei "plamani
verzi" ai Pamantului, carora le datoram atat de mult.
Nu mai putin important este rolul padurii ca factor de regularizare a cursurilor raurilor.De asemenea,
padurea este menita sa asigure cerintele de agrement si turism, tot mai accentuate in conditiile vietii
moderne, ambianta biofizica indispensabila localitatilor balneoclimaterice, conservarea multor specii de
plante si animale foarte utile etc.
Intr-un cuvant, fara paduri suficiente, dezvoltarea si, la urma urmelor, viata insasi nu sunt
posibile.Astazi, cand padurile ocupa cam o treime din suprafata uscatului (circa 4 miliarde de hectare),
pe plan modial isi face loc parerea ca aceasta reprezinta un minimum necesar,sub care omenirea nu-si
poate permite sa coboare.In conditiile cand raman de rascumparat fata de padure greseli multe si vechi,
cand un singur automobil, parcurgand 1000 de kilometri, consuma o cantitate de oxigen suficienta unui
om pe timp de un an, iar raurile dezlantuite fac tot mai mari ravagii, spaland nemilos ce a mai ramas din
fertilitatea solului, exploatarea nerationala a resurselor forestiere a devenit un lux prea scump.
Paleta surselor de degradare a solului este vasta, insa partea cea mai vizibila si aflata la indemana
intelegerii oricui priveste acumularea unei enorme cantitati de reziduri de tot felul.Imaginea haldelor de
deseuri din jurul uzinelor si impresionanta productie de gunoi din centrele urbane sunt numai doua din
aspectele acestui fenomen nociv.Gunoi a existat dintotdeauna, dar notiunea aceasta, ca si atatea altele,
si-a modificat serios continutul.Pentru gospodariile taranesti traditionale si deci pentru localitatile
rurale, gunoiul insemna aproape exclusiv resturi vegetale nefolosite de animale, care putrezeau in
cateva luni, pentru ca iarna sau primavara sa fie imprastiate pe camp pentru fertilizare.Exista practic o
reciclare naturala completa ce se consuma aproape la fel si in perimetrul oraselor, ale caror periferii nu
se deosebeau cine stie cat de felul de viata de la sate.

Cu totul altfel stau lucrurile intr-o lume a industrializarii si urbanizarii vertiginoase , cand doi din cinci
locuitori ai globului traiesc deja in orase - fata de unul din sapte la inceputul secolului.In plus,
prolifereaza orasele mari si foarte mari, ajungandu-se ca acela cu peste un milion de locuitori sa
depaseasca 200.Or, dupa calcule aproximative, fiecare locuitor din orasele europene "produce" mai bine
de 1.5 Kg de gunoi pe zi, iar in S.U.A de vreo trei ori mai mult.De obicei, drumul gunoiului sfarseste la
periferia orasului, in gropi existente sau pe locuri virane, unde se acumuleaza in gramezi imense,
acceptate ca servituti inevitabile, uratind peisajul, poluand solul, aerul si apele subterane.Si mai grav e
ca o buna parte din aceste gunoaie, indeosebi materialele plastice, sunt extrem de rezistente la actiunea
bacterii-lor si, practic, nu se recicleaza pe cale naturala.
Evacuarea rudimentara a gunoaielor a inceput sa puna serioase proble-me in zonele puternic urbanizate
din Occident inca de acum mai bine de o suta de ani.In 1870, in Anglia, si in 1892, in Germania, pentru
marile orase s-a introdus incinerarea gunoaielor, cu valorificarea partiala a caldurii pentru producerea de
abur si curent electric.Sistemul de incinerare s-a extins si per-fectionat mult, optandu-se pentru arderea
centralizata
in
mari
uzine,
mai
avantajoasa
pentru
marile
orase.
Preocupanta ramane nu numai problema asigurarii salubritatii in perime-trele urbane si in vecinatatea
lor.Astazi, plugurile tractoarelor scot deseori la iveala ambalaje de plastic si cutii de conserve, in primul
rand pe terenurile arabile din jurul centrelor urbane, dar si in alte parti.Prezenta acestor obiecte aruncate
si a multor altora se intalneste, din pacate, si in poienile muntilor, si pe malul raurilor sau pe litoralul
marin, cam peste tot unde oraseanul "eva-deaza" in sanul naturii, fara a renunta macar pentru scurt timp
la
comoditatile
locuintei
si
la
gestul
reflex
de
a
arunca
resturile.
Prin arderea a aproape opt miliarde de tone de combustibil conventional se arunca anual in atmosfera
aproximatim un miliard si jumatate tone de cenusa, praf si gaze.Pe langa arderea combustibililor carbune, petrol, lemn, gaze naturale - probleme asemanatoare creeaza si alte industrii, indeosebi
chimica, metalurgica, unele ramuri constructoare de masini, industria ali-mentara etc. - ca si circulatia
automobilelor, avioanelor, trenurilor,vapoarelor etc.
Abstractie facand de unele unitati industriale plasate in plina natura, grosul poluarii atmosferice provine
din orase, caci aparitia industriei fie ca are loc in orase, fie creeaza ulterior orase.Asa ca primele victime
sunt orasenii.Exista de acum un numar apreciabil de "infernuri ecologice", perimetre urbane unde
noxele industrializarii se fac simtite prin efecte combinate : aer viciat, zgomot, aglomeratie.In asemenea
locuri - cum sunt orasele San Paulo, Ciudad de Mexico, Detroit, Callacuta, Los Angeles, New York procentul de imbolnaviri ale cailor respiratorii, inclusiv cancerul pul-monar, este de cateva ori mai
mare, inregistrandu-se, de asemenea diversi alti factori de risc pentru sanatatea oamenilor, si nu numai a
acelora ce locuiesc la orase.Abordand aceasta problema, specialistii considera ca, pe langa reducerea
prin toate mijloacele a surselor de poluare, si, daca se poate, chiar eliminarea totala a unora dintre ele,
insanatosirea aerului este de neconceput fara aportul decisiv al ariilor verzi.
Dar daca aerul, asa cum este, deocamdata poate fi respirat pretutindeni pe gratis, nu acelasi lucru se
intampla cu apa potabila, care pentru citadini are de mai multa vreme un pret.Si inca in continua
crestere.Caci apa, acest al doilea element in ordinea urgentelor omenesti, dupa aer, a devenit si el un
produs industrial.In preajma marilor orase si unitati industriale apar instalatii uriase de "tratare" a apelor
naturale, prin decantare, filtrare, serilizare de mai multe feluri etc.
Daca la poluarea aerului imaginea-simbol este oferita de arborii "perforati" de "ploile acide", la
poluarea apei expresia caracteristica ar putea fi considerate "mareele negre", adica poluarea, practic
continua, cu petrol a marilor si oceanelor lumii, avand efecte dezastroase asupra florei si faunei marine.

2.Accidentul de la uzina de aluminiu din Ajka

n data de 4 octombrie 2010 a avut loc la Ajka (vestul

Ungariei) un accident industrial ce a produs vrsarea a aproximativ 1.000.000 de metri cubi de deeuri
lichide toxice. Peretele unui bazin de deeuri rezultate din procesul de purificare a bauxitei n alumin s-a
rupt i un val de noroi rosu a inundat satul Kolontr i oraul Devecser. Cel puin 9 persoane au murit i
122 au fost rnite. Lichidul toxic a ajuns n Dunre pe data de 7 octombrie 2010.

Bazinele de decantare 9 si 10 de pe langa localitatea Ajka a Societatii de Actiuni de Productie si Comert al

Aluminiului din Ungaria s-au revarsat in urma ruperii unui dig, inundand zona cu sute de mii de tone de
namol rosu si afectand trei localitati. Multi oameni au fost stramutati iar echipele de salvare au acordat
primul ajutor unui numar de 120 de persoane, dintre care doi se afla in stare critica. In timpul actiunilor de
salvare au fost raniti opt pompieri, un politist si un soldat.
Namolul a blocat si raul Torna, care in acest moment pune in pericol de inundatie si localitatile din jurul sau.
Localnicii s-au refugiat pe acoperisul caselor si in alte locuri situate la inaltime, in asteptarea echipelor de
salvare. Namolul rosu este usor radioactiv, cancerigen si are o componenta bazica. Contine reziduuri de
metale grele care, o data ajunse in stomac sau in caile respiratorii, pot otravi organismul. Din cauza
componentei bazice, namolul a cauzat arsuri de piele si infectii grave ale ochilor la mai multi localnici.

Cei afectati au fost sfatuiti de APIC sa scape de hainele imbibate in namol si sa-si curete foarte bine partile
corpului care au intrat in contact cu reziduurile. La fata locului a avut loc o desfasurare de forta imediata a
expertilor care se ocupa cu actiunile de neutralizare si salvare: pomipieri, soldati, servicii de ambulanta,
agentii de investigare si de lupta impotriva catastrofelor, unitati tehnice, dar si civili si organizatii nonguvernamentale care si-au oferit ajutorul.

2.1 Originea i coninutul noroiului

Noroiul rou este un deeu rezultat din procesul Bayer de rafinare a bauxitei n alumin. Culoarea roie
caracteristic este de dat de oxidul feric, aproximativ 45% din coninutul noroiului. Potrivit unui
comunicate de pres al MAL Magyar Alumnium Termel s Kereskedelmi Zrt., compania proprietar a
fabricii din Ajka, noroiul are urmtoarea compoziie aproximativ .Ministrul ungar al mediului, Zoltan Illes,
afirma c reziduurile toxice acoper cca. 41 kmp, avnd un coninut ridicat de metale grele, inclusiv
cancerigene.
Ele se compun n special din

40-45% oxid de fier (rugina, i cea care d reziduurilor culoarea roiatic specific),
10-15% oxid de aluminiu (cancerigen),
10-15% dioxid de siliciu (cancerigen, poate provoca i boli de plmni),
5-10% oxid de calciu (var nestins, poate cauza iritaii ale pielii, arderi, i stri de grea),
4-5% dioxid de titan (cancerigen), i
5-6% oxid de sodiu rezultat n urma proceselor industriale.

Oxid metalic

Fe2O3 (oxid feric)

Procentaj

Note

4045 % D culoarea roie noroiului

Al2O3 (oxid de aluminiu) 1015 % Oxid de aluminiu neextras

SiO2 (dioxid de siliciu)

1015 %

CaO (oxid de calciu)

610 %

TiO2 (oxid de titan)

45 %

Na2O (oxid de sodiu)

56 %

Responsabil pentru alcalinitatea ridicat i pentru arsurile chimice

Procedeul Bayer este unul dintre cele mai raspandite procedee pentru fabricarea aluminei din bauxite
sarace in fier si siliciu. In acest procedeu, bauxita, in prealabil calcinata si macinata, este tratata cu hidroxid
de sodiu, in autoclave, la 4 - 6 at si 160 - 180 C. Oxidul de Al din bauxita trece in solutie sub forma de
aluminat de sodiu Na[Al(OH)4]. Amestecul se filtreaza, separandu-se solutia de aluminat de sodiu de
hidroxizii de fier si de combinatiile siliciului cu aluminatul de sodiu (namolul rosu).
In functie de continutul de aluminiu din bauxita cantitatea de reziduu (namol rosu) rezultat la obtinerea unei
tone de alumina variaza intre 0,3 si 2,5 tone.
Caracterizarea chimica a noroaielor rosii:
- pH ridicat >12
- Densitate intre3,2 si 3,4 g/cm3
- Contine Na2O care in contact cu apa produce NaOH conform reactiei: Na2O + H2O 2 NaOH
- Contine un procent ridicat de Fe2O3 (care da culoarea rosie) si SiO2
- De asemenea mai poate contine in cantitati mici: Al2O3, TiO2, CaO, P2O5, V2O5, ZnO, MgO etc.
Este format din particule solide foarte fine 0,01-0,1 mm diametru
De obicei acest namol rosu se depoziteaza in bazine de beton. Mai nou se incearca gasirea unor utilizari
pentru acest namol:
- In industria ceramica la fabricarea unor ceramici speciale
- In industria cimenturilor
- La producerea TiO2
- Pigment in industria vopselelor
- In agricultura ca si amendament fosfatic
In Ungaria se gasesc rezervoare uriase de namol rosu in apropierea fabricilor de alumina. Namolul rosu, un
subprodus al aluminei, este considerat deseu periculos. Alumina este fabricata din bauxita pulverizata si
pusa apoi in reactie, la o temperatura si presiune inalte, cu hidroxid de sodiu. In acest proces, dupa
dizolvarea compusilor de aluminiu, ramane namolul rosu.
Namolul rosu este de obicei alcatuit din oxid de fier, in proportie de 25-45% (care ii confera nuanta
specifica de rosu-maroniu), si de alti compusi ai fierului (oxid de aluminiu, titan, siliciu, sodiu si calciu). In
proportii de sub 1% se gasesc si oxid de galiu si vanadiu. Continutul de metale grele al namolului rosu este
de sapte ori mai ridicat decat cel al solului obisnuit. Dintre deseurile periculoase depozitate in Ungaria,
majoritatea o reprezinta cele de namol rosu. Anual se produc 800 mii de tone de namol si aproape 50 de
milioane de tone sunt depozitate in rezervoare diferite in momentul de fata.
Namolul rosu este periculos pentru piele si ochi, dar ar putea eroda chiar si obiecte. Cel mai mare pericol il
reprezinta concentratia ridicata de plumb. Acesta afecteaza sistemul nervos al copiilor chiar si in
concentratie mica, precum si functionarea rinichilor. Namolul rosu mai contine si metale grele cancerigene,
cum ar fi cadmiu, arsenic si mercur, iar substantele radioactive se pot imbogati

2.2 Ciclul metalelor grele din natura

Metalele grele, odat ce ajung ntr-un sistem de ap, sunt preluate n timp de plantele acvatice, care sunt
apoi mncate de peti, iar ulterior ajung n lanul alimentar i au consecine toxice sau asupra sntii
petilor i oamenilor care i consum

2.3 Intoxicatia cu metale grele

Organismul uman este supus zilnic unui bombardament de toxine provenite din activitatile zilnice si
contactul permanent cu surse poluante.
Iar de aici pana la intoxicatia cu metale grele nu mai este mult, caci ea poate interveni in urma ingestiei,
inhalarii sau contactului direct cu fier, plumb, mangan sau aluminiu.
Atingem aproape zilnic cutii de suc sau conserve. Impachetam alimente in folie de aluminiu, coacem in folie
de aluminiu. Surplusul de metale grele poate ajunge in organism prin simpla atingere.
Inhalarea metalelor grele este si mai periculoasa. Mai ales in cazul plumbului, care este absorbit de
organism in proportie de 90%. Intoxicatia acuta/cronica cu plumb poarta numele de saturnism. Este destul
de raspandita in randul vanatorilor si al pescarilor sau al persoanelor care consuma frecvent peste prins la
undita, deoarece acesta este infestat cu plumbul din greutatile folosite pentru a-l prinde. In cazul vanatorilor
surplusul de plumb din carnea vanatului este cauzat de alicele care raman timp indelungat in tesuturile
"victimelor", fara a le provoca moartea.
Insa intoxicatia cu metale grele poate aparea si in cazul consumului de fructe si legume tratate chimic.
Aluminiu in doze ce depasesc valorile maxime poate duce in timp la afectiuni grave precum Parkinson,
Alzheimer sau anemie.

Metalele in cantitati foarte mici sunt necesare

tuturor formelor vitale. Ele patrund in celula vie sub forma de cationi, dar inglobarea lor este strict reglata,
deoarece in cantitati mari practic toate metalele sunt toxice.
Omul, asemeni celorlalte vertebrate, are nevoie de cationi de metale, care asigura derularea multor procese
de importanta vitala. Din ele mentionam:
a) metale grele - cobalt, cupru, fier, mangan, molibden, zinc si in cantitati mici crom, vanadiu, nichel si
plumb;
b) metalele usoare de obicei se intalnesc in cantitati mari - calciu, magneziu, potasiu si sodiu.
Divizarea metalelor in necesare, neutre si toxice poate fi inexacta si deseori induce in eroare, deoarece toate
elementele necesare in doze mici devin toxice si foarte toxice in doze mari. Diferenta intre concentratiile in
care ele sunt folositoare si in care sunt daunatoare poate fi uneori foarte mica.
De exemplu, limitele de toxicitate ale fluorului si seleniului au fost cunoscute cu mult inainte de a fi
demonstrat ca aceste elemente sunt necesare in alimentare. Concentratiile mai mici sunt cauza cariei
endemice, iar mai mari duc la o patologie complicata fluoroza, care ataca nu numai dintii (aparitia petelor
cafenii inchise), dar si toate tesuturile osoase ale omului, in acest proces calciul este inlocuit cu fluor.
In prezent, in conditiile impactului antropogen intens asupra naturii, este foarte important de a controla
nivelul continutului metalelor in produsele alimentare, in mediul ambiant, deoarece sunt cunoscute cazuri de
intoxicare a oamenilor cu compusii metalelor grele.
Prin ce sunt periculoase metalele grele?
In primul rand, in procesul de preparare a hranei metalele nu se descompun, dinpotriva concentratia lor pe
unitatea de masa creste.
In al doilea rand, metalele poseda proprietatea de a se acumula in organismul uman, astfel ele franeaza sau
chiar blocheaza procesele biochimice intracelulare.
In al treilea rand, majoritatea metalelor poseda proprietati mutagene si cancerigene.
Metalele grele sunt greu de eliminat din organismul uman...
PLUMB
Plumbul este unul din metalele care polueaza mediul ambiant, raspandirea caruia in natura este direct
proportional numarului unitatilor de transport. Exista multe descrieri despre aparitia anemiei, provocate la
intoxicarea cu plumb. A fost stabilita dependenta mortalitatii oamenilor din cauza afectiunii vaselor
creierului, nefritelor cronice si nivelului de poluare a mediului ambiant cu plumb.
Investigatiile medicale au demonstrat ca schimbarile in comportamentul nou-nascutilor si a copiilor de
varsta mica sunt conditionate de influenta plumbului prin intermediul organismului mamei in perioada

dezvoltarii intrauterine si alaptarii. Aceasta concluzie este confirmata de toxicologi in rezultatul

experientelor asupra animalelor.
Plumbul este unul din metalele grele, in jurul caruia sunt multe discutii si el, conform hotararii organizatiei
internationale de ocrotire a sanatatii, este atribuit primilor indici de evaluare a poluarii mediului ambiant.
Pentru plumb au fost stabilite concentratiile limita-admisibile (CLA). In produsele alimentare CLA ale
plumbului oscileaza intre 0,005 mg/kg in produsele lactate si 1,0 mg/kg in peste.
Plumbul, patrunzand in organism este absorbit de catre eritrocite, tesutul osos si nervos, rinichi. Intoxicarea
cronica cu plumb duce la dezvoltarea nefritei. Efectul biochimic consta in inabusirea activitatii eritrocitelor
si cresterea cantitatii de plumb in sange.
Este descris cazul dezvoltarii nefritei cronice la un copil, care a consumat apa de ploaie, cursa de pe
acoperisul, vopseaua caruia continea plumb. Intoxicarea cronica cu plumb duce la imbolnavire si la atacarea
nervilor motori ai terminatiilor, care se reflecta in dereglarea conductivitatii impulsurilor nervoase. Sursele
de intoxicare cu plumb pot fi benzina, alimentele si bauturile, care se pastreaza in vase, in componenta
carora intra plumb sau vopsele, ce contin plumb (vase de lut glasate, vopsele de tipar, unele mase plastice).
CADMIU
Izvoare de intoxicare cu cadmiu pot fi acoperirea vaselor si metalelor, substantele colorante, care se folosesc
in industria textila si electrotehnica. Putin cine stie ca renumita culoare rosie de pe etichete si reclama
bauturii Coca-Cola contine cadmiu.
Este cunoscut, ca cadmiul lipseste in organism la nastere, dar se acumuleaza cu varsta la persoanele, care
conform genului lor de activitate profesionala nu sunt supuse influentei lui, atingand maximul la varsta
medie 20-30 ani. Continutul total de cadmiu in organism este legat de patrunderea lui din hrana, apa si alte
surse ale mediului ambiant. Cadmiul se acumuleaza preponderent in rinichi si in cantitati mai mici in ficat si
alte organe.
Doctorul american Karrol a depistat dependenta directa intre continutul cadmiului in atmosfera si frecventa
mortalitatii din cauza patologiilor cardio-vasculare.
Deoarece cadmiul se acumuleaza in organe si poseda o perioada destul de lunga de semieliminare (10 -30
ani), folosirea cantitatilor neinsemnate de peste imbibat cu cadmiu intr-o perioada mare de timp poate duce
la unele sau alte forme de intoxicare cu cadmiu. In rezultat standardele reglatoare limiteaza folosirea
pestelui cu continut al cadmiului Cd>0,5 mg/kg masa uscata. Aceasta la randul ei atentioneaza ca ficatul si
alte organe a pestilor nu sunt bune pentru consum.
MERCUR
Inca Kipling scria eu as prefera cea mai rea moarte decat sa lucrez la extragerea mercurului unde se farama
dintii in gura.... In pofida faptului ca astazi e greu sa gasesti un om care nu stie ca mercurul este toxic, acest
metal se gaseste in fiecare casa, institutie medicala (termometrul medical, manometrul, s.a.).
Mercurul este unul din metalele fara de care este de neconceput civilizatia actuala, medicina, industria
electronica sl altele. Vaporii de mercur si compusii lui intr-adevar sunt foarte periculosi pentru viata.
Concentratiile limita admisibile (CLA) pentru aer in incaperile industriale constituie 0,01 mg/m3. CLA
pentru produsele alimentare variaza de la 0,005 mg/kg - in sucuri pana la 0,5 mg/1 m peste.
In anul 1966 a fost descrisa o neobisnuita afectiune a sistemului nervos central (SNC), asemanatoare cu
encefalita, care a fost rezultatul intoxicarii cu mercur. Mercurul se continea in insecticidul, cu care se
prelucrau semanaturile de graminee. Exista o legatura intre intoxicarea cu carnea animalelor, care se hraneau
cu aceste cereale. Mercurul si compusii lui provoaca atrofia celulelor nervoase ale cerebelului si diferitor
portiuni ale scoartei encefalului. Peste 1-2 luni de intoxicare cronica cu mercur la bolnavi se ivesc simptome
de amortire a terminatiilor, buzelor si limbii, porozitatea gingiilor, surzenie, inrautatirea vederii, micsorarea
campului de vedere, slabirea memoriei. Compusii mercurului poseda proprietatea de a patrunde prin bariera

placentara. Mai des, surse de intoxicare cu preparatele de mercur sunt insecticidele, folosite
pentru
pastrarea cerealelor.
Daca in casa, intamplator, a fost stricat termometrul, este necesar de a aduna toate picaturile de mercur si, in
masura posibilitatilor, sa se prelucreze portiunea unde s-a imprastiat mercurul cu solutie de FeCl3, pentru a
neutraliza chimic ramasitele.
Pestele care contine cantitatile cele mai mari de mercur este Ton-ul. Autoritatile Canadiene au atras atentia
femeilor gravide sa evite complet Tonul.
ALUMINlU
Acestui metal atat de raspandit in ultimii ani i se acorda o atentie deosebita. Astfel societatea standardelor
SUA considera aluminiul si compusii lui drept puternic otravitoare. Dupa gradul de toxicitate ei il
echivaleaza arsenicului, nichelului, cuprului si manganului. Natura actiunii negative a aluminiului asupra
omului nu este suficient studiata. In acelasi timp exista date despre legatura reciproca a aparitiei alergiei,
incalcarii metabolismului si cresterii organismului tanar cu cantitatea de aluminiu din apa folosita. Exista
date despre influenta negativa a aluminiului asupra sistemului imunitar al omului si animalelor. Alumniul
este intotdeauna prezent la persoanle cu Alzeimer.
Vorbind despre prezenta metalelor grele in pesti trebuie sa mentionam ca cele mai inalte concentratii sunt
inregistrate in pielea si ficatul acestora, iar cele mai mici in muschii albi.

2.4 Cum se poate trata intoxicatia cu metale grele?

In aceste cazuri specialistii recomanda apelarea la terapia cu agenti chelatori, molecule chimice capabile sa
formeze complexe solubile cu metalele grele din organism si pe care le inactiveaza apoi.
Unul dintre cei mai utilizati agenti chelatori este EDTA (etilen dianim tetraacetic acid), care se
administreaza intravenos si care ajuta la eliminarea rapida din organism a mercurului, cuprului, fierului,
arsenicuuil, aluminiului sau calciului in exces.
Calea de administrare a agentilor chelatori depinde si de tipul de intoxicatie care trebuie tratat si de
rapiditatea cu care agentii de tratare trebuie sa ajunga in organism.
Ateroscleroza este asemenea o afectiune care se poate ameliora sau chiar trata cu ajutorul EDTA, care se
leaga de depozitele de calciu din placa de aterom si o distrug, reducand problemele coronariene.
Boli care sunt legate direct de acumularile de metale grele:

Dereglarea sistemului imunitar cu evoluarea ulterioara in diverse forme de afectiuni

Boli cardio-vasculare
Boli de vedere
Afectiuni la nivel de creier (Autism, Alzeimer, Dementa, Afectiuni de memorie, concentrare,
logica etc)
Afectiuni la Ficat, Rinichi, Plamani
Copiii i femeile nsrcinate sunt cei mai expui riscului, deoarece un nivel ridicat de plumb poate
provoca malformaii congenitale i leziuni ale creierului. Totodat, dup uscarea nmolului, plumbul
poate fi chiar mai periculos.

Dac este inhalat, praful poate provoca probleme respiratorii i chiar cancer pulmonar. Arsenicul,
care poate duce la leziuni ale nervilor, dureri de stomac i unele tipuri de cancer, este extrem de
dificil de eliminat din sol i poate fi transferat n culturi, ameninnd recoltele agricole ani de zile.
Factorul cel mai periculos imediat este nivelul alcalin ridicat al nmolului. Dup ce nmolul n sine va fi
curat, solul afectat va rmne probabil alcalin, deci nepotrivit pentru cultivare, i va trebui s fie tratat
cu acid nainte de a se relua agricultura, presupunnd c nu a fost otrvit cu plumb.

3.Efectele economice i ale sntii datorita dezastrului din Ungaria,

resimite ani de zile

ntreaga via acvatic din rul Marcal a fost distrus, iar substanele toxice au ajuns Dunre pe 7
octombrie.La 4 octombrie, sute de metri cubi de noroi rou toxic s-au deversat dintr-un rezervor fisurat al
uzinei din Ajka, exploatat de grupul ungar MAL, polund o suprafa de 40 de kilometri ptrai i
distrugnd ecosistemul rurilor Torna i Marcal. Acesta a ajuns sub o form diluat n Raba, afluentul direct
al Dunrii, apoi chiar n fluviu.
Noroiul toxic deversat a inundat satele nvecinate, unde 280 de case au fost distruse, iar 150 de persoane au
fost rnite.
Gravul accident de la uzina de aluminiu de la Ajka (160 km de Budapesta), caracterizat drept o catastrof
ecologic, se constituie ntr-o veritabil lecie pentru ceea ce reprezint riscul de poluare accidental, n
general, i pentru rile din Europa Central i de Est, n special. Dincolo de consecinele directe - 7 decese,
peste 150 de rnii i pagube materiale estimate deja la ordinul zecilor de milioane de euro -, mareea
crmizie (n concret soda caustic, oxizii de fier i metalele grele precum arsenicul, mercurul, cromul) nea demostrat c ignorarea restanelor ecologice se rzbun, iar principalele victime rmn cetenii de rnd i
mai puin adevraii vinovai. Poate c mobilizarea opiniei publice i acionarea n justiie a persoanelor i
societilor comerciale culpabile pentru provocarea dezastrului n vederea reparrii prejudiciilor astfel
provocate reprezint o cale de descurajare a unor asemenea acte pentru viitor.
ntr-adevr, vestigii ale industriei ante-1989, adevrate bombe ecologice cu efect ntrziat, precum uzinele
de aluminiu, au continuat s funcioneze i n ultimele decenii, chiar cu binecuvntarea Europei vestice,
interesat ca asemenea uniti economice necesare, dar puternic poluante, s funcioneze n partea defavorizat a continentului. Privatizarea lor nu le-a sporit gradul de siguran, dimpotriv, goana dup profit ducnd
la ignorarea unor msuri consistente de gestionare i eliminare a riscului i la producerea unor cantiti de
reziduuri toxice ale cror neutralizare i depozitare devin din ce n ce mai dificile. Iar acolo unde vechile
ntreprinderi s-au nchis, ndeplinirea obligaiilor de refacere a mediului i punerea n siguran a siturilor
respective s-au fcut, mai ales, pe hrtie.
Criza economic actual, dar i dorina de spectacol au fcut ca, n ultimii ani, i n Ungaria, dar i n
Romnia, problema deeurilor s se concentreze mai ales pe gestionarea celor domestice, poate i sub
imperiul ndeplinirii cerinelor unor directive UE. S ne amintim de iniiative precum marea debarasare,
de proiectele privind colectarea selectiv a resturilor menajere, legea picnic-ului .a., neglijn-du-se ns
categoria cea mai problematic, aceea a deeurilor industriale periculoase.

Aa, de exemplu, n ara noastr sunt identificate peste 1.000 de situri industriale, purttoare ale unor imense
cantiti de deeuri periculoase, practic abandonate, i care prezint oricnd riscul declanrii unor poluri
masive, cu consecine incalculabile. Un caz de aceeai natur cu cel ungar l constituie cel al haldei de 80 de
hectare de la Alunu (Tulcea) cu lam rezultat de la fabrica de alumin din apropiere.
Nici mcar ocul celor ntmplate n Ungaria nu a determinat ns autoritile romneti s se preocupe de
aceast situaie, prefernd s ne asigure linititor c Dunrea nu va fi afectat pe sectorul romnesc, graie
cantitii mari de ap care a dus la diluarea valului de noroi poluant. Dar ce se ntmpl cu bombele din
propria noastr ograd? Vor continua ele s amenine sntatea oamenilor i calitatea mediului, sub privirea
indiferent a autoritilor? Rmne sperana c lecia ungar a semnificat ceva, fie i indirect, pentru situaia
din Romnia.

Dezastrul ecologic a produs pagube uriae n Ungaria, n special n cazul satelor i oraelor din apropierea
fabricii. Rul Marcal, care se revars n Dunre, este acum un ru mort, n care nu mai exist nicio fiin vie.
Balazs Tomory de la filiala maghiar a Greenpeace afirma c unele zone vor arta de acum ncolo, pentru
muli ani, ca nite zone deertice de pe Marte, fr nicio form de via, Iar unele ruri, precum Tolna, vor
deveni ruri moarte.

3.1.Continua sa ninga si sa ploua cu metale grele asupra Romaniei.

Zapada toxica si ploaia acida pot afecta serios sanatatea
Presa a relatat deja luna trecuta ca Institutul de Cercetari Alimentare (ICA) a descoperit ca zapada din
Capitala contine DDT, plumb, nitratii si nitriti si este extrem de toxica pentru populatie. Locurile in care
zapada a fost aruncata arata ca spatiile de depozitare a deseurilor de la Cernobil. Zapada s-a topit doar pe
jumatate si ce a ramas este un praf negru, cu o oarecare consistenta si un aspect coroziv. ICA a remarcat si
prezenta DDT-ului, un pesticid interzis inca de acum 20 de ani, care se pare ca ar fi intrat in panza freatica,
in rauri si, implicit, in atomosfera, prin evaporare. In cazul in care zapada este ingerata, substantele extrem
de toxice pot influenta negativ sanatatea oamenilor, arata presa care cita analizele Institutului. Zapada
continua sa cada, urmata acum si de ploaie acida si, ciudat, autoritatile nu fac nici un anunt oficial. Normal,

daca nu au de gand sa intreprinda nimic si nu exista nici un vaccin de administrat preventiv, de ce sa

anunte populatia ca este otravita de sus?

Acum, in acelasi timp cu zapada grea mai pica si o pulbere argintie sau crmizie, care a czut sptmna
trecut n mai multe orae din sudul rii, si conine fier, cupru, plumb i alte metale grele, dupa cum scrie
Adevarul. Specialitii de la protecia mediului spun c, n mod normal, n aer nu ar trebui s existe nicio
urm de astfel de metale i c inhalarea acestora poate fi periculoas dac fenomenul se va repeta.
Saptamana trecuta a cazut, peste mai multe orase din sudul Romaniei, o ploaie ce continea o pulbere argintie
in a carei compozitii intrau: fier, cupru, plumb si alte metale grele.
Fenomenul a fost semnalat in judetul Constanta, in Campia Baraganului dar si in Bucuresti, scrie Adevarul,
citat si de Ziare.com.
Specialistii Agentiei de Protectia Mediului (APM) Constanta au prelevat probe pentru a stabili componenta
prafului, iar rezultatele analizelor dovedesc o realitate de necrezut. Ploaia continea cupru, fier si zinc in
cantitati apreciabile.De asemenea, in aerul respirat de cei din Dobrogea s-a regasit si crom, plumb, nichel,
arsen si cadmiu. Specialistii consultati de Adevarul declara ca aceste metale grele se regasesc in mod normal
doar in sol, relateaza de la Constanta Alina Enache.
Specialistii spun ca periculozitatea pulberilor este data nu doar de compozitia chimica, ci si de dimensiunile
particulelor. Prin inhalare, acestea ajung in plamani.
Medicii avertizeaza ca fenomenul poate deveni periculos pentru sanatatea populatiei in cazul in care se
repeta. In cantitati mari, plumbul poate genera anemie, nichelul boli respiratorii, cadmiul hipertensiune
arteriala si ateroscleroza, iar cuprul poate determina iritatii ale cailor respiratorii.

4. Folosirea plantelor ca metoda de decontaminare

Omul a tiut ntotdeauna s foloseasc plantele pentru supravieuirea lui. Au fost folosite n primul rnd ca
resurs alimentar si apoi, ca material de construcii. De asemenea sunt folosite i pentru realizarea
uneltelor. Omul, dar si maimuele le folosesc de mult pentru caracteristicile terapeutice, pentru tratarea
bolilor sau pentru a izgoni parazitii.
In secolul XVI, Andra Cesalpino, botanist florentin, descoper o plant care crete numai pe stnci bogate
n metale precum nichel. In 1814, studiile vor merge mai departe i vor descoperi o plant Alysum bertolonii
care acumuleaz n organismul ei o concentraie important de metalelor prezente n sol. Ins, doar n 1970
se va dezvolta conceptul de folosire a caracteristicilor plantelor pentru fito-remediere. Uniunea European a
pornit un program de cercetare de fito-remediere: PHYTOTEC.
apte tri sunt partenere : Polonia, Italia, Spania, Cehia, Triile de Jos i Frana. Alte industrii i organisme
de cercetri lucreaz mpreuna precum Institutul Pasteur, Ineris, Agenia Apeim CEA, CNRSSP. Obiectivele
urmarite sunt de a pune n comun rezultatele asupra metodelor de depoluare i costurilor aferente.
Fito-remedierea se poate face prin mai multe mecanisme. Ea, se declin n 2 categorii:

Remedierea activa care distruge propriu- zis poluarea

Remedierea pasiva care nu face dect sa o stabilizeze

Tehnicile de depoluare cu plante sunt de 4 tipuri:

Fito-stabilizare
Fito-extracie

Rizo-degradare

Fito-volatilizare

Fito-stabilizare
Fito-stabilizarea este o tehnic ce foloseste planteler cu rdcini dezvoltate astfel nct se reduce
mobilitatea poluanilor coninui in sol. Aceti poluani provin din:
o
o

praf
particule transportate de ap

faun

Aceste 3 modalitati de transport enumerate mai sus sunt cele mai importante cauze a unei recontaminari
asupra zonei poluate.Rdcinile fixeaz poluani limitnd circulaia orizontal i vertical a lor. Aceast
tehnic este folosit pentru ca prime msuri in cazul unui sol poluat de :

Metale
Pesticide

Solveni

Explozive

iei i derivai

Ca sa fie eficient, trebuie indeplinite anumite condiii:

Poluanii nu pot migra uor n sol

Poluanii nu pot fi accesibili uor faunei erbivore i insectelor via polenul

Plantele trebuie s fie alese pentru capacitatea lor de a fixa poluanii dar de nu acumula poluanii.

Gestiunea sitului poluat este indispensabila. Pragul toxiciti trebuie controlat astfel nct s rmna
plantele n viaa.

Plantele care sunt preconizate fac partea din familia graminee.

Fito-extracie
Fito-extracia este o metod de decontaminare a solurilor de metale grele (cupru, argint, aur, mercur,
cadmiu, plumb). Este bazata pe cultura plantelor avnd caracteristicile toleranei i ale acumulrii metalelor
grele pe partea lor recoltabil. Aceste plante acumulatoare sunt capabile, prin fiziologia lor adaptat, de a
acumula pn la 1% din poluant, faa de materia lor uscat.
Plantele vor fi alese n funcia de natura poluantului, climatul i biomasa astfel nct pot acumula o cantitate
mare de poluani. Deseori, solul este contaminat de mai multe metale, ce impun o cultur de mai multe
plante.O dat recoltate, sunt incinerate i cenua va fi stocata ntr-un loc securizat. Cultura se poate rennoi
pn la scderea concentraiei acceptabile a metalelor n sol.
Sunt 2 tipuri de fito-extracie:
A. Fito-extracie continua: Plantele utilizate sunt capabile s acumuleze nsele o important cantitate de
poluani. Aceste plante pot acumula pana la 1% din materia lor uscat cu zinc, nichel, seleniu, etc... Aceste
plante nu pot tri fr metale. Sunt numite metalofite.
B. Fito-extracie indus
Metalele prezente n sol nu sunt ntotdeauna solubile n apa (bio-disponibile), Ionii metalici pot fi fixai alti
ioni sunt indisponibili pentru plante. n acest caz, este recomandat folosirea moleculelor numite
Chelator pentru eliberarea metalelor. De exemplu, pentru plumb, se recomand EDTA: acid etilen
diamino tetra-acetic. Odat ce planta a ajuns la un nivel optim de cretere, chelatorii le permit s acumuleze
metale grele. Printre plantele care folosite pentru astfel tip de poluare se numara mutarul si tutunul.

Procedeul a fost pus la ncercare la Caldarache cu sprijinul programului PHYTODEC i s-a dovedit c 20%
din zinc, 60% din cadmiu i 40% din plumb s-a extras din sedimentul folosit pentru experien.
Fito-extracia este o metod activ. Poluarea poate fi eliminat. O dat ce planta este saturat n poluant, se
recolteaz i se aduce la un centru specializat unde se poate eventual recicla: este Fito-mining. Plantele nu
sunt totui un remediu miracol pentru depoluare. Plantele, fiziologic, nu pot absorbi dect o parte de metale
grele care se gsesc n sol. Trebuie deci, recoltari succesive astfel nct zona sa poate fi considerat ca
depoluat. Costul depolurii este ns redus i practic se poate cifra pe manopera plantrii.
In Europa, acest procedeu a avut succes: cel mai ilustru exemplu este cel de Maatheide n Belgia. Tratarea
acestui sit, foarte poluat n zinc i cadmiu a fost realizat cu adaosul unui reziduu de incinerare: beringit, i
apoi, replantat. Depoluarea s-a desfurat intr-un termen de 10 ani.
Astzi sunt repertoriate peste 320 de plante acumulatoare de metale grele i sunt clasificate astfel:
-

tip I: cele care acumuleaz Al, Ag, As, Be, Cr, Cu, Mn, Hg, Mo, Pb, Pd, Pt, Se, Zn, Naphtalne

tip II: Nichel

tip III: radionucleide, hidrocarburi i solveni organici.

1.www.wikipedia.com
2.http://www.descopera.ro/dnews/7457412-namolul-rosu-contamineaza-dunarea
3.http://www.mondonews.ro/O-noua-fisura-la-rezervorul-uzinei-Ajka-din-Ungaria-s-au-facut-evacuari-deurgenta+id-29362.html
4.http://www.ro-news.ro/social/o-noua-inundatie-cu-namol-toxic-in-ungaria-este-putin-probabila/
5.www.ecomagazin.ro/video-dezastru-ecologic-de-proportii-in-ungaria/
6.www.antidotul.ro/.../dezastru-ecologic-de-proportii-in-ungaria.html
7.www.stiriazi.ro/ziare/cuvinte/stiri-despre/namolul.../50/