Noua ordine internaional dup primul rzboi mondial.

Evenimentele din Rusia

din anul 1917 si impactul lor asupra echilibrului politic european.

La nceputul sec. XX . Rusia era o ar a contrastelor, imperiul fiind condus n

mod autocratic de arul Nicolae al-II-lea (1894-1917), ultimul reprezentant al dinastiei
Romanov. n anul 1906 a fost creat o adunare reprezentativ, Duma de Stat care avea
funcii legislativ-consultative, dar n plan politic avea un rol limitat. Opoziia urmrea
transformarea regimului autocratic ntr-unul constituional, iar Duma trebuia s aib rolul
de parlament, dar n-a reusit, Rusia rmnnd n continuare o monarhie autocratic.
Manifestul din 17 octombrie 1906 a legalizat activitatea partidelor politice formate n
ultimul deceniu al secolului al XIX-lea care s-au implicat n viaa politic a rii.1
Datorit izbucnirii primului Rzboi Mondial, repercursiunile Imperiului rus
aveau s aibe urmri profunde , ducnd la cderea arismului, accelerarea acesteia fiind
dat de condiiile politice i economice prin participarea acestora la primul razboi
monidal.
Cauzele evenimentelor din 1917
Anul 1917 este considerat ca fiind rezultatul problemelor incepute in secolul al
XVIII-lea. Sfarsitul domniei arului Petru cel Mare a inaugurat n dinastia Romanovilor
traditia nsuirii conduitei vest-europene ca mod de via la curte. Inofensiv n aparen
aceast tradiie a occidentalizrii, adugat rupturii tradiionale societii ruse dintre
conductori i condui, a avut doua efecte perfecte: consolidarea sentimentului de
instrainare a tarilor fata de poporul rus si, in consecinta, subminarea progresiva a
legitimitatii acestora.
Revolutia Rusa reprezinta un ansamblu de evenimente care incep cu revolutia
din februarie 1917, continua cu lovitura de stat din noiembrie si razboiul civil, incheinduse in 1922, o data cu crearea Uniunii Sovietice si debutul Noii Politici Economice.
O dificultate notabila in contextul schimbarii de registru politic consta in caracterizarea
modului in care Partidul Bolsevic condus de Lenin ajunge sa preia puterea in octombrie
1917.
. Cu toate ca a fost inabusita violent (de altfel, un mod specific al autoritatilor de a
trata revendicarile sociale), efectele revolutiei sunt importante in masura in care pentru
prima data tarul incearca formularea unui nou tip de contract cu societatea: se constituie o
guvernare care, cel putin teoretic, se imparte intre tar si adunarea parlamentara (Duma)
nou creata, se instituie sufragiul universal masculin, ministrii sunt raspunzatori, iar
indivizii obtin o sporita autonomie prin atribuirea de pamant, mai ales in decursul
reformelor agrare din timpul guvernarii Petru Stolpyn, intre 1907 si 1911. Mai mult,
crearea adunarii parlamentare da curs formarii partidelor care, in linii mari corespund
1

Ludmila Rotari, Istoria Europei Contemporane ,pag. 6

clivajului liberali radicali din Europa, cu singura diferenta ca si acestia raman fara
contact cu realitaea sociala.
Principalele grupari politice se organizeaza intre "Octombristi" (moderati) si
democratii constitutionali sau cadeti (progresisti) Contrar asteptarilor, calea reformelor
deschisa in 1905 nu a mers prea departe, printre altele, din cauza persistentei credintei ca
Rusia este proprietatea personala a tarului, intretinuta in buna parte si de birocratia tarista
care
prin reforme
isi
vedea
pusa
in
pericol
insasi existenta
Debutul primului razboi mondial gaseste Rusia intr-o situatie socio-politica
deplorabila. Instrainarea dinastiei Romanovilor de supusi, raspunsurile intolerante oferite
de diriguitori la revendicarile sociale, seria continua de esecuri militare (in Razboiul
Crimeii dintre Imperiul Rus si cel Otoman purtat chiar pe propriul teritoriu, razboiul rusojaponez), cresterea influentei ideilor politice europene, urbanizarea accelerata cu toate
efectele acesteia (supraaglomerarea in doar 20 de ani populatia Sankt Petersburgului si
a Moscovei s-a dublat- si lipsa de locuinte, conditii inumane de lucru) l-a determinat pe
tarul Nicolae al II-lea sa intre in Marele Razboi alaturi de Antanta sperand, in acest fel, ca
va recupera prestigiul pierdut, va coagula societatea in fata identificarii dusmanului
comun (blocul militar al puterilor centrale) si deci sincronizarea discursului guvernarii cu
cel al guvernatilor. Prima ofensiva majora a armatei tarului in batalia de la Tannenberg se
incheie intr-un esec de proportii. In fata armatelor germane, armata rusa pierde de
aproximativ sase ori mai multi soldati. Dupa aproape cinci milioane de soldati morti,
raniti sau disparuti in doar doi ani, ceea ce se dorea a fi recuperarea unui prestigiu pierdut
devine un alt factor care paveaza drumul catre miscarile revolutionare din 1917.
In afara cauzelor tragandu-si seva dintr-un trecut de aproape un veac, in
completarea carora se adauga razboiul mondial, anul 1917 este explicabil prin prisma
afirmarii continue a unui fenomen specific societatii ruse: intelighentia. Aceasta
reprezinta o categorie foarte activa de intelectuali idealisti care aproape in mod natural au
devenit purtatori de cuvant ai celor aproape 90% care constituiau patura rurala a Rusiei.
Discursul revolutionar al acestora a intrat in conflict cu cultul traditional al Marii Rusii,
organizata in jurul figurii mistice a tarului ca trimis direct al lui Dumnezeu. Permeabila la
ideile utopice create in Occident cu care au avut contact in mod direct dar care niciodata
nu au putut fi aplicate acolo, intelighentia rusa, forta exclusa, marginalizata de la
exercitiul puterii in mare parte datorita insasi modului de a functiona al administratiei
tariste care respingea orice influenta exterioara, a privit revolutia ca unic vehicul al
schimbarii care privea nu doar regimul, ci insasi conditia umana .Din randurile
intelighentiei vor aparea diferite curente, cele mai radicale fiind anarhistii si dupa 1903,
bolsevicii. Asadar, miscarile revolutionare din 1917 pot fi privite ca o componenta a
revolutiei intelectuale declansate dupa jumatatea secolului al XIX-lea (romancierul
Dostoievski in "Demonii" realizeaza un portret foarte precis al debutului acestei revolutii
intelectuale).

"Puterea duala"
Comitetul Provizoriu al Dumei, ce avea s devin n curnd Guvern Provizoriu,
si-a asumat teoretic ntreaga rspundere a guvernrii,n timp ce Ispolkom-ul rmne un
soi de curte suprem a constiinei revoluionare. Astfel, n Rusia a luat nastere un sistem
de guvernare neobisnuit, numit dvoevalstie puterea dualist sau diarhie ce a durat
n octombrie 1917.2
.Existenta a doua surse de putere care-si revendicau in mod egal legitimitatea
guvernarii Rusiei a fost de la bun inceput o provocare. Existenta celor doua guverne se
cuvine evaluata nu doar in contextul Rusiei, ci in cel international. 1917 devine un
moment de cotitura in destinul omenirii o data cu intrarea Statelor Unite in razboi, dublat
mai apoi de preluarea puterii de catre bolsevici. Dintr-un razboi nationalist care urmarea
recuperarea (cazul imperiilor) sau afirmarea (cazul noilor state) prestigiului national la
care s-au realiat intr-o masura variabila inclusiv gruparile socialiste, fara incarcatura
ideologica deci, incepand cu 1917 razboiul devine ideologic si ideologizant Spre
deosebire de Sovietul de la Petrograd, Guvernul Provizoriu s-a bucurat imediat de
recunoasterea internationala, presedintele american Wilson care lansase teza dreptului
popoarelor la auto-determinare, exprimandu-si entuziasmul si optimismul fata de
perspectiva democratica a Rusiei care ramasese singura mare autocratie din lume. In plan
intern, cele doua administratii guvernamentale au avut momente de convergenta si
divergenta, diferenta de viziune exprimandu-se cu precadere in ceea ce priveste directia
pe care Rusia ar trebui sa o ia in primul rand fata de razboiul care devenea din ce in ce
mai apasator.
NAZISMUL I REGIMUL FASCIST DIN ITALIA
Dictatura bolevica din U.R.S.S. a cunoscut forma sa extrema sub
conducerea lui Stalin.
Fascismul i nazismul au fost alte sisteme totalitare, care s-au instaurat i s-au
dezvoltat intr-o atmosfera de umilina naionala, att Germania ct si Italia ntmpinnd
mari dificulti economice dup rzboi.
Acestea se bazau pe : naionalism si pe ctigarea onoarei naionale. Au fost
create o serie de mituri avndu-i in prim plan pe cei doi conductori totalitari : Hitler si
Mussolini.
Cel din urma dorea refacerea gloriei Imperiului Roman, a crei motenire o
revendica, iar Hitler dorea spaiul vital pentru poporul german. Ambele mituri se puteau
nfptui prin subjugare si preluarea de teritorii de la alte state. Si aici au aprut formaiuni
paramilitare : Camasile Negre in Italia si Camasile brune si S.S. in Germania. Hitler
a fcut din rasism si antisemitism baza programului sau.
Regimurile totalitare au lsat rni care se vindeca greu, mai ales in statele care au
economie slab dezvoltata si au fost infectate de acest flagel.
Ascensiunea fascismului n Italia. Viaa politic n Italia dup Primul Rzboi Mondial era
dominat de Partidul Liberal, pentru contracararea forelor de stnga s-a creat Partidul Popular
2

Ludmila Rotari, Istoria Europei Contemporane ,pag. 8

Catolic.
n primvara anului 1919 fotii veterani ai primului rzboi mondial au creat primele bande de fasciti.
Unul dintre ideologii micrii era poetul Gabiel dAnnunzio, iar lider Benito Mussolini. El s-a situat n
fruntea detaamentelor Fasci di combatimento, care erau deosebit de violente fa de micrile de
stnga.
ncepnd din 1925, fascitii au trecut la ofensiv: Mussolini, printr-o lege special, a obinut
mputerniciri suplimentare. Partidele politice au fost interzise, uniunile profesionale au fost dizolvate,
fiind permis doar activitatea sindicatelor fasciste. n Italia s-a instaurat dictatura fascist.
Iniial Mussolini pstreaz distana fa de Hitler i regimul nazist, promind chiar s apere
Austria n cazul unei unificri forate cu Germania. n 1935, pentru a preveni nclcrile ulterioare ale
Tratatului de la Versailles de ctre Germania, formeaz Frontul Stresa cu Frana i Anglia. Visele
imperialiste ale lui Mussolini fac ns s i modifice politica i alianele: Campania Italiei mpotriva
Etiopiei din 1936 marcheaz nceputul cooperrii cu regimul nazist i nceputul constituirii Axei
Berlin-Roma. Germania este singura naiune care sprijin atacul italian. Dup o invazie de proporii
mpotriva armatei etiopiene, Victor Emmanuel III este proclamat mprat al Etiopiei.
Ascensiunea nazismului n Germania. Conform Tratatului de la Versailles Germania a fost
recunoscut principala vinovat de declanarea primei conflagraii mondiale. Afectat de nfrngere
Germania a fost cuprins de micri revoluionare, sub presiunea lor la 9 noiembrie 1918, mpratul
Wilhelm al II-lea a abdicat iar n ianuarie 1919 a fost proclamat Republica de la Weimar fiind
adoptat i Constituia de la Weimar.
Micarea comunist devenind popular, n decembrie 1918 la Berlin s-a constituit Partidul
Comunist German, n frunte cu Karl Liebknecht i Roza Luxemburg, care fiind supus represiunilor a
trecut n ilegalitate.
Concepia despre lume a nazismului se baza pe ideea c, comunitatea rasial - german
fondat pe snge i pmnt, limb i cultur, era superioar tuturor celorlalte. Hitler explica teoriile
lui Ch. Darwin ale luptei pentru via i ale seleciei speciilor
Venirea nazitilor la putere a coincis cu depirea crizei economice. n anii 1933-1939
cheltuielile militare sporind de 10 ori, economia fiind pus pe picior de rzboi.
Politica rasial a celui de-al III-lea Reich includea msuri de protejare a rasei: ncurajarea natalitii
la germani i scderea ei n rndul adversarilor arieni, dar i msuri aberante justificate de
cercetrile biologilor i antropologilor: sterilizarea indivizilor tarai, eliminarea fizic a bolnavilor
incurabili i btrnilor neputincioi. A fost pus n aplicare o legislaie rasial, dirijat n principal
mpotriva izraeliilor, acuzai pentru toate relele naiunii germane.
n domeniul politicii externe au fost elaborate planuri strategice de cucerire a lumii. O
atenie deosebit se acorda cuceririi spaiului vital n Est. n 1935 a fost nclcat Tratatul de la
Versailles fiind introdus serviciul militar obligatoriu, dup care a fost alipit, regiunea Saar, iar n 1936
nazitii au ocupat zona demilitarizat Rehnan. Tot atunci a fost semnat Pactul Anticomintern cu
Japonia, la care a aderat n 1937 i Italia. Germania s-a implicat activ n rzboiul civil din Spania
(1936-1939) de partea lui Franco. n martie 1938 n urma Anschluss-ului a fost anexat Austria. n
urma acordului de la Mnchen, din

septembrie 1938, Cehoslovacia a fost dezmembrat i a ncetat s existe ca stat. Ultima achiziie a
Germaniei nainte de declanarea rzboiului a fost oraul-port Memel (Klaipeda) care a aparinut
Lituaniei.

CONSTRUCIA EUROPEAN
Ideea de Europ unit s-a concretizat dup sfritul celui de-al doilea Rzboi
Mondial, avnd la baz meninerea pcii pe continent. Primii pai au fost fcui prin
adoptarea Palanulul Marshall care avea ca scop reconsrucia Europei, nfinndu-se
Organizaia European pentru Cooperare Economic.(OECE). n 1960, OECE denive
Organizaia European pentru Cooperare i Dezvoltare.
n 1950, Robert Shuman, Ministrul Afacerilor Externe al Franei, propune
plasarea ntregii producii de crbune i oel a Franei i Germaniei sub responsabilitatea
unei singure comuniti. Astfel , prin semnarea la Paris a Tratatului de ase membri, la 18
aprilie 1951, planul devine realizabil , constituindu-se Comunitatea European a
Crbunelui i Oelului, care intr n vigoare la 23 iulie 1952.
Un alt pas pentru reconstrucia Europei , a fost fcut prin semnarea Tratalelor
de la Roma la 25 martie 1957, intrnd n vigoare la 1 ianuarie 1958, ce prevedeau Trataul
Comunitii Europene Atomice (EURATOM) i Trataul Comunitii Europene (Piaa
Comun), aveau ca scop crearea unei piee comune pentru armonizarea politicilor
economice
U.R.S.S. N PERIOADA POSTBELIC
n primii ani de dup rzboi conducerea de la Kremlin era mai mult preocupat
de consolidarea poziiei internaionale dect de satisfacerea nevoilor populaiei. Soldaii
care au luptat n rile europene i au mers pn la Berlin i-au dat seama c ororile
capitalismului sunt un mit. De aceia Stalin i acoliii si au intensificat propaganda i
educaia patriotic. n timpul rzboiului s-a consolidat cultul lui Stalin, care era de cele
mai multe ori identificat cu victoriile Armatei Roii. Treptat, s-a impus linia partidului
bolevic, conform creia U.R.S.S. a obinut victoria datorit geniului militar i
conducerii eroice a tovarului Stalin.
Aceast politic contribuie la consolidarea regimului puterii personale ale lui
I.V. Stalin dup rzboi. Victime ale aparatului represiv devin fotii prizonieri de rzboi,
considerai drept trdtori, unele minoriti naionale, acuzate de colaboraionism cu
germanii. Toi cei suspectai de trdare, colaboraionism erau arestai i trimii n lagre.
Unele popoare din Caucazul de Nord, ttarii din Crimeea au fost deportai n Siberia i
Asia Mijlocie din acelai motiv.
Dup rzboi, organele centrale de partid au iniiat campaniile de educaie a
patriotismului sovietic, de lupt contra cosmopolitismului, de demascare a dumanilor
poporului. Victimele au fost n primul rnd intelectualii, persoanele care au fost fr voia
soartei pe teritoriul ocupat de germani, cei care se mpotriveau politicilor statului de
colectivizare etc. Campania contra cosmopolitismului a afectat ntr-o mare parte i
populaia de origine evreiasc, ntru-ct era considerat cea mai cosmopolit, avnd
relaii cu persoane din alte ri, pe calea lor fiind posibil ptrunderea informaiei de peste
hotare, considerat periculoas de regim, deoarece putea contribui la spulberarea mitului

de cel mai democratic stat din lume sau capitalismul este n putrefacie. Represiunile
au cunoscut cote maxime n ultimi ani de via a lui Stalin.
Dup moartea lui Stalin, ncepe o adevrat lupt pentru putere, nvingtor iese
Nichita Hruciov, care este ales prim-secretar al P.C.U.S. n septembrie 1953.
Perioada hruciovist este cunoscut drept perioada de dezghe n viaa
spiritual. Dei liberalizarea a fost limitat au fost nregistrate importante realizri n mai
multe domenii ale culturii: au aprut noi publicaii, lucrri care ncercau s spun
adevrul (parial) despre societatea sovietic. Nichita Hruciov a fost un personaj
controversat. Pe de o parte, a contribuit la declanarea criticii regimului stalinist, a scos la
iveal unele fapte din acea perioad, pe de alt parte, a rmas produsul sistemului, el
nsui fiind de multe ori autorul unor decizii specifice regimului. A comis o serie de
greeli att n politica intern ct i cea extern, cum a fost i cazul crizei rachetelor din
Cuba. Hruciov s-a grbit s condamne cultul personalitii lui Stalin i crimele acestuia
pentru a nu fi el nsui acuzat.
n octombrie 1964, Hruciov a fost nlturat din funcie de o echip n frunte cu
Leonid Brejnev, alctuit din vechea gard stalinist care erau mpotriva reformelor. n
toate domeniile ncepe perioada de restalinizare, rentoarcere la unele practici i idei
staliniste
n perioada lui Brejnev se creeaz condiii favorabile pentru dezvoltarea crimei
organizate, de multe ori tolerat i sprijinit de nomenclatur. A sczut nivelul de trai al
populaiei, ndoctrinat cu lozinci i sloganuri comuniste. Au fost interzise orice
manifestare de nesupunere, pe de o parte, se dezvolt fenomenul disidenilor, pe de alt
parte, se practica pe larg aa-numitul proces de reeducare a celor ce se opuneau
regimului.
Politica extern sovietic s-a dovedit a fi de multe ori ineficient,
necompetent, ea devenise sfera de activitate a nomenclaturii, promovarea ei se fcea n
interesele castei nu a statului. Uniunea Sovietic s-a lsat antrenat ntr-o curs a
narmrilor fr precedent, care i-a pus amprenta asupra politicii interne, ceea mai mare
parte a economiei fiind subordonat domeniului militar
Dup decesul lui Leonid Brejnev (10 noiembrie 1982), n funcia de secretar
general al PCUS a fost ales Iurii Andropov, fost ef al KGB-ului, care a ncercat s
promoveze unele reforme, dar se stinge din via (9 februarie 1984). Urmeaz pentru un
scurt timp Konstantin Cernenko (1984-1985). Secretar general al P.C.U.S. devine Mihail
Gorbaciov.La 11 martie 1985, la Moscova se instaleaz o nou conducere sub egida lui
Mihail Gorbaciov. Politica promovat de noua conducere s-a numit restructurare sau
perestroika. n viziunea lui Gorbaciov, sistemul sovietic deviase de la teoria leninist i
avea nevoie de o restructurare pe baza reformelor ce trebuiau realizate n domeniul
politic, economic i social. Mihail Gorbaciov, mpreun cu echipa sa, a realizat unele
reforme menite s revigoreze economia i societatea. La Congresul al XXVII-lea al
PCUS (25 februarie-6 martie 1986) M. Gorbaciov a prezentat principale teze ale poziiei
sale, atacnd epoca Brejnev, condamnnd rzboiul din Afganistan, propunnd
restructurarea sistemului pe calea reformelor, ce trebuiau realizate de sus n jos. Cadrul
instituional s-a dovedit ns incapabil s reziste frustrrilor acumulate ale diferitelor
grupuri, mai ales datorit costurilor reformei nsei. Deosebit de virulente au fost
problemele naionale - problema enclavei armene din Karabahul de munte din
Azerbaidjan, cea a ttarilor din Crimeea, relaiile dintre populaia majoritar a

republicilor unionale i minoriti, eecurile politicii de rusificare. Statele Baltice au fost

primele care i-au revendicat independena.
n perioada 7-10 decembrie 1987, se desfoar prima vizit a lui Gorbaciov n
Statele Unite, ce s-a transformat ntr-un imens succes personal al liderului reformist.
Asumndu-i cele convenite n discuiile cu Reagan, Gorbaciov va semna la 14 aprilie
1989 documentele ce puneau capt rzboiului din Afganistan, iar la 15 februarie 1989,
ultimele trupe sovietice prsesc aceast ar. Gorbaciov a contribuit la normalizarea
relaiilor cu China, dup vizita efectuat la Beijing ntre 15 i 19 mai 1989. La 6 iulie
1989, Gorbaciov ntr-un discurs inut la Consiliul Europei de la Strasbourg, afirm c
Uniunea Sovietic nu se va opune reformelor din Europa de Est. Semnalul dat la
Strasbourg a fost receptat i n statele estice, nu numai n mediile apusene.
La 2-3 decembrie 1989, pe insula Malta, a avut loc ntlnirea dintre M.Gorbaciov
i G.Bush, unde liderul sovietic a declarat c nu va folosi fora pentru meninerea
regimurilor comuniste
Unificarea Germaniei a fost un test decisiv al noului raport de fore i al faptului
c rzboiul rece se sfrise. La 8 februarie 1990 secretarul de stat, James Baker, vizita
Moscova i propunea negocieri pentru unificarea Germaniei n formula doi plus patru,
adic cele dou Germanii, Statele Unite, Uniunea Sovietic, Marea Britanie i Frana. La
12 septembrie, la Moscova a fost semnat tratatul care consfinea reunificarea pe cale
panic a Germaniei.
Valul schimbrilor a afectat ntregul spaiu sovietic. La 21 august 1991, la
Moscova, un grup de conservatori ce se opuneau procesului reformelor, au realizat un
puci pentru al nltura pe Gorbaciov, care ns a euat. Puciul a ntrit poziia lui
Boris Eln, preedintele Republicii Sovietice Federative Ruse, n calitate de lider al
forelor reformatoare, i a ubrezit poziia lui Gorbaciov.
Republicile unionale i-au declarat independena dup august 1991. La 8
decembrie 1991, lng Minsk n pdurea Belovej, preedinii Rusiei, Ucrainei i
Bielorusiei au declarat dizolvarea Uniunii Sovietice i formarea Comunitii Statelor
Independente (CSI). Ulterior, la 21-22 decembrie, la Alma-Ata, 11 reprezentani ai
fostelor republici unionale sovietice semnau actele de constituire a CSI. La ntlnire n-au
participat reprezentanii Estoniei, Letoniei, Lituaniei i Georgiei, care pledau pentru
independen. n aceste condiii, la 25 decembrie 1991, Mihail Gorbaciov va demisiona
din postul de preedinte al unui stat care de facto nu mai exista. Uniunea Sovietic i-a
ncetat oficial existena la 31 decembrie 1991, la 69 de ani de la constituire.

De la Comunitatea Economic European la Uniunea European

Originile Uniunii Europene se trag de la Comunitatea European a
Crbunelui i Oelului (CECO) i din Comunitatea Economic European(CEE), format
din ase state n 1958. n anii urmtori Uniunea European s-a lrgit prin aderarea unor
noi state membre i i-a crescut puterea prin adugarea de domenii economice, sociale i
politice n abilitile sale.Tratatul de la Maastricht a nfiinat Uniunea European sub
prezenta denumire n 1993. Ultima amendare a bazelor constituionale ale UE a fost
Tratatul de la Lisabona, care a intrat n vigoare la 1 decembrie 2009.