Cartea gesturilor.

Cum putem citit

gandurile oamenilor din actiunile lor
noiembrie 27, 2006 1 comentariu

cartea gesturilor cum putem citi gandurile oamenilor din actiunile lor

Anul trecut, cand am cumparat bestseller-ulCartea gesturilor, nu

mi-am imaginat ca va veni o zi in care il voi cunoaste pe Peter
Collet, autorul ei.
Expert in psihologie sociala, profesor la Universitatea Oxford, Peter Collet a facut
numeroase studii asupra comportamentului uman. El arata cum pot fi identificate si
interpretate gandurile si sentimentele celor din jurul nostru cu ajutorul gesturilor
constiente si mai ales inconstiente pe care acestia le fac.
In cadrul evenimentului Psihologia la locul de munca, care a avut loc de curand, Peter
Collet a sustinut o prezentare in care, pe langa imaginile cu ajutorul carora descrie gesturile
in carte, si-a demonstrat punctele de vedere si cu ajutorul unor secvente video in care a
descifrat mesajele voluntare si involuntare ale unor politicieni cunoscuti ca Bush, Printul
Charles si fiul sau Andrew, Clinton, Blair (unde oare se poate vedea mai clar diferenta intre
ceea ce spun oamenii si ce gandesc ei?).
M-am gandit sa transcriu mai jos cateva idei importante pe care le-am retinut citind cartea si
participand la prezentarea lui Peter Collet.

Indicatori ai dominatiei

-cresterea inaltimii aparente prin adoptarea unei posturi in care spatele este drept;
-adoptarea posturii de calaret, cu picioarele intinse si talpile departate, indica mai multa
atitudine dominatoare decat pozitia de drepti;
-in pozitia asezat, persoanele dominante tind sa ocupe cat mai mult spatiu fie prin pozitia
nicovala (picioarele indoite, coapsele rasfirate, ambele talpi asezate ferm pe sol), fie prin
pozitia cifra patru (glezna unui picior se odihneste pe coapsa celuilalt astfel incat
membrele sunt asezate in forma cifrei patru);
-asezarea unei maini sau a ambelor pe solduri;

-indivizii dominanti iau primii cuvantul, intrerup mai des, ii descurajeaza prin ridicarea tonului
vocii sau semne pe cei care incearca sa-i intrerupa, folosesc mai putine semne de nehotarare
(ca aaa sau hmm);
-vocile joase sunt asociate cu dominarea si amenintarea, in timp ce vocile inalte sunt
asociate cu supunerea si atitudinea impaciuitoare;
-atingerile pot fi orizontele, intre membrii gupului care au statut social asemanator si
verticale, intre membrii cu statut social diferit;
-intr-o conversatie, persoanele dominante isi privesc mai mult interlocutorul in timp ce
vorbesc (pentru a-si asigura controlul conversatiei) si mai putin atunci cand asculta (pentru a
arata ca nu sunt gata sa il flateze pe celalt si ca nu vor sa ramana mult timp in pozitia de
ascultatori).

Indicatori ai supunerii

-ridicatul din umeri transmite un mesaj de neajutorare (nu pot, nu stiu, nu e vina mea);
-in pozitia asezat, persoanele submisive tind sa-si traga picioarele inapoi sau chiar sa si le
ascunda pentru a nu deranja alte persoane prin patrunderea in spatiul public. Ele tind, de
asemenea, sa-si apropie sau sa-si incruciseze picioarele la nivelul coapselor sau al gleznelor;
-cand stau in picioare, persoanele submisive tind sa adopte pozitia paralela (picioarele
drepte si paralele), pozitia foarfecelui (picioarele drepte si incrucisate) sau pozitia lamei
indoite (toata greutatea corpului se afla pe un picior, iar celalalt este indoit);
-gesturi de autolinistire: mangaierea parului, coada de porumbel in care degetele mainilor
se intrepatrund, asezarea mainilor una peste alta, asezarea bratelor peste corp ca si cum
persoana ar fi imbratisata de cineva, impreunarea mainilor la ceafa (adultii le sustin copiilor
foarte mici gatul atunci cand ii iau in brate);
-capul este lasat in jos sau intr-o parte;
-persoanele submisive isi feresc privirea in mod inconstient pentru a reduce sentimentul de
frica pe care il resimt fata de persoanele dominate si pentru a le indica acestora ca nu au de
gand sa atace: fie privesc in jos, fie isi misca privirea de la un capat la altul al campului vizual
fara a-si misca si capul, fie arata ca sunt dezarmati folosind privirea cu ochii mariti;
-sprancenele ridicate arata ca oamenii sunt atenti, impresionati. Sprancenele ridicate si unite
arata atat supunere, cat si ingrijorare;

-in situatiile tensionate, persoanele subordonate zambesc mai mult decat persoanele
dominante. Zambetul lor are rolul de a calma. In situatiile prietenoase persoanele
subordonate zambesc la fel de mult, iar cele dominante zambesc mai mult decat in situatiile
tensionate. Femeile zambesc mai mult decat barbatii. O femeie care zambeste putin este
perceputa ca fiind nefericita, in schimb un barbat care zambeste putin este perceput ca
domnant. Cu cat puterea unui barbat creste, cu atat el zambeste mai putin. Aceasta scadere
a numarui de zambete in functie de pozitie nu a fost observata si la femei. Persoanele
subordonate adopta un numar mai mare de zambete false. Acestea se deosebesc de cele
sincere prin mai multe elemente (vezi sectiuneaIndicatori ai minciunii).

Indicatori ai anxietatii

-transpiratia apare uneori ca raspuns la situatiile incarcate emotional;

-respiratia este mai accelerata cand ne este frica. Persoanele cu respirarie lenta si profunda
sunt in general mai stabile emotional si au mai multa incredere in ele. Se poate evalua usor
starea emotionala a unei persoane observand atent felul in care respira;
-miscari ale corpului agitate, neregulate. Cand o persoana bate din picior arata ca ar vrea sa
se retraga cat mai repede, la fel si cand se joaca cu mainile sau cu diferite obiecte. Posturile
sunt cele descrise mai sus in cazul indicatorilor supunerii;
-persoanele anxioase isi mangaie corpul in locul unde le-ar placea sa fie mangaiati de o
persoana protectoare barbia, gatul, obrajii, parul. De asemenea ele manipuleaza diferite
obiecte: chei, ochelari etc;
-persoanele anxioase evita privirea partenerului atunci cand apar dezacorduri. De asemenea,
aceste persoane cilpesc mult mai des;
-cei mai importanti indicatori sunt cei legati de tractul gastro-intestinal (buze, gura, gat,
esofag, stomac, intestine): uscarea gurii, tusea, greutatea de a inghiti, muscarea buzelor,
tragerea buzelor inauntru si tinerea lor intre dinti, muscarea unghiilor, bagarea unui obiect in
gura;
-vocea devine mai ascutita sau tremurata, oamenii vorbesc mai repede si mai putin. Uneori
poate sa apara chiar balbaiala.

Indicatori ai minciunii

-se spune ca mincinosii obisnuiesc sa evite privirea interlocutorului, insa acesta nu este un
mod prea sigur de a detecta minciuna, deoarece vinovatii pot controla foarte usor acest

indicator. Clipitul este mult mai greu de controlat, dar el apare nu doar in cazul minciunii, ci si
in cazul unei stari tensionate;
-frecarea palmelor, scarpinatul in cap, folosirea mainilor pentru a mangaia diferite parti ale
fetei pot indica minciuna. Deoarece mincinosii fac efortul de a-si controla partea de sus a
corpului, minciuna e mai usor de detectat privind partea de jos a corpului: modificarea
pozitiei picioarelor si talpilor ofera informatii mai de incredere decat mainile sau fata;
-acoperirea totala sau partiala a gurii si scarpinatul nasului (deoarece atunci cand o persoana
minte fluxul sanguin in regiunea nasului creste, creand o senzatie neplacuta);
-mascarea emotiilor negative care insotesc minciunile se poate face printr-o expresie
impasibila si prin zambet. Majoritatea oamenilor nu reusesc sa faca diferenta intre un
zambet fals si unul autentic. Zambetele false dureaza mai mult, se formeaza mai usor si
sunt descompuse mai rapid, implica doar gura (nu si regiunea aflata in partea exterioara
a ochilor) si de cele mai multe ori sunt asimetrice (apar doar pe o singura parte a fetei);
Contrar parerii ca cel mai usor minciuna se detecteaza din gesturi, ea se detecteaza cel mai
usor urmarind discursul unei persoane:
-mincinosii deviaza de la subiect, povestind cu totul altceva decat ce sunt intrebati;
-dau informatii generale, iar cand li se cer detalii de obicei nu dau un plus de informatii, ci
repeta ce au spus inainte. O persoana onesta ofera detalii degate de spatiu, timp si
sentimentele celor implicati, iar cand i se cer detalii aduce multe informatii noi;
-dau raspunsuri care starnesc confuzia, invitand la interpretari;
-folosesc in masura mult mai mare negarea. Nixon a sustinut, in scandalul Wategate: Nu
sunt un excroc., si nu: Sunt un om cinstit.;
-mincinostii vorbesc foarte putin despre ei (folosind eu, mie, mine etc) si folosesc
multe generalizari: nimeni, niciodata, oriune, toata lumea etc;
-mesajul este transmis mult mai formal, fara a folosi eliziunea (de exemplu folosesc nu imi
in loc de nu-mi);
-daca minciuna nu a fost repetata inainte, oamenii tind sa faca o pauza inaintea ei si sa o
spuna vorbind mai lent decat atunci cand spun adevarul;
-pauzele intre cuvinte si propozitii sunt mai dese decat de obicei, in ele aparand aaa sau
hmm. Se intampla chiar ca mincinosii sa abandoneze o propozitie inceputa pentru a veni
cu una noua.

De curand, la Editura Trei a aparut o noua lucrare a lui Peter Collet, Cartea gesturilor
europene, pentru care acesta marturisea ca a facut ample cercetari pe subiecti din mai multe
tari.
Dupa cum spune autorul, Studiul conduitelor europene reprezinta o provocare deosebita
nu numai pentru ca acestea sunt atat de diferite, dar si pentru ca Europa se afla intr-un
moment al marilor schimbari.