Prezentarea textului - comentariu

Monastirea Argesului

Situata de G. Calinescu intre miturile fundamentale ale culturii romane, tema baladei Manastirea Argesului, jertfa artistului
pentru creatie, a starnit si starneste inca suficiente controverse. Pentru a construi o biserica deosebita, cum n-a mai fost alta",
mesterul este gata sa-si sacrifice sotia (implicit, copilul) si chiar tovarasii de lucru. Mircea Eliade atragea atentia in Comentarii
la Legenda mesterului Manole ca este vorba, in text, de mai mult de o simpla daruire totala a unui artist. Manole este un
constructor exceptional, iar rodul muncii sale nu poate fi altfel: viata, limitata prin insasi conditia umana, merita a fi jertfita intrun alt mit al intemeierii (precum cel al lui Traian si al Dochiei), al descalecatului de-al doilea, cum ar spune batranii cronicari.
Legenda (forma decazuta" a mitului, ca si basmul) intruneste cerintele cantecului batranesc": erou exceptional care fap tu
ieste sarcini exceptionale in conditii exceptionale.

SEMNIFICATIA LOCULUI

Un ctitor, Negru-Voda, cauta un Ioc exceptional, "Pe Arges in jos" (uneori, ,Jn sus pe Argis"), spre a construi o biserica, dar nu
oricare: ,^4ici sa-mi durati/Manastire nalta/Cum n-a mai fost alta". Este, am putea spune, constructia care ingemaneaza
tanarul stat si credinta stramoseasca, pecetluieste in piatra obladuirea poporului de catre puterea divina si cea pamanteasca.
Manastirea trebuie durata", ea este loc de pomenire" si atunci e de inteles de ce nu poate avea egal si de ce nu poate fi
intrecuta in maretie de o alta constructie de acelasi fel, cu aceeasi destinatie. Nu "un malfrumos" cauta celebrul Negru-Voda,
asimilat lui Basarab I, ci un zid parasit/Si neispravit" (Un zid invechit,/Un zid parasit,/ Ramas de demult" sau: Un zid de
demult,/Un zid parasit/Si neispravit,/Vechi si mucezii").
Locul este caracterizat si intr-alt mod: Cainii cum il vad/La el
se reped/Si latra-a pustiu/Si urla-a mortiu". Legatura cu un
trecut obscur pare sa fie clar exprimata si va fi confirmata de
firul epic: locul nu este numai unul blestemat, el se lasa greu
descoperit si refuza constructia. Domn, Negru-Voda nu poate
afla ciudatul plasament, ales a priori, fara a-l mitui" (rasplati)
pe ciobanas - om al locului, singurul cunoscator al ruinelor,
temator de stapanul sau, pentru care este gata sa-l refuze pe
voievod: Nu pot, vai de minejlo sa merg cu tine./()/
Stapanul m-o bate/Bataie de moarte". Insistenta domnului in a
afla un anume loc, apelul la bunavointa (uneori rasplatita cu
BANI ) a ciobanasului/purcarasului, faptul ca-si doreste o biserica durabila explica de ce este urmat de, Noua mesteri
mari/Calfe si zidari / Si Manole zece/Care-i si intrece" ("Sta inima-i rece"): lui Voda, ctitor de tara, ii trebuie un loc
exceptional, mesteri de exceptie pentru o cladire de exceptie.

EROUL EXCEPTIONAL - Manole, protagonistul baladei

Manole, protagonistul baladei, este de la inceput alesul, deocamdata al puterii pamantesti, trecatoare intru fiinta, nu si in spirit.
Amenintarea initiala a domnitorului se poate interpreta ca atragere a atentiei ca zidirea este sine quanon, nu se poate ordona
tara fara Locasul Domnului. Legea trebuie sa se armonizeze, cea divina si cea terestra, iar zidul de demult este simbolul
entropiei statale: el trebuie convertit.
Manole este mesterul ales inca din debutul baladei: constructorii se impart in noua mesteri marf si Manole, care-i si intrece".
Un prim SEMNAL al deosebirii dintre ei il constituie reactia in fata esecului muncii lor: Tremurau lucrand/Lucrau tremurand',
cei dintai, Jar Manole sta./Nici ca mai lucra". Apoi,doar lui, cel curajos in fata amenintarii cu moartea, dar neacceptand esecul, i
se adreseaza vocea divina: O soapta de sus/Aievea mi-a spus" (Un vis ca visa./Un vis aievea,/Si visu-i spunea/Ca-n desert
lucra"). Visul ca revelatie este un motiv des intalnit la poetii romantici; in mitologie si in folclor, el este semnul celui ales spre
binele tuturor (nu al individului rupt de lumea de rand, implinindu-si destinul de exceptie, dar egoist).
Legamantul desparte definitiv cele doua categorii de constructori: Cei noua zidari,/Noua mesteri mariJEi, mare, ca~mi
sta/Pana se-nsera./Acas' cand mergea,/Pe drum se vorbea./Si cand ajungea,/Neveste-si chema,/Neveste-nvata"ll- ,Manole ca-mi
sta/La zid ca manea/S-acolo dormea/Cu capul p-o piatraJPustia s-o bata", si apoi ii cere sotiei sa-i faca mancare dintr-un bou

balan/Ce-i pierdut de-un an" si sa i-o aduca ,Pe nor si pe ceata,/Joi de dimineata".

DUBLA JERTFA

intr-o asemenea ingemanare a elementelor exceptionale, Ana (Caplea) nu putea face exceptie: ea trece cu succes probele la
care este supusa (trei, in multe dintre variante) si ajunge la zid. Iubirea omeneasca si menirea harazita lupta deopotriva in cei
doi soti: Manole, cel dintai, transforma cu delicatete jertfa in joc, iar Ana, acceptand ciudatul joc, accepta implicit jertfa.
Situarea contrapunctica a momentelor ridicarii zidului si a jelaniei sotiei lui Manole da, inca o data, dramatism faptei unice,
irepetabile: odata cu Ana (Caplea), Manole isi ingroapa in zid si iubirea, adica ratiunea de a fi; umanul ajunge astfel sa se
apropie definitiv de religios, cladirea este femeia-biserica.
Finalul baladei este si cea mai controversata parte a acesteia: egoismul domnitorului, orgoliul mesterului, laudarosenia
mesterilor de rand In lucrarea poruncita de Domnul, Voda a urmat doar poruncile, iar Manole si-a implinit menirea invingand
spiritul Raului si ridicand Biserica Domneasca (sa nu uitam ca la Curtea de Arges a fost prima capitala a Tarii Romanesti). In
unele variante, Manole reuseste sa-si faca aripi, batute in cuie in propriile brate, si sa zboare asemenea unui Icar autohton.
Dumnezeu ii amendeaza atunci indrazneala de a supravietui monumentului pecetluit cu sufletul/iubirea sa si-l prabuseste.
Ce dainuie peste veacuri? Biserica si fantana (izvorul): eternul divin si eternul terestru!

Monastirea Argesului - comentariu Vasile Alecsandri

Descoperita de Vasile Alecsandri, balada Monastirea Argesului a fost tiparita in celebra culegere de folclor Poezii populare Balade (Cantece batranestI) in 1852. Atat de puternica a fost .intentia" baladei de a acredita un adevar si o valoare generala in
legatura cu o experienta umana fundamentala - creatia -, incat tema a fost preluata si de literatura culta: Lucian Blaga a scris
Mesterul Manole, Octavian Goga, Mesterul Manole, G. Calinescu, Bietul loanide etc. G. Calinescu descria semnificatiile acestei
balade astfel: De asta-data avem de-a face cu un mit estetic si ca atare a fost dezvoltat. El simbolizeaza conditiile creatiunii
umane, incorporarea suferintei individuale in opera de arta. in moartea mesterului si in indiferenta voievodului pentru fiinta lui
concreta s-a putut vedea un simbol al obiectivitatii absolute a creatiei. Multitudinea primeste opera ca fenomenalitate
independenta si ignoreaza pe artist".

Multitudinea variantelor sud-est-europene si faptul ca la originea baladelor balcanice sta o ancestrala credinta despre
insufletirea constructiilor printr-un sacrificiu uman (sau mai tarziu, in istorie, un sacrificiu animal sau zidirea umbreI) i-au
condus pe cei mai multi cercetatori sa sustina originea greaca a baladei, de unde varianta albaneza, sarba, bulgara, aromana,
romana si maghiara. Mircea Eliade vorbeste insa despre radacini mai indepartate, pre-indoeuropene, balada pastrand elemente
de mostenire culturala geto-traca.

Balada romaneasca, in comparatie cu celelalte, isi releva caracterul particular, mularea pe mentalitatea poporului. in varianta
romaneasca Manole este in centrul atentiei, chiar daca femeia este cea care se jertfeste si accepta dorinta barbatului, in
numele reusitei spirituale. Si Monastirea Argesului, si Miorita au ca motiv dramatic o moarte violenta, acceptata (posibiL) cu
seninatate, creatoare de frumos artistic si transfigurata. Eliade se intreaba daca nu cumva aceasta atitudine nu este comuna
cu faimoasa bucurie de a muri a getilor. Varianta autohtona este singura care pastreaza alte episoade importante: conflictul
ctitor-mesteri, rugamintea eroului in fata divinitatii pentru a impiedica sosirea nevestei, zborul de Icaral lui Manole.
Meditatie pe tema creatiei si a conditiei creatorului, Monastirea Argesului se structureaza in cinci tablouri epice, care implica
momentele subiectului, dezvoltate pe o suita de motive poetice: cautarea, zidul parasit, motivul surparii zidurilor, visul,
juramantul, sacrificiul, zidirea treptata, conflictul ctitor-mesteri, motivul lui Icar, zborul, metamorfoza.
Expozitia fixeaza locul, pe Arges in gios I Pe un mal frumos", intr-un timp mitic, si ne prezinta actantii. Negru-voda si cei zece
mesteri cauta cu tenacitate Un zid parasit I Si neispravit", un loc al nimanui, stapanit de forte ale binelui si raului. Locul
trebuie sa fie neasezat" (iata dificultatea proprie actului creator!) pentru ca, prin anumite ritualuri consacrate, creatia sa
aduca echilibrul. Descoperim aici si efortul de continuitate creatoare in colectivitatea romaneasca; mesterii au preluat si dus
mai departe idealul constructiv al omului. Orice creatie isi cauta un punct de sprijin intr-un efort anterior, asumandu-si o
traditie.
Versurile din intriga prezinta motivul surparii zidurilor, al instabilitatii si imperfectiunii actului creator: Dar orice lucra I Noaptea
se surpa", si aparitia conflictului de natura interna, psihologica. Manole gaseste rezolvarea, divinitatea ii comunica doar lui

mesajul, prin intermediul visului: necesitatea sacrificiului. De fapt, inca de la inceput se face disocierea intre el si ceilalti
mesteri, existenta lui este nominalizata (ceilalti constituie un gruP), el ii intrece" pe ceilalti devenind Artistul de vocatie.

Motivul visului aduce in evolutia conflictului remediul esecului, impunand conditia zidirii in temelii a unei fiinte omenesti, o
femeie din neamul unui mester, in continuare, juramantul subliniaza diferenta dintre creatori, cel adevarat si falsii creatori, de
data aceasta pe plan moral. Jurand sa pastreze taina, mesterii asteapta zorile, dar, pentru ca au tradat, sortii nu puteau sa
cada decat pe sotia lui Manole, Ana. Episodul femeii destinate zidirii are cele mai profunde implicatii estetice, conturand doua
personaje puternice. Manole intra in categoria eroilor civilizatori, depasind drama, situatia conflictuala externa (intre om si
fortele cosmice, intre el si mesterii tradatori, apoi, mai tarziu, intre erou si feudaL) si interna (iubirea pentru creatie si pentru
femeiE). Piedicile pe care le doreste in calea sotiei apar ca niste probe ale dragostei lui, iar invingerea lor, ca o dovada a
devotamentului ei. Balada face astfel saltul de la forma straveche de ilustrare a credintei, a practicilor magice de transfer vital
efectuat prin imolare" (EliadE), la forma eroica. Solicitat de o ordine ideala a lumii, prin actul creator, Manole, desi legat de
latura reala a vietii, prin iubire, isi implineste destinul, vocatia creatoare. Si drumul Anei are o simbolistica aparte: obstacolele
care-i stau in cale refac un parcurs initiatic, drumul catre un centru" simbolic insemnand chiar implinirea destinului, atat pe
plan macrocosmic (moartea - trecere spre o alta existenta, creatoarE), cat si pe plan familial (indeplinirea datoriei de sotie
exemplara).

In cadrul motivului zidirii treptate se desavarsesc profilurile morale: Ana accepta jocul" cu o naivitate adolescentina, iar
Manole dovedeste stapanire de sine si tarie de caracter. Zidirea urca treptat suferinta pe culmile tragismului, atingand, in
planul tensiunii emotionale a cititorului, un punct de maxima intensitate.
Motivul conflictului feudal are doua functii: estetica - pasiunea devoratoare a artistului nu mai cunoaste limite: Afla ca noi stim
I Oricand sa zidim I Alta monastire I Mult mai luminoasa I Si mult mai frumoasa!" - si etica -idealul artistului fiind pus in opozitie
cu egoismul ingust al conducatorului medieval care nu dorea decat pentru sine o astfel de reusita. Finalul ofera o rezolvare
mitica dragostei celor doi soti. Mesterii sunt lasati fara schele pe acoperis, captivi ai propriei lor creatii, dar isi construiesc aripi
din sindrila, refacand legenda zborului icaric. Zborul este insa o cadere, un esec, nu o salvare cum parea intentia prima,
creatorii aratandu-si limitele lor umane. Manole transforma locul unde cade intr-o fantana lina I Cu apa putina, I Cu apa sarata,
I Cu lacrimi udata"', simbol evident al apei vii din basmele romanesti. Astfel, cei doi soti trec prin moarte in nemurire,
devenind copartasi la ridicarea edificiului" (C. CalinescU).
Realizarea poetica este reusita prin suita de simboluri si imagini poetice. Excursul epic este sustinut, sub raport compozitional,
de schela" momentelor subiectului si de o derulare lingvistica dinamica realizata prin verbe la timpuri trecute. in special
expozitiunea si intriga se consuma alert, alaturi de verbe la imperfectul durativ si gerunziile din finalul versurilor stand, la nivel
stilistic, repetitii si enumeratii: V-oi zidi pe voi, I Voi zidi de vii", A doua zi iar, IA treia zi iar, IA patra zi iar", Cea-ntai sotioara, I
Cea-ntai sorioara". Procedeele artistice sporesc o data cu portretizarea celor doi eroi. Un loc central il ocupa metafora
caracterizatoare atribuita femeii (Floarea campului"). Dezlantuirea hiperbolizata a stihiilor se face prin intermediul a doua
invocatii patetice: Da, Doamne, pe lume I O ploaie cu spume, I Sa faca paraie, I Sa curga siroaie", Sufla, Doamne-un vant, I
Sufla-I pe pamant" si prin enumeratii: Brazii sa-i despoaie, I Paltini sa indoaie, I Muntii sa rastoarne". Tragismul creste treptat,
o data cu zidirea femeii, iar in versificatie predomina diminutivul (mandruta", glez-nisoare", pulpisoare", costisoare",
tatisoare") si interjectia, tocmai pentru a se colora mai bine latura afectiva si semnul sub care se creeaza, ludicul ca forma
estetica. Jocul, cu functie creatoare de cultura, iese din cadrul obisnuit al vietii, pastrand doar caracteristica formala a sa, si se
misca intr-o lume mai frumoasa, in vecinatatea buna a sacrului" (Johan HuizingA). Invocatia repetata a Anei marcheaza nu
numai disparitia ei sub ziduri, dar mai ales intelegerea realitatii, transferul pe scara emotionala, de la starea de amuzament la
durere si chiar intrezarirea mortii: Manoli, Manoli, I Agiunga-ti de saga", Manoli, Manoli, I Zidul rau ma strange", Manoli,
Manoli, I Viata mi se stinge". La nivelul realizarii onomastice s-a studiat dubla nominalizare a eroului in paralel cu cele doua
jumatati ale personalitatii sale creatoare: biserica si femeia iubita. El este numit Manole doar cand iese din zodia firescului,
cand isi depaseste conditia umana, altfel el este mesterul Manea. Zborul sau trebuie interpretat nu din perspectiva esecului
uman, ci ca dorinta de perfectionare, de atingere a idealului.

Daca in alte culturi creatorii construiesc poduri, cetati, turnuri, edificii sociale, in cultura autohtona scopul utilitar al zidirilor
este depasit de intelegerea estetica a existentei, opera de arta trebuie sa fie nepieritoare in timp, deci trebuie sa implineasca
un tel spiritual. Acest lucru este redat in balada, unde mesterul devine arhetip, sublimand orice pasiune trecatoare, umana, si
renascand la alt nivel, cel cosmic, sub forma acvatica, apa care apare, ca un simbol al puritatii, in mod circular, la inceput prin
forma sa curgatoare, iar la sfarsit printr-o forma statica, dar si umana, fantana formata din lacrimi.

Aprecieri critice

De asta-data avem de-a face cu un mit estetic si ca atare a fost dezvoltat. El simbolizeaza conditiile
creatiunii umane, incorporarea suferintei individuale in opera de arta. in moartea mesterului si in
indiferenta voievodului pentru fiinta lui concreta s-a putut vedea un simbol al obiectivitatii absolute a
creatiei. Multitudinea primeste opera ca fenomenalitate independenta si ignoreaza pe artist."
(C. Calinescu - Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, Editura Minerva, Bucuresti,
1988)

Variantele transilvanene circula sub forma de colind, deci apartin acelui mod vechi de realizare a
cantecelor epice in cadrul obiceiurilor, care presupunem ca a fost propriu satului patriarhal de obste.
Daca acest lucru este adevarat, si numeroasele variante culese pana acum par a pleda in favoarea
acestei presupuneri, atunci se naste ipoteza existentei unui strat mai vechi al formelor romanesti,
contemporane poate cu formele grecesti, albaneze si macedoromane. Prin aceasta se repune in
discutie ipoteza formulata mai demult de unii antropologi in legatura cu originea primelor forme
poetice de realizare a temei jertfa zidirii in substratul cultural comun tuturor popoarelor balcanice."
(Mihai

Pop,

Pavel

EDP, Bucuresti, 1991) (M. F. B.)

Ruxandoiu

Folclor

literar

romanesc,