Tratatul de la Lisabona: introducere

Tratatul de la Lisabona rspunde nevoii de a reforma structura i modul de funcionare a Uniunii Europene
(UE). Extinderile succesive ale UE au dus numrul statelor membre la 27. Prin urmare, era necesar o
adaptare a funcionrii instituiilor i a modalitilor de luare a deciziilor la nivel european.
n plus, Tratatul de la Lisabona a permis reformarea mai multor politici ale UE. Acesta a redefinit i a
consolidat aciunile ntreprinse la nivel european.
ISTORIC
O prim tentativ de reform a avut loc odat cu elaborarea Tratatului de instituire a unei Constituii
pentru Europa. Obiectivul era de a nlocui tratatele fondatoare ale UE cu o Constituie European.
Constituia a fost semnat la Roma la 29 octombrie 2004. Totui, nainte de a intra n vigoare, aceasta
trebuia s fie ratificat de toate statele membre. Procesul de ratificare s-a soldat cu un eec n mai multe
state membre.
La 23 iulie 2007, o nou conferin interguvernamental a fost convocat la Lisabona, pentru a gsi o
alternativ la Tratatul constituional i pentru a continua reformele. Ideea unei Constituii Europene a fost,
prin urmare, abandonat i au avut loc noi negocieri pentru elaborarea unui tratat de modificare.
La 13 decembrie 2007, cei 27 de efi de stat sau de guvern din UE au semnat la Lisabona noul tratat de
modificare. Tratatul de la Lisabona a intrat n vigoare la 1 decembrie 2009, dup ce a fost ratificat de
toate statele membre n conformitate cu cerinele lor constituionale.
DIFERENELE FA DE TRATATUL DE INSTITUIRE A UNEI CONSTITUII PENTRU
EUROPA
Tratatul de la Lisabona este, n mare parte, inspirat de Tratatul constituional. Majoritatea reformelor
instituionale i politice avute n vedere n Constituie sunt reluate n Tratatul de la Lisabona, dar prezentate
sub o form diferit.
Tratatul constituional era menit, ntr-adevr, s abroge tratatele fondatoare ale UE, pentru a le nlocui cu
un text unic: Constituia pentru Europa. n schimb, Tratatul de la Lisabona nu nlocuiete tratatele
fondatoare, doar le modific, cum au fcut i tratatele de la Amsterdam i Nisa anterior. Astfel, Tratatul de
la Lisabona se prezint sub forma unei serii de amendamente aduse tratatelor fondatoare.

Aceast schimbare de form nu are consecine n plan juridic, dar are un efect semnificativ n plan simbolic
i politic. Ideea unei Constituii Europene a fost abandonat, iar dreptul european rmne stabilit de
tratatele internaionale.
Astfel, UE se bazeaz n continuare pe cele dou tratate fondatoare: Tratatul privind Uniunea European i
Tratatul de instituire a Comunitii Europene. Tratatul de instituire a Comunitii Europene a fost totui
redenumit Tratatul privind funcionarea Uniunii Europene
CONTRIBUIILE ADUSE DE TRATATUL DE LA LISABONA
Tratatul de la Lisabona:

reformeaz instituiile i mbuntete procesul decizional al UE;

consolideaz dimensiunea democratic a UE;

reformeaz politicile interne ale UE;

consolideaz politica extern a UE.

Aspecte instituionale
Reforma instituiilor UE era necesar datoritcreterii numrului de state membre.. Tratatul de la
Lisabona modific astfel normele privind compoziia Comisiei, a Parlamentului European, a Comitetului
Regiunilor i a Comitetului Economic i Social European.
n plus, Tratatul de la Lisabona reformeaz procesul decizional din cadrul Consiliului. Acesta elimin
efectiv vechiul sistem de vot ponderat i introduce o nou definiie a majoritii calificate pentru votarea
deciziilor.
Tratatul de la Lisabona creeaz, de asemenea, dou noi funcii n arhitectura instituional a UE:

preedintele Consiliului European;

naltul Reprezentant pentru afaceri externe i politica de securitate.

De asemenea, Tratatul de la Lisabona i-a propus s clarifice i s mbunteasc funcionarea UE.

Acesta elimin vechea structur bazat pe piloni n favoarea unei noi repartizri a competenelor ntre UE
i statele membre. Tratatul de la Lisabona simplific, de asemenea, procedurile legislative i tipologia
actelor juridice adoptate n cadrul UE.
2

n plus, Tratatul de la Lisabona confer o mai mare flexibilitate funcionrii UE. Acesta introduce o serie
de clauze instituionale menite s faciliteze construcia european n anumite domenii politice. S-a facilitat,
de asemenea, punerea n aplicare a cooperrii consolidate ntre statele membre.
Consolidarea democraiei europene
Unul dintre obiectivele Tratatului de la Lisabona este de a consolida democraia european, mai ales cu
scopul de a accentua legitimitatea deciziilor i de a apropia UE de cetenii si. Astfel, puterile
Parlamentului European au fost consolidate n mod semnificativ. De asemenea, Tratatul de la Lisabona
confer parlamentelor naionale un rol mai important n cadrul UE.
n plus, Tratatul de la Lisabona instituie iniiativa ceteneasc, care permite cetenilor s participe mai
activ la construcia european.
Politicile interne ale UE
Una dintre cele mai importante modificri se refer la spaiul european de libertate, securitate i justiie.
Tratatul de la Lisabona sporete competenele UE n ceea ce privete:

controlul la frontiere, azilul i imigraia;

cooperarea judiciar n materie civil;

cooperarea judiciar n materie penal;

cooperarea poliieneasc.

De asemenea, Tratatul de la Lisabona clarific competenele UE n domeniul politicilor economice, sociale

i energetice. Acesta stabilete ca nou obiectiv crearea unui spaiu european de cercetare.
Politica extern a UE
Aciunea UE pe plan internaional a fost consolidat. Mai nti de toate, Tratatul de la Lisabona confer o
mai mare coeren i vizibilitate politicii externe i de securitate comune a UE. UE dobndete astfel
personalitate juridic, ceea ce i permite s negocieze i s fie parte contractant la tratatele internaionale.
n plus, UE este reprezentat de acum nainte pe scena internaional de naltul Reprezentant pentru afaceri
externe i politica de securitate.
De asemenea, politica de securitate i aprare comun face acum obiectul unei seciuni a tratatelor
fondatoare. Obiectivele pe termen lung vizeaz instituirea unei aprri europene comune.
3

n cadrul pilonul al III-lea se creeaz Eurojust ul.

Ideea adoptrii Constituiei Europene
Tratatul de instituire a unei Constituii pentru Europa pentru Uniunea European (TCE) a fost semnat de
ctre reprezentani ai Statelor Membre pe 29 Octombrie 2004, i a fost supus procesului de ratificare de
ctre Statele membre pn cnd, n 2005, votanii francezi (29 mai) i olandezi (1 iunie) l-au res-pins n
cursul referendumurilor. Eecul nregistrat de constituie n a ctiga sprijinul popular n aceste dou ri a
fcut ca i alte ri s amne sau s opreasc procedura de ratificare. Dac ar fi fost ratificat,Tratatul ar fi
intrat n vigoare pe1 noiembrie2006. Astzi, mai mult ca niciodat, ntr-o lume n evoluie constant,
Europa trebuie s fac fa unor noi provocri: globalizarea economiei, evoluia demografic, schimbrile
climatice, nevoia de surse durabile de energie i noile ameninri la adresa securitii. Iat provocrile
secolului al XXI-lea. Iar acestea nuin cont de frontiere. Statele membre nu mai sunt n msur sfac fa
singure tuturor acestor probleme. PentAru a gsi soluii i a rspunde preocuprilor cetenilor, era necesar
de un efort colectiv la nivel european. Europa trebuia s se modernizeze, s dispun de instrumente
eficiente i coerente, adaptate nu numai la funcionarea unei Uniuni recent extinse de la 15 la 27de state
membre, ci i la transformrile rapide prin care trecea lumea de astzi. Prin urmare, regulile care stau la
baza coo-perrii dintre ri trebuieau revizuite. Acesta i este obiectivul tratatului semnat la Lisabona, la 13
decembrie 2007. Liderii europeni au convenit asupra unor noi reguli innd cont de schimbrile politice,
economice i sociale i dorind, n acelai timp, s rspund aspiraiilor i speranelor europenilor. Tratatul
de la Lisabona stabilete care sunt competenele UE i mijloacele pecare aceasta le poate utiliza i modific
structura instituiilor imodul de funcionare a acestora.
n consecin, caracterul democratic i valorile fundamentale ale Uniunii sunt consolidate.
Tratatul de la Lisabona (13 decembrie 2007). Necisitatea adoptrii. Caracteristica general
La Lisabona, la 13 decembrie 2007. liderii europeni au convenit asupra unor noi reguli innd cont de
schimbrile politice,economice i sociale i dorind, n acelai timp, s rspund aspiraiilor i speranelor
europenilor. Tratatul de la Lisabona stabilete care sunt competenele UE i mijloacele pe care aceasta le
poate utiliza i modific structura instituiilor i modul defuncionare a acestora. n consecin, caracterul
democratic i valorile fundamentale ale Uniunii sunt consolidate. Tratatul este rezultatul negocierilor ntre
statele membre, reunite n cadrul unei conferine interguvernamentale, la lucrrile creia au participat
Comisia European i Parlamentul European. Toate cele 27 de state membre l-au ratificat urmnd proceduri
variate, n funcie de constituia naional. Tratatul de la Lisabona, cunoscut n faza de proiect sub numele
de Tratatul de Reform, este un tratat destinat s nlocuiasc tratatul constituional european. Numele
oficial,complet,este Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea European i
4

aTratatului de instituire a Comunitii Europene. Textul tratatului s-a finalizat n urma unui summit
neoficial la Lisabona la 19 octombrie 2007, iar la 13 decembrie 2007 tratatul a fosts emnat de ctre
reprezentanii celor 27 de state membre ale UE. Potrivit articolului 6, intrarea n vigoare a Tratatului era
iniial programat pentru 1 ianuarie 2009, n cazul n care toate instrumentele de ratificare vor fi fost
depuse anterior acestei date sau,n caz contrar, n prima zi a lunii urmtoare celei n care a fost depus
ultimul instrument de ratificare. Cum Republica Ceh a ratificat tratatul abia la 3 noiembrie 2009, ultima
dintre cele 27de ri membre care a ndeplinit aceast procedur, el a intrat nvigoare la 1 decembrie 2009.
Exist trei motive fundamentale pentru care era nevoie de acest Tratat:
- o mai mare eficien n procesul de luare a deciziilor;
- mai mult democraie prin conferirea unui rol mai important Parlamentului European i parlamentelor
naionale;
- o mai mare coeren pe plan extern.
Toate acestea i vor permite Uniunii s promoveze mai bine interesele cetenilor si. Tratatul de la
Lisabona modific Tratatul privind Uniunea European i Tratatele CE (fr a le nlocui) i pune la
dispoziia Uniunii cadrul legal i instrumentele juridice necesare pentru a face fa provocrilor viitoare i
pentru a rspunde ateptrilor cetenilor.
Schimbrile instituionale ale Uniunii Europene adusede Tratatul de la Lisabona (2007)
1.O Europ mai democratic i mai transparent, n care Parlamentul European i parlamentele
naionale se bucur de un rol consolidat, n care cetenii au mai multe anse de a fi ascultai i care
definete mai clar ce este de fcut la nivel european i naional i de ctre cine.
2.Un rol consolidat pentru Parlamentul European: ales direct de ctre cetenii Uniunii Europene,
acesta are noi atribuii majore privind legislaia, bugetul Uniunii Europene i acordurile internaionale.
Prin faptul c se recurge mai des la procedura de codecizie n cadrul elaborrii politicilor europene,
Parlamentul European se afl pe o poziie de egalitate cu Consiliul de Minitri(care reprezint statele
membre) n ceea ce privete adoptarea celei mai mari pri a legislaiei Uniunii Europene.
3.O mai mare implicare a parlamentelor naionale.
4.Orice stat membru poate s-i retrag statul de membrual UE.
5.O voce mai puternic pentru ceteni: datorit iniiativeicetenilor, un milion de ceteni din
diferite state membre potcere Comisiei s prezinte noi propuneri politice.

6.Un proces decizional eficient: votul cu majoritate calificat din Consiliul de Minitri este extins la
noi domenii politice,astfel nct procesul decizional s se desfoare mai rapid i mai eficient.
7.Tratatul de la Lisabona creeaz funcia de preedinte al Consiliului European (ales pentru un
mandat de doi ani i jumtate), introduce o legtur direct ntre alegerea preedintelui Comisiei i
rezultatele alegerilor europene, prevede noi dispoziii referitoare la viitoarea structur a Parlamentului
European i include reguli clare privind cooperarea consolidat i dispoziiile financiare. Spre deosebire de
tratatele existente, Tratatulde la Lisabona prevede c fiecare stat membru va avea propriul comisar.
Parlamentul European poate avea cel mult 751 demembri, iar fiecare stat membru poate avea maxim 96 i
minim 6 reprezentani.
8.Solidaritate ntre statele membre.
9.Mai mult siguran pentru toi.
10.Europa ca actor pe scena internaional instrumentelede politic extern de care dispune
Europa sunt regrupate att n ceea ce privete elaborarea, ct i adoptarea noilor politici. Tratatul de la
Lisabona ofer Europei o voce mai clar n relaiile cu partenerii si din ntreaga lume.
11. naltul Reprezentant pentru Politica Extern i de Securitate, vice-preedinte a Comisiei.
12.Noul Serviciu european pentru aciune extern va oferinaltului Reprezentant sprijinul necesar.
Ajutor umanitar.Democratizarea procesului decizional n contextul Tratatului de la Lisabona (2007) Votul
cu majoritate calificat din Consiliu este extins la noi domenii politice, astfel nct procesul decizional s se
desfoare mai rapid i mai eficient. ncepnd din 2014, calcularea majoritii calificate se va baza pe
sistemul dublei majoriti, a statelor membre i a populaiei, reflectnd astfel dubla legitimitatea Uniunii.
Dubla majoritate se obine atunci cnd o decizie esteluat prin votul a 55% din statele membre,
reprezentnd cel puin 65% din populaia Uniunii.Tratatul de la Lisabona crete numrul domeniilor
politice n care Parlamentul European, ales prin vot direct, trebuie s aprobe legislaia UE alturi de
Consiliul alctuit din minitri naionali (procedura de codecizie).n Consiliul de Minitri, sistemul
standard de vot va fi votul cu majoritate calificat. Acesta se va baza pe principiul dublei majoriti.
Pentru a fi adoptate n Consiliul de Minitri,deciziile trebuie s fie susinute de 55% din statele membre (n
prezent,15 din 27 de ri ale UE), reprezentnd cel puin 65% din populaia UE. Pentru a elimina
posibilitatea ca un numr foarte mic de state membre, dintre cele mai populate, s poat bloca adoptarea
unei decizii, o minoritate de blocaj trebuie s fie alctuit din cel puin patru state membre. n caz contrar,
se va considera c majoritatea calificat este atins chiar dac nu este ndeplinit criteriul populaiei. Tratatul
de la Lisabona extinde aria de aplicare a votului cu majoritate calificat la noi domenii politice. Este n
interesul Uniunii Europene s se simplifice procesul decizional, inclusiv n domenii precum lupta mpotriva
schimbrilor climatice, securitatea energetic i ajutorul umanitar de urgen n zonele sensibile de pe glob.
6

Cteva dintre celelalte modificri se refer la aspecte precum iniiativele cetenilor, protecia diplomatic i
consular i diferite aspecte procedurale.Votul n unanimitate rmne necesar n domenii precum
fiscalitatea, politica extern, aprarea i securitatea social.
Noul serviciu european n cadrul PESC (Tratatul de laLisabona ). Diplomaia Uniunii
Europene
Tratatul de la Lisabona, cunoscut n faza de proiect sub numele de Tratatul de Reform, este un
tratat destinat s nlocuiasc tratatul constituional european. Numele oficial, complet,este Tratatul de la
Lisabona de modificare aTratatului privind Uniunea European i a Tratatului de instituire a Comunitii
Europene. Textul tratatului s-a finalizat n urma unui summit neoficial la Lisabona la 19 octombrie 2007,
iar la13decembrie2007 tratatul a fost semnat de ctre reprezentanii celor 27 de state membre ale UE. El a
intrat n vigoare la 1 decembrie 2009. UE devine un actor pe scena internaional instrumentele de
politic extern de care dispune Europa sunt regrupate att n ceea ce privete elaborarea, ct i adoptarea
noilor politici. Tratatul de la Lisabona ofer Europei o voce mai clar n relaiile cu partenerii si din
ntreaga lume. De asemenea, utilizeaz fora dobndit de Europa n domeniul economic, umanitar, politic
i diplomatic pentru a promova interesele i valorile europene pe plan mondial, respectnd, n acelai timp,
interesele specifice ale statelor membre n domeniul afacerilor externe. Numirea unui nalt Reprezentant al
Uniunii pentru afaceri externe i politica de securitate, care este i unul din vicepreedinii Co-misiei, va
crete impactul, coerena i vizibilitatea aciunii externe a UE. Funcia de nalt Reprezentant nu creeaz noi
puteri, ci simplific aciunea extern a UE, eliminnd suprapunerile i confuziile. naltul Reprezentant ia
msuri n domeniul politicii externe, pe baza deciziilor adoptate n unanimitate de cele 27 de state membre
ale UE, iar rolul su este de a completa, nu dea nlocui politica extern sau eforturile diplomatice ale
statelor membre. A fost creat i Noul Serviciu european pentru aciune extern va oferi naltului
Reprezentant sprijinul necesar.UE va avea circa 7000 de diplomai, peste 130 vor activa peste hotarele UE
ncepnd cu 01 decembrie 2010.
Rolul Parlamentelor naionale ale UE n contextul Tra-aului de la Lisabona
Tratatul de la Lisabona prevede o mai mare implicare a parlamentelor naionale: parlamentele
naionale pot participa ntr-o msur mai mare la activitile Uniunii Europene, n special datorit unui nou
mecanism care le permite s se asigure c aceasta intervine numai atunci cnd se pot obine rezultate mai
bune la nivel comunitar. n special, parlamentele naionale pot aciona n calitate de gardieni ai
principiului de subsidiaritate. (Acest principiu este destinat s garanteze faptul c deciziile sunt luate ct
mai aproape de ceteni i c se verific constant dac ac-iunea ntreprins la nivel comunitar este
justificat, avnd n vedere posibilitile disponibile la nivel naional, regional sau local). Parlamentele
naionale au puterea de a influena deciziile n faza iniial a elaborrii unei propuneri, nainte ca aceasta s
fie analizat n detaliu de Parlamentul European i de Consiliul de Minitri. Alturi de rolul consolidat al
7

Parlamentului European, implicarea parlamentelor naionale conduce la consolidarea caracterului

democratic i la creterea legitimitii aciunilor Uniunii. Pentru prima dat, parlamentele naionale sunt
recunoscute ca fcnd parte integral din structura democratic aUniunii Europene. Sunt introduse
prevederi speciale destinate s ajute parlamentele naionale s se implice mai ndeaproape n activitatea
Uniunii. Tratatul a intrat n vigoare la data de 1 decembrie 2009. Pentru a intra n vigoare, Tratatul de la
Lisabona a trebuit s fie ratificat de ctre cele 27 de state membre. Fiecare stat membru a avut libertatea de
a decide, n conformitate cu regulile sale con-stituionale, dac aceast ratificare se va face prin referendum
sau prin vot parlamentar. Spre deosebire de tratatele existente,Tratatul de la Lisabona prevede c fiecare
stat membru va avea propriul comisar. Parlamentul European poate avea cel mult751 de membri, iar
fiecarestatmembrupoateaveamaxim96iminim 6 reprezentani.Tratatul de la Lisabona creeaz un nou post
permanent,cel de Preedinte al Consiliului European, numit de ConsiliulEuropean pentru o perioad de doi
ani i jumtate. Acest aspect confer mai mult continuitate i stabilitate activitii Consiliu-lui
European.Tratatul de la Lisabona creeaz, de asemenea, postul de nalt Reprezentant al Uniunii pentru
afaceri externe i politica desecuritate, care este n acelai timp i unul dintre vicepreedinii Comisiei i
prezideaz lucrrile Consiliului Relaii Externe. Aceasta va aduce mai mult coeren n aciunea extern i
va contura profilul UE pe scena internaional, crend o identitatea Uniunii.
Iniiativa cetneasc n contextul Tratatului de la Lisabona (2007)
Tratatul de la Lisabona introduce iniiativa cetenilor europeni. Noua dispoziie privind democraia
participativ prevede c un milion de ceteni provenind dintr-un numr semnificativ de state membre pot
lua iniiativa de a invita Comisia s prezinte orice propunere adecvat referitoare la aspecte care, n opinia
cetenilor, necesit un act legislativ elaborat la nivelul Uniunii n scopul aplicrii Tratatului de la
Lisabona. Detaliile cu privire la aceast procedur vor fi stabilite prin legislaie.
Uniunea European - persoan juridic unic. O nou etap a modernizrii Uniunii
Europene n contextul Tratatului de la Lisabona (2007)
Prin Tratatul de la Lisabona se creeaz un nou cadru instituional mai stabil i mai eficient.Tratatul
de la Lisabona creeaz funcia de preedinte al Consiliului European (ales pentru un mandat de doi ani i
jumtate), introduce o legtur direct ntre alegerea preedintelui Comisiei i rezultatele alegerilor
europene, prevede noi dispoziii referitoare la viitoarea structur a Parlamentului European i include reguli
clare privind cooperarea consolidat i dispoziiile financiare.Spre deosebire det ratatele existente, Tratatul
de la Lisabona prevede c fiecare stat membru va avea propriul comisar. Parlamentul European poate avea
cel mult 751 de membri, iar fiecarestatmembrupoateaveamaxim96 i minim 6 reprezentani. Instrumentele
de politic externde care dispune Europa sunt regrupate att n ceea ce priveteelaborarea, ct i adoptarea
noilor politici. Tratatul de la Lisa-bona ofer Europei o voce mai clar n relaiile cu partenerii sidin
ntreaga lume. De asemenea, utilizeaz fora dobndit deEuropa n domeniul economic, umanitar, politic i
8

diplomaticpentru a promova interesele i valorile europene pe plan mon-dial, respectnd, n acelai timp,
interesele specificealestatelormembre n domeniul afacerilor externe. Prin Tratatul de la Li-sabona Uniunea
European areo personalitate juridic unic,ceea ce i ntrete puterea de negociere, determinnd-o s
fiemai eficient pe plan mondial i un partener mai vizibil pen-tru rile tere i organizaiile internaionale.
Numirea unui naltReprezentant al Uniunii pentru afaceri externe i politica de se-curitate, care este i unul
din vicepreedinii Comisiei, va creteimpactul, coerena i vizibilitatea aciunii externe a UE. Funciade
nalt Reprezentant nu creeaz noi puteri, ci simplific aciu-nea extern a UE, eliminnd suprapunerile i
confuziile. naltul Reprezentant ia msuri n domeniul politicii externe, pe baza deciziilor adoptate n
unanimitate de cele 27 de state membreale UE, iar rolul su este de a completa, nu de a nlocui politica
extern sau eforturile diplomatice ale statelor membre.
Obiectivul principal al politicii Uniunii n domeniul cooperrii pentru dezvoltare n contextul
Tratatului de laLisabona
Tratatul de la Lisabona introduce, pentru prima dat, o baz juridic pentru ajutorul umanitar.
Aceast prevedere subliniaz specificitatea politicii i aplicarea principiilor dreptului internaional, n
special principiile imparialitii i nediscriminrii.Tratatul de la Lisabona menioneaz clar c reducerea i
eradicarea srciei reprezint obiectivul principal al politicii Uniunii n domeniul cooperrii pentru
dezvoltare. Acesta trebuie avut nvedere cnd UE pune n aplicare politici care pot afecta rile n curs de
dezvoltare. Acest lucru implic faptul c politica de cooperare pentru dezvoltare este o politic de sine
stttoare i nu se situeaz n prelungirea politicii externe i de securitate comun. n cazul unui ajutor
financiar urgent, Consiliul va hotr cu majoritate calificat, la propunerea Comisiei. Aceasta nseamn c,
n viitor, ajutorul financiar va putea fi furnizat mai rapid. n Tratatul de la Lisabona, ajutorul pentru
cooperare i ajutorul umanitar sunt consideratecompetene comune paralele- ceea ce nseamn c
Uniunea desfoar o politic autonom,care nu mpiedic statele membre s-i exercite competenele i
nici nu transform politica proprie ntr-una complementarpoliticilor statelor membre.
Constitutia UE
In urma aprobarii Declaratiei de la Laeken, la 15 decembrie 2001, Consiliul European hotaraste infiintarea
unei Conventii Europene, care sa pregateasca procesul de reforma a UE. Rezultatul dezbaterii este
reprezentat de elaborarea proiectului Constitutiei europene.
Adoptarea unei Constitutii Europene va reprezenta un pas important pentru ca Uniunea Europeana sa
devina un actor global. In conditiile in care adoptarea unei Constitutii este de natura sa aprofundeze in mod
decisiv integrarea politica la nivelul Uniunii, prin disparitia traditionalilor piloni (pilonul comunitar,
politica externa si de securitate comuna si cooperarea in materie judiciara sa politieneasca J.A.I.), un
astfel de instrument ar servi ca un adevarat catalizator pentru consacrarea Uniunii ca un actor
9

international

de

prim

rang

la

nivelul

societatii

internationale.

Dupa incercarea nereusita din 2003 de adoptare a proiectului de tratat, s-a realizat o solutie echitabila, care
sa

satisfaca

principalele

grupuri

de

state.

Tratatul constitutional consacra dubla majoritate spre deosebire de sistemul actual, care consacra o tripla
majoritate.
Ideea dublei majoritati in cazul votului cu majoritate calificata marcheaza desprinderea de sistemul Nisa,
evitandu-se posibilitatea constituirii unei minoritati de blocaj constituita dintr-un numar redus de state
mari.
Prin majoritatea calificata 12 state (intr-o UE de 25) sau un numar reprezentand 35,01% din populatia UE
au posibilitatea de a respinge o initiativa legislativa; consecinta este ca va consolida statele mici si mijlocii
in raport cu cele mari. Minoritatea de blocaj trebuie sa includa cel putin 4 membri ai Consiliului, altfel
majoritatea calificata se considera realizata. Scopul este de a evita ca cele trei state mari sa nu dispuna de
un drept de veto.
Aceste dispozitii se refera la situatia-regula, si-anume cand propunerea de act legislativ vine din partea
Comisiei.
Sistemul de majoritate dubla se va aplica incepand cu anul 2009 pana la acel moment, functionand un
sistem apropiat de cel actual. Numarul de voturi pe care il detine fiecare stat, in perioada tranzitorie, este
precizat in Protocolul Anexa III a Tratatului Constitutional. Romania va dispune de 14 voturi.

Conventia
Din acest punct de vedere, nu poate trece neobservata o posibila comparatie a acestui forum cu istorica
Adunare de la Philadelphia care, autorizata la inceput doar cu amendarea prevederilor acordului
confederatie americane din 1781, a jucat in final rolul de adunare constituanta in elaborarea Constitutiei
Statelor Unite ale Americii (1787). Trebuie spus de la inceput ca rezultatele Conventiei de la Bruxelles au
fost modeste in comparatie cu redactarea Constitutiei de la Philadelphia, ultima reusind sa-si depaseasca
mandatul initial, si anume modificarea actului confederativ si lasarea la latitudinea sefilor statelor
americane de a adopta modificarile propuse de Adunare. Parintii Fondatori au propus o noua constitutie pe
care fiecare stat trebuia sa o voteze, in caz contrar ramanand in afara noii federatii. Constitutia Americana
putea fi adoptata chiar daca 1/5 din statele membre nu o ratificau. Din pacate, Conventia de la Bruxelles a
10

optat pentru o imbunatatire a sistemului interguvernamental si nu pentru o solutie federala care ar fi

revolutionat Uniunea Europeana, asa cum se intamplase cu Adunarea Constituanta de la Philadelphia.
Aparent, mandatul Conventiei de la Bruxelles a fost mai larg decat cel al Adunarii de la Philadelphia, fiind
definit in termeni mai vagi si care lasa loc initiativei constitutionale si solutiilor juridice creatoare insa
Europa secolului XXI nu se poate compara cu America secolului XVIII, unde tinerele state americane, slab
populate si dezvoltate, nu avusesera timpul necesar pentru formarea unei identitati separate 1. Lipsa unitatii
lingvistice a europenilor este o alta explicatie a diferentelor dintre cele doua modele constitutionale. Care
au fost insa modificarile concrete, in raport cu Tratatul de la Nisa?
Proiectul Constitutional
Conventia de la Bruxelles a propus modificarea actualei formule a celor trei entitati separate (three
pillar structure) in sensul contopirii lor intr-un singur tratat constitutional care sa asigure Uniunii
personalitatea juridica necesara in planul relatiilor internationale. Apoi, s-a introdus Carta Europeana a
Drepturilor Omului ca parte integrala a viitoarei constitutii, aspect care precizeaza cu claritate care sunt
valorile si obiectivele Uniunii Europene. In plus, s-a propus crearea unei noi institutii, si anume aceea a
Ministrului de Externe care s-o inlocuiasca pe aceea a Inaltului Reprezentant (Javier Solana) si pe a
Comisarului pentru Relatii Externe din cadrul Comisiei Europene (la acel moment Chris Patten. O alta
noutate a vizat institutia responsabila in adoptarea deciziilor strategice ale Uniunii, am numit aici
Consiliul European, pentru care s-a propus alegerea unui presedinte ales pe o perioada de 2 ani si
jumatate. O astfel de presedintie inlocuieste actualul sistem prin rotatie, in care la fiecare 6 luni o alta tara
membra preia aceasta importanta pozitie. In schimb, sistemul presedintiei prin rotatie se va pastra la
nivelul Consiliului de Ministrii ai Uniunii Europene (format din reprezentanti ai guvernelor statelor
membre), in cadrul Consiliului Afacerilor Generale, institutie care ii are in componenta pe ministrii de
Externe ai celor 152. In acest fel, s-a dat satisfactie statelor mici care mai putea juca un rol important in
Consiliul de Ministri. In aceeasi cheie poate fi vazuta si propunerea de infiintare a posturilor de comisar
asociat care sa satisfaca noua propunere de limitare a numarului comisarilor europeni la 15. Aceasta
masura preconizata era conceputa a face fata situatiei unei Uniuni cu 25 sau 28 de state, situatie in care
ar trebui sa existe 25 sau 28 de comisari! Una peste alta, a reiesit in mod evident o politica a pasilor
marunti, mai exact unul inainte dublat imediat de o poticnire mascata in mod elegant (un alt exemplu,
propunerea Conventiei de alegere a Presedintelui Comisiei de catre Parlamentul European, diminuata
considerabil de o a doua recomandare prin care candidatul la aceasta functie nu e desemnat de
Parlament, ci de Consiliul European) si a creat deja numeroase nemultumiri. Astfel, in urma lucrarilor
Conventiei s-a mentinut in continuare aceeasi structura paralela intre statele membre si Uniune. In plus,
lipsa unui raspuns coerent la urmatoarea intrebare: cine va conduce Uniunea Europeana, Presedintele
Consiliului European sau Presedintele Comisiei Europene? Cel putin, dupa viitoarele schimbari
11

legislative, ultima institutie va capata o legitimitate sporita, odata ce va fi aleasa in mod democratic de
Parlament, spre deosebire de Presedintele Consiliului European, care va fi ales de reprezentantii statelor
membre in Consiliul European printr-o procedura a usilor inchise. O alta controversa era legata de o
posibila criza intre Parlament si Consiliul European, in situatia in care propunerea pentru alegerea
candidatului la functia de Presedinte al Comisiei nu va intruni asteptarile parlamentarilor europeni. In
acest sens, Conventia nu a reusit elaborarea criteriilor desemnarii persoanei viitorului presedinte, mai
exact daca este vorba de criterii politice (de exemplu, candidatul partidului care a castigat alegerile
europene), desi exista prevederea ca in acest proces se vor lua in considerare alegerile din Parlamentul
European (articolul I-26: Presedintele Comisiei Europene, Conventia Europeana, 12 iunie 2003). Alta
problema neclarificata era raportul dintre viitorul Ministru de Externe si viitorul Presedinte al Consiliului
European. Astfel, in proiectul constitutional, ministrul de Externe conduce politica externa si de securitate
a UE (art. I-27, 1). In acelasi timp, un alt articol (I-21, 2) prevedea ca Presedintele Consiliului European
asigura reprezentarea Uniunii in aspecte legate de aceeasi materie, consacrata sub denumirea abreviata
CFSP (Common Foreign and Security Policy). Cum isi puteau corela activitatea cele doua institutii in
conditiile in care ele apartin unor organisme separate, mai exact Consiliului European si respectiv
Comisiei Europene, cu prioritati si interese diferite? Din pacate, modul de reglementare transforma deja
ministrul de externe intr-un om de paie, fara influenta reala in privinta politicii externe a Uniunii
Europene, o persoana fara viitor. Cert este ca atat Consiliul European, cit si Consiliul de Ministri
ramaneau dominate de statele membre care detin atributele esentiale in materia de politica externa si de
securitate. In acest sens, a prevalat curentul interguvernamentalist care favorizeaza statele membre, spre
deosebire de federalisti care sustin interesele Comisiei si ale Parlamentului European. Totusi, propunerea
extinderii votului cu majoritate calificata in dauna celui in unanimitate, inclusiv in domenii privind justitia
si afacerile interne, favoriza in mod indubitabil pozitia federalista. In acest domeniu, incepand din 2009 se
propunea si introducerea unui sistem de vot al dublei majoritati (o majoritate a statelor membre si a 60%
din populatia UE), care sa eficientizeze procesul de luare a deciziilor. Pe de alta parte, votul in
unanimitate se pastreaza in domenii fundamentale ca stabilirea taxelor si impozitelor, politica sociala si
afacerile externe. Retinerea prerogativelor nationale asupra acestor materii a fost necesara pentru ca
noua constitutie sa poata fi votata si in tari mai putin entuziaste cand vine vorba de Uniunea Europeana,
cum ar fi Marea Britanie. Tony Blair putea sustine votarea constitutiei in tara sa, pe baza argumentului ca
suveranitatea nationala a Marii Britanii va supravietui si dupa intrarea in vigoare a constitutiei europene,
desi nici asa nu era sigur ca proiectul constitutional va fi votat. Nimeni nu se astepta insa ca proiectul sa
fie respins in Franta sau Olanda. Din toate aceste propuneri se putea decela aceeasi abordare neofunctionalista in care se opteaza pentru modificari relativ modeste, dar care sa produca mai tarziu, printrun proces de spill-over (diseminare), o integrare la nivel macro, in arii in care nu a fost posibila o
reglementare initiala3. Dar ce s-a intamplat ulterior finalizarii proiectului constitutional al Conventiei
privind viitorul Europei?
12

Forma finala
Textul a fost supus dezbaterii Conferintei Interguvernamentale, care a fost imputernicita sa decida
continutul definitiv al viitoarei constitutii europene. Conferinta a inceput pe 4 octombrie 2003 si s-a
bucurat de participarea sefilor de guvern si ministrilor de externe a statelor membre ale Uniunii Europene.
Consiliul European de la Bruxelles din iarna anului 2003 nu a reusit sa ajunga la o formula de compromis
astfel incat discutiile au continuat pana la Conferinta Consiliului European din iunie 2004, desfasurata sub
Presedintia Irlandei. Principalele controverse au fost legate de sistemul de vot in Consiliul de Ministrii, cu
implicatii deosebite privind ponderea dintre votul statelor mari in comparatie celelalte mai mici. De altfel,
pe acest subiect s-a inregistrat si modificarea cea mai importanta a propunerii initiale a Conventiei.
Proiectul final, adoptat cu ajutorul inestimabil al Presedintiei irlandeze, a impus o noua definitie a votului
din Consiliul de Ministri. Majoritatea calificata in Consiliu, inseamna, potrivit legislatorului european, o
dubla majoritate, aceea de 55% dintre statele membre reprezentand 65% din populatia Uniunii Europene.
Spre deosebire de propunerea Conventiei se observa elevarea procentului statelor membre pentru adoptarea
unei decizii (de la simpla majoritate la 55%) apoi cresterea procentului reprezentand ponderea populatiei
(de la 60% la 65%) precum si introducerea a unor noi instrumente. Astfel, cu scopul de a evita ca numai o
mica minoritate de state membre (primele trei, cele mai numeroase ca pondere numerica) sa fie capabile sa
blocheze o decizie a celorlalte state, o astfel de minoritate trebuie sa fie compusa din cel putin 4 state. Mai
mult, un numar de state membre reprezentand cel putin 3/4 din numarul tarilor care au alcatuit acea
minoritate puteau cere ca votul sa fie amanat pentru ca discutiile sa continue pana la data atingerii unui
consens mai larg in Consiliul de Ministri. Noua constitutie extindea substantial procedura co-deciziei
(luarea deciziilor printr-o procedura care implica participarea Consiliului de Ministri si a Parlamentului
European), 95% din viitoarea legislatie europeana ar fi putut fi adoptata pe baza acestui reguli 4.Nu se
retinuse prevederea initiala a Conventiei cu privirea la mentinerea unui numar de 15 comisari dublati de
comisarii asociati (vezi supra) ci se optase pentru mentinerea sistemului actual, un comisar pentru fiecare
stat membru, pana in anul 2014. Dupa aceasta data, Comisia Europeana ar fi cuprins un numar de comisari
corespunzator cu 2/3 din numarul statelor membre din acel moment, in concordanta cu un sistem de rotatie
intre tarile Uniunii. In sfarsit trebuie observat ca s-a retinut propunerea initiala prin care se acorda
cetatenilor europeni dreptul de initiativa legislativa, in cazul in care exista un milion de semnaturi provenite
dintr-un numar de state semnificativ. Cu exceptia modificarilor de care am vorbit, proiectul Conventiei
pentru viitorul Europei a fost adoptat in forma prezentata mai sus, ceea ce denota succesul unei formule
devenita un standard in practica constitutionala. Intorcandu-ne la capitolul controverse, ar fi de mentionat
discutiile legate de includerea in preambulul Constitutiei a unei referinte privitoare la divinitate. Dupa lungi
dezbateri in Conventie, se optase pentru o varianta in care se vorbea doar despre mostenirea religioasa a
Europei (alaturi de cea umanista si culturala) fara o mentionare expressis verbis a lui Dumnezeu. Intradevar, constitutia presupune un contract politic intre toti cetatenii polisului european, fara deosebire de
13

credinta religioasa, dar care presupune garantarea libertatii gandirii si a opiniilor. Prin urmare, aceasta
optiune negativa nu implica ideea ca Dumnezeu ar fi murit, ci se explica prin spiritul de toleranta care
trebuie sa defineasca orice comunitate politica.
Esecul

ca

premisa

unui

nou

inceput

Cum a fost posibila ratarea adoptarii Constitutiei Europene, mai ales ca proiectul constitutional parea bine
cumpanit, intr-o adunare democratica, Conventia pentru viitorul Europei, creata special pentru redactarea
actului care ar fi trebuit sa dea un nou imbold Europei Unite? Tocmai aici rezida prima cauza datorita
careia proiectul constitutional nu a fost adoptat. Daca s-ar fi prevazut ca proiectul constitutional european
sa intre in vigoare daca un numar majoritar (si nu in unanimitate) de state membre il ratifica, atunci actuala
criza provocata de respingerea constitutiei de francezi nu ar fi avut loc. Postularea votarii in unanimitate a
Constitutiei Europene s-a dovedit a fi un principiu pagubos iar ideea federalista a esuat. De ce nu este
posibila articularea unui proiect cu valente federale in Europa? Cauzele sunt legate de slabiciunea miscarii
federaliste din Europa, de conservatorismul statelor membre care au mostenit o structura interguvernamentala si care pare a fi pe placul tuturor, de potentialul organizational enorm al fiecarui stat de a
controla si redistribui resursele proprii si in loialitatea nationala puternica a cetatenilor pentru tara de
origine. De ce au votat francezii negativ? Datorita confuziei intre directiva Bolkenstain si prevederile
constitutionale datorita opozitiei impotriva Turciei si, in al treilea rand, datorita fricii cetatenilor francezi de
noii veniti din Est care ar distruge modelul social, model care arata deja destul de gaurit. Insa toate aceste
trei motive nu au nimic de a face cu Constitutia Europeana, un act care facea posibila functionarea Uniunii
Europene cu 25 sau 27 de state in componenta. Ar mai fi de observat si alt aspect: majoritatea francezilor
traiesc cu sentimentul ca pamantul este plat iar ei se afla exact in mijloc. Se vor trezi vreodata din acest
vis? Totusi, respingerea proiectului constitutional are si consecinte pozitive 5. S-a creat un spatiu al discutiei
intre europeni, oamenii vorbesc, dezbat in sfarsit teme ca identitatea europeana, unde se termina Europa, ce
este de facut cu modelul social etc. Ideea unei Europe pe baze federale, cu acele state care au vointa si
capacitatea de a face acest pas, poate fi o optiune cu viitor.

14

15