Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MUNTII IBERICI
In cea mai mare parte sierrele peninsulei iberice, situate in domeniul
mediteraneean nu ating mai mult de 2000m altitudine. Doar citeva lanturi par mai inaltate
datorita morfologiei lor, influentata de catre glaciatii, aspectul si compozitia culmilor,
meritind a fi catalogati drept munti inalti. Sierrele se impart in trei mari noduri orografice:
Sistemul Penibetic la SV de valea Guadalquivir-ului, Sistemul Central care divizeaza in est
si vest Meseta Centrala, Sistemul Iberic care o limiteaza pe aceasta la NE.
SIERRA NEVADA
Sistemul Penibetic, care ocupa din suprafata Anadaluziei a luat nastere in timpul
cutarilor alpine, rezultat din comprimarea maselor enorme de roci cu soclul rigid al
Mesetei. Imens si accidentata, sistemul este divizat in doua ansambluri de catre falia care
marcheaza valea Genil. In nord predomina roci mezozoice si tertiare in timp ce in sud se
intilnesc preponderent materiale paleozoice.
Sierra Nevada formeaza nucleul principal al zonei meridionale. Este cel mai
impunator masiv din toata peninsula Iberica, cu creste ce ating 3482m in vf. Pico de
Mulhacen si 3392m in vf. Pico de la Veleta, creste usor accesibile dinspre Granada, pe
versantul septentrional, putin abrupt. Aceasta a dus la construirea unei sosele in aceasta
zona.
Se inalta treptat catre est, Sierra Nevada coborind brusc catre Ponant?. Pantele
sale meridionale, impozante constituie regiunea Alpujarras, refugiu al ultimilor mauri
spanioli. Pe versantul nordic, citeva zone ramin inzapezite timp de 9 luni, in timp ce in
partea opusa, caldura si soarele creaza conditii ecologice total diferite.
Diversitatea climatelor locale sau mezoclimatelor, marea gama a altitudinilor
explica bogatia floristica a Sierrei Nevada, care a mostenit un numar considerabil de specii
endemice.
Flora de altitudine cuprinde specii alpine cum ar fi floarea de colt (Leontopodium
alpinum) si endemisme, cum ar fi violeta de Sierra Nevada (Viola nevadensis). Mai jos,
aproximativ intre 2000-1700m, se dezvolta o vegetatie particulara originala de tufisuri
joase, formate din specii de Erinaceea anthyllis. Plante foarte diferite prin convergenta
prezinta aceeasi forma; perioada de inflorire mai-iunie este da nastere unui spectacol
impresionant, coloristic, cu flori de Erinaceea, purpurii ale Astragalului (Astragalus
sempervirens), galben deschis ale unei crucifere (Vella spinosa), galben auriu al genului
Echinospartum boissieri.
La altitudini mai coborite, cuvertura vegetala primitiva a fost in mod fundamental
forestiera cu diferite specii de stejar arbore de pluta si pin. Ea a fost insa excesiv
transformata de catre om. In regiunea Sierra Nevada care acopera o suprafata de
235000ha numai 31900ha (14%) este inca acoperita de paduri naturale, 45000ha (18%)
fiind replantata. Restul, adica cea mai mare parte este acoperita de matorral, avind in
alcatuire stjearul de cirmiz (Quercus coccifera). O rezervatie a biosfere UNESCO, a fost
instituita pe o suprafata de 120000ha.
nu a ramas decit in citeva fisii in partea orienatala a sistemului central, separate prin mari
suprafete de alte paduri in special catre Somosierra apoi catre Valsain si in fine catre vest
catre izvoarele riurilor Alberche si Tormes. Ansamblul acestor paduri este estimat la
60000ha, ajungindu-se la 50000ha repopulate artificial.
Economia traditionala a sierrelor sistemului central se bazeaza pe pasunat si
padure, cu citeva culturi in zonele mai joase. Astazi silvicultura si cresterea animalelor in
special bovine, care au inlocuit ovinele si caprinele - ramin importante, insa in apropierea
Madricului si altor orase s-au dezvoltat activitatile de recreere (sporturi de iarna),
determinind in acelasi timp cresterea gradului de urbanizare a siturilor traditionale de
vilegiatura.