.

MUNTII IBERICI
In cea mai mare parte sierrele peninsulei iberice, situate in domeniul
mediteraneean nu ating mai mult de 2000m altitudine. Doar citeva lanturi par mai inaltate
datorita morfologiei lor, influentata de catre glaciatii, aspectul si compozitia culmilor,
meritind a fi catalogati drept munti inalti. Sierrele se impart in trei mari noduri orografice:
Sistemul Penibetic la SV de valea Guadalquivir-ului, Sistemul Central care divizeaza in est
si vest Meseta Centrala, Sistemul Iberic care o limiteaza pe aceasta la NE.

SIERRA NEVADA
Sistemul Penibetic, care ocupa din suprafata Anadaluziei a luat nastere in timpul
cutarilor alpine, rezultat din comprimarea maselor enorme de roci cu soclul rigid al
Mesetei. Imens si accidentata, sistemul este divizat in doua ansambluri de catre falia care
marcheaza valea Genil. In nord predomina roci mezozoice si tertiare in timp ce in sud se
intilnesc preponderent materiale paleozoice.
Sierra Nevada formeaza nucleul principal al zonei meridionale. Este cel mai
impunator masiv din toata peninsula Iberica, cu creste ce ating 3482m in vf. Pico de
Mulhacen si 3392m in vf. Pico de la Veleta, creste usor accesibile dinspre Granada, pe
versantul septentrional, putin abrupt. Aceasta a dus la construirea unei sosele in aceasta
zona.
Se inalta treptat catre est, Sierra Nevada coborind brusc catre Ponant?. Pantele
sale meridionale, impozante constituie regiunea Alpujarras, refugiu al ultimilor mauri
spanioli. Pe versantul nordic, citeva zone ramin inzapezite timp de 9 luni, in timp ce in
partea opusa, caldura si soarele creaza conditii ecologice total diferite.
Diversitatea climatelor locale sau mezoclimatelor, marea gama a altitudinilor
explica bogatia floristica a Sierrei Nevada, care a mostenit un numar considerabil de specii
endemice.
Flora de altitudine cuprinde specii alpine cum ar fi floarea de colt (Leontopodium
alpinum) si endemisme, cum ar fi violeta de Sierra Nevada (Viola nevadensis). Mai jos,
aproximativ intre 2000-1700m, se dezvolta o vegetatie particulara originala de tufisuri
joase, formate din specii de Erinaceea anthyllis. Plante foarte diferite prin convergenta
prezinta aceeasi forma; perioada de inflorire mai-iunie este da nastere unui spectacol
impresionant, coloristic, cu flori de Erinaceea, purpurii ale Astragalului (Astragalus
sempervirens), galben deschis ale unei crucifere (Vella spinosa), galben auriu al genului
Echinospartum boissieri.
La altitudini mai coborite, cuvertura vegetala primitiva a fost in mod fundamental
forestiera cu diferite specii de stejar arbore de pluta si pin. Ea a fost insa excesiv
transformata de catre om. In regiunea Sierra Nevada care acopera o suprafata de
235000ha numai 31900ha (14%) este inca acoperita de paduri naturale, 45000ha (18%)
fiind replantata. Restul, adica cea mai mare parte este acoperita de matorral, avind in
alcatuire stjearul de cirmiz (Quercus coccifera). O rezervatie a biosfere UNESCO, a fost
instituita pe o suprafata de 120000ha.

SIERRELE SISTEMULUI CENTRAL

Sistemul central este constituit dintr-o succesiune de sierre care au luat nastere in
est, in apropierea versantului occidental al sistemului iberic si se termina in vestul
Portugaliei cu Sierra da Estrela.
O prima grupa, cea mai lunga si mai putin complexa, practic formata dintr-o
singura dorsala, este dominata de Sierra de Guadarama, care se opreste in depresiunea
formata de Rio Alberche. Crestele inalte se succed: Pico de Penalara-243m. Siete Picos2138m si, de mai mica importanta Sierra de la Cabeza de Lizar (1824m).
Dupa Alberche sistemul central este in principal format din Sierra de Gredos, care
se intinde din est catre vest intre San Martin de Valdeiglesias si Hervas. Culmile sint
jalonate de vf. Cerro Casillas (1761m), Almanzor (2592m) cel mai inalt virf al sistemului
si Calvitero 92401m). Aceasta sierra abrupta ofera doua puncte de trecere, care sint inca si
astazi rute de transhumanta. In centru pasul Tornavacos a fost imprumutat conform
legendei de catre regele Carol Quintul in 1558, in timp ce se retragea la minastirea Yuste,
dupa abdicarea sa.
Sistemul central este format din materiale apartinind soclului vechi iberic, inaltat
prin miscari verticale cu o raza mare de curbura, apoi degajat prin eroziune diferentiala.
Glaciatiile cuaternare si-au pus amprenta mai ales asupra masivului Serra da Estrela.
Circurile Gredos, pe versantul nordic al masivului Pic Almanzor, ofera peisaje ce include
pereti abrupti. Inconjurati de creste, dominind Laguna Grande si fosa Cincos Lagunas.
Marile Sierre centrale de Guadarama si Gredos sint alctuite din granite si gnaise,
roci care confera o frumusete caracteristica peisajelor, asezarilor rurale si marilor
monumente, dintre care se detaseaza minastirea austera Escorial.
De la baza pina in virf vegetatia mediteraneeana se dezvolta pe versantul silicios:
- etajele Termomediteraneean si Mezomediteraneean include stejarul
verde (Quercus rotundifolia)
- etajul Supramediteraneean cu stejarul Tauzin? (Q. pyrenaica) si pinul
(Pinus sylvestris)
- etajul Oromediteraneean cu genul Cystus purgans
- etajul cryomediteraneean ce include pasunile cu Festuca indigesta
Sierra de Gredos este un caz particular, mai ales in ceea ce priveste versantii
meridionali, care prezinta o denivelare brusca de mai mult de 2000m, ei fiind supusi unei
insolatii mai accentuate decit in cazul versantilor aflati sub actiunea vinturilor (furtunilor)
ce vin dinspre Atlantic, SE si care aduc importante cantitati de precipitatii: 2200mm/an in
masivul Guisando. In aceasta zona pinul nu exista, dar se intilnesc castanul (Castanea
sativa) iar in regiunile mai calde stejarul de pluta (Q. suber) si pinul maritmi (Pinus
pinaster).
Vegetatia naturala a fost puternic deteriorata de catre om de-a lungul istoriei. Astazi Q.
pyrenaica ramine specia dominanta, dar imensa padure continua care a existat altadata a
fost parcelata si distrusa pina la punctul, in care astazi se mai pastreaza doar citeva locatii
unde a supravietuit ambianta forestiera. Spatiul este astazi in mare parte ocupat de
maquis-ul cu Cistus sp, lavanda (Lavandula stoechas) si Thymus sp. Sau de matorral, cu o
compozitie foarte variata genurile Genista sp., Erica sp., radacina ursului
(Arctostaphylos uva-ursi).
Pinul (Pinus sylvestris), care a fost esenta dominanta, ocupa o portiune continua
situata la limita superioara a vegetatiei arborescente. Astazi realitatea este foarte diferita, el

nu a ramas decit in citeva fisii in partea orienatala a sistemului central, separate prin mari
suprafete de alte paduri in special catre Somosierra apoi catre Valsain si in fine catre vest
catre izvoarele riurilor Alberche si Tormes. Ansamblul acestor paduri este estimat la
60000ha, ajungindu-se la 50000ha repopulate artificial.
Economia traditionala a sierrelor sistemului central se bazeaza pe pasunat si
padure, cu citeva culturi in zonele mai joase. Astazi silvicultura si cresterea animalelor in
special bovine, care au inlocuit ovinele si caprinele - ramin importante, insa in apropierea
Madricului si altor orase s-au dezvoltat activitatile de recreere (sporturi de iarna),
determinind in acelasi timp cresterea gradului de urbanizare a siturilor traditionale de
vilegiatura.

MUNTII SISTEMULUI IBERIC

Compus dintr-o serie de grupe montane aliniate pe directie NV-SE, sistemul iberic
ia nastere in regiunea Burgos si se termina prin Sierra Martes, pe malul drept al fluviului
Jucar, in apropierea Mediteranei. Formeaza in acelasi timp rama NE a Mesetei Centrale.
Climatul este aspru si izvoarele limitate ceea ce confera martorilor un caracter aspru, cu
toate acestea prezentind diferentieri regionale.
Doua sectoare cu masive inalte, altitudini mai mari de 2000m se individualizeaza,
unul in NW formind Sierrele Demanda, Urbion, Moncayo si altul catre SE cu Montes
Universales si Sierra Gudar. Intre cele doua se afla o regiune cu altitudine medie (1000m)
traversata de riul Jalon.
In NV Sierra Demanda atinge 2300m, urmeaza apoi Pico de Urbion (2228m) si
apoi Sierra Cebollera cu gigantul cordilierei, Moncayo care cu cei 2316m se ridica
deasupra vaii Ebru-lui.
Sud-vestul sisitemului iberic este alcatuit dintr-un relief complicat ce face ca
comunicatiile sa fie foarte dificile. Maestrazgo este regiunea precedata de Sierra Gudar,
care atinge inaltimi de 2000m, fiind punctata de creste modeste, cum ar fi Mont
Penagolosa (1813m) si javalambre (2020m). Acesti munti din SE sint alcatuiti din roci
mezozoice, in timp ce partea nordica cuprinde roci paleozoice.
Sistemul iberic prezinta in centru un climat cu caracter continental accentuat, in
timp ce in nord el primeste influente oceanice pentru ca in extremitatea SE influentele sa
fie de origine mediteraneeana. La altitudine ridicata precipitatiile anuale pot depasi
1000mm iar temperaturile medii pot cobori sub 8C.
Inainte ca activitatea umana sa altereze cuvertura vegetala, bogata si variata,
datorita diversitatii conditiilor existente, aceasta era de tip arborescent in cvasitotalitatea
sistemului iberic. Exceptie fac altitudinile mai mari de 1800m, in special in sectorul
septentrional unde exista formatiuni scunde de pajisti si pasuni. Dinspre NV catre SE in
functie de influentele climatice, compozitia padurilor variaza considerabil:
- in NV etajul supramediteraneean include fagul (Fagus sylvatica) si
stejarul pireneean (Quercus pyrenaica), in timp ce in SE se gaseste un
alt stejar (Q. faginea) alaturi de pin (Pinus sylvetris si Pinus nigra)
- in masivul Demanda si in sierrele adiacente (Urbion, cameros) mare
parte din exemplarele de fag si stejar originale (naturale) au disparut
sub presiunea pastoritului. Astfel o mare parte a teritoriului or a fost
colonizat in mod spontan si treptat de catre pin (Pinus sylvestris), care

ocupa zonele limitrofe. Asadar in aceasta regiune de pinete tipice,

numita si Regiunea Pinariega, cea mai mare parte a populatiilor nu
sint originale dar nici mai numeroase decit cele iesite din plantatii.
Exista astfel un potential ridicat de restaurare a covorului forestier in
aceasta regiune.
Pe de alta parte in sec. XVIII mai mult de 1 milion de oi merinos hibernau in
Estremadura si vara veneau in sectorul septentrional al sistemului iberic. De-a lungul
anilor, aceasta activitate a fost reglementata de catre MESTA organizatia crescatorilor
spanioli care gireaza productia de lina, principala bogatie a peninsulei.
Presiunea mare a MESTEI, invazia francezilor, razboaiele carliste au dat o lovitura
puternica productiei textile. Daca pastoritul subzista permitind o activitate artizanala de
calitate dar limitata, numai exploatarea forestiera si turismul sint cele care alcatuiesc
economia sistemului iberic.