USMF: N.

Testimiteanu
Facultatea de stomatologie
Catedra de Ecologie

Referat:

Ecositemul natural si cel urban

Avantaje si dezavantaje al industrializarii si modernizarii societatii

Realizat de studenta anului III

Gr 3308
Ciobanu Elena
1

ECOSISTEMUL URBAN
Omul, ca orice fiin vie, nu se af n afara legilor care guverneaz
viaa pe planeta noastr, ci s-a format i dezvoltat n interaciune cu mediul
natu-ral. Acesta a infuenat dintotdeauna dezvoltarea societii, dar gradul
n care a exercitat aceast infuen a fost diferit re la o epoc istoric la
alta.
Mediul natural n care omul i desfoar activitatea este format din
mai multe sisteme ecologice. Un ecosistem, n general reprezint relaia
dintre lumea organismelor vii i mediul lor de via, sau cum se mai spune,
unitatea dintre biocenoz i biotip(exemplu: un lac, o pdure, etc.
formeaz n parte un ecosis-tem ). Un grup de oameni pe un spaiu
determinat i mediul ambiant respectiv alctuiesc mpreun un ecosistem
urban . Ansamblul ecosistemelor planetei, ntre care exist relaii complexe
de intercondiionare,constituie ecosfera. ntruct omul este singura fiin vie
care poate depune o activitate contient, ecosistemul uman joac rolul
principal n cadrul ecosferei.
Biotopul urban reprezint rezultatul aciunii modelatoare a omului
asupra mediului fizic, aciune desfurat ntr-un lung proces istoric, spre
folosul su. Ca i n cazul ecosistemelor naturale, i n acest caz se poate
vorbi de factorii staionari ai biotopului urban, dar n elementele de biotop
urban se pot include factorii indui de ctre societatea uman (factori ce se
exprim prin elemente antropogenice )
Factorii staionari sunt cei geografici, geologici i pedologici. Acetia
reprezint elemente fixe care determin evoluia unei aezri umane. ntr-o
diferit msur, aceti factori (n special cei pedologici) sunt supui aciunii
antropice i modificai.
Elemente antropice ale biotopului
Elemente generate de structurile urbane. Aezarea uman reprezint
prin manifestarea sa spaial-funcional o entitate complet diferit din punct
de vedere al biotopului, fa de ecosistemele naturale ; zone funcionale
urbane, puternic antropizate, n special cele industriale, comerciale, i de
afaceri, i n diverse msuri cele rezideniale, nvmnt sau de agrement,
prezint modifi-cri spaiale specifice ale biotopului iniial, orientat spre
ndeplinirea scopurilor pentru care au fost realizate. Rezult astfel modificri
le tuturor factorilor de mediu (ap, aer, sol), precum i schimbri
semnificative ale microclimatului.
Poluarea este rezultatul direct sau indirect al activitilor umane ce se
des-foar pe teritoriul oraului .Fr ndoial c la originea polurii st
producia de materiale nespecifice mediului. Nu spectrul de materiale create
de om este cauza real, ci modul de gospodrire a acestora care, pe lng
faptul c ncorpo-reaz resurse neregenerabile i epuizabile, dup utilizare

sunt deversate n mediul natural, fr s se cunoasc efectele de lung

durat asupra acestuia.
Factorii de poluare urban sunt cei care se ncadreaz n factorii general
valabil de poluare a mediului nconjurtor i se refer la:
1. Lipsa unei organizri i dezvoltri economice pe criterii ecologice, cu alte
cuvinte, lipsa unei baze de dezvoltare durabil
2. Creterea demografic exploziv care implic aglomerarea oraelor, extinderea suprafeelor ocupate de orae i creterea necesitii de tot
felul, constituie principala presiune exercitat din partea centrelor urbane
asupra mediului.
3. Dezvoltarea tehnicii fr s in seama de principiile ecologice.
4. Crearea de bunuri materiale care ncorporeaz resurse neregenerabile
(sau greu regenerabile) i epuizabile.
5. Lipsa unei contiine ecologice cu privire la posibilitile mediului
nconjurtor constituie acel factor de comportament care concur n
egal msur cu ali factori,la degradarea mediului.
6. Creterea necesarului de ap n viitor.
Crearea marilor aglomerri urbane provoac dezechilibre care pot s se
transforme n catastrofe (exemplu: la Milano n ultimii 20 de ani, nivelul apei
subterane a sczut cu 20 m, la Bologna, pnza freatic n 1945 se gsea la
12m, astzi se af la 35m adncime. Se pune problema nu numai a lipsei
posibile de ap n urmtoarele decenii, ci i a posibilitii ca prin tasarea
pmntului s se produc alunecri masive de teren i distrugerea unor
suprafee ntinse de con-strucii .
Varietatea polurii ca i a cazurilor care o produc,conduce la schimbri
specifice, uneori ireversibile, ale calitilor factorilor de mediu.
Echilibru dintre comunitatea biotic i mediul fizic este decisiv pentru
comunitate. ntreaga micare a societii este indisolubil legat de
dezvoltarea istoric a produciei, de munc. Fiind un proces ntre om i
natur, n cursul cruia omul efectueaz, reglementeaz i, prin aciunea sa,
controleaz schimbul de materie dintre el i natur, munca presupune att
unitate ct i contradicia dintre om i natur. n procesul muncii, producnd
cele necesare existenei, oamenii pe de o parte extrag din mediul natural
resursele regenerabile, iar pe de alt parte arunc n mediul natural
reziduuri i deeurile activitii productive i ale gospodriei fiecrei familii.
Drept urmare, ntre mediul natural i cel creat de om se desfoar o dubl
contradicie:
o Contradicia dintre dimensiunile necesitilor mediului creat de
om i volumul de resurse oferit de natur
o Contradicia dintre mediul creat de om i mediul natural,sub
aspectul dezechilibrelor pe care omul le poate provoca n natur
i al efectului acestora asupra omului.
Biocenozele urbane, a doua parte component a ecosistemului
urban este caracterizat prin evoluia speciei dominante,n teritoriul urban pe
3

care o repre-zint omul i antropocenoza care constituie cenoza principal

n orae.
n ceea ce privete celelalte specii din teritoriul urban, se pot face
urmtoarele consideraii:fondul de specii din care este alctuit biocenoza
corespunde condiiilor de existen din biotop.
Antropocenoza. Sistemul populaiei umane prezint caracteristici
distincte n raport cu celelalte cenoze, n primul rnd generate de gradul
nalt de structu-rare social-economic, care i permite pe de o parte
manipularea unor mari cantiti de materie i energie, iar pe de alt parte o
puternic aciune modelatoa-re asupra mediului. Puternica mobilitate n
teritoriu, precum i viteza sporit de circulaie a informaiei constituie alte
elemente definitorii ale antropocenozei, care i permite modificarea relativ
rapid a mediului nconjurtor pentru propriile nevoi. Datorit faptului c
omul ajunge s-i creeze i s utilizeze unel-tele care i sporesc continuu
fora i raza lui de aciune, el dispune treptat de o capacitate tot mai mare
de a adapta i transforma obiectele i forele naturii, de a produce n natur
modificri mai mici sau mai profunde. ns att timp ct mijloacele de care a
dispus omul au fost modeste, schimbrile declanate de el n mediu natural
au fost lente i ele permiteau s se readapteze,modificrile produse nu se
caracterizau printr-o amploare i gravitate deosebit. n condiiile
contemporane cnd acestea i confer omului o uria for
transformatoare,el
genereaz
la
rndu-i
modificri
de
o
amploare,profunzime i rapiditate excepio-nale. Crescnd ca numr i
dezvoltndu-se istoric (astfel n sec.16-lea pe Pmnt triau 450 milioane de
oameni,n1900 s-au ajuns la 1,5 miliarde de persoane, iar n 1950 la peste 2
miliarde,astzi populaia planetei crete
ntr-un ritm fr precedent
ajungnd la 5,8 miliarde de indivizi si cifra va ajunge 7,6 miliarde ntr-un
sfert de veac, stabilindu-se probabil n jurul a 10 miliarde spre anul 2050)
societatea uman a sporit mereu gama resurselor folosite, ca i proporiile
exploatrii resurselor oferite de natur. n aceast privin este ilustrativ
faptul c n sec. al 17-lea erau utilizate doar 29 elemente chimice, n secolul
al 19-lea se foloseau deja 62, pentru ca astzi s fie utilizate toate
elementele cunoscute a exista pe Terra.
n acest context general,patru resurse pmntul,apa,aerul i energia
rmn cu totul fundamentate i permanent necesare, condiionnd nsi
existena uman. Este firesc, deci, ca tocmai starea acestor resurse i
modul lor de utilizare s constituie,n primul rnd, o preocupare major
pentru umanitate.
Diferene ale ecosistemelor urbane fa de cele natural.
1. Biodiversitatea. Concentrrile din ce n ce mai mari ale populaiei
umane au la baz pe lng motivaii economice i altele de natur
social i psihologic; dac iniial, omul a trit ntr-un mediu cu
biodiversitate ridicat, ulterior, o parte a speciilor considerate
agresive sau nefolositoare pentru scopurile sale au fost nlturate,
4

ceea ce a atras dup sine i eliminare multor altor specii afate n

strnse legturi ecologice cu primele, iar pe de alta, modificarea
extrem a bioto-pului urban (culminnd cu realizarea unor deerturi
naturale), a condus la rndul ei
la eliminarea dramatic a
majoritii covritoare a formelor de via iniiale di teritoriul
respectiv,prin antropizarea factorilor specifici de mediu.
2. Eterogenitate i omogenitate n procesele de antropizare a
teritoriului urban. Oraul trebuie neles ca un teritoriu ce prezint o
eterogenitate ridicat, att din punct de vedere socio-profesional,
economic ct i n ceea ce privete mediul fizic,rezultat al
activitilor de construcii. Varietii factorilor de mediu, omul ia
opus o varietate de aciuni modelatoare, care au condus la o mare
diversitate de configuraii spaiale i funcionale. Acestora trebuie s
li se adauge varietatea modelelor socio-culturale, care au generat
dezvoltri specifice, identi-ficabile chiar pe teritoriu aceleiai aezri
umane.
3. Omul ca diferen specific a ecosistemului urban. Diferena
esenial a ecosistemelor urbane fa de cele naturale o constituie
prezena omului ca specie dominant,supus n primul rnd legitilor
socio-economice i nu celor biologice. Aceasta face ca, pe lng
elementele structurale caracteristice ecosistemelor naturale,
biotopul i biocenoza, ecosistemul urban s includ structural i
funcional,ca
o
parte
distinct
i
de
cea
mai
mare
importan,sistemul socio-economic.
4. Unele caracteristici ale dinamicii ecosistemului urban. Ecosistemul
natural este de cele mai multe ori un sistem complet,adic
independent n ceea ce privete resursele i funcionarea sa (fiind
dependent doar de energia solar care este introdus n sistem de
ctre productorii primari). n cadrul acestuia se ntlnesc specii de
vieuitoare cu roluri ecologice distincte. Marea mas (ca numr) a
componentelor o constituie plantele verzi,adic tocmai acelea care
transform energia solar n energie biochimic.
Spre deosebire de acestea, ecosistemul urban este un sistem
incomplet, n sensul c simplificarea biodiversitii naturale nu poate
asigura specializarea componentelor sale. Consumatorii nu se pot organiza
n cadrul unor lanuri trofice complete. Acesta are drept consecin
simplificarea sau ruperea circuitelor biogeochimice. Circuitul materiei este
afectat i sensul c dinamica circuitelor naturale materiale i energetice este
perturbat, ajungndu-se la o linearizare a acestora. Din toate aceste
puncte de vedere, ecosistemele urbane pot fi caracterizate ca fiind tinere.
Funcionarea ecosistemului urban devine dependent de fuxurile de
energie i materiale introduse de ctre om, care sunt luate din zestrea
capitalului natural, ntr-un ritm care depete capacitatea de refacere a
acestuia.

Una din cele mai importante trsturi definitorii ale ecosistemului

urban o constituie circuitele energetice; acestea sunt puternic perturbate de
activitile omului,aportul energetic al acestuia fiind determinat pentru
meninerea sistemului socio-uman, dar i a unor asociaii de plante i
animale din teritoriul oraului. Hrana introdus de om n ora este produs
n ecoagrosisteme. Cantitatea de energie introdus de ctre om n
ecosistemul urban prin diferite ci
(ngrminte,pesticide,dar mai ales energia de intrare din ariile industriale
i de locuit)depete cu mult energia solar introdus n sistem de ctre
productorii primari i are drept consecin puternica antropizare a
teritoriului urban. Depen-dena ecosistemului urban fa de resurse externe
materiale i energetice duce la un mare grad de vulnerabilitate n cazul unei
perturbri majore. Cea mai mare parte a ecosistemelor din teritoriile
oraelor sunt create de om, pentru a ndeplini funciuni precise.
Biodiversitatea n teritoriile urbane. Structura heterogen a
oraului genereaz un mozaic de biotopuri. Acestea constituie sediul unor
biocenoze ale cror specii asociate au cerine ecologice dintre cele mai
diverse; astfel este posibil ca numrul de specii,ca i numrul de indivizi ai
unor specii ce triesc n ariile urbane s fie mult mai mare dect n
ecosistemele originare. Periurbanul (zona de periferie a oraelor) n special
constituie un teritoriu unde se poate identifica o mare biodiversitate.
Contrar ateptrilor, oraul i ariile urbane poate constitui sediul unei
importante varieti de habitate specifice. Populaia uman prezint un nalt
grad de diversitate cultural i social-economic,apreciat ca fiind mai mare
n cadrul aglomeraii urbane i al ariilor metropolitane. Heterogenitatea
acesteia este determinat de structura complex a activitilor care se
desfoar n orae.
Formele de agresiune asupra mediului
Dupa J. Sonnenfeld, se deosebesc un mediu geografic, unul operational,
unul perceptual, respectiv unul comportamental. Mediul geografic
reprezinta sfera cea mai larga, referindu-se la nivelul planetar al mediului
(polar, tundral, arboral, esemial). Mediul operational cuprinde doar acele
portiuni cunoscute de individ si care ii infuenteaza existenta. Mediul
perceptual se refera la portiunile de mediu percepute de individ, in timp ce
mediul comportamental cuprinde o zona si mai restrinsa, in care individul
se misca si activeaza.
Clasificarea mediilor are in vedere mai multe criterii:
- n functie de componente, exista un mediu biotic ce contine vietuitoarele,
respectiv unul abiotic sau azoic (cratere vulcanice, abisuri oceanice, ape
poluate);
- corespunzator naturii fizice exista un mediu terestru, unul aerian si unul
acvatic;
- dupa natura chimica, se deosebesc medii dulcicole (riuri, lacuri), medii
6

salmastre (ape cu salinitate medie), medii sarate (mari, oceane) si foarte

sarate (Marea Moarta);
- in functie de pH, exista medii acide (in mod natural sau consecutiv
poluarii), alcaline sau neutre;
- corespunzator infuentei exercitate de catre populatia umana, exista un
mediu urban, unul rural, formatiuni de contact (afectate de activitatea
umana) si natura neafectata de om.
Mediul (inconjurator, ambiant, ecologic, de viata) reprezinta totalitatea
factorilor fizici, chimici, meteorologici, biologici dintr-un loc dat, cu care un
organism vine in contact. Acesti factori sunt: temperatura, umiditatea,
solul, apa, magnetismul terestru, peisajul, alte organisme. intre fiecare
organism si mediu exista infuente reciproce complexe. Mediul infuenteaza
organismele, dar si acestea (inclusiv omul) modifica mediul. Adaptarea
organismelor la mediu este limitata.
Intre comunitatile ecologice ale unui biom se stabilesc relatii de echilibru
ecologic. Acest echilibru poate fi modificat sub actiunea unor factori
perturbatori, ce pot fi naturali sau artificiali. Factorii naturali sunt fie de
natura fiziografici, fie biotici si antreneaza evolutia comunitatilor ecologice,
cu formarea unor "comunitati succesive" (asa numitele sere), care conduc
de obicei la o comunitate majora de climax.
Cind in evolutia ecosistemelor intervine omul, evolutia se produce prin
subsere sau sere secundare, iar comunitatea majora la care se ajunge este
una de disclimax. Interventia omului are loc, de regula, prin modificarea
factorilor locali, in special a calitatii aerului, apei si solului.
1. Principala actiune cu caracter vatamator exercitata de om asupra
mediului ambiant este poluarea (polluo-ere = a murdari, a degrada, in
latina). Disciplina stiintifica care studiaza fenomenul extrem de complex al
actiunii poluantilor asupra ecosistemelor este molismologia.
Poluarea a fost definita ca fiind "Orice introducere de catre om in mediu,
direct sau indirect a unor substante sau energii cu efecte vatamatoare, de
natura si puna in pericol sanatatea omului, sa prejudicieze resursele
biologice, ecosistemele si proprietatea materiale, si diminueze binefacerile
sau sa impiedice alte utilizari legitime ale mediului".
Se datoreaza, in primul rand, activitatii industriale. Poluantii pot fi de natura
diferita:
- fizica (caldura, radiatii ionizante, zgomote etc.);
- chimica (pesticide, metale, substante organice etc.);
- biologica (germeni patogeni).
in functie de starea lor de agregare, poluantii pot fi:
- solizi
- lichizi
- gazosi.
7

Volumul poluantilor ce agreseaza mediul si intensitatea poluarii sunt intr-un

raport direct proportional cu cresterea numerica a omenirii si a cerintelor
sale, multe cerinte fiind create si intretinute artificial!
Poluarea creste exponential, pe masura intrarii in actiune a noi factori
poluanti, datorita efectului conjugat al actiunii acestora. intre intrarea in
actiune a noi agenti poluanti si inregistrarea efectelor lor, exista un interval
de aceea actiunea nociva a acestora nu iese imediat in evidenta, de unde si
o minimalizare a naturii lor daunatoare.
Este foarte greu de inventariat numarul tuturor factorilor poluanti ce
actioneaza intr-o forma sau alta, la un anumit moment, si de evaluat
rezultatul insumat al actiunii lor. Nu se cunosc limitele capacitatii de
rezistenta a ecosistemelor si a ecosferei.
2. Supraexploatarea ecosferei: sol, apa, pasuni, paduri, fauna si fora ce
populeaza mediul de viata.
Despaduririle masive au dus la degradarea solului, viituri violente,
colmatarea rapida a lacurilor naturale si a bazinelor de acumulare; au
modificat in rau regimul precipitatiilor, conditiile climaterice, fapt ce a
condus la afectarea formelor de viata.
Supraexploatarea forei si faunei a dus la reducerea populatiilor speciilor
suprasolicitate pana la limita disparitiei lor, la modificarea structurii
genetice si a corelatiilor functionale din ecosisteme. Vanatoarea
masiva/intensa a unor specii de animale a condus la distrugerea sau chiar
extinctia acestora. Ex., bizonii din America de Nord, elefantii din Africa, tigrii
din Asia, castorii din Europa.
3. Interventia omului in echilibrele ecosferei prin:
Constructii de baraje si canale. Ex.:
- Canalul Suez a produs restructurarea complexa si profunda a biocenozelor
din estul Marii Mediterane: populatia unor specii locale s-a redus la limita,
altele - imigrate s-au inmultit mult peste nivelul de echilibru;
- Canalul Panama a creat premisele unei evolutii divergente a faunei celor
doua oceane (Atlantic si Pacific), in regiunea invecinata canalului;
- Barajul de la Assuan a produs nedorite schimbari ecologice in estul marii
Mediterane si pe valea Nilului inferior: regimul viiturilor, reducerea fertilitatii
solului, diminuarea vegetatiei marine si a productiei piscicole. in schimb, in
canalele de irigatie s-a dezvoltat o bogata vegetatie si, corelativ, o fauna
nedorita pentru sanatate: gastropode pulmonate, gazde intermediare
pentru agentii bilharziozei; vectori ai malariei, oncocercozei etc.
- Barajul Kariba, pe Zambezi, a dus la: inlocuirea speciilor locale de pesti cu
specii de pe cursul superior ce apartineau altui complex faunistic;
proliferarea unor specii de plante acvatice ce impiedica pescuitul si
navigatia; crearea conditiilor favorabile pentru musca tze-tze;
Introducerea intentionata sau nu a unor specii de plante si animale.
S-a facut catre si dinspre Europa, respectiv Lumea Noua (cele doua Americi,

Australia, Noua Zeelanda). Transpuse intr-un mediu favorabil, aceste specii

s-au inmultit exagerat, in lipsa dusmanilor naturali, periclitind echilibrul
ecosistemelor in care au fost introduse. Ex., gindacul din Colorado adus
involuntar in Europa din estul Muncilor Stincosi, unde se hranea pe un
solanaceu spontan si avea dusmani naturali care si reglau nivelul
populational, s-a raspandit in toate tarile europene pe cartoful cultivat,
neavand dusmani naturali.
Factorii ce afecteaza calitatea mediului si echilibrele naturale actioneaza de
cele mai multe ori conjugat. Efectele actiunii lor sunt mult amplificate, cu
urmari catastrofale precum alterarea genofondului si ecofondului
biocenozelor, care duce la modificarea raporturilor cantitative si functionale
intre populatii si a circuitului materiei in ecosisteme.
Consecinte:
a). reducerea productivitatii biologice;
b). reducerea diversitatii genetice (inlocuirea biocenozelor complexe cu
altele simplificate);
c). afectarea grava a mecanismelor homeostatice ale ecosistemelor, a
capacitatii de autoreglare a biosferei si, in consecinta, a conditiilor vietii pe
Pamant.
Defrisarea padurilor duce la degradarea bazinelor hidrografice, ele avind rol
in conservarea resurselor de apa: modereaza scurgerile de suprafata,
echilibreaza alimentarea pinzelor subterane prin apa de infiltratie. in timp,
in urma defrisarii padurilor apar deserturi.
Concluzii . Urbanizarea reprezinta una din marile probleme ale
omenirii. Complexitatea problemelor legate de managementul ariilor urbane
este amplificata de necesitatea stringenta a tranzitiei socio-economice catre
o dezvoltare durabila. Fenomenele negative din orase au un caracter global
si sunt n directa conexiune cu celelalte probleme ale umanitatii, n special
cu cresterea demografiica. n plus, problemele legate de marile concentrari
de energie si materiale din orase necesita restructurarea asezarilor umane
la nivel micro si macro, prin transformari si conversii ale zonelor functionale
urbane, printr-un atent management al ritmului nlocuirii structurilor
spatiale, tehnice si prin promovarea diversitatii sub toate aspectele sale:
sociale,urbanistica, functionala,tehnologica, culturala si politic.
Bibliografie:
Dezvoltarea durabil. Mecanisme i instrumente. Vol.II ,
Coordonatori: Anghelu Vdineanu,Costel Negrei,Petru Lisievici
Editura universitar din Bucureti,1999
Probleme ecologice i riscuri economice. Conf. Univ. Florina Bran
Editura A.S.E. ,Bucureti 2001
Mediul ambiant i dezvoltarea durabil. Prof. dr. Anca Angelescu,
Prof. dr. ing. Ileana Ponoran
Editura A.S.E. , Bucureti 1999

10