USMF N.

Testemiteanu
Facultatea Rezidentiat si secundariat clinic
Specialitatea chirurgie dento-alveolara

Catredra de Propedeutica si implantologie orala Pavel Godoroja

REFERAT:

ANesteziile
TRONCULARE
PERIFERICE a nervului
MAXILAR.
EFECTUAT
DE CIOBANU ELENA

Cond. Conf. univ;

dr.med Chele Nicole Ghe.

Repere anatomice a ramurii maxilare a nervului trigemen

Este un nerv senzitiv, strabate baza craniului prin gaura rotunda, ajunge in
fosa pterigopalatina pe care o traverseaza, trece prin fisura orbitara inferioara,
ajunge in orbita unde se angajeaza in santul si apoi in canalul infraorbital.

Paraseste orbita prin orificiul infraorbital. Din nervul maxilar se desprind

urmatoarele ramuri: meningee care se distribuie la dura mater, se gaseste
intracranian.
Ramurile ganglionare destinate ganglionului pterigopalatin, acestea vehiculeaza si
fibre nervoase vegetative.
Ganglionul pterigopalatin are o valoare parasimpatica. Morfologic apartine
trigemenului iar functional apartine nervului intermediofacial. Ganglionul se
gaseste in fosa pterigopalatina inferior de nervul maxilar si are 3 radacini: o
radacina senzitiva care provine din nervul maxilar pe calea nervilor pterigopalatini,
celelalte 2 radacini provin din nervul intermediar. A treia ramura este nervul
pterigopalatin ce se gaseste inferior de ganglion si se imparte in urmatoarele
ramuri: ramurile orbitare ajung in orbita prin fisura orbitala inferioara, se distribuie
la periost si la muschiul globului ocular, vehiculeaza fibre simpatice. Ramurile
nazale posterosuperioare si laterale ajung in fosele nazale prin gaura sfenopalatina,
se distribuie la mucoasa de pe cornetele superior si mijlociu. Alte ramuri : ramurile
nazale posterosuperioare si mediale se distribuie la mucoasa de pe tavanul foselor
nazale si pe de septul nazal.
NERVUL NAZOPALATIN (sau nervul incisiv) are un traiect identic cu cel
anterior si se imparte in 2: nervul nazopalatului lung care trece peste septul nazal in
diagonala, trece prin canalul incisiv si se distribuie in zona anterioara a boltii
palatine. S-au descris si nervii nazopalatului scurti si se distribuie pe peretele
lateral al foselor nazale. Dau si ramurile pentru sinusul maxilar.

Nervul faringian care inerveaza mucoasa faringelui dinapoia orificiului auditiv.

Nervul palatin mare strabate canalul palatin, trece prin gaura palatina mare si
ajunge in cavitatea bucala si se orienteaza spre exterior pe bolta palatina si se
distribuie la os, la mucoasa, glandele salivare mici. Ramura a nervului maxilar mai
sunt si nervii alveolari superiori, impartiti in 3 grupe. Ramurile alveolare
superioare si posterioare sunt in numare de 2 sau 3, isi au originea in apropierea
fisurii orbitare unde se angajeaza in canalele alveolare si emit ramuri dentare si
ramuri gingivale. Ramura alveolara superioara si mijlocie se desprinde din santul
infraorbital, trece prin peretele lateral al sinusului maxilar si se distribuie la nivelul
premolarului. Al treilea grup reprezentativ de ramuri alveolare superioare si
anterioare ia nastere in canalul infraorbital si se distribuie la dintii frontali. Aceste
trei ramuri se anastomozeaza si formeaza plexul dentar superior.
Nervul zigomatic se desprinde din nervul maxilar in fosa pterigopalatina, strabate
fisura orbitara inferioara, ajunge in orbita si patrunde prin orificiul zigomaticotemporal. Aici se imparte in 2 ramuri: ramura zigomatico-temporala la pielea de pe
fata temporala si ramura zigomatico-faciala la pielea din regiunea zigomatica.
Segmentul terminal al nervului maxilar ia numele de nerv infraorbital. El strabate
orificiul infraorbital si se imparte in ramurile palpebrale pentru pleoapa inferioara,
ramurile nazale pentru aripa nasului si ramurile labiale pentru buza superioara

ANESTEZIILE TRONCULARE PERIFERICE LA MAXILAR.

Anestezia regionala tronculara este o anestezie de conductie. Solutia anestezica
actioneaza pe traiectul trunchiului nervos sau la nivelul orificiilor osoase de intrare sau
iesire a trunchiurilor nervoase, intrerupand conductibilitatea si propagarea sensibilitatii
dureroase:
1. Daca solutia anestezica e introdusa in ganglionul Gasser se produce anestezia lui si a
tuturor ramurilor nervului trigemen.
2. Daca solutia anestezica e depusa la baza craniului (la gaura rotunda mare) ea
actioneaza asupra nervului maxilar.
3. Daca solutia anestezica e depusa la baza gauri ovale, actioneaza asupra nervului
mandibular.
4. Daca solutia asestezica e depusa la orificiile unde intra nervii dentari supero posteriori
sau nervul dentar inferior, sau pe unde ies nervii suborbitari si supraorbitari, naso- palatin,
palatin mare, mentonier si incisiv. Daca se depune la nervul lingual, bucal, maseter sau
maseterinul, care se desprin din trunchiul principal mandibular, anestezia se numeste
tronculara periferica.

Anstezia locala ofera medicului posibilitatea de a cupla senzatiile dureroase in

regiuni limitate, infiltrare locala sau injectare regionala a substantelor
anestezice in zona unde nervul este mai putin protejat de os.
Anestezia locala prin injectare este utilizata pentru manopere terapeutice cit si
chirurgicale, asa precum indepartarea chisturilor sau a tumorilor mici, in
chirurgia parodontala, implantogia si in anumite situatii, intreventii mai
laborioase dar si in scop diagnostic in durerea faciala difuza, de etiologie
diversa.
Uneori, se mai utilizeaza anesteziile tuberale cu scop de diminuare a hemoragiei
in zona de lucru, atunci cind este efectuata o operatie sub anestezie generala,
datorita substatelor adjuvante, vasoconstrictoare, care vor tine sub control si
hemoragia postexatractionala. Xilina, insa poate preveni aparitia arimiilor
cardiace.
Avantajele anesteziilor

1.Relaxeaza pacientul, prin conferirea unui confort psihic, facind posibil lucrul
medicului.
2. Se administreaza usor.
3.Pacientul este constient, deci coopereaza
4. Timp operator nelimitat, daca efectul anesteziei se diminueaza, medicul
poate injecta o noua doza, petru prelungirea efectului.
5. Singerare redusa in timpul manoperelor chirurgicale.

6. Contraindicatiile anesteziei locale sunt mai reduse decit cele ale anesteziei
generale.
Mecanismul de actiune al substantelor anestezice
Pragul dureros este nivelul la care durerea devine prima oara perceptibila.
Receptorii nociceptori sunt alcatuiti din terminatii nervoase nemielinizate, fara
o structura specializata, raspinditi intens in piele, viscere, pulpa dentara.e tc.
Cauzele aparitiei durerii sunt traumatismul, necroza, inflamatia si ischemia,
procese in cadrul carora se elibereaza mediatorii durerii ce vor depolariza
terminatiunile nervoase. Acesti mediatori sunt ionii de K, 5 Hidroxitriptamina,
bradikinina, histamina. Prostaglandinele sunt eliberate prin stimulare nervoasa
si intensifica efectele mediatorilor
In inactivitate o fibra nervoasa prezinta o diferenta de potential intre suprafata
interna si externa a membranei-denumita potential de repaos, posibil datorita
distributiei specifice a ionilor de sodiu si si K. Actiunea unui stimul, ionii de
NA si K traverseaza membrana, generind un potential de actiune care schimba
polaritatea membranei determinind deplasarea impulsului nervos.

Anestezicele locale, actioneaza la nivelul nodulilor Ranvier (spatiile

nemielinizate ale fibrei nervoase)prevenind depolarizarea membranei in
timpul transmiterii influxului nervos.

Anestezicele locale cresc pragul pentru potentialul de actiune a fibrei nervoase

fara sa afecteze potentialul de repaos neuronal si fara sa modifice consumul de
oxigen al fibrei nervoase.
Preparatele anestetice locale se deosebesc prin capacitatea de a se dizolva in
mediul lipidic si prin nivelul de legare cu proteinele, ceea cei si determina
eficienta si toxicitatea. Preparatele ce poseda un nivel inalt de dizolvare in
mediul lipidic, ceea ce-i atribuie un coeficient mare de difuzie, determinind
pe linga efectul anestetic si o toxicitate crescuta. Preparatele ce au nivel
inalt de legare cu proteinele au un efect anestetic bun precum si toxicitate
scazuta.
Eficacitatea depinde de ritmul legarii de proteine, concentratia anestezicului,
solubilitate,ph solutiei si a tesuturilor unde se injecteaza anestezicul, in caz
de inflamatie,unde ph-ul lichidului tisular e crescut, solutia anestezica este
mai putin eficineta

Durata anesteziei depinde de:

Cantitatea de anestezie injectata, in anesteziile la tuberozitate se practica de
regula- 2, 3 ml solutie in combinatie cu vasoconstrictoare.
Durata de actiune a vasoconstritorului. Majoritatea solutiilor anestezice au
actiune vasodilatatoare deorece actioneaza asupra musculaturii netede.
Punctia intravasculara scade semnificant eficienta anesteziei.
Rata metabolismului anestezicelor in tesuturi .

Anesteticele injectabile utitizate in stomatologie vin intr-o concentratie mai

mare. Articaina este unica solutie anestezica ce are o concentratie de 4 %, ceea
ce ofera posibilitatea de a contine mai putin vasoconstrictor:
1:100000/200000/400000. Lidocaina vine in concentratie de 2%, 3% dar cu o
concentratie mai mare de vasoconstrictori 1:50000/100000.
mepivacaina 2%- 1:66666/100000, crescind doza de vasoconstrictori crestem
riscul accidentelor fara a obtine eficienta trapeutica. cel mai des se utilizeaza
adrenalina , dar se poate uttiliza si alte catecolamine precum fenil presina care
se utilizeaza cu prilocaina, vasopresine, octopresine, noradrenalina care aproape
nu mai este utilizata din cauza complicatiilor mai probabile.Intrucit
catecolaminele se oxideaza rapid, in substantele anestezice si administreaza si

antioxidanti precum sulfat de natriu, conservanti s.a.

Anestezicele ce au o concentratie de catecolamine 1:400000/200000 sunt mai
utilizate in terapie, cele cu concentratii mai mari 1;500000/66666/100000 sunt
mai practice in chirurgie .
Examenul si pregatirea pacientului
Se efectueaza anamneza al pacientului pentru a stabili eventuale rectii
alergice suportate, boli de inima, ficat,neurologice, psihice, hemoragice,
diabet sau renale. Anamneza este completata de examenul obiectiv exo si
endobucal pentru a abserva procese inflamatorii, tumorale , leziuni ale
mucoasei, se determina reperele.
Pregatirea pacientului
Pacientul se avertizeaza pacientul asupra procedurii;
pacientul se aseaza intr-o pozitie comoda, dar care sa permita accesul la
reperele de punctie.
Asezarae pacientului si pozitie orizontala de la inceput sau imediat dupa
efectuarea anesteziei previne unele accidente postanestezice.

Asepsia cimpului operator

In injectiile practicate pe care cutanata se va degrasa pielea cu tampon
imbibat in eter, apoi se sterge locul de punctie cu alcool sau betadina. In
injectiile endobucale pacientul va fi rugat saclateasca cavitatea bucala cu
solutie antiseptica pe baza de clorhexidina sau alte substante neiritante
precum solutii slabe de permanganat de K, apa oxigenata,
cloramina(gingicain, stomacain).. Locul punctiei este prelucrat cu un
tamponas imbibat cu anestezic, dupa efectuarea anesteziei, se baijoneaza
locul punctiei.
Pregatirea siringii: siringa si acele se manevreaza in conditii de asepsie; se
verifica etanseitatea pistonului, starea si permeabilitatea acelor, calitatea solutiei
anestezice, eticheta fiolelor, pt a se vedea concentratie solutiei anestezice, aspectul
solutiei; se mai verifica etanseitatea flaconului. Inainte de a se aspira anestezicul,
gatul fiolei va fi sters cu alcool sau trecut prin flacara.
Injectia anestezica propriuzisa: endobucal - acul nu trebuie sa atinga buzele dintii sau
limba. Solutia anestezica se va injecta fara presiune. Se aspira pt a vedea daca nu intra
sange in siringa (sa nu fie in vas). Daca vine sange in siringa, se scoate acul, se mai

realizeaza odata asepsia, se face o alta punctie, sau acul se retrage putin si se lasa
anestezicul. In anesteziile paraosoase, bizoul acului sa fie orientat spre os. Daca se va face
o noua intepatura se vor lua toate masurile de asepsie si se va schimba acul. Dupa
injectare se asteapta 5-15 min pt difuzia anestezicului. Anestezia periferica tronculara la
gaura infraorbitara se face mai repede in cateva minute. Nu se incepe interventia pana nu
se asigura ca anestezia s-a instalat. Pe toata durata instalarii anestezicului, pacientul
trebuie supravegheat (se observa faciesul, pulsul, tensiunea, senzatie anormala) si se
supravegheaza si 10 minute dupa terminarea actului operator, va fi mentinut in repaus in
pozitie sezanda sau culcat. In situatia in cazul bolnavului i-a fost rau, pacientul trebuie
insotit in drum spre casa si nu trebuie lasat sa conduca masini.
Face parte din actul anestezic si trebuie administrata tinand cont de toate datele pacientului
(natura interventiei si ce i se administreaza)
Este de preferat de a administra premedicatie.
Obiectivele premedicatiei sa aduca o stare de calm, indiferenta si un grad oarecare de
amnezie. Sa faciliteze inductia, mentinerea anesteziei si sa asigure un grad de
calmoperatorie. Sa scada secretia salivara. Sa suprime hiperactivitatea reflexa, vegetativa,
atat pe cale vagala cat si pe cale simpato-adrenalinica. Ambele se manifesta prin tulburari
de ritm. Sa ridice pragul sensibilitatii dureroase. Sa diminueze efectele dureroase ale unor
substante care se folosesc in premedicatie (atropina, substante antispastice sau
barbiturice). Sa scada metabolismul bazal in perioada operatiei.
Initial pacientului i se va masura pulsul si T/A. Pacientilor anxiosi li se va administra
premedicatia care va ajuta la prevenirea unor accidente precum lesinul, colapsul,
sincopa. Ajuta pacientul ramana cooperant,dar molesit, somnoros.
Scop premedicatiei anestezice este cel de a :

ndepartarea anxietatii

sedare

asigura stabilitate hemodinamica

reducerea riscului de aspiratie al continutului gastric acid

analgezie

previne greturile si varsaturile postoperatorii

controlul infectiei

amnezie

controlul secretiilor orale.

Medicamente utilizate in premedicatie: (singure sau in diferite asocieri)

1. Analgezice (opiacee)
2. Vagolitice (atropina, scopolamina)
3. Sedative (barbiturice)
4. tranchilizante (derivate de fenotiazina)
SUBSTANTE ANALGEZICE

Morfina ( care este utilizata in interventii sau postinterventii de mare amploare)actioneaza la nivelul SNC, e un analgezic puternic, are actiune sedativa, euforizanta si
hipnotica. Deprima centrul respirator al tusei si centrul vaso motor. Pe aparatul circulator
poate da tensiune arteriala moderata, influenteaza ritmul respirator, mai putin amplitudinea
respiratiilor, varsaturi, provoaca mioza (pupile punctiforme), efectul dureaza aproximativ 4
ore. Se elimina partial, metabolizata prin ficat si pe cale renala. Doze: la copii: 0,2 mg pe kg
corp intramuscular cu o ora inainte de operatrie; la adult: 8-20 mg pe kg intramuscular cu
jumatate de ora inainte de operatie. O fiola contine 20 mg concentratie 2%.
- Hidromorfonul,
- Petidina,
- Mialginul sau Metadonul
SUBSTANTE VAGOLITICE
Atropina - are efect vagolitic, blocheaza efectele vagale, inhiba secretia salivara si
relaxeaza musculatura neteda. Doze: la copii: 0,02 mg / kg corp, intramuscular cu o
jumatate de ora inainte de interventie; la adult 0,3 - 0,5 mg / kg corp
Scopolamina - efect antiemetic se da la copil dar la batrani nu, pt ca poate duce la delir si la
stari confuzionale. Doze: la copii: 0,1 mg pe kg corp, intramuscular cu jumatate de ora
inainte, la adult: 0,25 mg intramuscular cu 60 minute inainte
SUBSTANTE SEDATIVE - tablete, supozitoare sau siropuri
- cu durata lunga - fenobarbital si luminal (8-12 ore)
- cu durat amedie - 4 ore (ciclobarbitalul)
- cu durata scurta - 2-4 ore
Factorii de care depinde alegerea sedativului sunt vrsta , greutatea , starea clinica
a pacientului , gradul de anxietate , experienta anterioara cu premedicatia , alergia
sau toleranta la medicament , felul operatiei (ambulatorie , n urgenta) .
Midazolam
-

sedativ , anxiolitic , induce amnezie

0,07-0,15mg/kg la 20 ani, cu scaderea dozei cu 15% pt.fiecare decada

nu creste, chiar scade incidenta greturilor si varsaturilor postoperatorii

RA: depresie cardiovasc,respiratorie , psihomotorie

Diazepam
-

sedativ , anxiolitic , agent amnestic

10-20mg/kg (70kg,20ani) cu scaderea dozei cu 10% pt.fiecare decada

adm.i.v.da tromboze,tromboflebite . Preferabil per oral.

Dexmedetomidina - alfa2 agonisti si pot fi administrati la pacienti cu HTA sau la cei

care pot prezenta cresteri ale tensiunii n timpul interventiei (ex.feocromocitom )
Beta-Blocante -- ar induce sedare si anxioliza , dar sunt nca n faza de experiment .
Nimic p.o. cu 6-8 h nainte de anestezie si interventia chirurgicala

- droguri care scad volumul secretiei gastrice si cresc pH-ul gastric :

-

Anti Rh 2

Omeprazol

Citrat De Sodiu

Metoclopramid

- opioide:
-

combaterea durerii preoperatorii

pt. anestezie regionala

pt. atenuarea raspunsului cardio-vasc. ( ex pacietii cu HTA )

- anticolinergice:
- pt. scaderea secretiei salivare
Fenobarbitalul - anticonvulsionant - doza copii 4-6mg / kg corp, cu 30 de minute inainte,
adult 100-200 mg cu o ora si jumatate inainte de interventie
Tranchilizantele - reduc anxietatea si emotivitatea (carbamatul, meprobamatul si
hidergina) si mai sunt si derivatii de fenotiazina (acioneaza pe SNC deprimand urmatorii
centrii - sistemul activator reticular, provocand somn, poate afecta centru termoreglator,
centrul vomei, centrul vasomotor dand vasodilatatie si hipotensiune arteriala. Pe aparatul
circulator la nivelul inimii poate da tahicardie, la nivelul periferiei vaso dilatatie prin
deprimarea centrului vasodilatator, in doze terapeutice nu deprima respiratia si reduc
secretiile bronsice, pe aparatul digestiv au efect antiemetic, reduc secretiile salivare, dar au
efecte toxice asupra ficatului. La alegerea anestezicului se utilizeaza premedicatia,
preanestezia de baza plus anestezia potentializata s anestezie vigila. In alegerea
premedicatiei se va tine seama de varsta, greutate, starea generala a bolnavului, starea
mentala a lui, de natura interventiei anesteziei si de tratamentele medicamentoase recente.
In principiu premedicatia completa cuprinde un medicament vagolitic (atropina) si unul sau
mai multe substante care sa produca sedare, analgezie si tranchilizare. De obicei in situatia
in care se ajunge ca stomatologul trebuie sa faca premedicatie (chirurgul) se discuta cu
medicul anestezist.

Tehnici de anestezie
1. Anestezia tronculara periferica a n. suborbitar:

Nervii anesteziati: -nervii dentari antero-sup.

-partial nervii dent. supero-mijlocii
-ramurile nervoase sinusale
-ramurile terminale ale nervului suborbitar
Zone anesteziate: -dintii incisivi si caninul
-partial premolarii (in 50% din cazuri) , in dependinta dde topografia fibrelor
nervoase
-osul, periodontiul
-mucoasa vestibulara coresp. zonei (nu se anesteziaza fibromucoasa palatina)
-pleoapa inf.
-fata latero-nazala
-jumatatea buzei sup.
-peretele osos antero-sinusal si mucoasa sinusala in teritoriul corespunzator.
Indicatii: -in scop de tratament stomatologic si chirurgical
-cand anestezia plexala e ineficienta din cauza corticalei osoase dense
-cand anestezia plexala nu se poate da din motive patologice.
Avantaje: -reduce volumul solutiei anestezice injectate
-reduce nr. intepaturilor
-tehnica simpla endobucala si exobucala.
Dezavantaje: -posibilitatea de a intepa globul ocular

-in tehnica exobucala teama pacientilor

-dificultate in definirea reperelor gaurii suborbitare
Alternative: -anestezia plexala
-anestezia tronculara bazala a nervului maxilar.
Repere:
- repere osoase pt. gaura suborbitara: -la 6-10 mm sub marginea inf. a
orbitei
-pe linia verticala ce trece prin mijlocul marginii inf. a orbitei
-pe linia verticala care uneste gaura supraorbitara, gaura suborbitara si gaura
mentoniera
-pe linia verticala care trece prin sutura maxilo-malara
- repere dentare pt. gaura suborbitara:
-pe verticala care trece prin axul premolarului 2 superior sau intre primul si
al 2-lea premolar,
la 2-2,25 cm deasupra apexului premolarului 2 superior
- repere parti moi pt. gaura suborbitara: -la 0,5 cm inauntrul liniei
verticale medio-pupilare cand pacientul priveste inainte
-pe verticala care trece prin marginea interna a pupilei cand pacientul
priveste inainte
-pe verticala care trece prin comisura bucala
Tehnica (calea endobucala): - E cea mai frecvent folosita in practica.
- Se utilizeaza ace de dimensiuni mici.
- Cu gura intredeschisa se ridica bine buza sup. pt. a mentine fornixul
vestibular intins
- Se aplica eventual un un anestezic local (topic).
- Se dezinfecteaza mucoasa cu alcool.
- Se repereaza marginea inf. a orbitei cu indexul si gaura suborbitara cu
policele, conform reperelor.
- Locul de intepatura este: la nivelul mucoasei mobile, in fornixul superior,
in fosa canina, deasupra si putin inapoia apexului caninului, deci deasupra apexului
primului premolar superior (intr-un unghi de 40 in raport cu planul frontal).

- Directia acului e in sus, inapoi si lateral.

- Adancimea patrunderii acului e de max. 5-6 mm in canalul suborbitar.
(Pana in canal sunt aprox. 2,5 cm).
- Patrunderea in gaura suborbitara e obligatorie. (Caderea in gol si fixitatea
acului sunt semnele patrunderii in canal).
- Inainte se aspira iar apoi se depune lent anestezicul (0,5-1 ml).
- Anestezia se instaleaza in 5-6 min. si dureaza 2-3 ore. (Daca solutia de AL
este cu vasoconstrictor,durata anesteziei se prelungeste).
- Accidente posibile: patrunderea in orbita, dipoplia, lipsa temporara a
vederii, hematoame, ruperea acului, nevrite.
Tehnica (calea exobucala):

- E indicata in caz de leziuni endobucale care impiedica accesul pt. anestezia

endobucala.
- Locul de intepatura se afla pe o linie orizontala in dreptul aripii nazale; la
0,5 cm in afara santului nazo-genian.
- Profunzimea de la tegument pana la gaura suborbitara este de aprox. 2 cm.

Anestezia tronculara periferica a n. dentari postero-superiori:

Zone anesteziate: -molarii 1, 2, 3 superiori (cu exceptia radacinii m

eziovestibulare a m. 1, care e inervata de n. dentari supero-mojlocii).
-osul alveolar si periostul ce acopera molarii
-mucoasa vestibulara
-peretele lat. si post. si mucoasa sinusului maxilar corespunzator
Indicatii: -in terapia dentara si oasoasa corespunzator inervatiei
-cand anestezia plexala nu e eficienta
-cand e contraindicata anestezia plexala
-(la hemofilici se recomanda anestezia plexala sau intraligamentara.)
Avantaje: -este atraumatica (rar simtita de pacient, dat. ariei mari de tesut
moale in care se depune AL., si dat. faptului ca osul nu se atinge cu acul).
-reducerea unui nr. mare de intepaturi pt. anestezia plexala
-reducerea cantitatii de solutie anestezica
-eficienta este maxima.
Dezavantaje: -are cel mai mare risc dintre toate tipurile de anestezie , de a
se produce un hematom (dat. plexului venos pterigoidian). Prezinta aspiratie
pozitiva frecventa.
-necesitatea celei de a 2-a intepaturi pt. tratamentul primului molar superior,
pt. radacina mezio-vestibulara.
Alternativa: -anestezia plexala
-anestezia tronculara bazala a n. maxilar
Reperele orificiilor la tuberozitate: -pe peretele posteroextern al
tuberozitatii

-la 20-30 mm deasupra marginii alveolare

-la tineri se afla pe tuberozitate ceva mai jos
-pe verticala inapoia ultimului molar
Tehnica (calea endobucala):

- Este folosita curent in practica.

- Se utilizeaza ace de dimensiuni mici.
- Pacientul e cu gura intredeschisa (dat. procesului coronoidian).
- Se aplica anestezic local topic, se dezinfecteaza mucoasa cu alcool
- Se repereaza creasta zigomato-alveolara cu degetul
- Locul de intepatura: la nivelul mucoasei mobile in fornixul vestibular
superior, spre post., in dreptul radacinii meziale a molarului 2 superior, la 1 cm. de
creasta alveolara, inapoia crestei zigomato-alveolare.
- Directia acului este in sus, inapoi si inauntru, realinzand un unghi de 45 cu
planul de ocluzie. (Acul trebuie sa pastreze contactul cu osul, altfel existand riscul
lezarii plexului venos pterigoidian.)
- Se intra in profunzime 16 mm., (la copii se intra 10-14 mm.), se aspira si se
injecteaza 2-3 ml.
Anestezia se instaleaza in 5-6 min. si dureaza 60-90 min.
- Spre deosebire de anestezia n. suborbitar, la tuberozitate, pacientul nu poate
preciza teritoriul
anesteziat, (doar daca acesta a avut dureri inaintea anesteziei si au disparut
dupa efectuarea ei).
Tehnica (calea exobucala): -

E folosita rar si numai atunci cand accesul endobucal este dificil (supuratii,
tumori).
- Se utilizeaza ace de dimensiuni mai lungi.
- Pacientul are gura inchisa, se dezinfecteaza pielea cu tra de iod si apoi cu
alcool.
- Se repereaza marginea inferioara a osului malar, marginea ant. a m. maseter
si destul de greu evidentiata prin palpare, cresta zigomato-alveolara.
- Locul de intepatura: acul se introduce in obraz, sub unghiul inferior al
osului malar, tangentinaintea marginii ant. a m. maseter si imediat inapoia crestei zigomatoalveolare.
- Directia acului: in sus, inauntru si usor inapoi.
- Acul trebuie sa fie in contact permanent cu osul la nivelul tuberozitatii si se
introduce 3,5-4,5
cm in profunzime.

Anestezia tronculara periferica a n. palatin anterior

(n. palatin mare)

Zona anesteziata: fibromucoasa celor 2/3 post. a palatului, pana la linia

mediana si ant. pana dupa primul premolar inclusiv.
Indicatii: interventii chirurgicale in cele 2/3 post. ale fibromucoasei
palatine.
Avantaje: -disconfort minim al pacientului
- nu e necesara patrunderea in gaura palatina posterioara
- existenta unui tesut celular lax bogat la locul injectarii, evita durerea
Alternative: -anestezia prin infiltratie palatina (plexala) in dreptul dintelui
-anestezia tronculara bazala a n. maxilar
Repere:
- repere osoase pt. gaura palatina post.: -la 0,5 cm inaintea marginii post. a
palatului dur
-la 1 cm inaintea carligului aripei interne a apofizei pterigoide
-in unghiul diedru format de procesul alveolar cu lama orizontala a osului
palatin
-la 1 cm inauntru si deasupra marginii inf. a crestei alveolare
- repere dentare pt. gaura palatina post.: -la 1 cm spre medial, deasupra si in
dreptul ultimului molar superior (sau in dreptul
molarului 2 temporar la copii)
-sau la 1 cm spre medial , deasupra si imediat dupa molarul 2 superior

- repere parti moi pt. gaura palatina post.: -la 1 cm de festonul gingival al
molarului 3 superior (sau molarului 2 temporar la copii)
-in locul unde mucoasa se infunda in palnie
Tehnica: - Pacientul are gura larg deschisa, se dezinfecteaza mucoasa cu
alcool.
- Locul de intepatura: in santul palatinal la 1 cm de marginea crestei
alveolare, in dreptul molarului 2, in locul unde mucoasa se infunda in palnie.
(Locul de intepatura mai poate fi pe linia parafrontala, care trece intre primul si cel
de-al 2-lea molar sup., intre sutura mediana palatina si marginea gingivala.)
- Directia acului: inapoi, in sus si usor in afara (seringa ajungand sa fie
sprijinita pe fata ocluzala a premolarilor inferiori
si spre comisura bucala din partea opusa).
- Nu e obligatorie patrunderea in gaura palatina posterioara sau in canalul
ptreigopalatin, depunerea anestezicului facandu-se submucos, in dreptul gaurii
palatine, unde exista suficient tesut celular lax.
- Se lasa anestezicul lent, treptat, pana la maxim 0,2ml.
- Accidente si complicatii: foarte rar apare ischemie si evtl. necroza
fibromucoasei, atunci cand se folosesc
concentratii mari de subst. anestezice cu vasoconstrictor. Se poate intepa
artera palatina, urmata de hemoragie.
(Tratament: pansament compresiv.)

Anest. tronc. periferica a n.nazo-palatin al lui Scarpa

Zone anesteziate:
-fibromucoasa palatina in 1/3 ant. a boltii palatine
-peretele alveolar palatin ant. corespunzator
-are anastomoze cu filetele plexului nervos dentar antero-superior
Indicatii: -interventii chirurgicale in 1/3 ant. a fibromucoasei palatine
-in extractia incisivilor si caninului in combinatie cu anestezia tronculara sau
plexala vestibulara
Dezavantaje: -e cea mai traumatizanta si dureroasa anestezie endobucala
deoarece la marginea papielei, unde e locul de intepatura, tesutul moale e dens, f.
aderent si sensibil, si pt. ca trebuie patruns (5-6 mm) cu acul in gaura
incisiva (de partea opusa partii care dorim sa o anesteziem), aici sub
presiunea anestezicului durerea e f. accentuata.
Alternative: -anestezia plexala
-anestezia topica nazala
-anestezia tronculara bazala a nervului maxilar
Repere:
- repere osoase pt. gaura incisiva: -pe linia mediana palatina in port. sa ant.
-la 1 cm inapoia si deasupra marginii crestei alveolare frontale
- repere parti moi pt. gaura incisiva: -la 1 cm inapoia si deasupra festonului
gingival
-papila incisiva acopera gaura incisiva
- repere dentare pt. gaura incisiva: -la 1 cm de coletul incisivilor centrali,
intre incisivii centrali, pe linia mediana palatina
- reperele traseului canalului nazo-palatin: -canalul e paralel cu fata vestib. a
crestei alveolare frontale din regiunea incisivilor centrali
-canalul e paralel cu axul incisivilor centrali
- reperele orificiilor nazale ale n. nazo-palatini: -la baza septului nazal,
bilateral
-pe planseul foselor nazale, bilateral
-la 1,5 cm inapoia pragului narinar, bilateral
Tehnica (calea endobucala): - Calea endobucala e cea mai frecvent folosita.

- Pacientul are gura larg deschisa, se dezinfecteaza fibromucoasa cu alcool.

- Locul de intepatura: varful acului se plaseaza in marginea papilei
retroincisive de partea
opusa partii pe care intervenim chirurgical, se introduce incet, se injecteaza
lent cateva
picaturi, apoi se orienteaza acul paralel cu axul incisivilor centrali, si se
patrunde 5-6 mm in canalul nazo-incisiv, fara a ajunge insa in fosa nazala. Se
injecteaza 0,2 ml AL.
Deoarece papila incisiva are o bogata inervatie si vascularizatie, punctia
directa a acesteia poate ocaziona hemoragie si dureri, chiar si postanestezic, de
aceea se evita intepatura sa.
- Directia acului: in sus, inapoi si usor in afara spre partea pe care se
intervine chirurgical.
- Precautii: nu se inteapa papila incisiva, ci marginea ei, anestezicul se va
depune lent si in cantitate mica, se va patrunde obligator in gaura incisiva si in
canalul nazo-palatin.
Tehnica (calea exobucala): - Locul de intepatura e la 1,5 cm inapoia
pragului narinar, la baza septului nazal, in planseul nazal. Se patrunde cu acul 2-3
mm in profunzime si se lasa anestezicul la nivelul orificiilor
nazale.
- Directia acului e inapoi, orizontal si usor in jos la baza septului nazal