Sunteți pe pagina 1din 3

DACIA DE LA INCEPUTURI PANA LA BUREBISTA

Spatiul carpato-danubiano-pontic a oferit conditii prielnice vietuirii inca din paleoliticul


inferior (2.000.000 ien), de atunci fiind locuit permanent pana in zilele noastre.
Arheologia a adus la lumina zilei dovezi care atesta una din cele mai vechi civilizatii din
lume. Unul din cele mai vechi elemente a fost dezgropat in satul Bugiulesti (com. Tetoiu, jud.
Valcea) si anume un femur uman care dateaza din paleoliticul inferior. Analiza cu C14 i-a
determinat varsta de 1.800.000-2.000.000 de ani. Paleoliticul ne ofera o bogata cultura de prund
cu piatra folosita ca unelte gasite pe tot teritoriul tarii (m-tii Apuseni, Depresiunea Sibiului, Valea
Dunarii, vaile Prutului, Oltutlui, Argesului, etc). Aceste unelte au fost folosite acum 1.000.000 de
ani. Cele mai vechi arme si unelte in adevaratul sens al cuvantului au fost gasite la Cotu
Miculinti (jud. Botosani). Varful de lance cu doua taisuri, harponul de pescuit, toporul-tarnacop
de miner, toate acestea au fost realizate acum 18.000 de ani. Pamantul din zona Tartaria (jud.
Alba) ne-a dezvaluit un alt vestigiu important: Tablitele de la Tartaria. Varsta lor de 7.000 de ani
le impune ca prima exprimare a omului in scris, ele fiind cu 1.000 de ani mai vechi decat
tablitele sumeriene de la Djemet-Noar (6.000 ien).
Tartaria
Tablita de la Tartaria
Neoliticul ne ofera spectaculoase culturi cum ar fi cele de la Cris, Gumelnita, Boian,
Petresti, Vadastra si celebra cultura Hamangia cu statuetele Ganditorul si Sotia sa care denota un
inalt rafinament artistic si o tehnica avansata (mil. 4-3 ien). Un alt moment de varf pe plan
european il reprezinta inegalabila ceramica policroma de la Cucuteni.
Strachina
Ceramica de la Vadastra
Hamangia
Statuetele de la Hamangia
Cucuteni
Ceramica de la Cucuteni
Inceputul mileniului 2 ien reprezinta inceputul epocii bronzului. Aceasta epoca aduce doua
revolutii in societatea carpato-danubiano-pontica: folosirea uneltelor din metal si diferentierea
tracilor in marele neam indo-european. In aceasta perioada Transilvania este una din putinele
regiuni ale lumii unde arama devine la un moment dat principalul mijloc de productie. Ca urmare
uneltele si podoabele ajung la un inalt nivel de maiestrie. Descoperirile de la Sarata-Monteoru,
Poiana, Tufalau, Gusterita, Erna, s.a. relava acest lucru. Epoca bronzului aduce si perfectionarea
olaritului, dar si a medicinei, tamaduitorii ajungand la un nivel destul de inalt pentru a putea
vindeca fracturi si a realiza trepanatii craniene.
In anul 1.000 ien incepe epoca fierului si aparitia unei civilizatii originale si deosebite in
spatiul carpato-danubiano-pontic: civilizatia geto-daca. Prima perioada a epocii fierului
(Hallstatul) dureaza la noi din 1000 ien pana in 500 ien. Aceasta perioada poate fi studiata prin
numeroasele unelte descoperite la Cetatenii de Vale, Comalau, Costesti, Craciunesti, Gradistea,
Mosneni, Poiana, Piscul Crasanilor. Brazdarele de plug, secerile, coasele, topoarele, carligele de
undite, armele (sica) si podoabele (fibulele si bratarile pentru brat, cerceii), arhitectura (bordeiele
de campie si casele de munte, stanile, cetatile cu val de pamant si inatrituri) ne arata o civilizatie
originala si bine dezvoltata.
Adoua perioada a fierului (LaTene) este cea mai importanta din istoria veche a Romaniei.
Arheologia este ajutata acum de izvoare scrise, detaliate care ne ofera o imagine completa despre
civilizatia geto-daca. Arheologia ne demonstreaza amploarea si gradul inaintat la care au ajuns
geto-dacii, perfectionandu-si uneltele, cetatile, armamentul, ceramica, podoabele. Operele

scriitorilor antici completeaza tabloul civilizatiei stramosilor nostri aducand informatii despre
religia, stiinta, societatea si politatica geto-dacilor.
Una din cele mai vechi stiri ni-i prezinta pe geti in anul 514 ien opunand rezistenta regelui
persan Darius care pornind impotriva scitilor, ajunsese in teritoriile gete. Desi i-a invins pe getii
dobrogeni, Herodot continua, spunand ca getii sunt "cei mai viteji si mai drepti dintre traci". O
alta stire din aceeasi perioada provine de la Tucidide si ii mentioneaza pe regii odryzi Sitalces si
pe urmasul sau Seuthes conducand in sec. V ien o uniune de triburi de la N Haemus si un trib
getic care le platea 400 de talanti tribut.
Sofocle mentioneaza intr-un pasaj din Triptolem un rege get pe nume Charnabon care
domnea peste geti in jurul anului 500 ien.
Urmatorul rege in ordine cronologica este un personaj important desi anonim, fiind
cunoscut ca "rex Istrianorum". Pompeius Trogus ne relateaza amanuntit incursiunea regelui scit
Atheas in Dobrogea anului 339 ien. Acesta intampina rezistenta regelui get care ii tine piept cu
succes, insa moare din cauze necunoscute, lasand drum liber prin Dobrogea, aliatului lui Atheas,
regelui Filip al II-lea.
Patru ani mai tarziu, in 335 ien, fiul lui Filip, Alexandru Macedon, ajunge in conflict cu
getii. De aceasta data insa nu in Dobrogea ci in dreptul raului Arges. Ajuns la Dunare, pe malul
nordic al fluviului s-a adunat in scurt timp o armata getica de 4.000 de calareti si 10.000 de
pedestrasi. Intr-una din noptile urmatoare, Alexandru Macedon construieste peste Dunare un pod
din monoxile luate de la localnici si face o incursiune in teritoriul getic. Stim de la Ptolemaios ca
regele trac va trece prin bogate lanuri de cereale. Armata getilor se retrage in cea mai apropiata
cetate si considerand ca nu are sanse in fata lui Alexandru Macedon, paraseste orasul cu copiii si
femeile. Orasul ramas pustiu ofera o bogata prada armatei macedoneene. In fruntea unei uniuni
de triburi dacice care intra in conflict cu Alexandru Macedon, poate chiar cea pomenita mai sus
se afla regele get Moskon. Dar Alexandru cel Mare plecase sa-i pedepseasca pe triballi si acest
fapt la care se adauga poate inospitalitatea barbara sfarseste aici incursiunea sa in teritoriile
getice.
Nu mult dupa aceste evenimente, generalul lui Alexandru Macedon, responsabil in Thracia,
Zopyrion, intra in conflict cu getii in anul 326 si este sfaramat dupa cum laconic ne relateaza
Curtius Rufus.
Anul 300 ien il gaseste in Getia pe Dromichaites, rege get care conducea o puternica uniune
de triburi capabila sa tina la distanta armata marelui Lysimach. Teritoriile dobrogene au stat la
baza conflictului dintre cei doi. Regele trac a mobilizat armata care odata a apartinut lui
Alexandru cel Mare, in fruntea ei aflandu-se fiul sau Agathocles si in anul 292 ien a atacat
teritoriul regelui Dromichaites. Acesta il invinge pe trac luandu-l prizonier. Scontand o linistire a
lui Lysimach, Agathocles este eliberat si trimis acasa incarcat cu daruri scumpe. Insa regele
Lysimach va porni el insusi intr-o noua expeditie de pedepsire a getilor cu o armata de 100.000
de ostasi. Dromichaites, insa, se arata pentru a doua oara superior armatei macedoneene,
Lysimach avand aceeasi soarta ca si fiul sau. Operele literare ale lui Diodor din Sicilia si
Pausanias ne releva faptul ca regatul lui Dromichaites era o democratie militara. Soarta lui
Lysimach este discutata in public, regele get convingandu-si ostasii ca este in interesul lor sa nu-l
pedepseasca pe regele trac ci sa incerce sa-si atraga simpatia lui. In aceasta idee getii organizeaza
in capitala Helis, un banchet cu doua mese. La cea saraca s-au asezat getii iar la cea incarcata cu
obiecte pretioase si mancaruri alese, macedoneeni. Astfel Dromichaites il convinge pe Lysimach
ca nu are nici un interes sa-i cucereasca si o prietenie intre cele doua popoare este solutia ideala.
Aceasta colaborare va fi pecetluita prin casatoria regelui get cu fiica lui Lysimach.

Tot in sec. III ien o inscriptie histriota afirma existenta unui rege get care conducea o
uniune de triburi dintre Muntenia si Moldova: Zalmodegikos. Acest rege avea o influenta mare in
zona, el fiind capabil sa tina ostatici 60 de histrioti, sa blocheze veniturile majore ale cetatii
milesiene si sa blocheze pescuitul la gurile Dunarii. Istoria continua identic cu regele get
Rhemaxos care apara de atacatori orasele pontice. In jurul anului 200 ien, Zoltes ataca Histria.
Diplomatii milesieni obtin de la regele Rhemaxos 100 de calareti dar prin interventia fiului sau
Phradmon, numarul creste la 600. Ultimii doi regi au condus amandoi in a doua jumatate a
secolului III ien. Evenimentele si geografia il propun pe Rhemaxos ca urmas al lui
Zalmodegikos.
In acelasi spatiu munteano-dobrogean, anticul Iustinius, il mentioneaza pe regele Oroles
prin care getii inregistreaza un nou varf de dezvoltare. In legatura cu acest rege aflam ca el
continua pe linia lui Dromichaites, daca nu si ca urmas la tron cel putin pe cea a pildelor. Regele
Oroles suferind o infrangere mai mult rusinoasa decat dureroasa, in fata bastarnilor, isi
pedepseste ostasii sa dorma cu capul la piciorele sotiilor si devina sclavii acestora pana isi vor fi
spalat rusinea in lupta, ceea ce se va si intampla. Mai importanta din aceasta povestire este
concluzia ca fata de democratia militara a lui Dromichaites, Oroles are puteri depline asupra
ostasilor sai.
In anul 168 ien un personaj contestat de istorici, isi face aparitia in scena istorica: Cloilios.
Acest get conduce o armata de 10.000 de ostasi, iar felul cum il prezinta Appian il impune ca
rege a unui trib daca nu a unei uniuni de triburi.
Oroles este ultimul mare rege get. Pompeius Trogus, ne spune foarte laconic ca prin regele
Rubobostes, centrul puterii geto-dace se muta din Campia Munteniei in Transilvania, moment ce
pregateste marii regi daci ce vor urma.