Traducerea s-a facut dupa textul grecesc, publicat in PG 48, col. 963-1054. © Editura Sophia, pentru prezenta editie Multumim doamnei Victoria D. Fecioru pentru permisiunea de a publica aceasta carte. Descrierea CIP a Bibliote IOAN GURA DE AUR, st. Despre preofie/ Sfantul Toan Gurl de Aur, Sf. Grigorie din Nazianz, Sf. Efrem Siru; trad. introd. si note de Pr. Dumitru Fecior ~ Bucuresti: Editura Sophia; Biserica Ontodoxa, 2004 ISBN 973-8207.98-3, ISBN 973-7957-14-8 tionale a Romaniet L Grigorie de Naziang, st, IL Ephrem Syrus. sanctus UL, Fecioru, Dumitru (trad.; pref.) 262.14 SFANTUL IOAN GURA DE AUR SFANTUL GRIGORIE DIN NAZIANZ SFANTUL EFREM SIRUL Despre preotie ‘Traducere, introducere gi note de Pr. Dumitru Fecioru Tiparitd cu binecuvantarea Prea Sfintitului Parinte GALACTION, Episcopul Alexandriei si Teleormanului Editura Biserica Ortodoxa Bucuresti, 2004Redactori: Marinela Bojin, Irina Floarea Coperta: Omiliile Sfantului Grigorie din Nazianz, miniatura, sec. XI-XIL Introducere Despre preotie s-a scris si s-a vorbit mult. Au scris si au vorbit si sfinti, si teologi. S-a scris cu drag si cu dorinta de a ridica tot mai mult spre culmile sfinteniei pe slujitorii preotiei, pe preoti. Dar oricat s-ar scrie de- spre. preotie si oricat s-ar vorbi, niciodaté nu este de ajuns. Preotia are atitea inaltimi, alétea adancimi, ata- tea taine, incat cu foarte mult greutate poate fi cunos- cut si descrisi dupa cuviintd. Preotia este intocmai ca un munte mare, ce-si inalt cu maiestate varful spre ce~ ruri, cu mult dincolo de nori. Alpinistii il exploreaza, se catliri pe el. Unii ajung de cunosc vaile si adancimile de la poalele lui: altii ajung pana la jumatate; altii se catira pe indltimile care fac coroani piscului celui mai inalt; altii reusesc de a se urca pani unde fruntea mun- telui se ingeaména uneori cu norii; alti, rari, rari de tot, ating piscul cel mare. Dar nici unul dintre acesti alpi- nisti nu poate spune ci a strabatut toate cérarile munte- lui, c& i-a cunoscut toate frumusetile, c& i-a admirat inaltimile, c& a ascultat muzica tuturor izvoarelor lui, cA si-a dysfatat privirile cu tc ati dogatia florilo: lui, Toti spua.ci muntele e frumos, fiinded ¢ frumos chiar si in putinul ce I-au cunoscut; toti spun cdi muntele e gran- dios, c& maret, fiindcd e grandios, ¢ maret chiar si la inaltimea la care au ajuns. Dupa parerea mea si dup credinta mea, cunose un singur om, care a putut cunoaste muntele in intregime; iar acel om este un mare sfant, care, dupa mérturia altui sfant, slujeste acum chiar la treptele tronului Dumne- zeirii; iar acel om este autorul Sfintei Liturghii, al Sfin- 5PR. D. FECIORU tei Liturghii care se sivarseste de cele mai multe ori pe an. Acest om este Sfantul Ioan Gur de Aur. El singu- rul, dup parerea mea si dupa credinta mea, urcdnd acest munte maiestuos al preotiei, I-a cunoscut in intre- gime. A fost un vultur, care, cu ajutorul aripilor lui, a explorat muntele in intregime, iar cu ochii lui vultu- resti, si din zbor, si de pe piscul cel mai inalt al munte- lui, a vazut toati frumusetea muntelui, toata maiestatea lui. A vazut celelalte piscuri ale muntelui, care-i fac coroani muntelui celui mare; a vazut cele de jur-impre- jurul lui; si-a scaildat privirile in lacrima izvoarelor lui. El singur, Sfantul Joan Gur de Aur, el singur a cunos- cut, dupi parerea mea si dup credinta mea, toate jnaltimile muntelui, toate adancimile lui, toate tainele Jui. A cunoscut toate frumusetile lui, dar i-a vazut si pripastiile, si stramtorile, si primejdiile. Din pricina asta, el singur a putut scrie, a putut si ne lase ghidul acestui munte frumos, grandios si maret. De acolo de sus, de la acea in<ime ametitoare a muntelui, a scris povatuitorul, indrumétorul acesta. minunat: ,,Despre preotie", care a ajutat pe multi si urce piscul muntelui. Multi, foarte multi, cu ajutorul celui intra sfinti parin- tele nostru Joan Gurk de Aur, au urcat pani in varful muntelui si si-au dat seama de frumusetea si de maies- tatea muntelui. Dar nici unul, de la el si pani astizi, n-a putut si ne descrie atat de frumos, atat de exact si atat de complet, nici toate tainele muntelui, nici toate inalti- mile lui, nici toate adancimile lui. Fiecare din cei care au incercat si descrie ascensiunea facuta de ei au de- scris numai cararea ascensiunii, numai cérarea urcusu- Jui lor. N-au putut imbratisa tot muntele; le-a lipsit per- spectiva, le-au lipsit aripile si ochii de vultur ai Sfan- tului Joan Gur de Aur. 6 RODUCERI Pentru ci a fost vultur, sfantul liturghiei noastre de fiecare zi a putut sa ne dea ghidul acesta complet, ghi- dul acesta desavarsit, numit Despre preotie™. Acest indrumator ne descrie grandiosul munte al preotiei in toata frumusetea lui. Sfantul loan Gurd de Aur ne ia de maa si ne duce spre piscul lui. Ne arati toate potecile care duc sus; ne indreapta privirile, in drumul spre inaltime, spre toate frumusetile lui. $i muntele acesta al preotiei are frumuseti chiar la poalele lui ! Ne arata fru- musetile, dar ne atrage luarea-aminte si asupra primej- diilor. Poteca urca, dar e alunecoasi ! Trebuie sa ne in- figem bine piciorul in pimant; si ne uitim si in dreapta si in tanga. in dreapta, si nu cidem in prapastie; in stanga, si nu ne vind cumva de sus o piatr sau o sténca desprinsi din munte. Si nu fim nici totdeauna cu ochii pe sus, dar nici numai cu ochii la picioare. Si asa, Sfantul Ioan Gur de Aur, de mani cu noi, ne arati toa- te tainele, toate indltimile, toate adancimile preotiei. Nici unul din noi, oricat de sfanta i-ar fi viata, oricat de consumat teolog ar fi, oricat de rugitor ar fi, de-ar in- cerca si scrie despre preotie, nu poate scrie niciodata coraplet si nici desAvarsit. Lipsesc aripile de vultur si ochii vulturesti cu care harul lui Dumnezeu a inzestrat numai pe unul singur dintre toti Sfintii Parinti, dintre to{i scriitorii bisericesti, pe Sfantul loan Gurd de Aur. ‘Au scris despre preotie si alti Sfinti Parinti, ca si amintesc de ei. A scris Sfantul Grigorie de Nazianz, a seris Sfantul Efrem Sirul, a scris Sfantul Ambrozie al Milanului, a scris Sfantul Grigorie Dialogul. Da, dar nici unul din ei nu se urca la indltimea la care s-a urcat Sfantul Ioan Gur de Aur, nici unul din ei nu priveste preotia in toatd indltimea ei, in toati intinderea ei, in toatd frumusetea ei. Fiecare priveste numai cite 0 7PR. D, FECIORU, latura, Fiecare descrie numai cdrarea pe care a reusit el si ajungé pana la varf. Fiecare ne impértéseste numai experienta urcusului sdu, a ascensiunii sale. Daca sfinti atat de mari, ca Sfantul Grigorie din Na- zianaz, ca Sfantul Efrem Sirul, ca Sfantul Ambrozie al Milanului, ca Sfantul Grigorie Dialogul, n-au putut scrie totul despre preotie, ce pot spune eu despre mine, care incerc si scriu acum despre acelasi subiect, cind nu am nici talentul poetic al Sfantului Grigorie din Nazianz, nici viata de rugiciune si de ascezi a Sfantu- lui Efrem Sirul, nici stiinta Sfantului Ambrozie si nici simtul prectic al Sfantului Grigorie Dialogul. Nas fi incercat niciodati si vorbese despre preotie sub toate aspectele ei, cdci imi cunosc puterile. De ace- ea ma voi margini si infZtisez numai un aspect al pre- otiei: sublimitatea ei. Voi incerca adic& s& arat in ce & sublima preotia, ce o face si fie sublima. Dar si aceasta nu o voi face eu, ci il voi lua in ajutor pe Sfantul Joan Guri de Aur; lui mi incredintez si capat curaj. Ma predau lui. imi pun mana mea in mana lui si-l rog si ma povaituiascii, si ma conduc pe grandiosul munte al preotiei, cunoscut atat de bine de el; il rog si-mi arate cararea care duce la sublimul preotici. Dar ce este sublimul ? Sublimul se manifest sub dou forme: in spectaco- lul grandorii, sub forma intinderii, a nemarginitului, si in spectacolul puterii, sub forma luptei, a luptei dintre elemente. Numim sublim marea linistit’, a c&rei intindere n-o poti cuprinde cu ochii si al cérei sfarsit nu-l poti sesiza cu simturile. Numim sublim intinsul cerului, plin de puzderia de stele dintr-o noapte senini de august, al crui spatiu astral privirea nu-l poate stribate. Numim 8 INTRODUCERE, sublim ticerea adfnci a unei nopti intunecoase, ale carei taine simturile nu le pot descifra. Si in marea linistita, si in cerul instelat, si in ticerea nogtii, avem sublimul in spectacolul grandorii, sub for- ma intinderii, a nemarginitului. in fata acestui sublim, simtim nimicnicia noastri, simtim neputinta noastra, neputinta in fata unor spectacole de sublim, cum este acela plin de taind si de necunoscut al ticerii unei nopti intunecoase; ne cuprinde sentimentul penibil de ne- liniste, de teama Sublimul in spectacolul puterii se manifesta altfel. Nu mai e static, e dinamic si se manifest sub forma luptei. Spunem ci mucenicii crestini au fost sublimi in lup- ta lor pentru credint, Erau batuti, loviti, sfasiati, taiati in bucati, aruncati fiarelor silbatice, intinsi pe roati, aruncati in cazane cu plumb topit; totusi erau puternici in lupta aceasta a lor; rimaneau in picioare, erau nedo- borati, ca un stejar in lupta cu furtuna ~ alt spectacol de sublim din natura, Mucenicii erau sublimi in suferintele Jor, in lupta lor, pentru c& erau constienti c4 numai prin suferinja lor, prin sdngele varsat, prin carnea ce sfardie pe gritarele inrosite, prin carnea ce li se desprinde de trup, prin viata ce li se pierde, capiiti o adaugire de via- 14, 0 alt viat’, mai bund, mai frumoasa; pentru ca erau constienti c se simt in siguranti, ceoarece, prin muce- nicia lor, slujeau unei puteri mari, lui Dumnezeu. Caracterele sublimului ar fi deci: grandoarea si pute- rea, insotite de sentimentele respective; grandoarea in- sotiti de sentimentul nimicniciei, al neputintei, al fricii si chiar al groazei; puterea insotiti de constiinta unui elan, a unui adaos de viat’, a unei puteri personale do- bandite prin sentimentul sigurantei pe care-I capeti prin prezenta unei puteri in afard de tine, a lui Dumnezeu. 9PR. D. FECIORU Are preotia caracterele acestea ale sublimului, ca si 0 putem numi sublim’, ca si putem vorbi de sublimitatea ei? Vom gisi in ea grandoarea, miretia ? Vom giisi in pre- oie, si in care moment al ei, sentimentul acesta al ni- micniciei preotului, al neputinjei lui, al fricii, ba chiar al groazei in fata méret:ei preotiei ? Vom gissi in preot pute- rea? Vom gisi in ea, in slujitorul ei, constiinta unui elan, a unui adaos de viata, a unei cresteri de viati ? Vom gisi in ea sentimentul sigurantei cdpitat de preot prin prezenta unei puteri in afard de el, prin prezenta lui Dumnezeu ? Este sublima preotia? Da, este sublima, imi rispunde povatuitorul meu, acela pe care -am lwat si ma conduci prin maiestuosul munte al preotiei, acela care cunoaste toate indltimile, toate adancimile, toate tainele preotiei. Da, imi raspun- de Sfantul Joan Gur de Aur, preotia este sublimi, este 0 mare dregatorie, este o slujba nespus de insemnata (Despre preotie II, 8; Il, 1; Ill, 5). Din pricina acestei miretii a preotiei, din pricina inaltimii ei, Sfantul Ioan Guri de Aur a fugit de ea cind era tanar, ,Din ziua aceea in care mi-ai impartasit ba nuiala, spune Sfantul loan Gur de Aur prietenului siu Vasile, ci e vorba si fiu hirotonit, am fost adeseori in primejdie de a-mi amorti desavarsit trupul; atata fried si atata tristefe mi-a cuprins sufletul. Cand ma gandeam la slava, la sfintenia, la frumusefea aceea duhovniceascd, la intelepciunea si bund-cuviinta Miresei lui Hristos si ma gandeam si la pacatele mele, nu conteneam si o pling pe ea, iar pe mine si ma nefericesc, si suspin neincetat §: s%i-mi spun plin de nedumerire asa: Al cui a fost, oare, zandul si ma hirotoneasca pe mine? Cu ce a pacatuit asa de greu Biserica lui Dumnezeu ? Cu ce a maniat asa de cumplit pe Stapanul ei, si-mi fie data 10 INTRODUCERE, mie, celui mai netrebnic dintre toti oamenii si s& sufere o att de mare rusine ? Aceste ganduri imi treceau ade- seori prin minte; si nemaiputand suferi aducerea-aminte de o necuviinti atat de mare, ziceam cu gura deschisa, ca paralizatii, fri si pot vedea sau auzi ceva. Cand neputinta aceasta asa de cumplité ma lésa ~ ca uneori se depiirta -, urmau lacrimi si tristete. Dupa ce ma situ ram de lacrimi, venea in locul lor iarisi frica, care-mi tulbura, imi zApicea si-mi zguduia mintea. intr-o asa de mare tulburare si frimantare sufleteasci am wait de cand am auzit cd e vorba si fiu hirotonit™ (Ibidem VI, 12). De frica si de groaza acestei maretii a preotiei, continua a-mi grai Sfantul Joan Guri de Aur, am primit hirotonia tocmai tarziu, si atunci cu greu, cand eram trecut de 40 de ani.” Dac vrei si afli sublimitatea, n-o ciuta nici in de- plina stindtate a tupului preotului, nici in prestanta lui fi- zic’; n-o c&uta nici in cultura lui, in pregiitirea lui literara sau stiintificd, in formatia lui intelectual. Nu cduta sublimitatea preotiei nici in elocinta preotului, in talentul lui oratoric. Poate mult si cultura, si elocinta, dar nu sunt sublime. N-o cduta nici chiar in viata ascetic’ a preotu- lui, cd multi credinciosi, nu numai bérbati, ba chiar si fe~ mei, pot posti, pot dormi pe piméntu! gol, pot face prive- gheri prelungite (/bidem II, 2), dar asta nu-i face sublimi Nu ciuta apoi sublimitatea preotiei nici in virtutea preo- tului. Virtutea il pune pe calea sfinteniei, dar nu-] inalt’ spre sublim, ,Omul care di bani celor nevoiasi sau omul care ajuta in alt chip pe cei nedreptatiti este si el cu ceva de ajutor celor din jurul lui, dar este cu mult inferior preotului; deosebirea dintre unul si altul este tot atat de mare cat este si deosebirea dintre suflet si trup* (Ibidem Il, 4). Toate acestea, si sindtatea trupului, si cultura, si uPR. D, FECIORU, ormatia intelectual a preotului, si elocinta, si asceza, si irtutea sunt piscuri ale maretului munte al preotiei; dar ceste piscuri nu fac sublimul preotiei. Pentru a da de ublimul ei, trebuie si mergi mai sus, tocmai pe piscul e] mai mare al muntelui. Trebuie si lasi la vale de tot cele piscuri pe care se poate urca orice credincios si si > sui pe varful cel mai inalt al muntelui, pe varful care rece dincolo de nori, pe varful care atinge cerul. Aici reotia apare plind de miretie, de putere, de frumusete. \ici il giisim pe preot sublim. Coplesit de maretia preo- ici, coplesit de puterea ei, preotul se simte mic, neputin- ios; se simte stapanit de fricd, iar uneori de groaz& chiar. ) nimicnicie, o neputint’, o fricd, 0 groaz& cu alt con- inut decat continutul obisnuit al acestor cuvinte. Preotul, ye acest pisc al sublimului preotiei, se simte 0 nimica, se imte mic, dar e mare; se simte neputincios, dar e puter- ji, tot att de putemnic ca si viata; se simte cuprins de rica, de groaza; dar frica si groaza Jui sunt pline de ni- iejdi; ii dau siguranta c& se gaseste in mainile unui Sti- van méret, infricosaitor, dar iubitor, att de iubitor cum 1-a mai intélnit pe nimeni pe pamént. Pe piscul acesta inalt, care urece dincolo de nori si stinge cerul, preotul este sublim in doud momente ~ imi ‘pune mai departe acela céruia i-am pus mana mea in mana lui, ca si m& povatuiasc’ prin maiestuosul munte 41 preotiei: este sublim in scaunul duhovniciei si in fata sfantului jertfelnic. jn scaunul spovedaniei, preotul are o putere ,,pe care Dumnezeu n-a dat-o nici ingerilor, nici arhanghelilor. Nu s-a spus ingerilor, ci oamenilor: ,Oricdte veri lega pe namént vor fi legate si in cer $i oricdte veti lega pe pdmédnt vor fi dezlegate si in cer (Matei 18, 18). Au si stipinitorii pmantului puterea de a lega; dar leagi nu- 12 INTRODU mai trupurile. Puterea de a lega a preotilor ins& leaga su- fletele si strabate cerurile; Dumnezeu intireste sus in ce- ruri cele facute de preoti jos pe pamant; Stapanul intares- te hottirirea dati de robi. Ce oare altceva a dat Dumne- zeu preotilor decat puterea cereasc’? Domnul a spus: Carora veti ierta pacatele, se vor ierta si cdrora le veti tine, vor fi tinute (loan 20, 23). Ce putere poate fi mai mare ca aceasta ? Domnul a spus iarasi: ,,7atdl a dat toa- 1d judecata Fiului* (Joan 5, 22). Vad ins c& toata aceas- \& putere a fost incredintata de Fiul preotilor. Au fost ‘iltati 1a slujba aceasta atat de mare, ca si cum de pe acum s-ar fi mutat in ceruri, ca si cum ar fi depasit firea scipat de toate patimile ome- nesti‘* (Despre preotie, Ul, 5). in fata preotului, in scau- nul de duhovnicie, ingenuncheaza si cel cu diadema pe cap, de care se tem toti, ingenuncheaza insi si sirmanul care nu are nici cfimasa pe el. Urechilor preotului li se destiinuiesc adancuri si noiane de pacate. inaintea lui curg siroaie de lacrimi. Aici, in acest scaun de duhovni- cie, preotul are putere cat Dumnezeu, Dumnezeu i-a dat-o. Cand preotu] rosteste deasupra capului celui inge- nuncheat in fata sa: $i eu, nevrednicul preot si duhov- nic, cu puterea ce-mi este data mie, te iert si te dezleg de toate picatele tale (Molitfelnic, Bucuresti, 1937, p. 65), iertare si dezlegare se di si sus, in ceruri. Cand preotul, in scaunul de spovedanie, iarta picatele, in acelasi timp, sus in ceruri, ingerii lui Dumnezeu sterg din cdrtile lor piicatele iertate de preot. ingerii, care slujesc lui Dumane- zeu, ascult de porunca preotului, de glasul preotului. $i nu mi minunez atata cd cei mari ai pimantului se pleac& si ingenuncheazi in fata preotului, cét ma spaiméntez ci Impératul imparatilor, Domnul domnilor, se pleacd preo- tului si-i face voia lui. 13PR. D. FECIORU latd, dar, sublimitatea preotiei, iati miretia si pute- rea preotului ! Este trup, este singe, care si oase, dar are putere mai mare decat un arhanghel. in fata mainii lui, cu degetele inchipuind semnul sfintei cruci si facind semnul sfintei cruci, diavolul fuge, pacatele se sterg, lanturile cad, lacrimile se usucd, sufletele se slo- bozesc si pleaci luminate, usurate, vesele, fericite. Sublim este preotul in scaunul de duhovnic ~ imi spune mai departe Sfantul Ioan Guri de Aur -, dar tot atét de sublim, daci nu mai sublim inca, este in fata Sfantulu: Altar, in fata sfantului jertfelnic. ,Daci ai pu- tea si te gandesti ce lucru mare este ca, om fiind si im- bricat inc in trup si snge, si te poti apropia de fericita si nemuritoarea fire a Dumnezeirii, atunci ai putea inte- lege bine cu cAti cinste a invrednicit pe preoti harul Sfantului Duh“ (Despre preotie, Ill, 5). atunci ai putea intelege mai bine sublimitatea preotiei. ,Preotia se si- varseste pe pimant, dar are randuiala cetelor ceresti. $i pe bund dreptate, ca slujba aceasta n-a rinduit-o un om sau un inger sau un arhanghel sau alt putere creat de Dumnezeu, ci Insusi Mangaietorul, Sfantul Duh a ran- duit ca preotii, inci pe cAnd sunt in trup, si aducd lui Dumnezeu aceeasi slujbi pe care o aduc ingerii in ce- uri“ (Ibidem, Il], 4). De fiecare data cand se savarseste Sfanta Liturghie, preotul coboari cerul pe pamdnt, Cu mainile lui de tind si cu glasul lui de om, aduce pe Dumnezzu pe Sfanta Masi, de pe tronul slavei Sale din ceruri. Cand preotul rosteste: ,$i f& adica painea aceas- ta, cinstit trupul Hristosului Tu, iar ce este in potirul acesta cinstit singele Hristosului Tau, prefacdndu-le cu Duhul Tau cel Sfant* (Sfintele si dumnezeiestile litur- ghii, Bucuresti, 1937, p. 156), preotul are in fata sa infi- nitul, are in fata sa Dumnezeirea; are in fata sa pe 14 INTRODUCERE Domnul Hristos, pe Domnul Acela iubitor de oameni, Care a dat lumina orbilor, a dat grai mutilor, a deschis auzul surzilor, a inzdravenit madularele slibanogilor, a curiit trupurile leprosilor, a slobozit pe cei indraciti de demoni, a timaduit pe cei bolnavi, a inviat pe cei morti, Preotul are atunci in fata sa pe Domnul, Care la Cina cea de Taini, la ultima cin’ cu ucenicii Sai, le-a spus: Luaiti, mancati, acesta este trupul Meu, care se fringe pentru voi spre iertarea pacatelor. Beti dintru acesta tofi, acesta este singele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi si pentru multi se varsd spre iertarea pacarelor™ (Matei 26, 26-28). Preotul are atunci in fata sa pe Domnul pironit pe cruce, incununat cu cunund de spini, strépuns in coast cu sulita. Preotul are atunci in fata sa pe Domnul, Care a rostit pe cruce cuvintele: »Sdvarsitu-s-a!" (loan 19, 30). Mantuirea lumii s-a facut ! Preotul are atunci in fata sa dragostea nemar giniti a lui Dumnezeu fati de lume, .,cdci atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incdt pe Fiul Sdiu cel Unul-Nascut L-a dat, ca tot cel ce va crede in El sd nu piard, ci sé aibd viatd vesnica* (Joan 3, 16). Preotul are atunci in fata sa, pe Sfantul Altar, dragostea lui Dum- nezeu, jertfa lui Dumnezeu, pe Dumnezeu insu; Sentimentul nimicniciei preotului in fata Dumnezeirii de pe Sfantul Altar, adus% de preot din ceruri cu puterea Sfantului Duh, il copleseste. Frica il zdrobeste, groaza fi laie risuflarea. Mai socotesti, oare, ci mai esti printre oameni si cA mai stai pe pimént, cind vezi cé Domnul sta jertfit pe Sfanta Masi, iar pe preot sténd langa jertfa rugdndu-se ? Mai socotesti, oare, ci esti printre oameni si cA stai pe pAmant ? Nu socotesti, oare, ci te-ai mutat dintr-o dati in cer, c& ai scos din suflet orice gand tru- pesc si c& privesti numai cu sufletul gol si cu mintea cu- IsPR. D. FECIORU ratii cele din ceruri 2“ (Despre preofie, III, 4). .,infricosa- toare si cu totul cutremuratoare erau si preotia si slujba adusi lu: Dumnezeu in timpul Legii vechi, inainte de ve- nirea harului, de pilda: clopoteii si rodiile (les. 28, 29-30), pietrele scumpe, cele de pe piept si cele de pe umar (les. 28, 9-12), mitra (les. 28, 4), chidara (les. 28, 3), haina lunga pani la cilcaie (les. 28, 4, 27), tabla cea de aur (les. 28, 32), sfintele sfintelor, tacerea adancd din Jiuntrul templului. Dar daca te uiti 1a preotia si la slujba adus& lui Dumnezeu, acum, in timpul harului, vei vedea ci cele infricositoare si cele cu totul cutremuratoare ale Legii vechi sunt mici si cd in aceasta privinté sunt ade- viirate cele spuse de Pavel despre Legea veche (II Cor. 3, 10), c& Legea veche, cu toatd slava ei, era fara de slavé, fatit de Legea noua, din pricina slavei covarsiteare a acesteia (Despre preotie, Ill, 4) Vrei sé-ti arit si in alt chip ~ imi spune mai departe Sfantul Ioan Gura de Aur — cat este de mare sfintenia preotiei, cat este de sublima preotia? .,inchipuie-ti, spune Sfantul Ioan Gurd de Aur, c4 vezi pe proorocul Tlie si cA nenumarat popor sti in jurul lui; jertfa este asezati pe pietre si toti ceilalti stau linistiti, in ticere adanc&; numai proorocul Ilie se roag’; apoi dintr-o dati vezi ci se pogoara din cer peste jertfa flacira (Ill Regi 18, 18-38). Minunate sunt acestea si pline de uimire. Dar muti-te acum cu mintea de la cele sivarsite de Iie la cele ce se stivargesc de preot pe Sfanta Masa. Vei ve- dea nu numai fapte minunate, ci si fapte care depasesc orice uimire. Preotul std in fata Sfintei Mese; nu pogoa- ri foc din cer, ci pe Duhul cel Sfant; se roagi vreme in- delungati, nu ca si pogoare o flacdri de sus, spre a mistui cele puse inainte, ci ca si se pogoare harul peste jertf, spre a aprinde cu ea sufletele tuturora si a le face 16 INTRODUCERE mai strlucitoare decat argintul inrosit in foc‘ (Despre preotie, Ul, 4). Cand preotul sivarseste Sfanta Jertfa, jatunci si ingerii stau imprejurul preotului. Tot altarul si locul din jurul jertfelnicului se umple de puterile ce- resti in cinstea Celui ce se afla pe jertfelnic. Cele ce se sivarsesc atunci pe Sfantul Altar sunt indestulitoare si ne incredinteze de toate acestea. Am auzit pe cineva povestind c& un bitrén, barbat minunat, care avea ade- seori descoperiti, i-a spus ci a fost invrednicit odati de o vedenie ca aceasta: in timpul savarsirii Sfintei Jertfe a vazut dintr-o dati, atat cat i-a fost cu putintd, multime de ingeri, imbracati in vesminte stralucitoare, stand in jurul altarului, cu ochii plecati in jos, asa cum stau soldatii cénd impératul este in fata lor. $i eu o cred. Un altul mi-a povestit — n-o aflase de la altul, ci el insusi fusese invrednicit si vada si si auda — cd daca cei care pleacd de pe lumea aceasta s-au impértasit cu Sfintele Taine cu constiinta curati, cdnd ‘si dau sufletul sunt insotiti de aici de ingeri, din pricina Sfintei Impirtasa- nii pe care au luat-o" (Despre preotie, IV, 4). Mare si infricosatd tain’ ! Dumnezeu se las tinut de miinile omenesti ale preotului. Preotul se apropie de Dumnezeire. Altidati, pe timpul Legii vechi, cand Dumnezeu S-a pogorat pe Muntele Sinai spre a da lege poparului iudeu, S-a pogorat inconjurat de fulgere, de tiznete, de zgomot, de ceati, de intuneric, de groazi. Nimeni dintre iudei, afar de Moise, nu s-a putut apro- pia nici de munte, necum de Dumnezeu. Toti cei ce se apropiau de poalele muntelui piereau (les. 19, 16-21). Acum ins Se pogoarii Dumnezeu pe altarele tuturor bi- sericilor crestine, la fiecare sfanti liturghie, de céte ori preotul isi inalti mainile catre cer. $i Domnul din ce- uri ascult& glasul preotului si vine pe Sfanta Masa si 7PR. D. FECIORU _se sfarimi si se imparte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfarima si nu se desparte, Cel ce se méindnci pururea si niciodata nu se sfarseste, ci pe cei ce se impartisesc ii sfintesie™ (Sfintele si dumnezeiestile liturghii, Bucu- resti, 1937, p. 166). Nu Se pogoaré Domnul din ceruri cu fulgere, cu triznete, cu intuneric si cu groazii; se po- goari linistit, dulce, cu dragoste; Se pogoari cu harul ‘Su, nu cu mania Sa. ,Oare nu stii ~ spune Sfantul Ioan Gurd de Aur — c& sufletul omenesc n-ar putea suporta focul acela al jertfei, ci toti am pieri pana la unul, daca near sta in ajutorul nostru din belsug harul tui Dumne- zeu * (Despre preotie, Ill, 4). La glasul preotului care se roaga in timpul Sfintei Liturghi:, Domnul se pogoari din ceruri spre a Se da tuturor credinciosilor Sai. Mangaietorul, Sfantul Duh, a randuit slujba Sfintei Liturghii pentru ca Domnul si fie impartit tuturor celor ce cred in El. fn clipa aceasta a impirtigirii, ,Fiul, Care sti sus cu Tatal, este tinut in clipa aceea in maini de toti si Se d& pe Sinesi tuturor celor ce voiesc si-L sirute si si-L primeasca. Toti fac aceasta cul ochii credintei“ (Despre preotie, Ill, 4). Slujba Sfintei Liturghii o savarsesti - imi graieste Sfintul Ioan Gur de aur ~ ca si pogori pe Dumnezeu din ceruri pentru sfintirea ta si pentru sfintirea tuturor credinciosilor ti, ca toti , iL strdnga in brate pe Dom- nul", ca ,toti si se inroseascd cu singele Lui, ,ca su- fletele tuturora pria implirtasire si se fac mai straluci toare decat argintul inrosit in foc (Despre preojie, 11, 4). Acesta este rostul tu ! Pentru aceasta Duhul cel Sfant a pus in randuiala Sfintei Liturghii rugaciuni ca acestea: _Di-le lor, Doamne, ca totdeauna sa slujeasca Tie cu fi ca si cu dragoste si nevinovati si neosanditi si se imp: taseasci cu Sfintele Tale Taine si si se invredniceasca de 18 INTRODUCER cereasca Ta imparitie™ (Sfintele si dumnezeiestile litur- ghii, Bucuresti, 1937, p. 138); si alta: ,.Tu, dar, Stipane, pe cele puse inainte, tuturora spre bine le tocmeste dupa trebuinta deosebiti a fiecdruia: cu cei ce calaitoresc pe uuscat, pe api si in vazduh, impreuni cilitoreste; pe cei bolnavi ii timaduieste, Cel ce esti doctorul sufletelor si al trupurilor noastre™ (/bidem, p. 165). lar inainte de a te impartisi, tu te rogi asa: $i ne invredniceste, prin mana Ta cea puternicd, a ni se da noua preacuratul Tau trup si prea cinstitul Tau sange si prin noi la tot poporul Tau (Ibidem, p. 165); si dupa ce te-ai impirtasit tu, ou sfantul potir in maini, avand in el nepretuitele si nemuritoarele Taine ale lui Hristos, din mijlocul usilor imparitesti, chemi pe tofi credinciosii cu cuvintele: ,Cu fried de Dumnezeu, cu credinté si cu dragoste si va apropiati“ (bidem, p. 174). fi chemi pe toti si se impirtiseasca; iar credinciosii, dupi ce s-au impirtisit, cnt, aducdnd laud lui Dumnezeu, asa: ,,SA se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ea si Hiudim slava Ta, ci ne-ai invrednicit pe noi si ne impirtZsim ca sfintele, dumneze- iestile, nemuritoarele, preacuratele si de viata facatoarele Tale Taine“ (Jbidem, p. 175). Pentru aceasta, deci, sivarsesti Sfanta Liturghie. Pentru ca si aduci pe Dumnezeu din ceruri, ca sa te sfinfesti tu si si sfinfesti pe credinciosii tai. Dar te- me-te, cutremuri-te cdnd faci aceasta; si cand sivarsesti Sfanta Taina a Euharistiei si cdnd impartasesti cu trupul si sangele Domnului pe credinciosii tai ! Teme-te si te infricoseazi si pentru tine si pentru ei! Esti um nou Moise. Te apropii si tu de Dumnezeu. Esti un Moise al Legii celei noi. Nu mai este nevoie sa te sui, ca altidata Moise, pe Muntele Sinai, ca si-L vezi pe Dumnezeu, ca sii te apropii de Dumnezeu. Nu mai este nevoie si te 19PR, D. FECIORU sui, dar € nevoie s& fii tot atat de curat ca si Moise. Tu esti pe piscul cel mai inalt al slujirii preotesti. Prin ha- rul Duhului Sfant, la rugdciunea ta Se pogoari Dumne- zeu pe Sfantul Altar. Tu, o nimica, ai in fata ta nemar- ginirea. Tu, praf si pulbere, ai in fata ta Dumnezeirea, »Spune-mi, te rog —intreaba Sfantul Ioan Gurd de aur — unde-I vom pune pe preot cind cheama Duhul cel Sfant, cfnd svarseste prea infricosatoarea jertfa si cdnd atinge necontenit pe Stapanul obstese al tuturor? Cat de mare curitie, cat de mare evlavie ii vom cere ? Gan- deste-te ce fel trebuie si fie mainile acelea care slujesc, ce fel trebuie s& fie limba aceea care rosteste acele cu- vinte* (Despre preotie, IV, 4). ,Trebuie sa fie axat de curat ca gi cum ar sta chiar in cer, impreund cu puterile cele ingcresti* (Despre preotie, II, 4). ,,Sufletul preo- tului trebuie s& fie mai curat decat insesi razele soare- lui, pentru ca Duhul cel Sfant si nu-l pariseasc niciodata si ca si poaté spune: Jar de acum nu mai traiesc eu, ci Hristos trdieste in mine (Gal. 2, 20, De- spre preotie, VI, 2) Savarseste, preote, sfanta slujb& a Sfintei Liturghii cu toaté curitia trupeasca si sufleteascd. Fé-ti pravila ceruta de randuielile bisericesti, citeste rugticiunile pen- tru sfanta impartasire, Nu le citi numai ca sa le citesti, ci pentru ca s&-{i inalti sufletul ctre Dumnezeu, ca si te pocdiesti. impacii-te cu toata lumea; impacé-te cu cel cu care slujesti a acelasi altar. Marturiseste duhov- nicului pacatele sivarsite. Nu svarsi pacate de moarte. Nu fi-trufas, nu fi iubitor de argint, nu curvi, nu te mania, nu fi lacom, nu pizmui, nu cleveti, nu te lenevi spre fapte bune. Fereste-te de betie si de imbuibare. Posteste, roagii-te, fA milostenii. Dar posteste, roagi-te si f& milostenii fara faarie. 20 INTRODUCERE Asa curatit trupeste si sufleteste si impiicat cu toatd lumea, apropie-te de Sfanta Masa, pe piscul cel inalt al slujitii preotesti, pentru a primi in mainile tale tupul Dumnezeului Celui viu, trupul Dumnezeului care tine universul in palma, Aceeasi purtare de griji trebuie si ai si de curitia trupeasca si sufleteascd a credinciosilor tai, pe care-i impirtisesti in timpul sdvarsirii Sfintei Liturghii. la aminte, ,u da cele sfinte cdinilor, nici nu arunca mar- garitarele inaintea porcilor, ca nu cumva sd le calce in picioare $i, intorcandu-te, sa te sfésie“ (Matei 7, 6). la aminte cA ,oricine va manca painea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat fata de trupul si sangele Domnului. Sd se cerceteze, insd, omul pe sine si asa sd médndnce din paine si sd bea din pahar. Céici cel ce méndncd si bea cu nevrednicie, isi méndncd $i isi bea osanda, nesocetind trupul Domnu- lui (I Cor. 11, 27-29). Dumnezeu il va osandi si pe credinciosul care s-a impartasit cu nevrednicie cu Sfin- tele Taine, dar te va osdndi si pe tine, c& nu i-ai fost un bun invatator, ci nu I-ai povatuit cum trebuia, c nu i-ai aritat cat de curat trebuie si fie pentru a putea primi sfantul trup si sange al Domnului spre iertarea pacate~ lor si mantuire, iar nu spre judecatd si osanda. Ta aminte, dar ! Harul lui Dumnezeu te-a suit pe pis- cul cel mai inalt al slujirii preotesti. Esti puternic. Poti lega si dezlega sufletele. Poti scoate din iad sufletele si le poti baga in rai. Ai o putere pe care Dumnezeu n-a dat-o nici ingerilor, nici arhanghelilor. Tie ti-a dat, cat esti pe pamant, puterea aceasta de a ierta picatele cre- dinciosilor tai. Esti puternic. Poti, cu farama ta de trup, in care palpaie sufletul, poti pogo pe Dumnezeu din ceruri, ca si te sfinfeasci si si te mantuie si ca si tu, la 21PR. D, FECIORU randul tiu, si sfintesti si sii mantui pe credinciosii tii Sfinteste-te, indumnezeieste-te cu trupul lui Dumnezeu ct mai des. Sfinteste si indumnezeieste la fel si pe credinciosii tai. O, poti! Toatd puterea aceasta este in mana ta. Ti-a dat-o Dumnezeu Dar, fereste-te! Ia aminte ci esti pe cel mai inalt pisc. Ia aminte si fereste-te! Esti inconjurat de ispite. Te bat furtuni mari. $tii, doar, cA piscurile cele mai inalte sunt cele mai bantuite de furtuni. Acolo, pe pis cul ametitor de inalt pe care te gisesti, sufl vantul cel mai putenic. Acolo, pe piscul acela ametitor de inalt, tunetele se slobozese chiar in preajma ta. Acolo, pe pis- cul acela ametitor de inalt, este gheati si zipada, cand la poalele muntelui infloresc crinii, inflorese trandafirii. Esti pe loc inalt, sublim! Dar tocmai de aceea, ia aminte ! Fereste-te ! Pr. D. FECIORU SFANTUL IOAN GURA DE AUR Tratatul despre preotie si Omilia rostita cand a fost hirotonit preotTratatul despre preotie' * .Tratatul despre preotie® al Sféntului Joan Guri de Aur a aplrut {nte-o editie in colectia ,Sources chrétiennes", nr. 272: Jean Chrysostome, Sur le sacerdoce (Dialogue et Homélie). introduction, texte critique, traduction et notes, par Anne-Marie Malingrey, professeur honoraire 3 Université de Lille II1, Paris, 1980. Aceasté editie a fost folosité la traducerea de fata Cu privire la timpul compunerit ,Tratatului despre preotie", au fost propuse mai multe date: unii socot c& Sf. loan Gurl de Aur I-a seris in timpul vietuiri sale in sihdstria din muni de lang Antiohia, adied intre anii 322 si 378; alfii pun compunerea sa in tinpul diaconatului s4u, deci intre 381 si 386; Anne-Marie Malingrey, ultimul editor al textului grec, care foloseste pentru editia sa 86 de manuscrie, dintre care dowd sunt din olul IX ~ Sinaiticur gr. 375 gi Basilcensis gr. 39 (B. I. 15) ~, accepts ‘in parte ipoteza penultimului editor J. A. Nairr ~ Tlept tepaaing (De sa- cerdotio) of St. John Chrysostom (Cambridge Patristic Texts), Cam- bridge, 1960 -, care propune o dati posterioar® anului 386, bazndu-se pe textul din Omilia V la Osea (MG, 56, 131), in.care Sf. Ioan Guri de Aur, vorbind despre preotie, spune: ,.Dar despre preotie si cit este de mareati vrednisia ei, vom vorbi in alt timp". $i pe temeiul acestei marturi, care nu e concludentd pentru o lucrare de proportlle ,Tratatului despre preo- tie*, pune data compunerii pe timpul rostirii cuvdntirilor la Osea, adicd in perioada 386-390, mai precis, putin dupa 386 sau, mai probabil, in anul 387; Anne-Maris Malingrey, la rdndul ei, sozotind c& ,,Tratatul despre preotie" este o lucrare care presupune o experienté pastoralé personal, schimbi data compunerii scririi si o situeazi in 390, recunoscind totusi 4, in lipsa unor repere sigure, data compuneri rimane in domeniul ipote- zelor. Socotesc insi ci pentru a face dreptate si operei si omulUi, trebuie si plasiim compunerea ,.Tratatului despre preotie” fn anii de sihdstie, 372-378, daci ne gndim cl Sf. loan Gurdi de Aur a fost un om exceptio- nal, unt om de geniu ~ iar la genii varsta si experienta personal trag putin in cumpand -, care putea vorbi fri experiente oastorale despre frumuseti- le, méretia, primejile si cAderie slujirit preotesti. Aceasta, mai ales dac’ citim cu luare-aminte propriile sale cuvinte din ,Tratatul despre preotie’ ,Ca $8 nu se intimple si cu mine asta, spune Sf. loan Gur de Aur, Dum: nnezeu ma tinut in rindul celor mai de jos membri ai Bisericii, printre care si dintru inceput am fost" (III, 10). Apoi: ,Nu te minuna, dar, draga 25SFANTUL IOAN GURA DE AUR prietene, cream multi pri! Nu am malt, pera eam fait de lume gi fe orice legturi cu omen. Near tebui sk te minuneric& nu pictues! Nu pictues, pentru ca dorm, Nw cad, penta c& nu lupe. Nu sunt rit, penta ca mia pate In “up. Spne-e, te rog, cine va putea gril impo- {iva mea simi va descoper tidlosia mea? Acopeigul aesta Casuta aceasta? Dar ele nu pot slobori gla, Poate mama, care stie mai bine decit top vita mea? Dar ea, mai cu seami, mu se amestecS in viata mea si nu mmeam cert vieodata cu es. Dar chiar daca sar fi intamplat ast, nich 0 tama este att de lipsitk de dragoste de fil ei si n-st ust ati il incdt, fird veo pricind constrngitoare si fra si 0 leased cineva, si Vorbeasc de iu sil barfeasc lati pe cel pe care -a portal in pantece, pe care La cescut si raalptat™ (VI, 7). kn sri Sunt span st acum de Gragostea ce slava depart: deseo mi tezese simi dau seama ci am fost stipinit; uneori imi si pedepsese sufletivmi robit. Dorinie plcitoase navies si acum asupra mea, dar flacrape cre ele 0 apring e mat slabs c& chit mei Cupesti nu pot gsi materie pen fo. Am scdpat cu ttul de @ mai vorb eu pe alftul 3 dea az pe atl vorbind de rau, ck am cu cine Si vorbesc;ziduile acestea nv pot sloboriglas. Darn-a fost cu pti si Seap si de mani, desi mi meni care si m pornease spre mnie. mi tue ami inst deseo do oameni sticaf de faptele Io: aitiea lor face simi se rzvréteascinimaz dar mo pn la ster @indaté i povolese aprindereasio induple sis linstease, spusindui cl nu se cade, c- cea tai mare telosie si last pacatle tale gis le incodesti pe ale alera. Dack ini ag ven printreoament si ag fi pins de mis mit de gris de necazur, ra mai pea si-mi dau acest sfatr sis gsese gndun care simi dew tcesteainckumar.. Dac ag intra fn invalmagagul lami, toate aceste fare Silbatice~ slava des, ingimfare,invidia, ubirea de arin, desténarea ssa nips u fre supra mea; mi-a sfgiasufletu, mar ingroz si mivar face $i mai crincen razorul cu ele. Chir aga, tind aici, cu mare geutate le ‘oi invinge, dar le voi irvinge cu har lui Dummneze si lor nv Is va ma Tmine decturltu, De asta nu plrisese cdsuta aceasta, nu ies nite, nu Notbese ca nimeni, ram nic o fegiturd cu nimeni i indur sé aud stale henumicaeinvinui la fl cu cele pe care le-am mai zi (V1, 12) Dar oredind ati fost cris ~ in singurdtateu chili sau in mijbcul An- tiohiei~, . Tratatul despre pretie”rimane o carte de gen, care $a r- pindit curing gia cireulat sin RAsdrit sin Apus. In 392, Ferictul lero- nim il are in mana gi il citeste (De viris illustribus, 129), iar in secolul timator ec tradus in limba latina de Anien; taducerea fi est tipi, nu mult Japa descoperiea tiparlu, a Kiln, in 1470 (A. M. Malingrey, Gp cit, p.40.S1), Text gree a fost publicat pentru prima dati de Eras jn 1523, apare apoi fa numeroase edi, fie in edit separate, fie in ediile freco-latre ale marlor editor: Savilivs, Fronton da Duc, Berard de Montfaucon ssn sfarsi, Migne. in Patrofogia greaed a ii Mig, Tea- 26 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE tal despre preotie™ este tiparit in vol. 48, 625-692, In limba roménd aceast opera a Sfintului Toan Gurd de Aur pe eare uni vor so fact dependenta de .Cuvantal de apirare pentro ‘uga in Pont, al Sfantulu Grigovie din Nazianz ~ a vazut hme tiparusi in 1820, in traducerea lui losif,episeolul Argesulu: A celui intra sini paritelui nostra loan Gur dle Aut, Cuvinte sase pentru preotie, Bucuresti, 1820. Numele traducito rului nil di Dionisie,,arhiepiscop si mtropolit a toata Ungrovlahia", in prefala Incriri ,.Penira aceasta darn numa Atherei ci si Preotit Sunt ator ale cei pre aceastea minunate side Duhtl Sfint insilate cu- vinte, si mai fnsine de hirotonie gi dupé hirctonie, ca cunoseind dint aceasia datoile Protest, si se sileased ca chiceturileceale nepotivite Preotei si le pirdseascd iar ceale cuviincioase st le imbraigeaze, Ci cu acest scops-a si tlmct prin osirdiawbitorlui de Dumneveu Episcop al Argesului, iar nostra intru Domnul prsivbit frate Chir IOSIF, de nul din cei ce au talmacit i Theolaghicon al Sfintului Joan Damaschin" ='Rorvinii de peste munti av imbogit cu incl dou noi traducer ale acest hicrii teratira nostri bisericeasca. Prima: Screrea S. loannu Gui de Aur Despre preovie. radu in limba roman de losifu Baracu, Parohu la Bisrica Sfintului Nicolae in Brssovu Sibi, in tipografia arhidiecesand, 1865, .Precuvintarea™ traducerii datati I-ea tamuarie 1865", ese scrisa de mitopolital Andrei Saguns. Din cuvintele mareli mitropolit, as dori sf impartasese cittorilor mat int gindurile acestut deosebit organizatr bisericesc, cu mati initiate, despre lurares Sfinta- Tui loan Guré de Aur: ,Prin urmare din acid scriete a Sfantlui Hrio- sostomu voru putea inelege tot eestnis nox in ce chipu si aleaga ei pre Preoi i Episcopi sa. Scierea aceasta umple de binecuvantare pe lumeaau ea ti pe Preots, pe junele, care se prezitete pentru Prati, cai pe Preotu inearunita in Preotie" (p, I-IV); apo despre geneza acese: Traduceri: Aste de carte ne-au Tipsite noad Rominilora de relegea onodces’ orientale; celu potino, ev nu stv cf scrierea aciasta a lui Toannw Hrisostomu aru esista la not adusd. De acees neajungindy-m: timputu spre # o trade singura, am poftita pre Parchulu nostr din Bra- ova Tosi Baracu ca si o tradicd; coca ce asi flcuty si eu censurin- duro @ aflénduco de bund mn'amu otirity a 0 dala lumina, adecd ao da Preotilor, Diaconioru, elicitor si tuturou eirwrarilora nostri ca of clieluminatoare, spe ao intebuinja de unu izvoru nesteaty de invita Ia aleger de fete Bisericesti si la implinirea gelel chiemari a Peotilora si Episcopilors”(IV-V), ‘A doua: Cartea santluiloanu Chrisostomn, Despre Preutia, Tradust de Toanu P. Papi, preut gr. cat. fa Instituut Corectoriu din Gherl, ou ‘iparals Tipografir Diecesane, 1869. In prefta sa loan P. Papi spne “Dintra serisorle acest Parente mi am fostupropusu inc de multisions a se tradueu eartea despre previa. inst parte prin intervenirea 27‘SFANTUL IOAN GURA DE AUR impregiuraritoru ne prevediute, parte prin loviturile sortiei indreptate de ‘mana cea atctu poternica a inaltului destinu Domnedieescu, a bene voitu Domnedieu despune ca ceea ce mi-a fostu propusu se nu se impleneasca pana acum” (p. IV-V). lar cu privire la traducerea insisi 2ice: .Ce se tiene de traducere m-am nesuitu dupa debilile-mi poteri ao pune inaintea . Ven mieu cetitori in unu stilu pre catu se pote de usioru si la intieles ~ ne urmandu orbisiu neciIitere’a originalului grecescu: Ioannis Chrysos- tomi De sacerdotio libri sexte e recensione Io. Alberti Bengelli, neci aba tendume tare dupa alaturatele traduceri germana si italiana, ce la avusem de indemana ~ ci am cdutatu mai multu la firea limbei romanesci si la esenti’a lucrului ~ avendu in aintea ochiloru acrescerea binelui suflstescu si marirea lui Domnedieu" fp. VI). Dupa 13 ani, se tipreste 0 noua traducere: Tractarulu sfantului Toanu Gurd de Aura, Despre Preotie, wadusu de Pr. St, Calinescu, Profesoru la Seminarulu Centralu din Bucuresci, Cu o disertatiune a traducdtorului despre Sf. loanu, Bucuresci, 1882. Preotul Profesor St. Calinescu dedicat traducerea sv elevilor seminaristi: ,Junime studios a seminarelor! Car- tea, cei Infatisezu in traductiune, este opera unuia din sufletele cele mai curate ce a ereatu crestinismulu; este opera unui spiritu care a intelesu si practicatu principiele crest nismului mai bine decat ori-cine. Sufletulu teu inocentu si curatu este singurulu sanctuaru, clruia se pote incredinta ingeijiea si pastrarea acestui depositu santu si inalienabilu, Pentru acesta tie'ti dedicu acest& lucrare, invitindu-te de a priimi, ao injelege, ate pi trunde de valoarea tainei si a+ conforma viera si activitatea pastorald cu preceptele ce vei afla aci™. Traducerea lui St. Calineseu a aparut mai inti in revista ,Onodoxul", 1881 (2), 12-19, 32-35, 89.97, 153-158, 209-212, 220-223, "257-261, 310-319, 371-376, 435-446, 467-477, 517-522, 538-542, 567-581, 614-620, 634-643. Traducerea preotului profesor St Calinescu ~ cdrtle II-VI - a fost publicata de profesorul Dr. D. G. Boro- ianu in: Dreptul Bisericesc, vol. I, lagi, 1899, 487-606, iar mai tarciu de insusi traducitorul in lucrarea sa! Povdtuitor in activitatea pastorald a preotului, Bucuresti, 1908, 123-267, In 1941, preotul Aristide N. Geamanul tipireste la Craiova o noui tra- dducere: Sf. loan Hrisostom, Despre preotie. Traducere dupa textul gre- cesc tipirit ds loan Albertus Bengelus la Lipsca in 1866, iar f 1957, pre- cotul D. Fecioru publicd in: ,Biserica Ortadoxé Romana", anul 75, pag nile 928-1011, 0 alté traducere a aceleiasi opere. $i astfel, in decars de 137 ani, opt oameni ai Bisericii Romdnesti, intre care un mitropoli: si un episcop, si-a2 indreptat gindul si dragostea lor spre geniala scriere a ‘Sfaintului foan Gurd de Aur si au pus-o la indemana slujitorior altaelor noastre, Nici o alti lucrare patristic nu s-a bucurat de o atat de mare pretuire. Este omagiul pe care Biserica Onodox Romani il aduce scrierii Sffntului loon Gurd de Avr. Dar literatura teologic’ romaneascl a mers 28 CARTEA iINTAI Caprrouut 1 Dovada dragostei Marelui Vasile fata de mine Am avut multi prieteni sinceri si adevarati?, care cunosteau si pizeau cu sfintenie legile prieteniei. Dar unul dintre acestia multi fi intrecea pe toti prin dragos - tea ce mi-o purta. Ambitiona sd-i lase in urma pe prie- tenii mei tot atat de mult pe cat acestia lésau in urma simplele mele cunostinte. A fost lang mine tot timpul. Am urmat aceleasi studii si am avut aceiasi profesori’. ‘mai departe: a publicat textul grec al jelaniei mamei Sfantului loan Gurd de Act din ,.Tratatul despre preotie": St. loan Chrysostomul (Bucdi alese). Text grec, publicat si adnotat de Tuliu Valaori, Bucuresti, 1904, p. 74-77 (Ministerul cultelor si al Instructiunii Publice. Din publicatile Cased Scoaletor") * fintr-adevir, a avut multi prieteni omul care a scris pagini atét de frumoase despre prietenie si i-a indltat in scrierle sale adevarate imne. O parte din aceste pagini sunt adunate in: Sfantul loan Gur de Aur, Despre dragoate si prietenie, traducere de Pr. D. Feciorv: iar despre prietenie la Sf. loan Gur de Aur au scris: Pr. Marin Braniste, Concepria Sféntului Toan Guri de Aur despre prietenie si dragoste i: Studi Teologice, 1957 (9), p. 649-672 si Pr. Prof. Ioan G. Coman, Frumusetile prieteniei in conceptia lumii vechi si a Sfimilor Parinti, in: Glasul Bisericit, 1954 (13), p. 505-511 ® Dascal de retoricdi-a fost celebrul retor si sofist Libaniu (314-393). Stirea ne-o dau Socrate (Ist. Bis,, VI, 3, MG, 67, 665) si Sozomen (Ist. Bis., VIM, 2, MG, 67, 1513). Libaniu i pretuiz ait de mult pe elevul su, ccd la moartea sa, dupa relatirile lui Sozomen, find intrebat de niste prieteni pe cine ar dori si lase ca urmas al siu,a rispuns: .Pe loan, de nu mi Lar fi furat crestini, Ca dascal de filosofie I-a avut pe filosoful Andragatie, despre care nu stim altceva decat cele spuse de istorii amintiti mai sus. Trebuie si fi fost un eclectic. Ca dascali de teologie si indruratori duhovnicesti, Sf. loan Guri de Aur i-a avut pe Meletie al 29SFANTUL IOAN GURA DE AUR Una ne era si rvna si sarguinta pentru studiile pe care le ficeam, La fel ne era si dorinta, nascuta din aceleasi nazuinte, Nu numai cand mergeam la dascali, dar si cnd i-am pardsit, cand a trebuit si ne hotaram ce drum este mai bun pentru noi de ales in viatd, si atunci am fost tot de o pirere. in afari de asta, mai erau si alte pricini care ne-au pistrat nestricati si trainici aceasta bun intelegere, Nu se putea mindri unul mai mult ca altul cu maretia pa- triei sale. Nu eram eu prea bogat, iar el sirac lipit pamantului, Averea fiecdruia dintre noi era la fel, pre- cum la fel ne erau si gandul si vointa, Neamul nostru, al lui si al meu, ne era la fel de slivit. Totul era deopo- triva, dupi cum deopotriva ne erau si gandurile noastre. Carrow? Ce L-a oprit de a locui cu mine Dar cnd a fost vorba si imbriistim viata cea fericita a monahilor si filosofia cea adevirati', atunci talerele Antiohiei (360-381), pe Flavian, pauiashul de mai trziu al Antiohiei (91-404), pe Diodor al Tarsului (+394) si pe Carter Ascetul, cespre care na stim mai mult decdt numele. “Prin afiosofie” sau »filosofia cea adeviratS, Sf. foan Gurl de Aur ingelege regia crestnd, invttura si conceptia cretind despre lume si vial, singura care poate puvta pe drept si cu adevarat numele de filesofie, dupa cum se exprima el. Adeviratifilosofi, dup& Sf. loan Gurd de Aur, au fost urmbioni fnvatdturi lui Hrists. In serierile din tinerete (Céire Teodor cel cizut, MG, 47, 277-316; Cele tei eit impotriva celor care autaed viata monahald, MG, 47, 319-386; Comparatie intre imparat si monahi, MG. 47, 387-3923, indrdgostit de monahism, Sf. Ioan Guré de ‘Aur identified .filosofia cea adevirata cu viata fericté & monahilor” $i last se inteleaga cd nurrsi monahii pot realiza integral filosofia. con- 30 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE balantei n-au mai fost deopotriva. Talerul lui se ridica in sus, iar eu, legat inci de poftele lumii, pogoram talerul ‘meu, il ingreunam cu nilucirile tineretii si-1 sileam si riména jos. Ne-a ramas, e drept, nezdruncinaté ca si mai inainte, prictenia noastra, dar s-au intrerupt obignuitele noastre legaturi. De altfel, nici mu pot trai la un loc doi oameni care nu se striduiesc pentru aceleasi Iucruri Cand am ridicat insi putin capul din valtoarea vietii, prietenul meu m-a primit cu bratele deschise; dar nici aga, egalitatea de mai inainte nu s-a mai putut pstra. in curgerea vremii, ma intrecuse; era mai tare decat mine, era mai presus de mine, se ridicase sus, sus de tot. Si totusi, pentru cd era bun Ja suflet si pentru ci pretuia mult prietenia mea, s-a despartit de toti ceilalti prieteni si-si petrecea tot timpul aliturea de mine. Do- rea asta si mai fnainte; dar, dupa cum am spus, trindivia mea’ il impiedica. C4 nu era cu putint ca eu, care imi petreceam Ia tribunal tot timpul®, care eram pa- ceptia crestind despre lume si viatd. Aceasti parere a Sf. Joan Gur de ‘Aur trebuie inteleasa in contextul si limitele epoci istorice in care a trait; ca nu poate fi generalizati, cic filosofia nu se reduce Ja doctrina cresting sicu atat mai putin la viata monahal 3 Cuvantl ,trindivie", poxyptce, nu are la Sfantul loan Guri de Aur sensut de lene Sau lene prelungita, ci de viatd picaioas, de nesocotire a Jegilor morale: paxwpiog este omul care taieste in paicate si nu are destulé voit sa pardseasca viata sa ticdloasS. Dar, in textul acesta Sf, loan Guri de Aur nu ne vorbeste de lenea sa, ci de nilucirile tinereit sale, de spoftele lumii care-I legau de lume; pe dou’ din ele ni le numeste in acest capitol: freeventarea tribunalului si dragostea de spectacole teatrale. *"Ey xa Bigaotvpi xpooebesovta. Cuvantul rpoceBetm are dowd sensuri. Unul: ,a sta langd cineva", altul: .a se ocupa mereu cu ceva up prima insemnare, am avea traducerea: cu cae stiteam la tribunal", dick frecventam tribunalul, luam parte la procesele ce se dezbiteau aco- Jo. Cu alte euvinte, Sf. loan Gurl de Aur, dupd ce a terminat studile de retoricd si de filosofie, se ducea des la tribunal pentru a audia pledoarile avocatilor si duelurile lor retorice. Dupa a doua insemnare, am avea 31SFANTUL IOAN GURA DE AUR sionat de spectacole teatrale, si ma mai vad des cu el, care stiitea necontenit cu ochii pironiti in cdrti simu iegea niciodata in oras. Aceasta a si fost pricina despar- {irii noastre de mai inainte. Dar cdnd am inceput s& duc aceeasi Viatii ca si el, prietenul meu si-a dat dintr-o dat Ja iveala dorinta, nutrit’ de mult vreme in sufletul sau. Nu se mai indura s ma lase singur nici o franturd de zi. Nu inceta rugindu-ma si pardsim casa parinteasci si si trim amindoi indeobste. Ma invinsese. $i lucrul era aproape si se implineasca 4. Dar jelaniile necontenite ale mamei’ mele m-au im- piedicat si fac prietenului meu acest har, dar, mai bine spus, si primesc eu de la el acest dar. traducerea: ,2u care eram ocupat mereu la tribunal", adicd eram avocat. Cu alte cuvinte, Sf, loan Gu de Aur, in perioada dintre terminarea stu- diilor profane si retragerea fn pustie, a functionat ca avocat la tribanalul din Antiohia, Unii dintre interpret si biografii Sfantului loan Gurd de ‘Aur au tradus astfel cuvantal xpoae8eoq si au sustinut cd a profest avo- ceatura; alii ins, cei mai multi si cei mai noi, traduc cuvntul acesta dup prima lui insemnare si explicd faptul cf mergea la tribunal prin pasiunea Tui pentru pledoarii frumoase. Pasiunea dupa cuvantul frumos, bine aled- twit, il mina la tribunal, nu profesia, Intr-adevar, nu intalnim in serierile sale nici un loc din eare s4 desprindem vreo aluzie cd a fost avocat sau c& ar fi avut intenta s& se fac avocat * Putine, foarte putine lucruri stim despre mama Sfintului Toan Gurd de Aur, Antusa, aceastl strilucitd femeie, mami si crestind, pereche de cinste a celo-lalte mame cregtine: Emilia, mama sfintilor Vasile cel Mare si Grigorie ai Nisei, Nona, mama Sfantului Grigorie din Nazianaz, si Mo- nica, mama Fericitului Augustin, As indrlzni chiar s spun ci Antusa le intrece in virtte si in ostenelile cele pentru virtute pe aceste femeicresti- ne, pentru ci ea, pe ling toate celelalte nevoine, a avut de indurat si ~cuptorul cel de foe al vaduviel". A rimas viduva de tindrd, vanara de tot, ja douazeci de ani, indat& dup nasterea fiului ei, pe cind copilul inc& ici nu putea vorbi", deci la un an-doi dupa casétorie. Nu sa gindit .si Sse cisdtoreascd a doua oard, ci a rimas tn mijlocul wlburirilor si fiimin- tirilor". Ei bine, greutitile viduviei, .de care-si dau seama numai cele ce suferd vaduvia™, dupa cum insisi spune, indurate cu rabdare si resemnare, pun pe fruntea Antusei o a patra cunund pe langa cele tei cununi cuvenite 32 TRATATUL DESPRE PRE Cand mama a simtit ce am de gind sa fac, m-a luat de mani si m-a dus in camera ei. S-a agezat aldturea de mine, pe patul in care m-a niscut. A inceput si verse rduri de lacrimi si si adauge cuvinte mai jalnice ca la- crimile. Plingand, mi-a grait asa: Eu, copilul meu, n-am avut norocul si m& bucur multa vreme de frumoasele insusiri ale tatalui tau’. Asa a vrut Dumnezeu ! Moartea lui a urmat nasterii tale si te-a lsat pe tine orfan, iar pe mine viduva inainte de vreme. Numai cele ce sufera vaduvia pot cunoaste bine greutat Je ei. Grajul nu-i in stare si zugriveasc& furtuna si viforul suferite de o fata vanari ca mine, abia iesita din casa pirinteascd, neiscusiti in treburile gospodariei, ca femeie, mama si crestind, pe care le are alituri de Emilia, Nona si Monica, Virtutea acestei mame a uimit pe cel din urm& reprezentant de seami al piginismului in agonie, pe celebrul Libaniu, dascilul Sfintului Joan Guri de Aur. Pe acest filosof pagan nu I-a simi nici virtutea Antusei ca femeie, nici virtutea ei ca mami, nici virtutes ei ca cresting, ci virtutes ei ca Veduvl. Curitia vaduviei ei si indltimea morald la care-si ducea vi- duvia l-au facut si exclame cuvinte ce incununeaza si pe mama si pe fi. Stirea aceasta ne-o dd chiar Sfintul loan Gurk de Aur, foarte zgarcit de altfel ia detalii biografice, in lucrarea sa: ,Ciitre 0 femeie rdmasd de ta- ard vaduvd* (MG., 48, 601): .Mi-amintese c& odinioara, pe cind eram ‘nar, spune Sf. Ioan Gur de Aur, dasealul meu de retoricd~ si era un pi- gin convins pind in maduva oaselor — a Hiudatin fata multora pe mama Dupa cum fi era obiceiul, « intrebat pe cei de Hing’ el, cine sunt. Unul i-a spus c& sunt fiul unei viduve. M-a intrebat apoi ce varst@ are mama si de ccind e viduvd. Cand i-am spus cf are pateuzeci de ani si c& sunt doudzeci de ani de cind a pierdut pe tatil meu, a minunat si a strigat cu glas mare uitindu-se la cei de fat: Ah, ce femei au crestiaii "Tatil Sfintului Loan Gurd de Aur, cobordter dintt-o familie nobilé st bbogata, se numea Secundus si era stratilat, adici general in armata Siriei (Paladie, Dialogul, MG, 47, 18; Socrate, Ist. Bis., MG, 67, 665). Dupi hnume pare a fi roman de origine. Pe aceeasi ca'e ne pune si numele mi- lusii sale, sora tatdlui siu, Sabiniana (Paladie, istoria Lausiaca, cap. 41, ed, Butler, 129) 33SPANTUL IOAN GURA DE AUR aruncati dintr-odata intr-o durere atat de mare si siliti si fac fata unor griji mai presus de varsta si de firea ei. Trebuie si puna la treabi pe slugi, si fie cu Juare-aminte Ja rdutatile lor, s zdimiceasca intrigile rudelor, si indu- re cu curaj amenintarile celor care string birurile si neo- menia slujbasilor la plata impozitelor. Daca raposatul tati lasi in urma sa un copil, alte greutati pe capul tinerei viduve ! De ¢ fati, e drept, vin pe capul mamei si as: multime de griji; totusi este scutita de cheltuieli si fricd; dar de ¢ biiat, o nipidesc in fiecare zi nenumarate temeri si mai multe griji, Nu mai vorbesc de cheltuielile de bani pe care tebuie si le faci, daca doreste si-l creasca asa cum trebuie crescut un copil de starea lui. Dar nici unul din aceste necazuri nu m-a facut si mi cisitorese a doua oard si si aduc un nou sot in casa tatilui tau. Am ramas in mijlocul framantirilor si al tulburdrilor. N-am cdutat si scap de cuptorul de foc al yaduviei. Mai intai am fost ajutata de mila cea de sus; apoi, nu mic mangaiere mi-a adus in acele clipe cum- plite si vederea necontenit’ a chipului tiv, care-mi pistra iccana insufletiti a riposatului t&u tat, cu care semeni atat de mult. De aceea, chiar pe cdnd erai prunc, pe cAnd inca nici nu invatasesi si vorbesti, pe vremea cfnd copii bucuri mai cu seama pe pirinti’, mult m-ai mangaiat. Nu poti apoi si-mi spui si si ma invinuiesti cd da, am indurat viduvia cu curaj, dar, siliti de vaduvie, am ‘imputinat averea tatilui tiu ! Stiu cd multi copii, ramasi Sfiimtu) loan Gurd de Aur era deci cam de un an-doi cind a murit tat sdu, cei copii, cam la aceastd varst, cnd nu pot vorbi, ci staleese cuvintele, ,bucura mai cu seama pe parinti lor” 34 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE fri tata, au patit asa. Eu ins ti-am pastrat nestirbit intreaga ta avere. N-am crutat ins aici o cheltuial’, ca sii pot sd-ti dau o crestere aleasi si si-ti fac un nume; dar toate aceste cheltuieli le-am facut din averea mea, din averea cu care am venit de la paintii mei, Sa nu socotesti cd-ti spun acum acestea ca s&-ti re- prosez ceva! Nu! iti cer ins un har pentru toate cate pentru tine am facut. Nu ma lisa viduvi a doua oardi nici nu-mi aprinde din nou in suflet stinsa mea durere. Asteapta sfarsitul meu. Poate peste putin timp voi pleca eu. Voi, tinerii, mai aveti n&dejde si ajungeti la adanci batrnete; dar noi, cei batrani, nu asteptim alt- ceva decdt moartea. Cand ma vei da pimantului si vei pune oasele mele alituri de oasele tatdlui tiu, pleaci in cilitorii cat de indepartate, stribate orice mare vrei. Atunci nimeni nu-ti va pune piedici. Dar atta vreme cat mai am in mine suflare, ingiduie s& locuiesti aliturea de mine. Si nu superi pe Dumnezeu in zadar si 4 de folos, aduciind atat de mari necazuri peste capul meu, care cu nimic nu ti-am gresit. Daca ai insi vreo pricina si ma invinuiesti, cd te impovirez cu griji lumesti, c& te silesc s’-ti adminis- trezi singur averile, te rog, nu te uita ci-ti sunt mami, nu fine seama de cresterea ce {i-am dat, nu tine seama de dragostea ce ti-o port! Nu tine seam’ de nimic! Fugi de mine, cum fugi de vicleni si de dugmani ! Dar daca fac totul ca si-ti dau cat mai mult rigaz pe calea vietii ce vrei si apuci, acest lant, de n-ar fi alta pricin’, da, acest lant s te tind aléturi de mine. De-ai spune ci ai nenumérati prieteni care te iubesc, afl, dragul meu, cd nici unul nu-ti va oferi bucuria unei libertiti atat de 35SPANTUL IOAN GURA DE AUR mari cum {i-o ofer eu, pentru ci nici unul nu poarta grija, la fel ca mine, de bunul tau nume" ‘Acestea si altele, mai multe ca acestea, mi-a grait mama. Am impirtisit spusele mamei vrednicului meu prieten. Dar cuvintele acestea nu numai ci nu au migcat, ci, dimpotriva, staruia mai mult, cerdnd ceea ce-mi ceruse si mai inainte. Carrow 3 inseliciunea pe care am intrebuintat-o pentru a-I face sa se lase hirotonit jin vremea aceasta, pe cind el m& ruga mereu sa-i urmez gandul, iar cu m& impotriveam, s-a rispandit pe neasteptate un zvon, care ne-a tulburat pe amandoi. S-a zyonit ci e vorba si ne urce la vrednicia preotiei. Eu, ndati ce am auzit cuvantul acesta, am fost cuprins de teami si nedumerire. Team, ca nu cumva Sa fiu hiro- tonit ffiri de voia mea; nedumerire, c& nu stiam cum de le-a trecut prin minte barbatilor acelora si gindeasca asa ceva de mine. MA uitam la mine si nu gaseam nimic care si mi faci vrednic de aceasta cinste. Vrednicul meu prieten a venit la mine indeosebi si mi-a facut cunoscute cele ce se vorbeau; credea ci nu auzisem de acest zvon. M-a rugat si fim si acum tot atat de uniti, ca si mai inainte, atat in faptele noastre, cat si in gindurile noastre. imi spunea cf este geta mi urmeze pe calea ce-o voi alege, fie ci refuz. cinstea ce mi se face, fie c& o primesc. Simtindu-i insa dorinta si dindu-mi seama de paguba ce as aduce-o obstii Bise- 36 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE ricii daca, din pricina slabiciunii mele, as lipsi turma lui Hristos de un tanar atat de bun si atat de destoinic in pastorirea credinciosilor, nu i-am destainuit gandul ce-1 aveam ~ desi mai inainte niciodaté nu-mi trecuse prin minte si-i ascund vreunul din gandurile mele ~, ci i-am spus doar atat ci trebuie sf amanam pe alta data lvarea unei hotirari, Deocamdati nu ne zoreste nimic. L-am convins indaté si nu se mai ingrijeascd de asta si a rimas pe deplin incredintat cd am sa fiu alaturi de el, trup 3i suflet, dacd se va intampla cumva aga ceva. N-a trecut multi vreme si a venit timpul si ne hirotoneascd. Eu m-am ascuns. El insd, fird si stie de fuga mea, a fost luat sub o alti pricing si a primit jugul Era incredintat, pe temeiul fagiduielilor ce-i fAcusem, ci il voi urma negresit; dar, mai bine spus, socotea chiar c& fusesem hirotonit inaintea lui. Unii din cei de fata, vazdndu-l intristat din pricina hirotoniei, lau ingelat, spundndu-i ci e nepotrivit ca omul care parea tuturor indardtnic — vorbeau de mine — si se plece cu multi supusenie hotirarii parintilor, iar el, care este cu mult mai intelept si mai supus, si se indardtniceascd, si umble dupa slava desartd, si sara, si se zvarcoleasca gi sa se impotriveasci. Cu aceste cuvinte |-au potolit. Cand a auzit ci am fugit de hirotonie, a venit la mine, peste misura de amérat. S-a asezat langé mine; voia si-mi vorbeasca; cuprins ins de tristete, nu putea rosti, cu cuvantul, silnicia ce o suferise. Cand isi des- chidea gura, durerea fi impiedica graiul, fi frangea cu- vantul inainte de a trece printre ding. Vazandu-l cu siroaie de lacrimi pe obraji si tulburat pana in adancul sufletului si cunosednd pricina, am in- ceput si rad de bucurie. L-am apucat de ménd si am 37‘ANTUL IOAN GURA DE AUR simtit nevoia si] sérut. Am dat apoi slava lui Dumne- zeu c& uneltirea mea a avut un sfarsit atat de bun, asa cum totdeauna Lam dorit. El, cand m-a vazut vesel si bucuros, s-a amarat si s-a intristat si mai mult; i-a trecut prin minte c& nu-l inselam acum intaia oard. Carrrouut 4 Invinuirile pe care mi le-a adus ca ]-am inselat Dupa ce si-a potolit putin tulburarea sufletului, mi-a spus: — M-ai dispretuit si n-ai tinut deloc seama de mine. Pricina nv cunosc. Dar daca nu ti-a pisat de mine, tre- buia cel putin si te ingrijesti de bunul tu nume. Asa ins ai deschis gurile tuturora. Toti spun ci ai fugit de aceasti slujire pentru ci ti-e drag slava desarti. Nu este om care si nu-ti aducd aceasta invinuire. Eu ins nu mai pot iesi in oras; atét de multi oameni se apropie de mine in fiecare zi si m3 invinuiesc. Cand ma vad c& apar undeva in oras, cunoscutii si prietenii ma iau deo- parte si-mi arunci in obraz cea mai mare parte din invi- nuiri. Imi spun: ,Cunosteai gandurile lui ! N-avea doar nici o taind fat de tine ! Nu trebuia si le ascunzi ! Tre- buia si ni le impirtisesti nou’ si am fi gisit noi ne- gresit mijlocul si-1 prindem si si-] hirotonim !". Bu ro- seam. imi era rusine sa le spun ci nu stiam ca aveai de gind s& fugi, ca nu cumva si socoteascii fatamicie pri- etenia noastra. N-ai si tigdduiesti nici wu ca nu-i asa, de vreme ce te-ai purtat asa cu mine. Am socotit ci e bine 38 ‘TRATATUL DESPRE PREOTI si ascund celor straini si celor care au o parere bund de- spre noi cusururile noastre. Pregetam si le spun adeva- rul, si le spun cum s-au petrecut lucrurile. Eram silit, deci, si tac, si-mi plec ochii in pimant, si ocolese pe cei cu care ma intdlneam si si fug din calea lor. Daca as scipa de invinuirea asta, totusi n-as putea scfipa de alta, ci sunt un mincinos. Nimeni nu vrea si mi creada cd m-ai pus si pe mine, Vasile", in randul "© Acum pentru intdia oar dezvaluie Sf. loan Gur de Aur numele prietenului si. E interesant de remarcat c& aftim numele siu nu din gura sa, ci din gura prietenului siu, Este in obiceiu! Sf. loan Guri de Aur de a ru da numele persoanelor de care vorbeste, Astfel, numele mamei sale nu-I cunoastem de la el, desi vorbeste de ea in mai multe rinduri (Catre 0 femeie rémasd de tandrai vidwvd, MG, 48, 601; Tratatul despre preotie, 1, 2; VI, 7) ei de la Socrate (Is. Bis., VI, MG, 67, 665). La fel, vorbeste de dascalul su de retoricd far& si ne spun rumele su (Care 0 femeie imasé de timvird vaduvd, MG, 48, 601). Pe Flavian, episcaptl Antiohiel in prezenta ciruia a rostit majoritatea cuvaintirlor sale, nu-I numeste nici- odatd cu numele su, ci ,lascal obstese (Cunt la Nasterea Domnului, MG, 49, 358) sau: ,pistor si daseal abstesc (Cunt fa fndiltarea Dom rnului, MG, 50, 443), sau: ,obstese pirinte si dascal™ (Cuvantul Ila Ru- salii, MG, 50, 458). Mai mult, chiar in cuvintele de laud in cinstea unor sfinti sau mucenici, abia de aminteste o dat numele celui encomiat; ba, uuneoti, cum e de pilda in Cuvintul de laud la Sf. mucenic Lucian (MG, 50, 519-26), nu-i spune deloc numele. Intr-o singuri cuvantare encomias- tied la Sf, Meletie, numele patriarhului Antiotiei revine de mai multe ori pe buzele lui. Eo abatere de la regula i cautd si 0 justifice: ,De aceea gi eu acm, nu la intimplare, ci inadins si cu rin tes numele tui in cuvin- tele mele. $i dupa cum cel ce impleteste cunun de aur pune printre mul- timea nestematelor si mérgéritare, ca si facé si mai strélucitoare cununa, tot asa si eu, impletind astazi cunund de laud peste capul acesta fericit, tes cfr mai des in sirul cuvantului meu, ca pe niste marglritare, numele lui, cu nidejdea ci prin asta am sX fac mai dorit si mai strilucitor cuvantul meu’ (MG, 50, 515). Cine este acest Vasile, prieten bun si coleg de scoa- 1 al Sfintului Toan Guri de Aur? S-au facut fel si fel de ipoteze pentru identiticarea lui. Istoricul bisericesc Socrate (Ist. Bis. VI, 3, MG, 67, 668) i! identifica cu SF. Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capado- ciei, iar Fotie (Biblioteca, MG, 103, 493) cu Vasile al Seleuciei, [dentifi- cirile acestea au fost dovedite cu neintemeiatetAeziu de tot de Cezar Ba- ronius (Annales ecclesiastici ad an., 382, Aug. Vindel, 1738, 1V, 540-1). 39SFANTUL IOAN GURA DE AUR Boroniue ari tomeirle penta care ni poate fi ienteat Vase retenul Sfnti oan Gut de Au eu St Vasile et Mare: 1. Vasile cr Mare sa cu In Cerarea Capadoce sa ud la Alena, pe eind Vas ptr StncitToun Gude Au eva origina din Antohia lo nage oa sa fea studile, 2 Sf Vale cel Marea fot finn Cerarea Capaiecie, 5m In Antchi, Nici dentfcarea cu Vasile a Secucel ns a eit, pet cd aesta it mule mati a wat pone stn? al pate ccumeie dela Caleedon din 4S, a 438 Panecd impreud cali epscop din sai scrsoare ete mpl {on Bex nop dae on om cae tai fed o jure deseo Ce putin apd moartes Stitt foun Ourd de Aur sf fost coles de sci Baroni, a rind si, vine lc 0 poten spundnd ck numa Soul dine dol Waste care au sem atle sino dileaeeumenic dela Constaninopl (81), Vase epscopl Rafaeei sau Vasile ei ecpul Byblowh poste fi denufcat cu Vasile piteno Sfintl lean Coe de’Aur Tilleton (Mémoires pour serra Thr ecesasique fs tpn sieles, Parts, 1706, Xl 35), Siting (Ata Sanco van Sop TV. 428) aaa nt ef episcopal Byblosula ebro Ta pened mse ume Ves Vas (8D. Mans, arora con Fea ca Spline colern, Ploentae, 1759, I. 568 Pte aa dct nana’ de Vast, epscopol Rafanei, mai aes cf acest do erctitori cas cei ge au imbrat seats poterd,stueazdRafaneca in Salata aproplre 2 Atiohiel de ce doipieten putea indeplin ior fein: ual frst tatu de ase veden et mai ds (VI 1S) Da it pteza aceasta na putt rest nf fptelor.Raanees ms puvensadsface Jonni elo Jl pity, cf se aflatng Anche Fre deparare de ave ile deco in Syria Secunda Ta gana ne Sy Secundas Feiss ie Te cele dud og, nte Aniona 9 Rx force se pteao moma cel putin cnc seaune episcopal: Cabbos, Se teuen,Apemen Larisa Epfni (cf Dr. A. Naeem Johannes Chr Cerna Sechs Bucher aber des Prstrtum. adem griehischen ihersea und in emer Enteng neu besprocen und gewtrdig Kem pion und Munchen, 1916, De? (Bibliothek der Krchemter, Bd 27 Fue dar eto atdanie wreme de secote ale ceretror de aide ee cAtest vale count din personae pista de storie a asin ffatuonse, Caouttea nous ea fou satisfGeUth Tebue sf ne malt thin. a elt nea spus St. loan Gur ge Aur despre pritenl trudin Anite ee agen dno fae to at de Sais (tat Go Sifacen suv: eds fost feu pest, Pout at trebut ea cece ont Sl Tan Gude Asse open a Du Un ahem cept, Sr pei cl nau gst in document pte de ‘Hone un Vase pe mitra pitenlutGescris cata gircenie de St. Ioan Gur de Aut in prologel Tittus despre preve™ ~ ea si cum 40 TRATAt IL DESPRE PREOT acelora cdrora nu le era ingduit s cunoasca ascunzi- surile sufletului tiu. Dar si nu mai lungesc vorba de- spre asta, de vreme ce asa ti-a plicut sa te porti cu mine ! Dar cum voi suferi oare cealalt sine ? Unii te in- vinuiesc si spun ci ai fugit din pricina méndriei tale far margini, altii c& ai fugit din pricind c& ti-i drag slava lumii; altii, acuzatori si mai necrutitori, te invi- nuiesc si de una si de alta. Mai mult inc’, oc&risc si pe cei ce ne-au facut aceasti cinste, spunand: ,,Bine le-a ficut ! Trebuia inca siLi fact de ras si de ocara si mai mult, cé au I parte atat de multi si atat de vrednici barbati si au ridi cat decdata la o cinste atat de mare, pe care nici in vis nu se asteptau s-o aiba, pe niste tineri, care pana mai ieri-alaltaieri se tavaleau in placerile lumii, numai pen- tru ci au incruntat din sprancene cativa vreme, ci au purtat haine de culori inchise si au ficut-o pe tristii si ingdnduratii ! Jar oamenii, care au trait in infranare, din copilarie pana la adanci bitrdneti, stau printre credin- documentele $i istoria ar trebui s vorbeascd de toti oamenii si de toate faptele -, au tigdduit insisiistoricitatea prologuli si au declarat c& inteep prologul nu-i decit o fictiune literard. Sf. oan Gurl de Aur, spun acestia, ‘andscocit un prieten, pe Vasile, cel mai bun si cel mai devotat dintre toti prietenii Tui, a niscocit hirotonia lui Vasil si progria sa fugd de hirotonie, pentru ca si aibai astel prlejul si vorbeasca despre maetia, frumusetea $i greutitle preotiei; dar acesti cercetitori nesocotesc un fap: Sf. loan Gur de Aur adresa lucrarea sa contemporanilor sti, unor oameni care-I cunos: teau si pe el si viata sa, Putea el, oare, vorbi despre un prieten inexistent, putea, oare, spune ca fost chemat si fie hirotonit,c& a fugit de hirotonie, 4 prietenul sdu a fost hirotonit, dacii toate aceste fapte n-ar fi fost reale ? Nu! Ar fi aruncat o umbri si 0 indoialf asupra intregii sale lucr3ti chiar de la primele pagini. Sa nu uitim, apoi, c& Sf. Ioan Gurk de Aur a fost ‘mai mult un om de realitati decat de imaginatie. El a scris istorie gi a facut istorie. 41SFANTUL IOAN GURA DE AUR ciosii de rand si sunt condusi de copiii lor, care nici n-au auzit de legile dupa care trebuie si condu ta inaltd dregittorie. Astfel de invinuiri si altele mai grele ca acestea ni le aduc neincetat cei ce ne atacd. N-am cum si mi apir de aceste invinuiri. Te rog, dar, spune-mi tu! Nu cred ci ai fugit de preotie asa fir de pricind si fara de rost, numai ca sé-ti atragi asupri-ti dusmania unor barbati att de mari, ci cu cap si chibzuiala. De asta cred ci ti-e gata si cuvantul de apirare. Spune-mi, dar, ce pricini indreptitite pot spune celor ce ne invinuiesc ? Nurti cer si te dezvinovaitesti de raul pe care mi |-ai facut ! Nutti cer s& te dezvinovatesti c& m-ai ingelat, c’ m-ai tridat, c& n-au avut, in ochii tai, nici un pret bucu- riile pe care {i le-am facut pnd acum ! Eu mi-am adus sufletul meu si l-am pus, ca si spun asa, in mainile tale. Tu insi te-ai purtat fatd de mine cu tot atata viclenie ct ai fi intrebuintat de ar fi fost vorba sii te aperi de un dusman, Daci stiai ci preotia este de folos, n-ar fi trebuit si fugi de céstigul ei; iar daci stiai ci e pagubitoare, ar fi trebuit si ma scapi de paguba si pe mine, cel mai bun prieten al tu, dup cum spuneai! Ai ficut insé totul ca sa fiu hirotonit. Nu era nevoie de viclenie si de fatimicie cu mine, care m-am purtat cu tine, si fn fapta si in cuvant, totdeauna fard viclesug si fir ascunzis. Dar, dup’ cum am spus, nu te invinuiesc acum de asta, Nu te tin de riu pentru pustietatea ce-ai adus-o peste mine, curmand acele frumoase intalniri, de pe urma c&rora am cules de atdtea ori atéta bucurie si fo- los. Le las pe toate estea la o parte ! Rabd totul in ticere si cu blandete. $i nu pentru ci ai pacdtuit fata de mine 42 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE, cu bldndete, ci pentru ci din ziua in care am indragit prietenia ta, mi-am pus aceasta lege: si nu te silesc niciodata si te dezvinovatesti de supararile ce mi-ai face. Stii si tu doar c& nu-i mic paguba ce-ai adus-o peste mine. iti amintesti de cele ce spuneam, si noi si cunos- cutii nostri, totdeauna despre noi, cine este de mare fo- los unirea noastri, cd prietenia noastri ne intireste. Toti ceilalti spuneau cA prietenia noastra va aduce mult fo- los si altora multi. Eu nu m-am gandit niciodata ci as putea aduce, atat ct atarn’ de mine, vreun folos cuiva. Imi ziceam ins c& de pe urma acestei uniri si prietenii vom avea marele castig ci nu vom putea fi biruiti de cei ce voiesc si se lupte cu noi. Nu incetam si-ti amin- tes acestea: ,,Jimpurile sunt grele, vrdjmasii multi; dragostea cea curatd a pierit; t-a luat locul prapddut invidiei. Mergem prin mijlocul laturilor, caledm pe creste de ziduri de cetate" (Sirah 9, 18). Unii sunt gata si se bucure de nenorocirile ce s-ar abate peste noi; altii, multi, stau si ne pandesc din toate pirtile. Nu este nimeni care si ia parte la durerile noastre sau sunt chiar foarte putini. Vezi, dar, si nu stricim cumva unirea noastri si si ajungem de rasul lumii! SA nu ne fie cumva paguba mai mare ca batjocura. Scriptura spune: Cand fratele este ajutat de frate, sunt ca o cetate intd- rité si ca o impdrdtie ferecatd cu zavoare* (Pilde 18, 19). Si nu surpi curitia acestei prietenii ! Si nu sfairdmi zivoarele ei ! Aceste si altele mai multe ca acestea iti spuneam mereu. N-am banuit niciodata c& are si mi se intample una ca asta. Dimpotriva, socoteam ci esti insufletit de o prietenie sinatoasi. De-ti griiam asa, apoio ficeam aBSFANTUL IOAN GURA DE AUR pentru c& voiam s& intirese si mai mult prietenia noas- tra. De unde si stiu eu ci dideam, dup’ cum se vede, leacuri unui bolnav. Si asa eu, nefericitul, nu m-am ales cu nimic si nici n-am castigat ceva cu aceast mare purtare de grija. Ai aruncat dintr-o dati toate cuvintele mele, Nu te-ai gandit cA mi lasi ca pe 0 corabie far incdrcdturi in mijlocul unui ocean fari de margini, Nu te-ai gdndit la valurile acelea silbatice, pe care neapirat trebuie s& le infrunt. La cine sd alerg, daca se va in- tampla cumva si fiu defaimat, batjocorit, ocarat sau su- pirat? Ca trebuie neapirat si se intample adesca si acestea. La cine ma voi duce ? Cui fi voi impartisi tris- tetile mele? Cine va voi si-mi ia apararea? Cine va opri pe cei ce ma supiri? Cine-i va face s nu ma mai supere? Cine mi va mangaia? Cine ma va face si indur cu curaj grosoKiniile celorlalti ? Nu-i nimeni ! Tu stai departe de acest cumplit rizboi si mu poti auzi stri- gatul meu. iti dai oare seama ce rau m-ai facut ? Cunosti oare, cel putin acum, dupi ce m-ai lovit, ci mi-ai dat o lovitura de moarte ? Dar sa las acestea la 0 parte. Nu se mai pot indrepta cele facute si nici nu se poate gisi iesire in cele fara iesire. Ce voi spune ins& celorlalti ? Cum ma voi apiira de invinuirile lor ? Caprrowut 5 Apiirarea mea Toan: ii fari grijé, i-am raspuns eu. Sunt gata s dau socoteali nu numai de faptele de care mi invinu- 44 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE iesti, ci voi incerca si-ti dau socoteald, atat cat voi fi in stare, si de acelea de care nu m-ai invinuit. $i dac& vrei, voi incepe si ma apr mai intai de acestea. As fi un om necugetat si tare nerecunoscitor dac’, ingrijorat de plrerea ce o au strainii despre mine, a: face totul ca strdinii si inceteze de a ma invinui, dar n-as cduta si te conving ci nu te-am nedreptitit pe tine, cel mai bun prieten al meu, pe tine, care te-ai purtat cu mine eu atat de mare dragoste, ci n-ai vrut s& ma invi- nuiesti nici de faptele de care spui ci te-as fi nedreptd- {it, ci, mai mult, ai nesocotit binele tau si te-ai ingrijit de al meu, Daca as face asta, ar prea c4 nepisarea mea este mai mare decat dragostea ta CaProLuL 6 Se poate folosi inselaciunea pentru a fi de folos cuiva Cu ce te-am nedreptitit? {ti pun aceasta intrebare, c& de aici vreau si intru in oceanul apararii, mele. Te-am nedreptatit, oare, ci te-am ingelat, pentru ci {i-am ascuns gindul meu? E drept, te-am ingelat, dar am facut asta si spre folosul tiu, al celui ingelat, si spre folosul acelora crora te-am dat, ingelindu-te. Daca, in general vorbind, ingeldciunea este un rau i daci nu-i ingiduit si o intrebuintezi nici in caz de ne- voie, sunt gata si primesc pedeapsa pe care o vrei. Dar, mai bine spus, tu nici nu vei voi si ma pedepsesti céin- dya; de aceea eu insumi imi voi da pedeapsa pe care judecitorii 0 dau facdtorilor de rele, dovediti de acuza- 45SFANTUL IOAN GURA UR tori ca vinovati, Dar daca inseliciunea nu este totdea- una pigubitoare, ci este buna sau rea, dupa gandul celor ce se folosese de ea, atunci inceteaza de a ma invinui ci te-am inselat, ci dovedeste-mi ci am intrebuintat inse- liciunea’cu gand riu, lar dac n-am intrebuintat-o cu giind rau, ci cu gand bun, atunci este drept ca tu, om cu judecata, si ma lauzi c& te-am inselat, nu si ma hulesti si si mi invinuiesti. inselaciunea, facut la timp potrivit si cu gand bun, aduce att de mare céstig, incat multi au fost pedepsiti ci n-au folosit-o. Cerceteazi, de vrei, viata marilor ge- nerali de altédata si vei vedea c& cele mai multe victorii ale lor sunt fapte de inselaciune. Vei vedea ci generalii care au biruit prin ingelaciune sunt mai laudati decat cei care au castigat biruintele luptind pe fata acestia au cAstigat batdluile cu mai multe pierderi, si de bani $i de oameni, incdt biruinta nu le-a adus vreun castig. Pierde- rile lor sunt tot atat de mari ca si ale invinsilor; si unora si altora Je-au pierit si trupele si li s-au golit si vistieri- ile. fn afari de asta, invinsii nu ingdduie invingatorilor sii se bucure de toati gloria biruintei; o parte din aceas- 1G glorie, si nu una micd, 0 culeg si invinsii, c& au fost invingi numai cu trupurile, dar sunt biruitori cu sufletul. Daca n-ar fi caizut, daborati la pimant, dacd moartea nu i-ar fi ficut si inceteze lupta, dorinta lor de luptd nu s-ar fi oprit. Alta este ins situatia generalului care poate birui prin inseliciune ! Aruncd peste dusmani nu numai nenorocire, ci si batjocura. intr-o astfel de Jupta nu mai debandesc, ca dincolo, laude pentru vitejie si invingitorii si Invinsii, ci laudele se cuvin numai celor care au biruit prin ingelZciune, prin istetime. Mai mult 1 O victorie cAstigata prin istetime face ca patria si 46 ‘TRATATUL DESPRE PRECTIE se bucure nestirbit de victorie. Istetimea sufletului nu-i ca bogitia de bani si multimea de ostiri. Banii se chel- tuiesc si p&rsesc pe stipanii lor, cdnd sunt folositi des in rizboaie; dar istetimea, cu cat o folosesti mai mult, cu atata creste. Dar nu numai in vreme de rizboi e bund si de ne- apirata trebuinté ingelciunea, ci si in timp de pace. Nu numai in teburile publice, ci si in casa fieciruia, cand e intrebuintatd cu gnd bun de birbat fata de femeie, de fe- meie fata de barbat, de tata fata de fiu, de prieten fat de prieten si chiar de copil fata de tata. Fiica lui Saul n-a pu- tut scaipa pe David, barbatul ei, din mainile lui Saul altfel decat inseiandu-si tatal (1 Regi 19, 9-17). La randul su, Jonatan, fratele ei, vrand si mantuie pe cel salvat de sora lui, pe David, ajuns iarisi in primejdie de moarte, s-a folosit de aceleasi arme ca si femeia (I Regi 20, 4-42). Vasile: Tot ce-mi spui, mi-a zis Vasile, n-are nici o legaturd cu mine. Nu-ti sunt nici vrijmas, nici dugman si nici nu fac parte din cei ce incearcd si-ti faci vreun ru, Dimpotriva, mi-am lisat vointa mea in seama vo- in{ei tale si totdeauna m-am indreptat incotro ai po- runcit tu. CaprrowuL7 O fapta ca aceasta nu trebuie numita inselaciune, ci purtare de grija Toan: Dar, prea iubite si scump prieten, tocmai pen- tru asia ti-am spus mai inainte c& intrebuintarea ingelz 47SFANTUL IOAN GURA DE AUR ciunii e bund nu numai in vreme de razboi, nici numai fat de dusmani, ci chiar in vreme de pace $i fat de cei mai dragi prieteni. Ca si vezi c& inseldciunea este de folos atat pentru cei ce insala, cat si pentru cei inselati, du-te si fntreabi pe doctori cum scapa de boli pe bolnavi! Vei auzi de Ia ei ci nu le ¢ indestulditoare numai stiiafa medical singurd, ci au nevoie uneori si de inseliciune; adaug’ stiintei medicale si inselciunea si reusesc asa si fac sindtosi pe cei bolnavi. Cand bol- navii sunt indaratnici, cand boala este grea, iar sfaturile doctorilor nu mai au nici o putere, atunci trebuie neapa: rat ca doctorii si ia masca inseliciunii, ca si poata ascunde, ca pe scena, adevarul faptelor. iti voi povesti, de vrei, una din multele viclenii pe care am auzit ci le intrebuinteazi doctorii. Odata I-a cuprins pe cineva o febri grozav de puternic’. Temperatura se ridica din ce in ce mai mult, Bolnavul nu voia sa ia nici una din doc- toriile care puteau si-i scada temperatura. Dar dorea, stiruia gi se ruga de toti cei ce veneau la patul lui si dea vin mult, ca si-si potoleascii pofta aceea pierzitoa- re. Daca +-ar fi facut cineva gustul, nu numai ci tem- peratura i-ar fi crescut si mai mult, dar nenorocitul ar fi damblagit. In o imprejurare ca aceasta, stiinta medicala este neputincioas%; nu avea nici un mijloc ca s& vind in ajutorul bolnavului. A fost, deci, inlaturaté cu totul stiinta medicala si i-a luat locul ingeldciunea. Ca si vezi ct de mare este puterea ei, asculta ! Doctorul a luat 0 oald nouti de lut, abia scoasa din cuptor, a cufundat-o in vin, apoi a scos-o geal si a umplut-o cu apa. fn urma a poruncit si se acopere ferestrele camerei, in care 2iicea bolnavul, cu perdele groase, ca nu cumva lumina sé videasca viclenia. I-a dat bolnavului si bea din oald, 48 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE spunndu-i cd-i plina cu vin. Bolnavul, inselat indata de mirosul puternic de vin, care-i izbea nitrile chiar inainte de a lua vasul in maini, nu s-a mai uitat si vada ce-i in oala, ci, convins ci-i vin, ingelat de intuneric si imbol- dit de poftd, a smuls cu grabii oala si a biut din ea pind s-a siturat, $i asa i-a sciizut temperatura si a indepirtat primejdia ce-] ameninta. Ai vazut ce folositoare a fost ingeliciunea ? Daca ag vrea sa insir toate vicleniile fo- losite de doctori, ar trebui si-mi lungesc la nesfarsit cuvantul Dar de acest leac, de inselaciune, nu se folosese nu- mai cei ce ingrijesc bolile trupului, ci se folosesc des si cei ce ingrijesc bolile sufletului. Astfel, prin ingelaciu- ne, fericitul Pavel a adus Ja credinté multe mii de iudei (Fapte 21, 20). Cu acest gand, a tdiat imprejur pe Timo- tei (Fapte 16, 1-3), el care ii ameninta pe galateni ca Hristos nu le va folosi la nimic daci se vor tia impre- jur Gal. 5, 2). Tot cu acest gand s-a supus legii (Fapte 21, 23-36), el, care socotea ci este o paguba si mai cauti si te indrepti prin lege, o dati ce ai crezut in Hristos (Filip. 3, 7). Mare este puterea inseliciunii ! Cu o singura condi- lie: si nu fie facuté cu gand viclean. Dar, mai bine spus, o astfel de ingelaciune nici nu trebuie numita in- seliciune, ci bund randuialé, infelepeiune si mestesug in stare si te ajute si gisesti multe iesiri acolo unde nu-i iesire si sé indrepti un suflet cu paicate, Eu n-as pu- tea numi pe Finees ucigas, cu toate ci a omorat doi oa- meni cu o singura lovitura (Num. 25, 1-18); nici pe Ilie, cu toate ci a ucis o sutd de ostasi cu capitanii lor (4 Regi 1, 9-12), cu toate ci a facut si curgi rau de singe, junghiind pe preotii idolilor (3 Regi 18, 40). Dact am 49SFANTUL IOAN GURA DE AUR face asta, daca am judeca faptele oamenilor in ele in- sele, independent de intentia cu care oamenii le-au si- varsit, atunci am putea osandi pe Avraam ca ucigas al propriului su copil (Fac. 22, 1-10), iar pe lacov, nepo- tul lui Avraam, si pe Moise, strinepotul lui Avram, i-am putea invinui de viclenie si siretenie. CA unul, lacov, a pus ména pe dreptul de intai nascut (Fac. 27, 1-29), iar altul, Moise, a adus in tabira israelitilor bo- gitiile egiptenilor (les. 12, 35-36). Dar lucrurile nu stau asa, nu stau asa ! Departe de noi aceasta cutezanti! Nu numai c& nu le aducem acestor birbati nici o vind, dar ii mai si admiram pentru faptele lor, pentru c& si Dum- nezeu i-a kiudat. Da, e drept si fie numit ingelitor acela care se foloseste cu gind riu de inselaciune, dar nu acela care face asta cu gand curat. De multe ori trebuie si ingeli, ca, prin acest mestesug, sd poti fi de mare fo- los; c& dae lucrezi pe fat, poti pricinui mare riu celui pe care n-ai vrut si-l inseli. CARTEA A DOUA Carrrowut 1 Preotia este cel mai mare semn al dragostei de Hristos As putea si-ti vorbese inca si mai mult, c: ardit cd un om poate si se foloseasci de inseldciune ca si faci bine; dar, mai bine spus, o fapti ca aceasta nici nar trebui numita inselciune, ci minunati randuiald Sunt insa si cele graite indestulatoare si o dovedeasca. De aceea socot ci ar fi impovarator si plictisitor s& mai lungesc de prisos cuvantul. E randul tiu, deci, si-mi dovedesti acum ci nu m-am folosit de ingelaciune spre cAstigul tiu. Vasile mi-a spus: Dar ce cAstig am avut eu de pe urma acestei randuieli sau intelepciuni sau oricum {i-ar plicea s-o numesti, ca si ma incredintez ci nu m-ai ingelat ? Ioan: Ce cAstig mai mare ai putea avea decat acela c& prin hirotonirea ta indeplinesti tocmai acele fapte numite de Hristos semne ale dragostei pentru El ? Hristos, vorbind cu Petru, verhovnicul apostolilor, la intiebat: ,,Petre, Md iubesti 2“, Petru i-a marturisit ci da, Hristos atunci a adaugat: Daca Md iubesti, pas- toreste oile Mele ! (loan 21, 15-17}. invatatorul il in- treaba pe ucenic daca {I iubeste. Nu-] intreabii ca si afle de este iubit de Petru — cum putea face asta Hristos, Care cunoaste gandurile tuturora? -, ci ca si ne arate cat de mult li este la inima purtarea de grija de oile Sale 51SFANTUL IOAN GURA DE AUR cele cuvantitoare. O dati ce lucrul acesta este vadit, atunci vadit va fi si celalalt, anume ca Hristos di mare si nespusa plata celui care se osteneste cu piizirea oilor Sale cele cuvantitoare, pretuite atat de mult de El. Daca noi socotim ravna unor oameni, pe care ii vedem ci poarti grija de slagile si de vitele noastre, ca un semn al dragostei lor pentru noi, desi pe toate acestea le avem cu bani, ce trebuie si spunem de risplata mare pe care © va da Hristos pistorifor turmei Sale celei cuvanti- toare, pe care a cumpirat-o, nu cu bani, nici cu ceva aseminitor, ci cu propria Sa moarte si Si-a dat sangele Siu ca pret al turmei Sale ? (I Cor. 6, 20; 7, 23). De aceea, dupa ce Petru I-a rispuns lui Hristos: ,,7u stii, Doane, cd Te iubesc !* (loan 21, 15) ~ si a luat ca martor al dragostei sale chiar pe Cel pe care-L iubea -, Méntuitorul nu S-a multumit cu atata, ci a adiugat si semnul dragostei de Hristo: forirea oilor Sale cu- vantitoare (loan 21, 5, 16, 17). Hristos n-a vrut atunci sf arate cat fl iubea Petru pe Hristos — asta o stim noi din atatea alte fapte ale lui Petru -, ci a vrut si-i arate lui Peiru si nowi tuturor cat de mult isi iubeste El Biserica Sa, pentru ca si noi si o iubim mult. Pentru ce Dumnezeu n-a crutat pe Fiul Sau Unul-Nas- cut ? (Rom. 8, 32). Pentru ce L-a dat pe singurul Fiu pe care fl avea ? (Ioan 3, 16). Pentru ca si impace cu El pe cei ce-I erau dusmani (Rom. 5, 10), pentru ca si-si fact popor ales (Tit 2, 14). Pentru ce Si-a virsat Hristos Sangele Siu? Pentru ca si dobandeasci aceste oi, pe care le-a incredintat lui Petru si celor dupé el’. Pe bund © Lai Petru si celor de dupa el* ~ x6 Tléxpe ya tors per éxeivov. Uni teologi catolici cu luat acest text drept marturie a Sfartulut Toan Gurd de Aur in favoaces primatului papal. B. Marini (Ul Prinato di S. 52 ‘TRATATUL DESPRE FREOTIE dreptate spunea deci Hristos: ,,Cine este oare sluga cre- dincioasd si inteleapta pe care 0 va pune domnul su peste casa lui * (Matei 24, 45). $i aici, cuvintele aces- tea par a fi cuvintele unui om nedumerit. Dar Hristos, Care a rostit aceste cuvinte, nu le-a rostit pentru c& ar fiv fost nedumerit, ci, dupa cum atunci cand I-a intrebat pe Petru daca fl iubeste, nu i-a pus aceasta intrebare pentru c& avea nevoie si stie de-L iubeste ucenicul Sau, ci pentru c& voia si arate covarsitozrea Sa dragoste pentru oile turmei Sale celei cuvantatoare, tot asa si acum, Piesro e dei suoi successor in: S. Giow. Crisostomo, Roma, ed. Il, 1922) il foloseste ca argument principal, traduciind textul grec prin: Petro et suczessoribus eius*, Dar traducerea aceasta este fortati si spune mai mult Gecit era intentia Sfintului Toan Gurd de Aur. Ca si nu fiu suspectat de confesionalism, voi aduce marturiile teologilor romano-catolici pentru dovedirea falsititi unei astfel de interpretdei si concluzii, Astfel, Chr. Daur in: Des hd. Kirchenlehrers Johannes Ohrysostomus, Kommentar zum Evengelium des hl. Marhiius, Kempten u. Munchen, I, 1915, XLVI, n. 2 (Bibliothek der Kirchenvater, Bd. 23) calificd traducerea aceasta ,inexac- 8" -, jar in luerarea: Der heilige Johannes Chrysostomus und seine Zeit, ‘Munchen, 1929, 1, 290), spune: ,Hrisostom se exprima mult mai general, si prin ,celor de dupi el" s-a gandit in general la tii istorii cArora aveau Si ve fie incredintate, dup Petru, oile lui Hristos". Dr. August Naegle (Op. cit. 118, n. 5) spune: ,Marini merge incontestabil prea departe. Hri- sos:om se gandeste in general la urmasii lui Petru in functia lor episcopal’ de pistori". ,Succesorii lui Petru, spune Nairn (Op. cit, 27, n. 18, citat dupa Naegle, I, ) sunt episcopii din orice ara si din orice epocd. insusi M. Jugie, marele apSritor al primatului papal si al dogmei catolice, Jugie, ccare ou evits in toiul luptei expresiile tari gi nepotrivite eu senindtatea unui cereetitor obiectiv, ef fnsusi, intr-un articol in care tocmai vrea si facd din Sf. loan Gurd de Aur un aparator al primatului papal (Saint Jean Cheysostome et la primauté du pape, in: Echos d’Orient, 1908, p. 193, 0. 2), declara textual: .Unii vid 0 afirmatie categorie’ a primatului papal in pasajul din De Sacerdotio, II, 1 (MG, 48, 632): & <@ Tlexpo Kai tots her'éxetvov év xéiptéev, pe care traductorul latin I-atradus prin ,quas Petro et successoribus eius tradidit". Evident cX in toig per'exetvov papii sunt cuprinst; dar intrebarea este de a sti dac8 expresia fi vizeazii numai pe ei, Dupa conteat, se pare ci Sf, loan Gtrd de Aur desemneaza pe toti aceia care au in grijd sufletele”. 53SFANTUL IOAN GURA DE AUR cfnd a spus: ,,Cine este oare sluga credincioasd si inge- leapté", n-a rostit aceste cuvinte pentru c& nu stia cine este cred:ncios si intelept, ci pentru ci a voit si arate cat de rari sunt cei credinciosi si intelepti si cat de ma- reat este aceasta slujire a pastoririi turmei lui Hristos. Vezi acum si cat de mare este risplata acestei slujbe: wPeste toate averile sale o va pune" (Matei 24, 47). Mai poti pune deci la indoiali gandul meu? Mai poti spune ca m-am folosit de inseliciune cu gand rau, cnd tu ai sa fi pus peste toate averile lui Dumnezeu si ai si indeplinesti acele indatoriri despre care Hristos ii spunea lui Petru cd, daci le va indeplini, va intrece pe toti ceilalti apostoli ? Hristos I-a intrebat pe Petru doar atat: Petre, Ma iubesti mai mult decat acestia ?* (loan 21, 15). Cu toate ci ar fi putut si-i spund: Petre, daci Mi iudesti, tine post, culci-te pe piméntul gol, privegheazi inde- lung, vino in ajutorul celor nedreptatiti, fii tatdl orfani- lor, sprijinitorul vaduvelor !". Aga ins le-a lasat la o parte pe toate acestea, si ce i-a spus ? Atat: Paste oile Mele" (Ican 21, 15, 16, 17). Caprrowun 2 Slujirea preotiei este mai mare decat celelalte slujiri Postul, culcatul pe pimantul gol, privegherile pre- lungite si toate celelalte pot fi indeplinite cu usurinti de multi credinciosi, nu numai de birbati, ci si de femei. Dar cind e vorba de stat in fruntea Bisericii, cind e 54 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE verba de incredintat purtarea de griji a atator suflete, femeile si se dea la 0 parte din fata unei slujbe atat de inalte, si chiar cea mai mare parte din barbati ! Si fie pusi in aceasta slujba inaltd numai barbatii aceia care intrec cu mult pe toti ceilalti oameni, in virtutea sufle- tuiui, pe cat era mai inalt Saul decat iudeii in indlyimea trupului (I Regi 10, 23); si chiar cu mult mai inalti ! Nu-mi cduta pentru preotie oameni care intree in indi me pe ceilalti numai cu un cap! Ci pe ct e de mare deosebirea dintre fiintele necuvéntatoare si oameni, tot pe atat de mare si fie si deosebirea dintre pastor si piicitosi, ca si nu spun chiar ceva mai mult. E vorba de primejdii cu mult mai mari ! Pastorul care pierde oile, sau pentru cf i le-au ripit lupii sau pentru cd i le-au furat hotii, sau pentru cd a dat boala in ele, sau pentru ci a venit peste ele vreo al vie, poate fi iertat de stapanul turmei; iar dac’-i cere socoteali, paguba se mirgineste la bani. Dar omul cAruia i s-a incredinjat turma cea cuvantitoare a lui Hristos, sufera mai intai nu pagubé la bani, ci paguba in propriul lui suflet. Carrrouut 3 Slujirea preotiei are nevoie de un suflet mare si minunat Apoi are de dus o lupti cu mult mai grea si mai cumpliti, N-are de luptat cu lupii, n-are a se teme de hoti, nici a se ingriji si alunge boala din turma ! Dar atunci, cu cine se rizboieste, cu cine se lupti ? Ascultd 55SFANTUL IOAN GURA DE AUR pe fericitul Pavel, care spune: ,Lupta noastrd nu este cu sdngele si cu trupul, ci cu incepatorile, stdpéaniile, cu stapanitorii intunericului veacului acestuia, cu du- hurile réutagii cele din veizduhuri* (Efes. 6, 12). Ai va- zut ce multime cumplité de dusmani, ce ostiri silba- tice ? Nu sunt inarmate cu sabii, ci le e de-ajuns firea lor in loc de orice arma, Vrei si vezi acum si alt’ ostire, dugmani, crud’ si nemiloasd, care std lang aceasti turm? Si pe aceasta o vei vedea tot din foisorul de paz al lui Pavel. El, care ne-a vorbit de acei dusmani, tot el nici arati si pe acestia, grdind asa: ,Cunoscute sunt faptele trupului ! Acestea sunt: desfranarea, adul- terul, necurafia, neinfranarea, inchinarea la idoli, vrd- jitoria, vrajba, sfada, gelozia, mania, gdlceava (Gal. 5, 19-20), clevetirea, soptirea la ureche, semetia“ (2 Cor. 12, 20), si altele mai multe decAt acestea. Ca Pavel n-a ingirat aici pe toi dusmanii, ci a Lisat ca dupa felul acestora si-i cunoastem si pe ceilalti. Mai mult ! Cei ce voiesc si vateme 0 turmi de oi nu se razboiesc cu cio- banul, cind il vid c& fuge; las lupta cu el si se multu- mesc cu ripirea olor. Aici, nu. Chiar dacd dusmanii rpesc toati turma, nici asa nu lasi in pace pe pastor. Dimpotriva, il ataci mai cumplit, se inversuneazi mai mult impotriva lui si nu se opresc pana ce nu il inving sau cad ei invinsi. in afard de asta, bolile oilor le cu- noastem usor: de le e foame, de a intrat molima in ele, de sunt rinite sau de a venit vreo alté nevoie peste ele. $i nu-i putin lucrul acesta pentru indepartarea pricinilor care le supiri. Dar mai avem si un alt mijloc, mai mare, care ne ajuti si vindecdm grabnic bolile oilor. Care? Cand oile nu vor si primeascd de buna voie Ieacurile, pastorii pot si le sileasca. Le e usor si le lege, 56 TRATATUL DESPRE PREOTIE cAnd trebuie s& arda sau si taie partea bolnavi; le e usor si le tind inchise vreme indelungatd, cand e spre folosul lor; sd le dea alté hrand in locul celei obisnuite, sa le opreasci de la adapat si si faci, cu multi usurinta, tot ceea ce duce la insdnatosirea lor. Cu bolile sufletesti ale oamenilor, lucrurile nu stau asa. Mai intdi nu le poti vedea usor, ci ,,nimeni dintre oameni nu stie cele ale omului, in afard de duhul omului, care este in el* (1 Cor. 2, 11). Ce doctorie si dea bolii, cénd nu stie felul ei, iar de cele mai multe ori nici nu poate banui dacd e bolnay ? Iar daca ajunge si cunoasca boala, atunci gre- utatea este si mai mare, cd preotul nu are atta putere pentru vindecarea oamenilor, cata putere are pastorul pentru vindecarea oilor. $i aici trebuie sa lege, si opreascit de la méancare, si arda, si taie. Dar nu sti in puterea preotului ca bolnavul s& primeascé leacurile, ci in puterea celui bolnav. Cunoscind aceste lucruri, Pa- vel, acel minunat barbat, spunea corintenilor: ,,C@ nu avem stdpanire peste credinta voastré, ci suntem im- preund-lucrétori la bucuria voastra (2 Cor. 1, 24) Noui, crestinilor, mai mult decat oricérui om, nu ne e ingiiduit sa indreptim pe oamenii pacatosi cu sila. Jude- citorii au toatd libertatea si intrebuinteze forta fata de riufficitori, cand cad sub puterea legii; fi impiedic’, impotriva voii lor, s mai facd rau. Noi ins& nu trebuie si-l facem pe pacatos mai bun cu sila, ci prin convin- gere. Ci nu ni s-a dat de legile noastre atata libertate pentru impiedicarea celor ce picituiesc. Dar chiar dacd nj s-ar fi dat aceasta putere, tot n-am putea-o intrebu- inta, deoarece Dumnezeu nu incununeazi pe cei ce se depirteaza cu sila de rau, ci pe cei care se departeaza de bunivoie. De aceea este nevoie de multi dibicie ca 37SFANTUL IOAN GURA DE AUR bolnavii, de bunavoie, si fie convinsi si se supund in- grijirilor preotilor, si nu numai att, ci chiar si le multumeasc& pentzu ingrijire. Dar dacd bolnavul se abate cind e legat - ci e stipan pe vointa lui -, atunci isi inrautiteste mai mult boala; daca nu primeste sfatu- rile, care-s tioase ca sabia, prin dispretul aruncat acestor sfaturi, bolnavul adauga alt& rand langa vechea ran, si incercarea preotului de a vindeca boala ajunge pricina unei boli mai grele. Nimeni nu poate fi vindecat cu sila si impotriva voii lui. Carrow Preotia este plind de greutiti si primejdii Ce e de ficut? Dac te porti mai bland cu un pacd- tos care are nevoie de mai mult asprime si nu faci USieturd adancd in sufletul celui care are nevoie de 0 astfel de tiieturd, atunci ai facut taietura, dar n-ai taiat riul, Dimpotriva, dac& tai fara crutare raul, asa cum trebuie, bolnavul, din pricina durerilor, de multe ori se dezndijduieste, arunca dintr-o dati totul, si doctoriile si pansamentul, sfirdma jugul, rupe bandajele si se pierde. Pot si-ti dau multe pilde de oameni care au czut in piicate si mai mari, tomai pentru ci li s-a dat un canon pe masura pacatelor lor. De aceea canonul nu trebuie dat pe masura picatelor sivarsite, ci dup starea sufleteascd a pcdtosului, ca nu cumva, voind sa cosi ce € rupt, si faci ruptura mai mare, ca nu cumva, cdutand i ridici pe cel cAzut, si-l faci s cada si mai jos. Oa- 58 j TRATATUL DESPRE PREOTIE meni slabi sufleteste, inclinati spre o viat usuratica si legati mult de plicerile lumii, mandri inc si de neamul lor si de functiile lor inalte, dac& sunt intorsi de la pica- tele lor cu vorba bund si incetul cu incetul, pot fi scd- pati, dacd nu desavarsit, cel putin in parte, de picatele ce le au; dar daca li se di dintr-o dati un canon, oricat de mic ar fi, nu pot fi indreptati. Pentru ci un suflet, cand a fost silit si-si piarda orice rusine, cade in nesim- tire; nu-I mai indupleci nici cuvintele blajine, nici ame- nintirile si nu-1 mai miscd nici binefacerile ui Dumne- zeu, ci ajunge mult mai ru decat cetatea pe care o mus- tra profetul, zicdnd: ,,Fatd de desfranatd a ajuns fata ta si nu te-ai rusinat de nimeni* (ler. 3, 3). De aceea pis- torul de suflete are nevoie de mult& pricepere si de mii de cchi, ca sa vada din toate piirtile starea sufleteascd a pac&tosului. Si dupa cum multi oameni se ametesc si-si pierd nadejdea mantuirii, pentru ci nu pot indura ca- noanele prea aspre, tot asa sunt unii care, pentru ci nu li s-a dat un canon pe masura picatelor lor, ajung nepa- sitozi, ajung cu mult mai rai decat inainte si sivargese piicate si mai mari. Trebuie, dar, ca preotul si nu lase nimic din acestea necercetat; ci si cerceteze bine si si dea canonul potrivit cu starea sufleteasca a fiecdrui pi- citos, ca si nu-i fie munca zadamici. Preotul are mult de lucru nu numai in privinta aceasta, ci si cand e vorba de adus la Bisericd madularele despar- lite de ea, Pastorul de oi duce turma lui unde vrea, ci oile il urmeaza. Daci vreo oaie se abate de la calea cea dreap- 18, daci las pisunea cea buna si se duce si pasc’ in lo- curi sterpe si pripistioase, este de ajuns ca pistorul si strige mai tare, ca si aduci la turma oaia rizletita. Dar dacii un om se raticeste de la dreapta credintd, pastorul 59SFANTUL IOAN GURA DE AUR, sufletesc are nevoie de multé muncé, de multi stéruinta, de multi ribdare. Nu-l poate aduce cu sila la credint nici nu-l poate sili cu amenintari, ci trebuie s-1 convin- 2, ca sil poatd intoarce iarisi la adevirul de la care mai jnainte s-a depirtat. De aceea preotul trebuie si aibii un suflet mare si curajos, ca sa nu se descurajeze, sa nu se deznidijduiascd de mantuirea celor ritdciti. Trebuie si gaindeascd si si spun necontenit asa: ,.Poate cd le va da Jor Dumnezeu pocdintd spre cunoasterea adevérului $i sd scape de cursa diavolului" (2 Tim 2, 25-26). De aceea a spus Domnul ucenicilor Sai: Cine este, oare, sluga credincioasd si inteleapta ?* (Matei 24, 45). Omul care se ingrijeste numai de mantuirea lui, margineste numai la cl folosul stridaniei sale; dar pastorul de suflete intinde folosul stridaniei sale la tot poporul, Omul care da bani celor nevoiasi sau omul care ajutii in alt chip pe cei ne- dreptitit, este si el cu ceva de folos celor din jurul lui dar cu mult mai putin decat preotul; deosebirea dintre unul si altul este tot atat de mare pe cat e deosebirea din- tre suflet si trup. a Deci, pe buna dreptate a spus Domnul ci grija de turma Lui este un semn al iubirii de El. Carrow. S Pentru ci-l iubesc pe Hristos, de aceea am fugit de preotie Vasile mi-a spus: Dar tu nu-L iubesti pe Hristos ? Toan: fl iubesc si nu voi inceta nicicand aL iubi. Ma tem insti si nu supir pe Cel pe care-L iubese. 60 TRATATUL DESPRE PREOTIE Vasile mi-a spus: Nu gisesc alti enigma mai mare ta! Daca Hristos a poruncit celui care-L 1 pastoreasci oile, cum, dar, spui tu cd nu le pastoresti, tocmai pentru cd-L iubesti pe Cel ce a dat aceasta poruncé ? Joan: Cuvintele mele, i-am rispuns eu, nu sunt 0 enigmé, ci foarte clare si simple. Ar fi trebuit s pui la indoiala cuvintele mele, daca as fi fugit de preotie cand as fi fost in stare si indeplinesc aceasta slujb asa cum vrea Hristos. Dar unde este enigma cuvintelor mele, cdnd slabiciunea sufletului meu arata cA nu sunt potrivit pentru preotie ? Ma tem ca nu cumva si iau in primire turma lui Hristos infloritoare si bine hranita, iar eu, din , si o vatim si sa pornese pricina lipsei mele de grija impotriva mea mania lui Dumnezeu, Care-Si iubeste atat de mult turma, incat S-a dat pe El pentru mantuirea si riscumpirarea ei (loan 3, 16). Vasile mi-a spus: Glumesti, cind graiesti asa. Dac vorbesti serios, apoi nu stiu in ce alt chip mi-ai dovedi mai bine cd am avut dreptate cand m-am supirat, decdt prin aceste cuvinte, prin care te striduiesti s-mi alungi supdrarea. Stiam si mai inainte ci m-ai ingelat si cd m-ai dat pe mana acelora! Acum ins, cAnd si incerci si te dezvinovatesti, acum o stiu cu mult mai bine, Acum aflu si-mi dau seama bine in ce necazuri m-ai adus. Daci tu ai fugit din preotie din pricina ci-ti dadeai seama c& sufletul tau nu-i in stare si faci fata marilor sarcini ale unei astfel de slujiri, ei bine, atunci ar fi trebuit ca pe mine mai intai si mi fi scdpat de ast- fel de greutati, chiar daca as fi dorit mult de tot si ajung preot ! Nu-ti mai spun ci toat vointa mea am pus-o in méunile tale. Aga ins ai nesocotit binele meu si (i-ai 61SFANTUL IOAN GURA DE AUR vézut numai de al tu, Ce bine ar fi fost si- fi nesocotit numai! Dar nu! Ai si uneltit ca si cad cu usurintd in miinile celor ce voiau si ma prinda. Nu poti sa te dez- vinovitesti spundnd ci te-a ingelat pirerea bun’ ce o aveau oamenii despre mine si ci aceasti parere te-a f cut si b&nuiesti lucruri mari si minunate despre mine. ‘u-s nici mare, nici vestit. Dar chiar dac& oamenii ar fi crezut asta, tu n-ar fi trebuit s& pui p&rerea multimii inaintea adevarului. Dacé nu {i-a§ fi dat prilejul si ma cunosti, ci fi avut o pricina binecuvantatd sa iei o astfel de hotirire, intemeiat si pe parerea oamenilor. Dar daca nici un alt om nu-mi cunoaste asa de bine sufletul cum mi-| cunosti tu, ba, mai mult, mi-] cunosti mai bine decat cei ce m-au nascut si m-au crescut, ce cuvant vrednic de crezare mai poti avea, ca si convingi pe cei ce te aud ci nu m-ai impins in aceasti primejdie cu bund stiinta ? Dar sé las acum toate acestea ! Nici de acestea nu te silesc si te aperi! iti cer numai si-mi spui cum sd ma apr eu inaintea celor care ne invinuiesc. Toan: Dar nici nu voi incepe s& ma apar de invinui- rile pe care mi le aduc altii, i-am raspuns eu, pana ce nu voi indepirta mai inti din sufletul tu tot ce te chinuie si te supra, chiar dack mi-ai spune de mii de ori c& nu-mi aduci nici o invinuire. Mi-ai spus ci as fi putut fi iertat, de nu te cunos- team, ci ag fi putut sciipa de invinuirea de a te fi adus aici, de nu-ti cunosieam bine sufletul si viata. Dar pen- tru ci nu din nestiintd te-am dat pe mana lor, ci dintr-o desdvarsita cunoastere a vietii tale, de aceea n-am nici o dezvinovatire binecuvantata si nici un cuvant de apiira- re intemeiat. 62 ‘TRATATUL DESPI REOTIE Sunt ins& cu totul de alta piirere, pentru c& socot ci astfel de lucruri au nevoie de multd cercetare. Nu tre- buiz si te multumesti numai cu pirerea multimii, cnd e vorba si alegi un om vrednic de preotie, ci, 0 data cu aceasta, trebuie si-l cercetezi si pe el mai mult decat orice si, mai presus de toate, viata lui, Cand fericitul Pavel a spus: ,,Trebuie sd aiba si mérturie bund de la cei din afara* (1 Tim. 3, 7), n-a inlaturat cercetarea aminuntita si temeinic si nici n-a spus ci parerea multimii este 0 dovada indestulétoare a vredniciei lui Ca Pavel, dupa ce vorbise mai inainte multe despre in- susirile sufletesti ale celui ce are si se fact preot (1 Tim. 3, 1-6), a adaugat mai pe urma si aceasti conditie, ca si ne arate c& la astfel de alegeri nu trebuie si ne multumim numai cu parerea mullimii, ci trebuie adiu- gate si celelalte insusiri. Se intampla de multe ori ca pi- rerea multimii si fie gresitd; dar daca cercetezi mai ina- inte viata si sufletul celui propus pentru preotie, nu mai poti binui nici o primejdie din partea parerii multimi De aceea Pavel cere si vezi si care e pirerea multimii, dupa ce i-ai cercetat mai inainte viata si sufletul. Nu s-a marginit si spuna atat doar: ,,Trebuie sd aibd o mértu- rie bund, cia adaugat ,,si de la cei din afaré, voind si arate ci inainte de pirerea multimii este nevoie de o cercetare aminuntiti a celui propus pentru preotie. Asadar, pentru ci si eu iti cunosteam sufletul mai bine decat parintii t&i, dup’ cum chiar tu insuti ai mar. turisit, de aceea este drept si mi slobozesti de orice invinuire. Vasile: Dar tocmai din pricina asta, mi-a spus Va- sile, n-ai si scapi de invinuire, de-ar voi cineva sa te in- vinovijeascd. Nu-ti aduci aminte, oare, de micimea su- 63s! JOAN GURA DE AUR NTU fletului meu? N-ai cunoscut-o si din cuvintele mele si adeseori si din faptele mele ? Nu-{i bateai joc mereu de slabiciunea sufletului meu, ci-mi pierd repede curajul chiar in cele mai neinsemnate necazuri ? Carirowut.6 Dovada virtutii lui Vasile sia dragostei lui puternice Toan: imi amintesc, i-am raspuns, si adeseori am auzit aceste cuvinte de la tine! N-as putea tigidui. Daci-mi biteam joc uneori de tine, apoi o ficeam in joacd, si nu inadins, Dar n-am sii mé cert acum cu tine pentru asta. iti cer insd ca si tu si fii tot atat de deschis cu mine cum sunt si eu, cand iti voi aminti una dintre bunele tale insusiri sufletesti. Daca vei incerca si spui c& mint, nu te voi cruta, ci-ti voi dovedi c& spai asta mai mult din smerenie decat din dragoste de adevar. lar pentru adevirul spuselor mele nu ma voi sluji de alt martor, ci chiar de cuvintele si faptele tale. Mai inti vreau si te intreb: Stii cat de mare e pute- rea dragostei ? Hristos a lsat la o parte toate minunile pe care aveau si le faci apostolii si a spus: intra aceasta vor cunoaste oamenii cd sunteti ucenicii Mei, daca va veri iubi unii pe altii* (loan 13, 35). lar Pavel a spus ci dragostea este plinirea legii (Rom. 13, 10) si, daca lipseste dragostea (1 Cor. 13, 1-2), harismele* nu > Harismele sunt niste daruri supranaturale date de Dumnezeu unora dintre crestinii epocii apostolice si imediat apostolice pentru intirirea si sporul duhovnicese al comunititii primare crestine. O enumerare a 64 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE sunt de nici un folos. Bi bine, aceasta virtute minunati, acest semn dupa care se cunose ucenicii lui Hristo: care st& mai presus de harisme, dragostea, o vad siditi adanc in sufletul tiu si inedrcati de mult rod. Vasile: Marturisesc si eu, mi-a spus Vasile, ci am multé grijé de aceasti virtute si-mi dau cea mai mare silinta sa implinese porunca dragostei. Dar nici pe ju- matate n-am indeplinit-o, tu insuti poti da mérturie, dacé ai voi si spui adevarul si nu mi-ai vorbi ca si-mi faci placere. Toan: {ti voi dovedi, i-am rispuns eu; iar amenin- tarea de mai inainte o prefac in fapta, ca si-ti dovedese cai vrei mai curdnd sd te smeresti decat si spui adevarul. iti voi vorbi de o fapta pe care ai sAvarsit-o de cu- rand, ca si nu binuiasci cineva ci, povestind o fapta de demult, incerc si ascund adevarul cu ajutorul departarii in timp, cAnd uitarea nu mai ingdduie verificarea spu- selor. Cand un prieten al nostru a fost calomniat cX e un ingamfat, c& ocaraste pe toatii lumea si era in mare pri mejdie, atunci tu, fara s& te fi chemat cineva si fird si te fi rugat cel primejduit, te-ai aruncat in mijlocul pri- mejdiilor. Asta a fost fapta. Dar, ca si te combat chiar cu propriile tale cuvinte, iti voi aminti cuvintele rostite acestor harisme o di Sfantul Apostol Pavel in Epistola indi cdtre Corinteni 12, 8-10. Aceste harisme sunt: |. inelepciunea, o injelepciune supercoara infelepciunii fires; 2. Cunostinta, cunoasterea unor lucruri inaccesibile prin puterile naturale ale omului; 3. Credinya, credinta aceea care poate muta muntii din loc; 4. Vindecarea bolilor fara ajutorul stintei medicale; 5. Fucerea de minuni; 6. Proorocia; 7. Deasebirea duhurilor, darul de @ cunoaste dacd un harismatic este de la Dumnezeu sau nu; 8. Vorbirea in limbi sau glosolalia, darul de a vorbi si alte limbi decét cele stiute. 9. Talmdcirea limbilor, darul de a face cunoscute cele griite de sloso’ai 65"ANTUL IOAN GURA DE AUR de tine atunci. Cand unii te tineau de rau pentru purta- rea ta, icr altii te Idudau si te admirau, tu le-ai spus ce- lor ce te tineau de riu: ,Ce si fac’? Nu stiu si iubese altfel, decat si-mi dau sufletul cénd trebuie si scap pe un prieten de primejdie !*. Ai rostit, ou alte cuvinte, dar cu acelasi inteles, cele spuse de Hristos ucenicilor Sii, cand a cefinit dragostea desivarsiti: ,.Nimeni nu are o dragoste mai mare decat aceasta, ca sd-si pund cineva sufletul pentru prietenii sdi* (loan 15, 13). Asadar, daci 0 dragoste mai mare decat aceasta nu se poate giisi, atunci tu ai ajuns la capitul ei; iar prin cele ce-ai facut si prin cele ce-ai spus, te-ai suit pe culmile ei. De aceea te-am dat in mana acelora; de aceea am urzit viclenia. -ai convins, in sfarsit, ci mu te-am impins spre slujirea preoteasc nici cu gand ru, nici pentru ci vo- iam si te arunc in primejdie, ci pentru cd stiam ca vei fi folositor Bisericii ? Vasile: Socotesti, oare, indestulditoare puterea dra- gostei, m-a intrebat Vasile, pentru indreptarea aproa- pelui? Toan: Mai cu seam dragostea, i-am raspuns eu, poate ajuta in cea mai mare mésura la indreptarea aproapelui nostru, lar dacd vrei si-ti adue dovezi si de priceperea ta voi face-o si pe asta si-ti voi arita ci esti tot atat de pri- ceput, pe cat esti de iubitor. La auzul acestor cuvinte, Vasile si-a plecat ochii in jos, s-a facut rosu la fata si mi-a zis Vasile: Si nu mai vorbim de mine acum. Sti doar ci chiar de la inceput ti-am cerut si nu vorbim de asta Dar daci-mi poti spune ce sa rispund celor ce ne ataci, 66 TRATATUL DESPRE PREOTIE, iti voi asculta cu multa plicere cuvintele, Lasi, deci, la © parte aceasta lupti cu umbrele ! Spune-mi cum sa ne aparam inaintea tuturora, atat inaintea celor care ne-au cinstit, chemandu-ne si ne faci preoti, cAt si inaintea acelora care sunt supirati cam ocirat pe cei ce ne-au cinstit. CaPrTowut7 Am fugit de hirotonie pentru ci mam voit sa aduc ocara celor care m-au ales __ Toan: Ma si grabesc s-o fac, i-am rispuns lui Vasile. imi va fi usor si ma apr si de invinuirile ce mi se aduc, o dati ce am reusit si-ti dovedesc ci te-ai suparat degeaba pe mine, Care este acuzatia ce mi se aduce? Ce vini mi se pun in spate ? Mi se spune ci am ocirat $i am pricinuit o multime de neplaceri acelora care au voit si ma hirotoneascé, pentra ci n-am primit cinstea cu care au vrut si ma cinsteasca. Fati de o astfel de invinuire spun mai intai acestea: Nu trebuie si ne uitim cd ocirim pe oameni daca, pentru a-i cinsti, suntem nevoiti si pacdituim inaintea lui Dumnezeu. Pot spune mai mult, ci chiar pentru cei care s-au suprat pe mine cf am refuzat aceasta cinste, chiar pentru ei supirarea lor nu-i lipsiti de primejdie, ci € insowiti de mare paguba. Pentru ci sunt de pirere ci oamenii afierositi lui Dumnezeu, oamenii care privesc numai la Dumnezeu, trebuie si fie atat de pitrunsi de 67SFANTUL IOAN GURA DE AUR evlavie, incat si nu socoteasci purtarea mea o ocari, chiar daci ar fi fost ocirati de mii si mii de ori. Se vede deci, de aici, cd nici prin minte nu mi-a trecut sa su- pir pe acei care au voit si-mi facd cinstea si ma hirotoneasca, Daci ag fi fugit de hirotonie pentru ci sunt mandru si indrigostit de slava lumii, asa cum ai spus de multe ori cd ma acuzi unii, atunci as fi intérit spusele acuza- torilor mei si as fi sEvarsit cel mai mare picat, ci as fi dispretuit pe niste barbati mari si minunati si, pe lang’ aceasta, si binefacatcri ai mei. Ca daca merit pedeapsa cel ce face riu unuia care nu i-a facut nici un ru, ce pedeapsi n-as merita eu, daca as face rau unor oameni care din proprie inijiativ’ au voit si ma cinsteascd ? Nici nu se poate spune ci m-au chemat si mi hiroto- neasca pentru cd au vrut si m4 risplateasca, cA le-as fi facut vreun bine mare sau mic ! Ce pedeapsa, dar, n-as merita, de le-as rispliti binele cu riu? Tar daca acest lucru nu mi-a trecut niciodata prin minte si dac& am fu- git de sarcina grea a preotiei manat de alt gand, atunci pentru ce acuzatorii mei nu vor si mi ierte ? lar daci nu vor si-mi laude fapta, pentru ce ma invinuiese cé am voit si-mi crut sufletul ? Atat de strain mi-a fost gindul de a-i ociri pe barbafii aceia, care m-au propus pentru hirotonie, incat as putea spune chiar c& i-am cinstit prin refuzul meu. Sd nu te minunezi, de ti se par ciudate cu- vintele mele. Ti le voi explica indatd. Dacii as fi primit aceasta cinste, ar fi putut ~ de nu tofi, dar cel putin cei crora le place si barfeasca -, ar fi putut banui si spune multe, atat despre mine, cel hiro- tonit, cat si de cei ce m-au propus pentru hirotonie. Ar fi putut spune, de pild’, ci acestia s-au uitat la bogiitia 68 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE mea, ci au admirat stralucirea neamului meu, ci m-au inaltat la aceasta treapta pentru cd i-am lingusit. N-as putea zice daca nu i-ar fi trecut cuiva prin minte si spu- na ci i-am cumparat cu bani. Ar mai fi putut spune barfitorii si acestea: Hristos a chemat la aceasta inalté dregitorie pescari, facdtori de corturi si vamesi; acestia ins dispretuiese pe cei ce se hrinese de pe urma mun- cii lor de fiecare zi si-] lauda si-l aémira pe unul care se ocupi cu stiintele profane si traieste fara sii munceasci. Pentru ce oare au trecut cu vederea pe cei ce au indurat mii si mii de sudori pentru trebuintele Bisericii, iar pe acesta, care n-a gustat niciodata din astfel de osteneli, ci si-a cheltuit toatd viata de pina acum in munca de- sartd a studierii stiintelor profane, pe acesta I-au ridicat pe neasteptate la aceasti cinste ? Carrow. 8 Prin fuga mea i-am ferit de ocara Acestea si mai multe decat acestea ar fi putut spune barfitorii mei dacd primeam aceast inalt dregitorie. Asa ins nu pot. Le-am tliat orice prilej de barfire. Nu pot si mi acuze nici pe mine de linguseali, nici pe aceia de simonie, afar numai daci uni ar voi si o fact fara rost pe nebunii. Cum s-ar putea, oare, ca unul care linguseste, care cheltuieste bani ca si dobandeasci o cinste, si o lase altora tocmai cand tebuie si o pri- measca ? S-ar aseména cu un plugar care ar indura mul- te osteneli cu munca pamantului, ca ogorul si acopere cu roade bogate, ca teascurile sale 69SFANTUL IOAN GURA DE AUR de vin, dar, dup’ nenumirate osteneli si multe cheltu: ieli de bani, ar lisa altora atata belsug de roade, tocmai cfnd sa secere lanurile si s culeaga via ! Vezi, dar, c& atunci cand as fi primit aceasta inalta dregitorie, atunci as fi dat prilej si fie barfiti cei ce m-au chemat, chiar dac& spusele ar fi fost departe de adeviir; atunci s-ar fi putut spune ci n-au facut alegerea intemeiati pe o dreapta socotinté. Asa insi nu le-am ingduit si deschida gura, nici macar sa o caste. Acestea $i altele mai multe decat acestea s-ar fi spus de la inceput. Dupi ce as fi primit ins aceasta slujire, n-ag mai fi reusit si ma apiir de cei ce m-ar fi vorbit de ru in fiecare zi, chiar dacii as fi facut totul fara gres, ca si nu spun cii as fi fost silit si fac multe greseli, atat din pricina lipsei de experienti, cat si din pricina varstei ‘Asa insi i-am scapat de invinuiri pe cei ce m-au chemat si mi hiretoneasc&; altfel, i-as fi acoperit cu fel si fel de ocari. Ce n-ar fi spus ? Ca au incredintat unor copii fara minte lucruri atat de minunate si de mari; ci au pang rit turma lui Dumnezeu; ci a ajuns crestinismul batjo- cura si juctirie de copii, Dar asa ,toatd farddelegea isi va astupa gura sa (Ps. 106, 42). Daci ar spune barfitorii si despre tine asta, tu le vei arta indatX prin fapte cd nu trebuie judecatd priceperea dupi varstd, ci nu trebuie cunoscut batrénul dupa pirul alb si cd, negresit, trebuie oprit nu tanarul, ci neofitul, de la o asifel de slujire. Mare e deosebirea intre unal si altul. CARTEA A TREIA Carrow 1 Cei care au banuit ca am fugit de preotie din mandrie au aritat ci au o idee gresita despre preotie Spusele mele de pani acum ti-au aratat ci n-am fugit de preotie ca si aduc ocard celor care m-au cinstit cu aceasti vrednicie si cd nici n-am vrut s&-i fac de rusine. Voi incerca acum si-ti arit, atét cat voi putea, ci n-am facut asta nici pentru ca sunt mandru. Daci ar fi fost vorba si fiu ales general sau imparat si as fi refuzat, poate ci s-ar fi putut binui asa ceva; sau, maj bine spus, nimeni nu mi-ar fi spus ci am refu- zat o astfel de slujba pentru ci am fost méndru, ci toti mi-ar fi spus ci am refuzat-o pentru cd am fost nebun. Dar ar indraizni, oare, cineva s&-mi aducd vina ci am fugit de preotie pentru ci sunt mandru, cand este stiut c& preotia este o dregatorie cu mult mai mare, cand preotia este tot atat de superioari demnititii impari- testi, pe cat de superior este sufletul fafa de trup ? N-ar fi, oare, necugetat si numim nebuni pe cei care refuzi slujbele de mai mic insemniitate, iar pe cei care refuza cele mai mari demnitati si-i numim méndri, si nu ne- buni ? Ar fi la fel ca si cum ai invinui de nebunie, si nu de mindrie, pe un om care, din dispret pentru cireada de vite, nu vrea sa fie vacar, iar pe altul, care nu pri- 1SFANTUL IOAN GURA DE AUR meste si fie imparatul intregii lumi si stipanul tuturor ostilor, J-ai invinui de mandrie, si nu de nebunie. Cu mine lucrurile nu stau asa ! Nu stau asa ! Cei care spun cX am fugit de preotie pentru c& sunt mandru, se acuzii de mandrie pe ei insisi mai mult decat pe mine. Numai faptul ci le-a putut trece prin minte cd un om ar putea dispretui o slujba atét de mare ca preotia, este 0 dovadi de ideea gresiti ce o au despre preotie. intr-ade- vir nu le-ar fi trecut prin minte si spuna despre mine ci am fugit de preotie pentru ci sunt mandru, daca ei in- sisi n-ar socoti preotia o slujbi ca orice slujba, o slujba de care nici nu face si vorbesti ! Pentru ce nimeni n-a indriznit ricicand si gandeascd asa ceva despre vredni- cia ingerilor si sa spuna cd un suflet omenesc, din man- drie, n-ar vrea si indeplineasca inalta slujire a ingeri- Jor ? Ca mari lucruri nc inchipuim noi de puterile acc- ea! Tar gindul acesta nu ne las si credem ci un om poate si-si inchipuie o altd slujbi mai mare decat slujba ingerilor. Deci, pe bund dreptate pot fi acuzati de man- drie acuzatorii mei mai mult decat mine. Ca n-ar fi gan- dit asta despre altii, daca mai intai ei ingisi n-ar fi soco- tit preotia o slujbi fri de valoare. Carrow. 2 N-am fugit de preotie nici pentru ci umblu dupa slava desarta Daca insti ma acuzi ci am fugit de preotie pentru ci umblu dup’ slava, le voi dovedi cA se contrazic si se dezic pe fat’. De altfel nici nu stiu ce alte pricini ale n2 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE fugii mele de preotie mi-ar mai pune in spate, dacd ar inceta si ma invinuiascd de picatul slavei desarte ! Caprrowut.3 Daca as fi urmarit slava desarta, ar fi trebuit mai degraba si ma preotesc Dacii m-ar fi stipfnit dragostea de slava desarta, ar fi trebuit mai degraba si primesc preotia decat si fug de ea. Pentru ce? Pentru ci mi-ar fi adus mult slava. M-ar fi facut renumit si vestit, ar fi facut pe toat’i lumea sii creada despre mine lucruri mari si minunate, ci eu, cu toatd tinerefea mea, cu toate ci m-am despirtit de putina vreme de frimantirile si grijile lumii, am parut dintr-o data in ochii tuturor atat de bun si de vrednic, ‘incét si fiu pus inaintea celor care si-au cheltuit intrea- ga lor viaté pe drumul plin de osteneli al virtutii si si iau mai multe voturi decat toti aceia, Asa insi, in afard de cAtiva, cea mai mare parte a Bisericii nu mi cunoas- te nici din nume si nici nu stie toati lumea cd am fugit de preotie, ci doar cativa oameni; si cred c& nici toti acestia nu stiu bine ce s-a intamplat. Poate ca multi din tte ei socotesc sau ci n-am fost ales deloc sau ci, dup’ alegere, am fost indepartat de preoti pentru ci am parut nevrednic, nu pentru ci am fugit de buna mea voie. Vasile: Cei care cunosc adevarul, mi-a spus Vasile, te vor Huda, Toan: Dar mi-ai spus, i-am rispuns eu, cé tocmai acestia, care cunose adevarul, ma hulesc, spundnd ci sunt un ingamfat, ci umblu dupa slavi desarti, De 1hSFANTUL IOAN GURA DE AUR unde, deci, mai pot nadajdui laud’ ? De la cei multi ? Dar acestia nici nu stiu cum s-au petrecut lucrurile, De la cei putini ? Dar si aici lucrurile s-au intors impoxriva mea. Tu n-ai venit doar cu alt scop la mine acum, éecat afli cum trebuie si te aperi de invinuirile acelora Dar pentru ce stérui eu att de mult acum asupra acestor lucruri ? Stirui ca si art ci, chiar dac& ar sti toti cum s-au petrecut lucrurile, nici atunci n-ar tebui si se spund despre mine c& sunt un om méndru sau ci umblu dupa slava Jumii. ingdduie putin si vei intelge ce vreau si spun. in afard de asta, mai este si aceea ci-i ameninti mare primejdie nu numai pe cei care au in- drizneala si dispretuiasc’ preotia din pricina mandriei sau de dragul slavei desarte, dacd este cumva vreun ast- fel de om— eu n-o cred -, ci si pe cei care pun pe seama altora astfel de ganduri. Carrow. Preotia este un lucru infricosator, iar cultul crestin este mult mai infricosator decat cultul legii vechi Preotia se sivarseste pe pimant, dar are randuiala cetelor ceresti. $i pe foarte bun dreptate, c& slujba aceasta n-a randuit-c un om sau inger sau un arhanghel sau alta putere creata de Dumnezeu, ci insusi Mangaie- torul, Sfintul Duh a randuit ca preotii, ined pe cand sunt in trup, si aducd lui Dumnezeu aceeasi slujbi pe care 0 adue ingerii in ceruri, Pentru aceea preotul tre- 4 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE buie sa fie atat de curat, ca si cum ar sta chiar in cer, printre puterile cele ingeresti infricosatoare si cu totul cutremuratoare erau si preotia si slujba adusa lui Dumnezeu in timpul Legii vechi, inainte de venirea harului, de pilda: clopoteii si rodiile (les. 28, 29-30), pietrele scumpe, cele de pe piept si cele de pe umar (Les. 28, 9-12), mitra (les. 28, 4), chidara (les. 28, 36), haina lung pnd la cilcdie (les. 28, 4, 27), tabla cea de aur (les. 28, 32), sfintele sfintilor, ticerea adanc& din untrul templului. Dar daca te uiti la preotia si la slujba adus’ lui Dumnezeu acum, in timpul harului, vei vedea ci cele infricostitoa- re si cele cu totul cutremuritoare ale Legii vechi sunt mici $i c& in aceasta privinti sunt adevarate cele spuse de Pavel despre Legea veche, ca ,.Legea veche, cu toatd slava ei, era fard de slavé, fata de Legea noud, din pri- cina slavei covarsitoare a acesteia" (2 Cor. 3, 10). Mai socotesti, oare, ci mai esti printre oameni si ca mai stai pe pamént, cand vezi cd Domnul sti jertf pe Sfanta Masi, iar pe preot stind Langa jertfi rugandu-se, cnd vezi ca toti se inrosesc cu impértisirea cu cinstitul Sange al lui Hristos ? Mai socotesti, oare, ci mai esti printre oameni si c& stai pe pmant ? Nu socotesti, oare, c& te-ai mutat dintr-odatd in cer, ci ai scos din suflet orice gand trupese si cd privesti numai cu sufletul gol si cu mintea curati cele din ceruri ? O, minune ! O, iubire de oameni a lui Dumnezeu ! Fiul, Care st sus cu Tatil, este tinut in clipa aceea in maini de toti si se da pe Si- negi tuturor celor ce voiesc s&-L sirute si si-L primeas- cA. Toti fac aceasta cu ochii credintei. Ti se par, oare, vrednice de dispretuit toate acestea sau sunt ele asa, ci poti s& 0 faci pe mandrul fat de ele ? 15SFANTUL IOAN GURA BAUR Vrei si vezi si dintr-o alt minune cat este de mare sfintenia preotiei ? Inchipuie-ti cd vezi pe Ilie proorocul si ci nenumarat popor sti imprejurul lui; jertfa este asezati pe pietre si toti ceilali stau linistiti, in Uicere adanc’, numai proo- rocul Tlie se roag’; apoi dintr-odat& vezi ca se pogoara din cer peste jertfi flacdra (3 Regi 18, 18-36). Minunate sunt acestea si pline de uimire! Dar muta-te acum cu mintea de la cele sivarsite de Hie, la cele ce se sivar- sesc de preot pe Sfanta Masi. Vei vedea nu numai fapte minunate, ci si fapte care depasesc orice uimire. Preotul st in fata Sfintei Mese; nu pogoara foc din cer, ci pe Duhul cel Sfant; se roagé vreme indelungata, nu ca si se pogoare o flaciri de sus, spre a mistui cele puse ina- inte, ci ca si se pogoare harul peste jertfa, spre a aprin- de cu ea sufletele tuturora si a le face mai stralucitoare decat argintul inrosit in foc. Cine poate deci dispretui aceastd prea infricosatoare slujbi? Numai un nebun sau un iesit din mini! Oare nu stii ci sufletul omenesc n-ar putea suporta focul ace- Ja al jertfei, ci toti am pieri pana la unul, daca n-ar sta in ajutorul nostru din belsug harul lui Dumnezeu ? Caprrowut S| Mari sunt puterea si cinstea preotilor Dacd ai putea si te gandesti ce lucru mare este ca, om fiind si imbracat ind in trup si sange, s& te poti apropia de fericita si nemuritoarea fire a Dumnezeirii, atunci ai putea intelege bine cu cat cinste a invrednicit 76 TRATATUL DESPRE PREOTIE, pe preoti harul Sfantului Duh. Prin preoti se sivarsese si Sfanta Jertfa si alte slujbe, intru aimic mai prejos de Sfanta Jertfa si in ce priveste vrednicia preoteasca si in ce priveste mantuirea noastri. Oameni, care triiesc pe pamant si locuiese pe el, au primit ingiduinja s& admi- nistreze cele ceresti si au o putere pe care Dumnezeu n-a dat-o nici ingerilor, nici arhanghelilor. Nu s-a spus ingerilor, ci oamenilor: ,Oricdte veti lega pe pamént, vor fi legate si in cer $i oricdte veri dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer (Matei 18, 18). Au si stipa- nitorii pimdntului puterea de a lega; dar leagi numai trupurile, Puterea de a lega a preotilor insa leaga sufle- tele si stribate cerurile; Dumnezeu intireste sus in ce- ruri cele fiicute de preoti jos pe pamént; Stépanul int’- reste hotararea data de robi. Ce oare altceva a dat Dum- nezeu preotilor decat toati puterea cereasca ? Domnul a spus: ,Carora veri ierta pacatele, se vor ierta si carora le veri fine, vor fi tinute™ (loan 20, 23). Ce putere poate fi mai mare ca aceasta? Domnul a spus iarsi: ,,Tatal a dat toata judecata Fiului* (loan 5, 22). Vad insa c& toa- 18 aceasti putere a fost incredintati de Fiul preotilor. Au fost indltati la slujba aceasta atat de mare, ca si cum de acum s-ar fi mutat in ceruri, ca si cum ar fi depasi firea omeneascd, ca si cum ar fi scpat de toate patimile omeresti. Te intreb acum: Cand un impirat di unuia din supusii sii cinstea aceasta de a baga si de a scoate de la inchisoare pe cine vrea, cinstea dati lui il face cu vazi inaintea tuturor si demn de invidiat; dar cand Dumnezeu da preotului o putere cu atat mai mare cu cat este mai de pret cerul decat pimértul si sufletul decat trupul, cum poate si li se pari unora cA preotia este 0 slujba atét de neinsemnata, incat si poat si le treacd 1SFANTUL IOAN GURA DE AUR prin minte ci un om, cdruia j s-a incredintat preotia, ar dispretui darul ? Doamne fereste de 0 astfel de nebu- nie ! C4 e curati nebunie si dispretuiesti o slujba atat de mare, fair de care nu putem dobandi nici mantuirea, nici bundtitile figiduite, Carrow 6 Preotii sunt slujitorii celor mai mari daruri ale lui Dumnezeu Daca nu poti intra in imparatia cerurilor, de nu te nasti din nou din ap& si Duh (loan 3, 5), daca pierzi viata vesnic’, de nu mananci trupul Domnului si nu bei sangele Lui (Ioan 6, 54), iar daci toate acestea nu se slivarsesc altfel decat numai prin mainile acelea sfinte ale preotilor, atunci cum vei putea, far’ preoti, s& scapi de focul gheenei sau si dobandesti cununile cele pregitite ? Preotii sunt aceia c&rora li s-a incredinjat zimislirea noastra cea duhovniceascd; ei sunt aceia carora li s-a dat si ne nasca prin botez. Prin preoti ne imbricim in Hristos (Gal. 3, 27): prin preoti suntem ingropati im- preuna cu Fiul lui Dumnezeu (Rom. 6, 4; Col. 2, 12); prin preoti ajungem midularele fericitului cap al lui Hristos (Col. 3, 15). Prin urmare, e drept ca preoii si fie pentru noi nu numai mai infricogitori decat mari demnitari si decat imparatii, dar mai cinstiti si mai iu- biti chiar decat parinii. Parintii ne-au nascut din singe si din vointa trupului (Ioan 1, 13); preotii ins ne sunt pricinuitorii nasterii noastre din Dumnezeu, ai acelei B TRATATUL DESPRE PREOTIE, fericite nasteri din nou, ai libertitii celei adevarate $i ai infierii dup har. Preotii iudeilor aveau numai puterea sii vindece trupul de lepri (Lev. 14,2-32); dar, mai bine spus. nici nu aveau puterea si vindece, ci numai si vada daci cineva a fost sau nu vindecat de lepra (Lev. 14, 2-3). Si stii doar cAt de doriti era slujba preotilor Vechiului Testament ! Preotii Noului Testament ins au luat puterea s vindece, nu lepra trupului, ci necuritia sufletului; n-au luat numai puterea de a vedea daca ci- neva a fost sau nu vindecat, ci puterea deplina de a vin- deca. Deci cei care dispretuiesc pe preoti sunt cu mult mai nelegiviti dect Datan si cei dimpreuni cu el (Nur. 16, 1-35) si vrednici de mai mare pedeapsa. Aceia, desi pretindeau o slujba ce nu li se cuvenea, to- tusi aveau o foarte buna pirere despre preotie si au ar: tat asta prin rvna ce-o aveau ca si ajunga preoti. Aces- tia ins, care privesc cu dispret preotia acum, cfnd a fost cu mult mai impodobitd, cand a fost ridicati la o att de mare indltime, sdvarsesc un picat cu mult mai mare decat aceia, pentru ci pornesc de la un gand cu to- tul contrar gandului ce insufletea atunci pe Datan si pe cei impreuni cu el. Ci nici nu este egal dispretul de a dori o slujba care nu ti se cuvine, cu dispretul de a ne- socoti o slujba cu atat de mari bunatiti; deosebirea din- tre un dispret si altul este tot atat de mare pe cat de mare este si deosebirea dintre admicatie si dispret, Care este, deci, sufletul acela atat de ticdlos, incat dispretuiascd bundtitile atat de mari? Eu as spune ci nu-i nici unul, afari numai daca ar suferi de streche driceasca, Dar sa mi intorc iarasi la ideea pe care am parasit-o. Dumnezeu a dat preotilor o putere mai mare decat 79SFANTUL IOAN GURA DE AUR parintilor nostri trupesti, nu numai cand ne pedepsesc, ci si cand ne fac bine. Deosebirea intre unii si altii este tot atét de mare pe cAt de mare este deosebirea intre viata de acum si viata viitoare. Parintii nostri ne nase pentru viata de acum; preotii, pentru viata viitoare; unii nu ne pot apira nici de moartea aceasta trupeasca si nici nu pot indeparta bolile ce vin peste noi; ceilalti, de multe ori, au mantuit chiar suflete bolnave si pe cale de a pieri, pentru ci le-au facut unora mai usoari pedeap- sa, iar pe altele chiar de la inceput nu le-au lsat si cada in pacate, nu numai cu ajutorul invaitaturilor si al sfatu- tilor, ci si cu ajutorul rugiciunilor. Preotii au puterea si ne ierte picatele nu numai cand ne nase din now prin Sfantul Botez, ci si dupa ce ne-au botezat. ,,Este cineva bolnav dintre voi, spune Scriptura, sd cheme preotii Bi- Sericii si sd se roage pentru el, ungdndu-I cu untdelemn intru mumele Domnului; si rugdciunea credingei va ‘méntui pe cel bolnav si-l va ridica pe el Domnul si de va fi facut pdcate i se vor ierta lui (lacov 5, 14-15). in afar de asta, pirinfii nu pot fi de vreun folos copiilor nici daca gresesc fai de vreunul din marimile si puter- nici pamantului; preotii ins’ au potolit de multe ori chiar mania lui Dumnezeu, nu a unor dregatori sau im- parati. Va mai indrazni acum cineva sé-mi aducd vina c& am fugit de preotie pentru c sunt mandru, pentru ci © socotesc 0 nimica ? Socot c& cele spuse au sidit in sufletele ascultitori- Jor mei o teamé att de mare de preotie, incat acestia vor invinui de mandrie si de indrizneal nu pe cei ce fug de preotie, ci pe cei care, din proprie initiativa, se apropie ce ea si se strliduiesc, pe toate caile, si doban- deasca aceasti cinste. 80 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE Daca cei cirora li s-a incredintat conducerea statelor au dus la pieire si statele ce li s-au incredintat spre con- ducere si s-au pierdut si pe ei, dacd n-au fost oameni priceputi si cu mintea foarte ascupitd, catd pricepere si ct putere, si personala, si de sus, crezi oare ci trebuie aibi, ca si nu greseasca, cel care a fost invrednicit, impcdobeasca pe Mireasa lui Hristos ? Caprrowut.7 Si Pavel se temea cand se uita la maretia preotiei Nimeni n-a iubit pe Hristos mai mult ca Pavel; ni- meni n-a ardtat o ravnd mai mare ca el; nimeni n-a fost invrednicit de mai mult har, totusi, dupa atatea daruri, se temea inci si tremura de aceasti dregitorie si pentru credinciosii lui. Ma tem, spunea el, ca nu cumva, pre- cum sarpele a amégit pe Eva, asa sa strice gdndurile voasire si sii le abatd de la curditia cea intru Hristos* (2 Cor. 11, 3); si iarigi: Cu fried si cu cutremur mare am fost ia voi (1 Cor. 2, 3). Asa griia un om care a fost rapit pana la al treilea cer si a luat parte Ja tainele lui Dumnezeu (2 Cor. 12, 2-4), care, dupa ce a crezut in Hristos, a fost in tot atitea primejdii de moarte cate zile a trait (2 Cor. 4, 11; Rom. 8, 36). Asa griia un om, care n-a voit si se foloseasci nici de puterea dati lui de Hristos, ca si nu sminteascd pe vreunul din credinciosi (2 Tes. 3, 9). Asadar, daci Pavel, care a sivarsit fapte ce depiisesc poruncile lui Dumnezeu, care nu urmarea deloc folosul siu, ci folosul credinciosilor (1 Cor. 10, 24; 10, 81SFANTUL IOAN GURA DE AUR 33; Filip. 2, 4; Rom. 14, 19; 15, 2), daca, deci, Pavel se temea totdeauna cand se gindea la méretia apostoliei sale, ce vom pati noi, oare, care urmarim in toate faptele noastre numai folosul nostru, noi, care nu numai cA nu slvrsim fapte care si depseasc’ poruncile lui Hristos, ci chiar le cilcim in cea mai mare parte ? Pavel spune: Cine este slab si eu sa nu fiu slab ? Cine se sminteste si eu sd nu ard 2 (2 Cor. 11, 29). Aga trebuie si fie preo- tul | Dar, mai bine spus, nu numai asa ! Mici sunt acestea sio nimica fata de cele ce vreau si le spun, Ce anume ? ‘Doream, spune Pavel, sii fiu anatema de la Hristos pen- iru fratii mei, rudele mele cele dupa trup (Rom. 9, 3). Daca poate cineva si sloboada acest glas, dacit are cine- va un saflet atat de mare incat si se inalte pani la o astfel de dorinté, ei bine, un astfel de om meritd si fie invinuit daci fuge de preotie. Dar daci este lipsit de aceastii vir- tute a lui Pavel, att cat sunt eu, ei bine, un astfel de om merit’ s& fie urait, nu atunci cand fuge de preotie, ci cand primeste preotia. Caprrowut 8 Multe pacate savarseste un om care se face preot, daca nu-i foarte destoinic Si ne inchipuim c& e vorba de alegerea unui coman- dant de ostire si c& cei care au puterea si faci numirea ar chema un fierar sau un cizmar sau un alt meserias si i-ar incredinta lui conducerea ostirii. Ei bine, eu n-as lauda pe ticdlosul acela care ar primi o astfel de slujbi si care si-ar da toate silintele s& se arunce de bunavoie int-o 82 ‘TRATATUL DESPI E PREOTIE primejdie sigur’. Dacd pentru a fi preot este de ajuns te numesti pastor, si-ti indeplinesti 1a intampla- re slujba si nu-i nici o primejdie, atunci dau voie oricui sé-mi aduci vina cd am fugit de preotie pentru ci umblu dupa slavai desarta. Dar daca pentru « fi preot e nevoie de multi pricepere, iar inainte de pricepere e nevoie de mult har de la Dumnezeu, de purtiri bune, de viati curati, de virtute mai mare decat cea omeneasci, atunci nu ma lipsi de iertare pe mine, care n-am vrut si mi pierd in zadar si A rost. Dac m-ar duce cineva la 0 corabie mare, cu multi vaslasi si incdrcatd cu mérfuri de mare pret, si mi-ar porunci si ma asez la cérma vasului, ca si trec Ma- rea Egee sau Marea Tirenian’', |-as refuza de la primul cuvant. Jar daci cineva m-ar intreba pentru ce fac asta, i-as raspunde: Ca s nu scufund corabia", Nimeni nu mi va invinoviti ci am fost atat de previzitor acolo unde © vorba de pierderea de averi si unde moartea se mérgineste numai la moartea trupului. Pentru ce atunci, dar, Vi maniati si ma urati c& mu m-am aruncat, fiird si ma giindesc, intr-o primejdie atat de mare, acolo unde credinciosii de sub conducerea mea n-aveau si se inece jin marea aceasta, ci in adancul cel de foc, unde n-avea sti astepte moartea aceasta, care desparte sufletul de tup, ci moartea cealalti, care aruncii la chin vesnic si su- fletul impreuni cu trupul ? Va rog si ma cuceresc voud, s ou faceti asta! imi cunose sufletul ! $tiu ci e neputincios si mic. Cunose miretia slujirii preotesti ! Stiu ct e de greu si fii preot ! * Mairi recunoscute inc de pe timpul lui Homer ca mri agitate si pli- he de primejdii pentru corabieri. Marea Egee este cuprinsi intre Grecia si Asia Mica, tar Marea Tireniand scalda coasta de apus a Italiei pind in Sicilia 83SFANTUL IOAN GURA DE AUR Caprrowut 9 Preotul este cuprins de slava desarta si de pacatele nascute din ea Mai multe sunt valurile care tulburi sufletul preotu- lui, decét vanturile care frimantk marea! Mai intdi, dintre toate primejdiile, cea mai primejdioasa este stan- ca slavei desarte; este mai primejdioasi decat stinca despre care poetii povestesc miturile cu sirenele?. Multi din cei ce au trecut pe angi aceasta stdnca au sedipat nevatimati; pentru mine insk stanca aceasta a slavei de- sarte este att de cumplita, c4 nici acum, cand nici o ne- voie nu mi impinge spre pripastia slavei desarte, nici acum nu pot scipa de acest riu. Dac& mi s-ar fi incre dintat pistorirea credinciosilor, as fi fost dat, aproape cu mainile legate la spate, fiarelor care locuiesc aceast stanc, pentru ca si ma sfasie in fiecare zi. Care sunt aceste fiare? Mania, tristefea, invidia, cearta, hula, para, minciuna, fatémicia, uneltirea, pornirea impotriva celor care nu ne-au facut nici un riu, bucuria si mul{u- mirea sufleteasci pricinuite de cusururile si greselile celorlalti slujitori, mahnirea pricinuita de succesele si bunastarea altora, dragostea de a fi liudat, dorinta dupa Homer povesteste in Odiseea (XII, $1-200) despre o stance, o insult din apropierea stramtorii Mesina (intre Italia si Sicilia), care era focuité de sirene, Acestea, prin cintecul lor fermector, ademeneau si pierdeau pe {oti cordbierii care se apropiau de insuld ca si le asculte cdntecul. Ulise, pentru a scipa gel si echipajul cordbiet sale de vraja cintecului sirenelor, la sfatul zetei Citce, a astupat cu ceard urechile cordbierlor sia pus si fie Tegat de méini si de picioare de catarg, ca s& poatd asculta céntecul sirene- lor, dar s8 nu poaté indrepta corabia spre insuld. Numai aga a scdpat de primejdie, 84 ‘TRATATUL DESPRE PRESTIE posturi de cinste ~ dintre toate patimile dorinta aceasta duce cel mai mult la pieirea sufletului omenesc -, pre- icile rostite pentru a fi pe placul credinciosilor, lin gu- selile slugarnice, dezmierdatrle josnice, dispretuirea si- racilor, lingusirea bogatilor, onorurile nemeritate, hata- turile vatamatoare, care adue primejdie si celor ce le fac si celor ce le primese, frica servild, vrednici numai de cei mai ticalosi robi, lipsa de indriznire, smerenia mare de ochii lumii, nu smerenia adevarata, indepirta- rea dojenirii si a mustrarii, dar, mai bine spus, dojenirea si mustrarea chiar peste misura a celor smeriti, dar fata de cei puternici nici indraznirea de a deschide buzele. Pe toate aceste fiare si mai multe decat acestea le hra- neste si le creste stanca aceea a slavei desarte. Toti céti au cizut in ghearele lor sunt coborati intr-0 robie atat de cumpliti, c% aceia fac adeseori, de dragul femeilor, multe fapte de care nu-i frumos nici sa vor- bese. Legea dumnezeiasci le indepirteaza pe femei de la slujba preotiei (1 Cor. 14, 34), dar ele cauta si intre cu sila. $i pentru c& singure nu pot face nimic, fac totul prin altii; si au ajuns si aibi putere atat de mare, incat numesc si dau afari din cler pe cine vor. Din pricina asta & ajuns totul cu susul in jos si poti vedea adeverita spusa proverbului, ci supusii conduc pe conducatori. $i de ar fi cel putin barbati cei care conduc pe conduci- tori ! Dar nu, fi conduc niste femei, cfrora nu li se in- giduie nici sd invefe pe alfii in Biseric& (1 Tim. 2, 12). Dar pentru ce spun sa invete? Fericitul Pavel nu le-a ingiduit nici si vorbeasca in bisericd ! (1 Cor. 14, 34). ‘Am auzit chiar pe cineva spundnd ci li s-a dat femeilor atta libertate, incdt tin de rau chiar pe intaistitatorii 85SFANTUL IOAN GURA DE AUR Bisericilor si-i mustri mai amarnic decat isi mustra sti- panii slugile. Sa nu se creada inst c& aduc aceste invinuiri tuturor clericilor! Ca sunt, sunt multi care au sc&pat de laturile acestea; si sunt mai numerosi acestia decat cei care le-au c&zut prada. Carrrouut 10 Nu preotia este de vina, ci trandavia noastra i aceste Dar nici si se creada ci pun pe seama preot piicate, Nu sunt atta de nebun ! Nu-i de vind cutitul de ucidere, nici vinul de betie, nici puterea trupului de in sult, nici curajul de cutezanta necugetata ! Nu ! Ci toti oamenii cu judecatd spun ci sunt de vind cei care nu intrebuinteazi cum trebuie darurile date lor de Dumne- zeu; pentru aceasta fi si osindesc. Pentru c& insisi preo- tia ne va invinui, pe bund dreptate, daci nu o intrebuin- tm cum trebuie, Nu-i de vind preotia daci noi suntem plini de pacatele de care am vorbit, ci noi suntem de vind, noi, care o murdarim, atat cat atémna de noi, cu atitea intindciuni, incredintand-o la intamplare unor oa- meni care, far si-si cunoasc& bine mai dinainte pro- priul lor suflet si fard sa se uite ce lucru mare e preotia, primesc in grabii hirotonia, dar cdnd vor sa implineasca indatoririle preotiei, intunecati de nepriceperea lor, in- carci cu nenumirate pacate si pe credinciosii incredin- tati lor spre pastorire. 86 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE Asta, da, asta era aproape s& se intample si cu mine, daci Dumnezeu nu m-ar fi smuls grabnic din aceste primejdii, crutandu-si si Biserica Lui si sufletul meu. Spune-mi, te rog, de unde socotesti c& se nasc in Bi- sericd tulburari atat de mari ? Dupi parerea mea, nu vin din alta parte decat de acolo ci alegerile si numirile in- taistitétorilor Bisericilor se fac fara chibzuiald si la in tamplare. Capul Bisericii trebuie si fie inainte de toate foarte puternic, ca si poati ocarmui si pune in bund randuiala duhurile cele rele, care se ridicd de jos, din restul trupului; dac& se intampla si-i fie capul slab, atunci, neputdnd respinge atacurile acestea aducdtoare de boaldi, ajunge mult mai slab decat este si duce la pie- ire, o data cu el, si restul trupului. Ca sa nu se intample si cu mine asta, Dumnezeu m- tinut in randul celor mai de jos membri ai Bisericii, printre care si dintru inceput am fost. in afar de cele spuse, sunt mulie, drag Vasile, sunt multe alte insusiri pe care trebuie si le aibi preotul, pe care nu le am. Si, inainte de toate, aceasta: si nu-i fi fost sufletul cuprins de dorinta de a dobandi aceasti inalti dregatorie. Dac a dorit cu infocare aceasta dre- gitorie, apoi, atunci cand a dobandit-o, isi aprinde mai tare flacara; si, robit cu totul de dorintd, indura fel de fel de necazuri, numai si numai ca si nu o piarda: lin- guseste, suferd umilinte si injosiri, cheltuieste bani, bani grei. Unii, luptdndu-se pentru aceasta inalti dregi- torie, au umplut Biserica de crime si au Lisat orasele pustii. Dar si le trec sub tacere pe acestea, ca si nu pari unora c& spun lucruri de necrezut. Ar trebui, socot, ca omull si aibi att de mare respect de preotie, incat si fugi chiar de la inceput de marile 87SFANTUL IOAN GURA DE AUR raspunderi ale preotiei; iar dacd a ajuns, de i se intam- pla sd stivarseascA vreun picat care-1 face vrednic de caterisire, si nu astepte si-l judece altii, ci s-o ia inain- tea judecirii lor si sd piriseascA singur aceasti inalta slujire. Asa, isi va atrage negresit asupra lui mila lui Dumnezeu; dar daca se i riménd, desi-i se ind: nevrednic, se lipseste de iertare si aprinde si mai mult urgia Jui Dumnezeu, ci adauga un al doilea picet, si mai grozev, Dar nimeni nu va indura asta. Cumplit lucru, cu ade- virat, cumplit lucru este si doresti cu putere aceasta cinste ! Nu griiese asa, ca si mi impotrivesc spuselor fericitului Pavel; ci chiar sunt de acord cu el. Ce spune Pavel ? ,,De doreste cineva episcopie, spune el, bun lu- cru doreste“(1 Tim. 3, 1). Nu spun c&-i cumplit lucru si doresti aceastii cinste; ci-i cumplit lucru si o doresti ca s& ajungi stipan si puternic. Aceasti dorinti, socot eu, trebuie izgoniti din suflet cu toaté sarguinta. De la in- ceput si n-o lasi sa ti se cuibareasca in suflet, ca si poti lucra in toata libertatea. Omul care n-a dorit si se impo- dobeasca cu aceasti cinste, nici nu se teme cii 0 va pier- de; iar o data ce nu se teme, poate siivarsi orice fapta, cu libertatea ce se cuvine unor crestini. Dimpotriva, daci se teme si tremurd c& are si fie coborat din drega- torie, atunci suferi o amara robie, plind de o multime de necazuri si este silit de multe ori si pacdtuiased si fata de oameni si fata de Dumnezeu, Sufletul preotului insa nu trebuie sa simta o astfel de teama. Preotul trebuie s& fie ca si ostasii viteji de pe cAmpul de bataie, care lupta cu curaj si cad cu barbatie. Tot asa si cei care vin la aceasta inalt& slujire: si pri- preotia si si o piriseascd dacd trebuie, asa cum 88 TRATATUL DESPRE PREOTIE se cuvine unor barbati crestini, incredintati fiind c& 0 astfel de plecare din cler nu Je aduce o cunun’ mai mic& decat preotia. Inu-adevar, cAnd esti silit si pleci din cler pentru c& n-ai vrut si faci o faptt netrebnica si nevrednicd de vrednicia acestei inalte dregitorii, aduci din partea lui Dumnezeu pedeapsi asupra celor care te-au dat afar pe nedrept, iar asupri-ti mare rsplata: »Fericiti veti fi, spune Hristos, cdnd vd vor ocdri pe voi si vd vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastrd, minjind pentru Mine. Bucuragi-vat si vad vese- liti, ca plata voastré’ multd este in ceruri* (Matei 5, 11-12). Aga trebuie si cugeti cand esti scos afara din dregitorie de confratii tai, fie din invidie, fie de hatarul unora, fie din urd, fie pentru altd pricin’ nedreapta; iar de se intampla si suferi asta de la dusmanii Bisericii, socot cd nu mai am nevoie de cuvint, ca sa-ti arat cat de mare este cdstigul pe care ti-l agonisesc aceia, prin riutatea lor. Trebuie, dar, si te uiti cu grija in toate par- tile, sa cercetezi cu de-aminuntul, ca nu cumva s& se aprinda pe ascuns in sufletul tu vreo scanteie a dorin- tei de stapanire si putere. Ar fi de dorit ca, chiar cei care de la inceput n-au fost stipaniti de aceasta patima, s& poati scdpa de ea, cAnd ajung preoi. Dar de cresti in sufletul tu, chiar inainte de a ajunge preot, aceasti fia- ri cumplita si nemiloasa, atunci nu-ti pot spune in ce valvataie te aruncd dorinta asta, dupa ce ai ajuns preot. Pe mine ~ si si nu socotesti ci din smerenie as vrea sa te mint cumva -, pe mine mii stipdneste mult aceasta dorin;a. $i pe Manga toate celelalte si aceasta, nu mai putin, m-a infricosat si m-a cut si fug de preotie. Dup& cum indragostitii sunt chinviti mai cumplit de dragoste cand stau alituri de iubitele lor, dar le piere 89SFANTUL IOAN GURA DE AUR dorul cel inversunat cAnd se due cat mai departe de ele, tot asa si cu cei care dorese cu infocare aceasta inalta slujba; cand ajung aproape de ea, patima ajunge de ne- suferit; dar de isi pierd orice nddejde, o dati cu nidej- dea li se stinge si dorinta. Aceasta, dar, este o pricin: de preotie. Si chiar de-ar fi fost numai aceasti pricina, ar fi fost indestulitoare, ea singuri, si ma opreasca de la preotie. ‘Acum iti voi mai spune si alti pricin’, nu mai mici de- ct aceasta. Care? Preotul trebuie si fie infranat, ve~ ghetor, si aibi ochii in patru, pentru cA el traieste nu numai pentru el, ci si pentru o atat de mare multime de oameni. CA eu sunt un tranday si un slabanog, care abia pot si mA ingrijesc de mantuirea mea, poti da mérturie tu insuti, tu, care mai mult decat toti te silesti s acoperi scaderile mele cu dragostea ce-mi por. Si nu-mi spui cA postesc, ca priveghez, cai ma cule pe pi- mantul gol, ca si-mi supun trupul la o aspra vietuire. Stii doar cat de departe sunt, in privinta asta, de cea ce ar trebui si fiu. Dar chiar daci as fi indeplinit toate acestea cu scumpatate, totusi nici asa, cu trandavia ‘mea, n-as fi putut fi de vreun folos credinciosilor incre- dintati mie spre pistorire. Aceste nevointe trupesti, aceasta aspra vietuire ar putea fi, intr-adevar, de mare folos unui om care sta inchis in cimaruta sa si care se ingrijeste numai de mantuirea lui; dar cdnd e vorba sa-t ‘imparti sufletul la atétia credinciosi, cfnd € vorbe si ai © grija deosebita pentru fiecare pastorit, cum pot ajuta oare aceste nevointe trupesti la desivarsirea sufleteascd a credinciosilor, dae’ in afar de ele nu mai ai si un su- flet tare si foarte puternic ? si mu mic’, a fugii mele 90, ‘TRATATUL DESPRE -REOTIE Sa nu te miri dacd eu caut cu atta stéruinta in alta parte decat in nevointele trupesti si in viata aspra a pre- otului, dovada barbatiei sufletului siu. Nu e lucru greu sd ménGnci prost, s bei putin si s& te culci pe un aster- nut tare. Vedem ci multi oameni, mai cu seama cei de la tard, trdiesc asa de cand s-au nascut, iar alti, tot mai multi, 0 duc tot asa de greu, pentru cf si alcituirea tru- pului Jor si obignuinta le usureaza esprimea unui astfel de trai chinuit; dar nu pot multi, ci unul sau doi, indura ocara, asuprirea, cuvintele grele, zeflemelele de la cei mai mici, unele facute firi génd riu, altele pe bun’ dreptate, mustririle nedrepte si nemeritate si din partea superiorilor si din partea inferiorilor, Poti vedea oameni care indura cu multd tarie postul, privegherile, culcatul pe un asternut prost, o viati oricét de aspri, dar isi pierd atata capul, c& ajuny mai sillbatici decat cele mai silbatice fiare, cdnd sunt ocdrati, Iuati in ras, mustrati pe drept sau pe nedrept. Pe acestia mai cu seam nu-i vom lisa s& intre in curtile preotiei. Obstea Biseri nu-i vitimatd cu nimic dacd intaistatitorul Bisericii nu se infzfneaz de la manciiri, dack nu umbla descult; dar pricinuieste mari nenorociri si lui si credinciosilor daca se mfinie. Nu sti deasupra capului lui amenintarea lui Dumnezeu daca nu posteste, daci nu se culcd pe pi- mantul gol; dar il ameninti iadul si focul iadului numai daca se manie pe cineva (Matei 5, 22). Dupi cum cel care iubeste slava desarti, atunci cdnd ajunge intr-o slujba inalta, slujba aceasta ii aprinde si mai mult focul, tot asa si cel care nu-si poate stpani mania, nici indeo- sebi, nici in legaturile sale cu cativ oameni, ci se ma- nie cu usurinté, ei bine, un astfel de om, cAnd i se incre- dinteaza purtarea de grijd si pistorirea unei intregi mul- o1SFANTUL IOAN GURA DE AUR timi, ca o fiard silbatica, haituta din toate partile de mii de oameni, nu mai poate trai in liniste nici el, si aduce si nenumirate rele peste cei incredintati pastoririi lui. Nimic nu tulburé atat de mult curatia mintii si lim- pezimea judecitii ca mania fri socoteala, care izbuc- neste cu multi furie. Mania, spune Scriptura, pierde si pe cei infeleppi* (Pilde 15, 1). Ochiul sufletului, intune- cat de manie, ca intr-o lupta in toiul noptii, nu mai poa- te deoseti pe prieteni de dusmani, nici pe cei cinstiti de cei necirstiti, ci se poarti de-a valma cu toti la fel; chiar daci ar avea de suferit de pe urma purtarii sale, indurd totul cu usuringé, numai si numai ca sa-si impli- neasci aceasti plicere a sufletului. Ca plicere este aprinderea maniei; o plicere care munceste sufletul mai cumplit decat placerea trupeasca, rivasind toatd sindta- tea sufeltuluj; duce cu ugurintd la ingdmfare, la dusma- nii nepotrivite, la ura farapricina, pe scurt, la pacate; il face pe om si picituiascd mereu si pe degeaba gi-l si- leste si spund si s& sAvarseasca si alte multe picate la fel cu acestea; c& sufletul térdt in valtoarea patimii nu mai are pe ce si-si reazeme puterea lui, ca si faca fata unei astfel de porniri. Vasile: Nu mai pot indura, mi-a spus Vasile, sd te batjocoresti atata. Cine nu stie cat de strdina este pa- tima aceasta de sufletul tu ! Toan: Pentru ce, o, fericite, vrei si ma aduci aproape de rug ? Pentru ce vrei si atati fiara potolita din mine ? Nu stii, oare, ci n-am reusit si-mi potolesc fiara aceasta datoriti tiriei mele sufletesti, ci datorité dragostei mele de liniste si singuritate ? Nu stii, oare, cdi e de dorit ca un om care se manie usor, s& stea retras de lume, si aibi numai un prieten sau doi, ca s poata scdipa de par- 92 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE jolul maniei si si nu cada in pripastia atator griji ale pistoririi credinciosilor ? Atunci, ajuns preot, se tardste nu numai pe el in pripastia pierzirii, ci tardste 0 dat cu el si pe multi altii, si-i face de nu se mai ingrijesc sa se poarte cu blandefe. Indeobste, multimea pistoritilor se uit Ia purtirile conduciitorilor lor ca la un model si caut si se asemene in purtari cu ei (Sirah 10, 2). Cum ar putea, oare, un preot face pe credinciosii sai si nu se ménie, cand el insusi se manie ? Care dintre credinciosi ar dori si fie masurat in purtiri, cfnd vede c& preotul siu se manie ? Nui cu putintd si rimand ascunse picatele preotilor. Dimpotriva, ies repede la iveald chiar cele mai mici pi- cate. Un atlet, atata vreme cat sti in casa si nu se lupti cu nimeni, poati si-si ascunda slabiciunile. Asa si cu oamenii care duc aceasti viatA singuratica si triiesc in afar de grijile lumii, au singuratatea ca o perdea ce le acopera pacatele; dar cénd sunt scosi in lume sunt siliti si-si dezbrace, ca pe o hain§, linistea si singuriitatea si sa arate tuturor sufletele goale, prin miscarile trupurilor lor. Dupa cum faptele lor cele bune au fost de folos multor credinciosi, pentru ci faptele i-au indemnat si pe ei la fapte bune, tot asa si pacatele lor i-au flicut mai trandavi pentru svarsirea virtutii $i mai molatici pentru ostenelile faptelor bune, De aceea trebuie ca frumusetea sufletului preotului sa strluceasc& in toate imprejuririle din viata lui, ca si poati, in acelasi timp, si bucura, dar si lumina sufletele celor ce-I privesc. Pacatele credinciosilor de rand, ca si cum ar fi savarsite in intuneric, pierd numai pe savarsi- torii lor, pe cdnd picatul unui om cu vaz si cunoscut de multi, cum este preotul, vatim’ indeobste pe toti; pe 93SFANTUL IOAN GURA DE AUR cei slabi ii face si mai slabi pentru ostenelile cele pen- tru virtute, iar pe cei ce vor si fie mai cu luare-aminte asupra lor, pe cei care savarsesc oarecari fapte de virtu- te, fi face de se mandresc. in afar’ de asta, picatele cre- dinciosilor de rand, chiar daci sunt sAvarsite in vizul lumii, nu zdruncina int-un chip deosebit sufletele oa- menilor, pe cdnd pacatele celor ce stau in fruntea aces- tei slujbe, mai intai sunt cunoscute de toti, apoi, chiar de-s foarte mici, ele par mari fat de picatele mici ale celorlalti. Toti masoara pacatul nu cu marimea picatu- lui sivarsit, ci cu dregatoria celui ce sivarseste picatul. De aceea preotul trebuie si se intireasci din toate pairtile, ca si cu niste arme de ofel, cu zel mare si nein- teruptd supraveghere a vietii sale. Trebuie si se uite mereu in jurul sau, ca nu cumva si-i giseasci cineva un loc descoperit si nepazit si si-i dea o lovituri de moar- te. Toi stau in jurul lui gata si-1 raneasca si s4-1 doboa- re; nu numai vrajmasii si inamicii lui, ci chiar multi din cei ce-i arata pe fata prietenie. Deci pentru preotie trebuie si se aleagi suflete asa de tari pe cat de tari a aritat odinioari harul lui Dumne- zeu, in cuptorul din Babilon, trupurile celor trei tineri (Dan. 3, 2-30). Hrana focului care arde sufletul preotu- lui, nu sunt smoala, céltii si vreascurile, ci alte materii, cu mult mai cumplite ca acestea; cA pe suflet nu-] arde focul acela material, ci-] impresoari flactira atotmistui- toare a invidiei, care se inalti imprejurul lui din toate pirtile. Invidia iscodeste viata preotului si se napusteste asupra lui mai cu putere de cum se nipustea focul din cuptorul Babilonului asupra trupurilor celor trei tineri. De gaseste in viata lui numai o urmi de stuf, adica cel mai mic picat, flacira invidiei se lipeste iute de el; 94 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE arde, intr-adevar, partea putredi, dar 0 dati cu asta ii parleste si-i innegreste cu fumul ei toati viata, de-ar fi ea mai strlucitoare ca razele soarelui. Atéta vreme cat viata preotului este in toate privintele fara cusur, cleve- tirile nu-l pot atinge; dar daca se intampla sa sivarseas- ci un mic picat, cum este si firesc, c& ¢ om gi el si cAli- toreste pe oceanul cel mult inselitor al acestei vieti, nu-i mai sunt de folos celelalte fapte bune ca sa-I poaté scipa de gurile acuzatorilor, ci acel mic picat le pune in umbra pe toate. Toti il judecd pe preot, nu ca pe un om imbricat cu trup si el, cu fire omeneasca si el, ci ca pe un inger, slobozit de orice slabiciune omeneasca. $i dup’ cum de un tiran toti se tem si-l lingusese, cata vre- me are puterea in mand, pentru ci nu-1 pot dobori, dar cand vd ci lucrurile se intorc impotriva, cei care erau prieteni cu putin mai inainte leapada respectul fatamic ce i-] aritau si ajung dintr-o data vrijmasi si inamici; si pentru c&-i cunosc bine toate sciderile si pacatele lui, se napustesc asuprit-i si-l alunga de la putere, tot asa se in- tamplé si cu preotii; cei care cu putin inainte, pe cand preotul era puternic, il cinsteau si-1 slujeau, indatd ce-i giisesc 0 mic slibiciune, se pregitesc cu inversunare si-l alunge din scaun, nu numai ca pe un tiran, ci cu mai multi asprime decat pe un tiren. $i dupa cum tira nul se teme de garda sa personala, tot asa si intdistitito- rul Bisericii tremurd de frica celor de langa el, iar de frica coliturghisitorilor lui mai mult decat de toti; c& nu rdvnesc altii inalta dregatorie a aceluia cat o ravnesc cei din jurul lui, coliturghisitorii lui; cf acestia, mai bine deciit tofi, fi cunose toate tainele lui. Fiind aproape de el, simt inaintea altora de se intampla ceva si de aceea pot fi crezuti cu usurintd chiar cdnd clevetesc; si f’icind 95SFANTUL IOAN GURA DE AUR mari micile lui greseli, 1 pierd pe cel clevetit. S-au schimbat cuvintele Apostolului ! in loc si spunem: ,,.Si daca patimeste un madular, pdtimesc toate mddularele impreund cu el; iar dacd este slavit un madular, se bu- curd toate madularele impreund cu et (1 Cor. 12, 26), ar trebui si spunem: ,,Dacd patimeste un madular, se bu- curd toate celelalte madulare; iar daci este shivit un ma- dular, suferd toate celelalte médulare. Daca n-ai mult credint, nu pot tine piept tuturor acestor clevetiri. intr-un rizboi atat de greu vrei si ma trimiti ? Soco- testi oare cA sufletul meu este atit de puternic, ca si faci fati unei lupte atat de complicate si de felurite ? De unde si de la cine ai aflat-o? Daci Dumnezeu ti-a spus-o, arati-mi descoperirea si ma voi pleca. Dar daca nu poti, ci hotirasti asta intemeiat pe o parere omeneas- cd, slobozeste-te de aceasta inseliciune. In cele ce ma privese, este drept si ma crezi mai mult pe mine decat pe altii, ci ,nimeni nu stie cele ale omului in afard de duhul omului, care este in el (1 Cor. 2, 11) Socot ci, daci nu te-am putut convinge mai inainte, te-am convins acum, cel putin prin aceste cuvinte, cd daci as fi primit aceasti inalta dregatorie m-as fi facut de ras si pe mine si pe cei care m-au ales si m-as fi re- intors la viata pe care o duc acum, cu multé paguba sufleteasci. Nu numai invidia, dar cu mult mai cumplit chiar de- ct invidia, dorinta de aceasta inalta dregatorie inar- meazai de obicei pe multi impotriva celui ce are aceast dregatorie. intocmai ca feciorii care, in dorinta de a ajunge cat mai repede stipani pe averea parinteasca, in- greuneazi batranetele pirintilor, tot asa si unii dintre acestia, cfind vad ci cineva ocupi dregatoria precteasca 96 ‘TRATATUL DESPRE PREOTI vreme indelungata, pentru ci nu-l pot omori, se silese si-l scoatii din dregatorie. Ca toti dorese s& fie in locul lui si fiecare din ei n&dajduieste cA spre el are si se indrepte dregitoria. CapiTowuL 11 Trebuie indepartata din sufletul preotului dorinta iubirii de putere Vrei s&-ti ardt o alt fata a acestei lupte pline de mii si mii de primejdii? Du-te si priveste adunatile generale, acelea mai ales in care au loc alegerile conducitorilor bisericesti ! Vei vedea ci preotul este acoperit cu tot atitea invinuiri pe ct este de mare numarul credinciosilor. Toti cati au drepzul Ia vot se impart in mai multe partide. Poti vedea ci nici adunarea preoteasc nu-i unit; preotii nu-s uniti nici ei asupra episcopului pe care-I au de ales. Fiecare are parerea lui: unul voteaz pentru cineva, altul pentru altcineva. Pricina acestei invilmiseli vine de acolo ci nu urmaresc toti acelasi lucru, singurul care ar trebui urmérit, anume virtutea sufletului. Dar mai sunt si alte pricini care determina alegerea unuia sau a altuia pentru aceasti cinste. De pilda, un alegitor spune: Sa fie ales cutare, pentru c& este de neam sirdlucit; alt alegitor spune: Sa fie ales cutare, pentru cd este foarte bogat si fu are nevoie si triiascd din venitucile Bisericii; alt ale- gitor propune pe altul, pentru ci a trecut la noi de la eretici; alt alegitor propune pe altul, pentru ci este pri- eten cu el; alt alegitor pe altul, pentru ci e rudi cu el; 97SPANTUL IOAN GURA DE AUR iar alt alegitor pe altul, care il linguseste; dar nici un alegator nu propune pe cel mai vrednic, nici nu-i pune la incercare sufletul. Departe de mine insi de a socoti aceste pricini ca vrednice de luat in seama Ja alegerea preotilor, incat indrizni s& propun indat’ pentru aceasta dregitorie nici chiar pe unul cu mult evlavie, insusire de neapaira- 1 trebuint pentru preotie, dacd in afard de evlavie nu are si multi pricepere. Cunosc multi oameni care au stat toatd viata inchisi in chilia lor, oameni istoviti de post, care, atéta vreme cét Ji s-a ingiduit sa fie singuri si si se ingrijeascd numai de mantuirea lor, binepliceau lui Dumnezeu si sporeau, nu putin, in fiecare zi, filoso- fia lor. Dar cand au venit intre oameni si au fost siliti sa indrepte nestiinele credinciosilor, unii chiar de 1a ince- put gi-au parasit posturile, pentru ci nu erau destul de pregatiti pentru o slujire atat de mare; alti, siliti si ri- mana mai departe in posturile lor, n-au mai dus viata imbunatétitii de mai inainte si s-au pigubit si pe ei foar- te mult si nici altora nu le-au fost de vreun folos Mai mult. Nu voi ridica la dregatoria cea mai inalt nici pe unul care toatd viata si-a cheltuit-o in cea mai de jos treapti a slujirii bisericesti si a ajuns la adnci bi- trdnefe, numai pentru ci-i respect varsta inaintati. Pen- tru ce s% fac asta, dacd el, cu toatd varsta Iui inaintati, este tot nepotrivit pentru dregitoria aceea inalta ? Nu spun acum aceste cuvinte cu gandul de a ociri batranetile, nici cu gandul de a legiui si fie indepartati negresit de la astfel de dregitorii cei ce provin din ran- durile monahilor — c& s-a intamplat c multi monahi au mpodobit cu strilucire aceasti dregittorie -, ci pentru c& ma strduiese sii arit ci dacd nici evlavia singura, 98 TRATATUL DESPRE PREOTIE nici batranetile adanci nu sunt indestultoare spre a aré- ta pe cineva vrednic de preotie, apoi cu atat mai mult nu indreptatesc pentru preotie pricinile amintite mai sus: familia stralucita, bogatia, prietenia sau rudenia. Altii adaug’ si alte pricini, si mai nesabuite decat acestea: unii sunt primiti in cler ca s& nu treack cumva in randurile vr3jmasilor Bisericii; aljii, din pricina riu- itii lor, ca nu cumva sa nu facd mari rele Bisericii, de sunt trecufi cu vederea. Se poate inchipui, oare, o mai mare nelegiuire ? CAnd s-a pomenit ca oameni rai si plini de nenumérate piicate s fie cinstiti tocmai pentru fapte pentru care ar trebui pedepsiti si si fie ridicati la vrednicia preoteasc’ tocmai pentru fapte pentru care ar trebui si nu li se in- giduie nici pragul bisericii si-l teaci ? Spune-mi, mai este nevoie si cdutim pricina méniei lui Dumnezeu, cand dim unor oameni rai si nevrednici sii pangiireasc niste lucruri atat de sfinte si prea infrico- sitoare ? Cand pistorirea credinciosilor este incredintati unor oameni cu totul nepotriviti sau unor oameni pentru care preotia este cu mult mai presus decdt puterile lor, atunci Biserica nu se deosebeste cu nimic de frimantarea si invalmaseala apelor din stramtoarea Eurip’. > Seramtoare intre insula Eubeca si Grecia. vestitt din vechime din pricina fenomenului specific al fluxului apelor sale, in timpul clruia schimbarea curentului apei de la nord la sud gi ce la sud la nord se face la intervale de timp egale, dar viteza lui e variat, ajungind ta luni noua gi lund plind lao vitezai de 6 mile pe or8. Linistea care urmeaza dupi fiecare schimbare a curentului de apa tine clteva minue gi este Folositi de cord bieri pentru trecerea prin strmtoare, pentru ed trecerea in timpul curentu- lui este primejdioasé chiar pentru cele mai mari vapoare. Sunt dous pe- rioade ale schimbirii curentului apetor: 0 perioald regulata, in care curen- tul se sehimbit de putru ori in timp de 24 de ore, gio perioad neregulat, 99SFANTUL IOAN GURA DE AUR Mai irainte radeam de inaltii functionari laici, pen- tru c& la numirea in posturile inalte nu aveau in vedere virtutea sufletului, ci averea, multimea anilor si inter- ventiile altor oameni. Dar cAnd am auzit cA nesocotinta asta a pitruns si in treburile noastre bisericesti, n-am mai socotit atat de ciudat lucrul acesta. intr-adev pentru ce si ne mai mirim ci fac astfel de picate oame- ni din lume, care umbli dupa slava lumii, care fac totul de dragu! banilor, cand cei care se fatérese ci nu-i mai robese nici banii, nici slava desarti, fac acelasi lucru si nu sunt intru nimic mai buni decat acestia; cand cei care trebuie sa lupte pentru cer se tocmesc la numirile {in postutile clericale, ca si cum s-ar tocmai la vanzarea mosiilor sau a altor lucruri; cand iau oameni din multi- me si-i pun in fruntea unor treburi atat de mari, pentru care Fiul Unul-Nascut al lui Dumnezeu n-a sovait si Se goleascii chiar de slava Lui, si Se facd om, si ia chip de rob (Filip. 2, 7), s& fie scuipat si palmuit (Matei 26, 67; Marcu 14, 65; Luca 22, 63; loan 19, 3) si si moar cu trupul de moarte de ocari? trei sau patra zile fn timpul primului pitrar al lunii si tot atitea zile in timpul ultimolui pitrar, end curentul se poate schimba o data, de doud ori, de trei ori, de patra cri, pind la de doudsprezece ori si chiar de pai- sprezece oti in 24 de ore Din vechime s-a cdutat, fard sorti de izbanda, explicatia acestui fenomes, Dupi o veche legenda, se spune ci Aristotel (384-322 Hr.) s-ar fi fnecat in aceasté strimtoare, de necaz.c& na putut dezlega problema curentilor din strdmtoarea Eurip. Abia la sfaryital seco- lului XIX sa descoperit c& schimbarea curentilor din strimtoaren Eurip se sprijind mai cu seama pe pricini hidrostatice. Cu toate acestea, mai sunt ‘ned si alte probleme ale ecestor curenti care n-au putut fi explicate suici tent nici pan azi. Cf. Burchner, Euripos, in: Pauly-Wissowa, Real-Ency Cloptidie der classischen Altertumswissenschaft, V1, 1907, 1281-3; 1. S. Surzes, Evptnos, in: Meydv éXanvrh eyxuxhonadeia, Aten, 1929, XI, 770-771 100 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE, Si nu se marginesc numai la atata, ci mai fac si alte picate, mai nes&buite. Nu numai ci numesc in posturi din cler oameni nevrednici, dar mai indeparteaza si pe cei vrednici. Si astfel, ca si cum ar trebui si zdruncine trainicia Bisericii pe doud cli sau ca si cum n-ar fi de ajuns cea dintai pricind pentru a aprinde mania lui Dumnezeu, mai adaugi si pe a doua, tot atat de groaz- nica. Ci, dupa pirerea mea, este tot att de groaznic si indepirtezi pe cei buni, ca si sd numesti pe cei netreb- nici. Si se face asta, pentru ca turma lui Hristos si nu-si poati gisi din nici o parte nici méngaiere, nici odihna. Nu sunt, oare, vrednice aceste fapte de mii si mii de triznete ? Nu sunt, oare, vrednice aceste fapte de un iad mai cumplit decdt acesta care ne ameninta? Totusi, »Cel ce nu vrea moartea pacatosului, ci sd se intoarcd si sd fie viu' (Jez. 18, 23; 33, 11), indura si rabda paca- te atat de mari. Cum s nu te minunezi de iubirea Lui de oameni ? Cum s& nu te uimeasci milostivirea Lui? Oamenii lui Hristos distrug pe cele ale lui Hristos mai cumplit decat vrijmasii si inamicii lui Hristos, iar Hris- tos, tot bun, le face inca bine si-i cheama la pocaint Slav Tie, Doamne, slava Tie! Cat de mare e adancul iubirii Tale de oameni ! Cat de mare e bogatia rabdarii Tale ! Oameni care au ajuns, datorité numelui Tau, oa- meni cu cinste si cu vazi din niste oameni de jos si de nimic, se folosesc de cinstea ce le-ai dat-o impotriva Ta, Cel ce i-ai cinstit, si indraznesc s& facd fapte de ne- indraznit: necinstesc cele sfinte, indeparteazi si izgo- nese oameni vrednici si destoinici, pentru ca cei r&i sa aiba toata linistea si deplina libertate ca s4 rastoarne tot ce voiesc. 101SFANTUL IOAN GURA DE AUR Jar daci vrei sa afli pricinile acestei grozivii, vei ve- dea c& sunt aceleasi ca si pricinile amintite mai inainte, c& au o singura ridacind, sau, ca s& zic asa, 0 singw mami: invidia, Pricinile pentru care sunt indepirtati cei vrednici ée la preotic nu sunt de un singur fel, ci de mai multe feluri. Lata aceste pricini: cutare, pentru c& nu stie s& linguseasci; cutare, pentru ci a jignit pe cutare; cu- tare, pentru ca si nu se supere cutare, cand vede c& a fost inliturat omul lui si a fost numit altul; cutare, pen- tru ci e bun si bland; cutare, pentru c& ¢ aspru cu cei ce piciituiese; cutare, pentru alt pricina asemanatoare. Nu Ie lipsese pricinile; au cAte voiesc, Cand n-au nici o alti pricina, folosesc si multimea bogitiilor ca pricind pen- tru a indepirta pe cineva de la aceasta inalta dregatorie. Nu trebuie, spun ei, numit cineva dintr-o data in aceastt cinste, ci treptat si incetul cu incetul. Pot gisi si alte motive, cite vor. Fata de toate acestea, eu as vrea si intreb: Ce trebuie si facd episcopul care are de luptat cu atatea vanturi ? Cum va {ine piept atitor valuri ? Cum va respinge toate aceste lovituri ? Daci randuieste lucrurile dupa dreapta judecati, fi face vrijmasi si inamici si ai lui si ai celor numiti de el, pe toti cei care au propus pe altii. $i incep acestia si-i faci episcopului fel de fel de sicane; starnesc in fiecare zi tulburiri, batjocoresc in fel si chip pe cei numiti de el si nu se lasi pnd ce sau fi scot din cler sau fi baga si pe ai lor. Episcopul acesta se aseamand atunci cu un cdpi- tan de corabie, care are in corabie pirati, care mereu si in fiece clipd il ataca si pe el, si pe corabieri, si pe cali- torii de pe vas. 102 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE Dacé insa episcopul primeste in cler pe cei care nu meriti, ca si facd pe placul protectorilor in dauna man- tuirii sale, atunci in locul lor si-L face dusman pe Dum- nezeu. Poate fi, oare, 0 groziivie mai mare ca aceasta ? Dar nici asa episcopul nu va putea multumi pe toti pro- tectorii; si situatia lui va fi si mai grea decat inainte, c& toti cei nemultumiti se vor uni unul cu altul impotriva episcopului si prin asta vor ajunge mai puternici. Pre- cum atunci cand pe mare vanturile silbatice, izbindu-se unele de altele din directii potrivnice, infurie si umfla dintr-odata marea, linistita pana atunci, si pierd pe cdl- tori, tot asa se tulburi si linistea Bisericii si pier 0 mul- ime de credinciosi, cand intrd in cler oameni stricati Gandeste-te acum ce fel de om trebuie si fie acela care are si se impotriveasci unei atit de mari furtuni si care are de inlaturat, asa cum trebuie, at&tea piedici din calea binelui obstesc al Bisericii ! Ca si poati lupta cu usurin(d impotriva tuturor acestora, trebuie si fie cucer- nic, dar lipsit de mandrie; temut, dar iubit; autoritar, dar popular; drept, dar larg la suflet; smerit, dar nu slugar- nic; aspru, dar infelegitor. Trebuie si inalte, cu multi autoritate, la treapta preotiei numai ge cel vrednic, chiar daci i-ar sta toti impotriva; si iarasi, cu aceeasi autori- tate, si nu primeascd in cler pe un nevrednic, chiar daca ar fi toti uniti pentru numirea unuia ca acesta, ci si urmirease4 numai un singur scop: zidirea Bisericii si si nu facd nimic cu ura si partinire. MA crezi, oare, acum ci pe bun’ dreptate am fugit de preotie ? Si nu ti-am spus inca toate greutitile ei ! Mai am si altele a spune ! Si nu te oboseasca ins ascultarea ce-o dai unui prieten adevarat, care vrea si te convinga sunt nedrepte invinuirile ce i le-ai adus. Spusele 103SFANTUL IOAN GURA DE AUR mele nu ti-s de folos numai pentru apirarea mea, ci poate iti aduc si tie nu putin cAstig pentru administrarea bisericii tale. Este de neaparata trebuinta ca omul care are de gand sé meargii pe aceastii cale a vietii, si cerceteze mai intai bine totul si apoi sé ia aceasta inalt& slujire. Pentra ce ? Pentru ci cel care stie bine totul de mai inainte, de nu are alt cistig, il are pe acela ci nu se tulburd cand astfel de necazuri vin peste el. Carrtouut 12 Despre vaduve Vrei, dar, si-ti vorbesc mai intai de sprijinul ce tre- buie dat vaduvelor sau de purtarea de grijd a fecioarelor care si-au inchinat viata lui Dumnezeu, sau de greutati- le pe care le intampina episcopul ca judecator ? Fiecare din aceste indatoriri cere o grijé deosebiti, iar frica este mai mare ca grija. Sa vorbesc mai inti de grija care pare mai mica decat celelalte, anume de grija ce trebuie s-o aiba de vaduve*, Se pere ci ingrijirea vaduvelor nu di multd bitaie de cap celor ce se ocupi de ele; ci n-au de facut altceva decat s cheltuiasc% banii dati pentru intretinea lor. Dar nu-i aga, $i aici e nevoie de multi cercetare, si vezi cine merit s cine nu merit si fie inscrisa in ceata vaduvelor, c& au urmat mii si mii de necazuri cand vaduvele au fost “Tn Antohia, pe vrerica Sfintului loan Gurd de Aur, dup’ propia misturi, aumirul viduv lor inretinute de Biseric se ridien ta tet mit {Onilia 6 a Matei, MG. 58, 630) 104 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE insctise fari luare-aminte si la intamplare. Multe viduve au stricat case, au desfaicut cisnicii, iar adeseori au fost prinse ci furd, ci se imbata si ci fac si alte fapte la fel de urate. Iar intretinerea unor astfel de viduve cu bani Bi- sericii este pe de o parte pedepsiti de Dumnezeu si osan- dita de oameni, iar pe de alti parte, face pe oamenii de bine si milostivi sa nu mai ajute Biserica, Ca cine s-ar in- voi vreodati ca bani dati de el lui Hristos sa fie cheltuiti cu cei ce hulesc numele lui Hiristos ? De aceea trebuie fi- cut multd si amanuntita cercetare, ca nu numai vaduvele acestea care hulesc numele lui Hristos, dar nici cele care pot s& se intretina singure si nu imputineze hrana vidu- velor celor neputincioase. Dupa aceasti cercetare, urmeazi o alt grija, nu mici, anume si faci s4 curg’, ca dintr-un izvor, hrand din belsug vaduvelor gi s4 nu le lipseascd niciodat’. CA omul cate siriceste Prk voia lui nu se satura niciodata; cArteste necontenit si-i vesnic nemultumit. E nevoie de multi pricepere, de multi stiruinta, ca s le astupi gu- rile gi si inkaturi orice pricina de cértire. Multi, cand vid pe cineva ca nu-i iubitor de arginti, hotirisc indat cd un astfel de om este nimerit pentru aceasti slujire. Eu socot ci nu-i de ajuns numai aceasté mietie sufleteasca; dar e nevoie si o aibii si pe aceasta inainte de celelalte*insusiri, ci fri ea episcopul va fi mai degrabi pustiitor al Bisericii decat sprijinitor si lup in loc de pastor. Pe lang aceasta insusire sufleteasci trebuie cdutat daca are si alta, ribéarea, care face bune raporturile dintre oameni, care duce si ancoreazii sufle- tul ca intr-un port linistit. Vaduvele, din pricina sariciei, din pricina varstei si din pricina firii lor femeiesti, se poarta cu obriznicie 105SFANTUL IOAN GURA DE AUR nemésuret{. Sau, ca si vorbesc mai limpede, strigd cand nu trebuie, invinuiesc far motiv, se plang de lu- cruri pentru care ar trebui si multumeasci, critic’ ce ar trebui si laude. {ntaistatatorul Bisericii trebuie sa rabde totul cu curaj; si nu se manie cénd il suptird fara rost, nici cAnd il tin de riu pe degeaba. Ca ¢ drept siti fie mila de viduve pentru nenorocirea ce le-a lovit, nu si Je insulti; si ¢ cea mai mare cruzime sa calci in picioare nenorocirea lor si s& adaugi la durerea s&raciei si dure- rea ocirii, De aceea un barbat prea intelept, care a vizut cat de iubitori de céstig si cat de mandri sunt oamenii, dar a cunoscut bine si cat de grozava e siiricia, incat e in stare si doboare la pimant pe cel mai viteaz om sie in stare si-] fac& s nu se mai rusineze adeseori de ni- mic, a spus: ,,Pleacdi la sdrac urechea ta, fara sd te in- tristezi si rdspunde-i cu blandete cele de pace" (Sirah 4, 8). Se adreseaz bogatului si-1 indeamna si fie bland si usor de gisit de siraci; fi spune si nu se manie pe cei care ii cer de pomani si si nu se supere de desele lor cereri, ca nu cumva si ajunga dusmanul lor tocmai el, care-i dator si-i ajute, Nu se adreseazii siracului — c& ce ar putea spune celui doborat la pamant de saricie -, ci celui care poate usura nevoia séracului; pe acesta il in- deamni ca, inainte de a milui pe sirac, si-1 incurajeze, uitdndu-se la el cu fata vesela si vorbindu-i cu blandete. Deci, dac& episcopul nu ia hrana de la gura vduve- lor, dar le acopera cu mii si mii de ocari, le insulti si se manic pe ele, nu numai ci nu le usureazi deloc tristetea sirdciei lor, ci le-o mai si mareste cu ociirile lui. Vaidu- vele sunt intr-adevir silite sA se poarte cu obraznicie, pentru ci le sileste stomacul, dar le pare riu de silinicia ce 0 fac, Cand vaduvele sunt silite si ceard, de teama 106 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE nu moar de foame, iar din pricina cerutului sunt silite si fie obraznice si sunt ocirate pentru obraznicia lor, atunci le cuprinde o tristete mare si puternic’; si triste- {ea aceasta Je intuneca sufletele. Trebuie, deci, ca cel ce poarti grija de ele si fie atat de indelung-rabdator, incat nu numai si nu le mareascd tristetea prin cuvinte de ocaré, ci, dimpotriva, chiar cea mai mare parte din tris- tetea lor si le-o aline cu cuvinte de mangaiere. Dupi cum cel care a fost ocarat cand a fost miluit, nu simte folosul banilor primiti, din pricina ranii acute de ocara, tot asa si cel care aude un cuvant bun si primeste milos tenia insotit de cuvinte de mangaiere, se bucurd si se veseleste mai mult, iar milostenia ajunge de doud ori mai mare, din pricina chipului in care i-a fost data. Cu- vintele acestea nu-s ale mele; rostesc spusele acelui b&rbat prea intelept, care ne-a sfétuit si mai inaime. »Fiule, spune el, cand faci bine, nu da nastere la plan- sete; iar cdénd dai, nu adduga cuvinte care supra! Oare roua nu potoleste chiar arsita ? Asa ca e mai bun cuvantul decdt datul. lata cd un cuvant bun este mai bun decat milostenia; dar un barbat plin de har le are pe amandoud* (Sirah 18, 15-17), Cel care poarti griji de viduve trebuie sa fie nu nu- mai bland si rabdator, dar, nu mai putin, si bun gospo- dar; daci-i lipseste aceasta insusire, atunci bani hoti- ati sdracilor se risipesc iardsi fard rost. Nu de mult i s-a incredintat cuiva aceasta inalti dregitorie; a strans aur mult, n-a mancat banii, dar nici nu i-a cheltuit pe toti cu cei nevoiasi, ci numai cAtiva; cea mai mare parte de aur a pistrat-o, ingropdnd-o in pimant, pani cind, venind vremuri grele, a dat aurul in mainile dusmanilor. Epis- copul, deci, trebuie si fie foarte chibzuit, ca si lucreze 107SFANTUL JOAN GURA DE AUR in asa fel, incat nici si inmulteasca averea Bisericii, dar nici s-o micsoreze, ei si impart indata la cei nevoiasi tot ce strange, iar averile Bisericii si le adune in inimile credinciosilor sai, in voia lor cea bund. Cati bani crezi, oare, ci trebuie pentru giizduirea strainilor, pentru ingrijirea bolnavilor? Cati lua- re-aminte si cAti pricepere crezi, oare, ci trebuie si aibi episcopii ? Pentru gazduirea strainilor si pentru ingriji- rea bolnavilor este nevoie de atatia bani cAt si pentru intrejinerea viduvelor ~ adeseori e nevoie chiar de mai multi -, iar episcopul trebuie si agoniseasca acesti bani cu evlavie $i intelepciune, si indemne pe crestinii bo- gati sd dea din averile lor cu inima larga si fara supara- re, ca nu cumva, ciuténd si aline durerile celor bolnavi, A rlineasc sufletele donatorilor. fn punarea de griji a bolnavilor, episcopul trebuic sé arate mult mai mult dragoste, mult mai mult zel. Cu anevoie le poti intra in voie bolnavilor si cu greutate fi poti face si-ti urmeze sfaturile. Iar daca episcopul nu se poarti cu mult luare-aminte si cu multi grijé, e de ajuns chiar cea mai mica neatentie, ca si pricinuiascd mari rele bolnavului. Carrow 13 Despre fecioare fn ce priveste purtarea de griji de fecioare’, eama este cu atat mai mare cu cat si bunul acesta este mai de SE voiba de feciourele care si-au afierosit viaja Mirelui Hristos, a ¢d- lugatrielor. fn tot acest ca ital, cuvantl ,fecioara” are acest sen. 108 TRATATUL DESPRE PREGTIE pret, iar ceata fecioarelor este mai impirdteasca decat celelalte. Au si inceput si navileasc’ in ceata acestor sfinte, mii si mii de femei pline de nenumérate picate. De aceea aici e si mai mare jalea. Dupa cum nu e acelasi lucru cAnd picituieste o fata liberd si cand pacatuieste slujnica ei, tot asa nu-i acelasi lucru cand picituieste o fecioara si cand picituieste 0 viduva. A ajuns un lucru obisnuit ca vaduvele sa flec- reascii, si se ocdrasci unele pe altele, si se linguseasc, si fie obraznice, sa se arate pretutindenea si si se plim- be prin piata. Fecioara insa se pregiteste pentru lucruri mai mari; ravneste si waiasc& cea mai inaltd filosofie, figduieste si arate pe pAmant vieluirea ingerilor, igi pune in gand ca in acest trup si savirseascai faptele pu- terilor celor fara de trupuri. Fecioarele nu trebuie si ci- latoreascd mult si de prisos; nu le este ingdduit si ros- teasc vorbe desarte si fri rost; nu li se cade si cu- noasc4 ocara si linguseala nici micar din nume. Din pricina asta au nevoie de o foarte mare paza si de mai mult ajutor, Dusmanul sfinteniei, diavolul, totdeauna si mai cu seami pe ele le atacii si sti lingi ele, gata si le inghita (1 Petru 5, 8), daca ar aluneca cumya si ar ci- dea. in afar de diavol, oameni, oameni multi, uneltesc impotriva lor; iar impreund cu toti acestia le atacd furia firii. Si, ca sd spun pe scurt, fecioarele au de dus 0 in- doitd lupta: sunt atacate si din afar’, si sunt necdjite si dinduntru. De aceea mare este teama celui ce poarti grija de ele; dar mai mare e primejdia si durerea, daci — Doamme fereste! — se intampli vreun lucru nedorit. Daci pentru un tat fata lui inseamni ,priveghere, iar 109SFANTUL IOAN GURA DE AUR grija de ea Ti alungd somnul (Sirah 42, 11) — si doar un tat are numai atdta teami, sii nu rimand fata lui ne- miritati, si nu poati face copii, si nu fie urdti de bar- batul ei -, ce va pitimi episcopul, care nu are nici una din aceste griji, ci altele, cu mult mai mari decat aces- tea ? Aici nu-i necinstit un barbat, ci insusi Hristos. Ne- putinta de a face copii se margineste la atita c& aduce ocara asupra ei; raul acesta ins duce la pierderea su- fletului. Tor pomul care nu face roada bund, spune Hristos, se taie si se aruncd in foc (Matei 7, 19). Daci este urati de Mirele, ceresc, nu riméne cu atta ci ia carte de despartire (Matei 5, 31; 19, 7) si pleaca, ci pri- meste, ca pedeapsi a urii, munca vesnicd, Un tat are multe ajutoare, care fi usureaz mult pi- zirea fiicei lui: mama, doica, multimea slujnicelor guranta casei; toate fi dau ajutor tatalui sa-si pazeasc: fata. Nui ingiduie apoi si iasi des in oras; iar cand iese, n-o sileste nimeni s& se arate vreunuia din cei cu care se intalneste, ci intunericul serii o acopera tot asa de bine ca si zidurile casei pe aceea care nu vrea si fie vazuti. in afari de aceasta, nu are nici o pricina care s-o sileasc sA se arate in fata birbatilor; nici grija de cele necesare traiului, nici greutitile facute de oameni nici alti pricind aseminitoare n-o sileste s& aiba astfel de intalniri, c& tata ei se ingrijeste de toate; ea are nu- mai o singura grija: s& nu fac nimic nevrednic, nici si spun vreun cuvant nepotrivit cu cumintenia ei. Cand e vorba insi de pazirea fecioarelor care si-au inchinat viata lui Dumnezeu, multe sunt cele ce ingreu- neazi_ munca parintelui duhovnicesc. Dar, mai bine 10 TRATATUL DESPRE PREOTIE spus, este chiar cu neputintd pizirea lor. le poate avea in casa lui, ci locuirea sub aceleasi acope- ris nu-i nici cuviincioasa si nici lipsita de primejdie®. Chiar daca nu-si pagubesc cu nimic mantuirea lor, ci-si piizesc sfintenia lor, totusi vor da, pentru sufletele pe care le-au smintit, mai mare socoteala decat daca s-ar fi intamplat s& picdituiasci amandoi. Asadar, pentru ci nu este cu puting lucrul acesta, de aceea nici nu-i este usor episcopului si cunoasci miscarile sufletului lor, ca pe cele dezordonate si le inliture, iar pe cele ordonate si le deprind& cu mai multi randuialz si si le imbundt- teasca; si nici nu-i usor si cerceteze pe unde gi la cine se duc. C4 sirdcia lor si lipsa lor de sprijin nu-i dau episcopului putinfa si cerceteze cu de-aminuntul de au purtiri cuviincioase. Ca o fecioara care este silitd si-si agoniseasc singura cele de care are nevoie, daci vrea si nu fie cuminte, are multe pricini si iasi din casi. lar dac& episcopul fi porunceste si rimand numai in casi, atunci trebuie sa inlature aceste pricini de plecare: si dea din destul cele de trebuinta traiului si o femeie care si o slujeascd. Da, trebuie s-o opreasca si de la inmor- mantari si de la slujbele cele de toatd noaptea. Ca stie, stie siretul acela sarpe si-si semene veninul siu chiar cu ajutorul faptelor bune. Fecioara aceasta trebuie si se ingradeasca din toate pirtile ca de un zid si si iasd din © Despre primejdia locuirii c&lugdritelor sub acelasi acoperis cu clei ci — obicei rispandit atat in risdrit cat si in apus ~ Sf. loan Gur de Aur @ setis gi doud tratate speciale: Cidire cdllugdri care locuiese la un loc cu cdlugdritele (MG, 47, 495-514) si: Calugarite'e nu trebuie sd locuiasca a un toe cu calugarii (MG. 47, 513-32). iSFANTUL IOAN GURA DE AUR casi de putine ori pe an si numai cand pricini de ne- inliturat si grabnice o silesc. Daca mi-ar spune cineva c& nu-i treaba episcopului sii se ocupe cu aceste lucruri, apoi sa stie bine acela ci atat gandurile ce le au aceste fecioare, cat si invinuirile ce li se aduc, toate il privesc pe episcop. Este cu mult mai folositor ca episcopul si se ocupe de toate, ca si scape de invinuirile pe care, vrand-nevrénd, le va suferi pentru picatele altora, decat si nu se ocupe deloc de ele si s astepte cu fried pedeapsa pentru picatele sivarsite de altii. in afari de asta, omul care face totul prin pro- priile lui puteri, le duce pe toate cu mult usurinté la bun sfarsit; pe cand cel care este silit si ia hotirari dup ce cere si pirerile altora, nu are atta tihna de pe urma pirasirii efortului personal, cite necazuri si nelinisti pricinuiesc cei ce se impotrivesc si lupté impotriva pi rerilor lui N-as putea si enumar toate grijile pe care le are un episcop ca purtitor de grija al fecioarelor. Nu putin& Ditaie de cap fi di celui ce i s-a incredintat aceasti dre- gitorie, chiar inscrierea lor in ceata fecioarelor. Carrrovut 14 Despre judecata Dar $i indatorirea de judecdtor are nenumarate ne- pliceri. Da mult de lucru si are atétea greutati cite nu au judecdtorii civili. Este greu si descoperi dreptatea si si n-o strici dupa ce ai descoperit-o. indatorirea asta de 12 TRATATUL DESPRE PREOTIE judector nu-ti di numai mult de lucru si nu e numai plina de greutati, dar mai e si foarte primejdioasa. Uni oameni mai slabi si-au pierdut credinta pentru ca n-au avut pe cineva care si-i apere cand au venit peste ei unele incurcaituri. Multi nedreptititi urisc mai mult pe cei care nu i-au ajutat decat pe cei care i-au nedreptatit; nu vor s& tind seama ca judecatorului i s-au infatisat gresit faptele, nici ca faptele au fost foarte greu de ju- decat, nici c& puterea preoteasc& are o limita; nu vor si tind seam de nimic, ci ei insisi sunt judecatori neier- tatori; cunosc o singura aparare: si scape de necazurile ce-i apas’. Tar dac episcopul, ca judeciitor, nu-i poate sc&pa, nu scapa nici el de osanda lor, de-ar aduce mii si mii de motive intru apararea sa. Dar pentru c& am amintit de sprijinul pe care trebuie si-l dea episcopul credinciosilor sti, hai s’-ti descopar si alti pricind de plangere impotriva episcopului. Daca episcopul nu umbla in fiecare zi din casa in casa, mai abitir decat negustorii de maruntisuri, face mari greseli. Vor si fie vizitati de episcop nu numai cei bolnavi, ci si cei sdn’tosi. Nu-i indeamné la asta evla- via, ci vor si-si atraga cinste si vazi asupra casei lor, prin vizitele episcopului. Daca se intampla ca vreodata episcopul, silit de vreo nevoie, si viziteze mai des pe vreun bogat sau pe vreun inalt demnitar al statului, pen- tru castigul obstesc al Bisericii, indata fi atacd bunul nume, spundnd ca le face vizite spre a-i maguli si a-i lingusi Dar pentru ce vorbesc de sprijinul dat de episcop si de vizitele sale pastorale? Chiar aumai salutarile, pe 13SFANTUL IOAN GURA DE AUR care Je d& unuia sau altuia, aduc asupra episcopului 0 povari atat de mare de invinuiri, incat adeseori este scarbit si doborat de supirare. I se cere socoteala si de felul cum caut cu ochii. Multimea fi cerceteaz cu de-aménuntul faptele si gesturile cele mai obisnuite: tonul glasului, expresia fe(ei, tria rasului. $i spun: ,Cu cutare a ras mai mult, era cu fata veseld si la salutat in gura mare; pe mine, mai putin si de mantuiala. Daca episcopul este in vreun Joc unde sunt adunati multi oa- meni si dacd nu-si plimbi ochii pe la toti cnd vorbeste, multimea socoteste lucrul acesta 0 ocar’. Cum poate face fafa unor atét de multi acuzatori, dac& nu este foarce tare de fire, fie pentru a nu i se aduce astfel de invinuiri, fie pentru a scipa de ele, dupa ce i s-ay adus. ‘Ar tebui ca episcopul nici sa nu aiba acuzatori; dar daci asta nu-i cu putintd, atunci si caute si spulbere in- vinuirile lor; iar dac& nici acest lucru nu-i usor, cd uno- ra le piace si invinuiasca pe degeaba si la intamplare, atunci si stea cu curaj in fata tristetii pricinuite de aceste invinuiri. Cel invinuit pe buna dreptate suport’ cu usurint’ pe cel ce-l invinuieste — pentru ci au este un acuzator mai espru decat constiinta, de aceea, daca suntem {inuti de ritu mai intai de acest prea aspru jude- ctor, suportim cu usurinti pe acuzatorii din afard, care-s mai blanzi decat constiinta noastri , dar cel care nu se simte cu vreun picat pe constiinta, cAnd este invi- nuit pe nedrept, se manie repede si este usor doborat de tristete, dacd n-a Snvitat mai dinainte si suporte cu cu- raj prostiile multimii, CX nu-i cu putinta, nu-i cu putintd 114 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE si nu te tulburi si si nu suferi din pricina unei atat de mari nesocotinte, cand te vezi clevetit si osdndit pe nedrept, Poti oare s& spui ce durere simte episcopul cand tre- buie si arunce pe cineva afar din sinul Bisericii ? Bine ar fi dac& raul s-ar margini numai la durere! Dar nu, chinul e si mai mare. Se teme ca nu cumva acela, pe- depsit mai mult decat tebuie, si nu pitimeasca cele spuse de fericitul Pavel: ,,s@ nu fie dobordt de mai mul- td mahnire* (2 Cor. 2,7). $i, in astfel de cazuri, episco- pul trebuie si lucreze cu foarte mult& luare-aminte, pentru ca nu cumva gandul de a fi de folos si-i ajungi pricind de mai mare pagubi, Doctorul, care nu taie bine rana, are parte si el de mania lui Dumnezeu pentru pi catele savarsite de acela dupa o astfe] de taietura. La cate pedepse, dar, nu trebuie si se astepte episco- pul, cand are de dat socoteaki nu numai pentru picatele slvargite de el, ci este in cea mai mare primejdie si pen- tru pacatele sivarsite de alti ? Dac noi tremurim cand ne gandim ci avem de dat socoteal pentru picatele noastre, ci nu vom putea scipa de focul iadului, ce tre- buie sa sufere acela care se asteapti si dea cuvant ina- intea lui Dumnezeu pentru atitia si atatia? Ca lucrul acesta e adevarat, ascultd-1 pe fericitul Pavel, care spu- ne, dar, mai bine zis, nu pe el, ci pe Hristos, Care gri- ieste in el: ,Ascultati de mai-marii vostri si supuneti-vd lor, cat ei privegheaza pentru sufletele voastre, ca uni ce var da seamd de ele (Evr. 13, 17). Oare este mica frica de aceasti amenimare ? Nu pot spune ! 15SFANTUL IOAN GURA DE AUR Cele spuse pana acum sunt indestulatoare si convin- 28 si pe cei mai neinduplecati si mai impietriti, c’i n-am fugit de preotie pentru ci sunt stapanit de mandrie si de dragoste de slava desart’, ci numai pentru ci mi-e tea- ma de mine insumi si pentru ci m-am uitat la miretia preotiei. CARTEA A PATRA CaPrrouut | Sunt pedepsiti aspru nu numai cei care singuri se straduiesc sa intre in cler, dar si cei care intra siliti de altii daca, odata ajunsi preoti, sAvarsesc pacate Dupa ce Vasile a ascultat spusele mele, a ticut cAta- va vreme, apoi mi-a zis: Vasile: Daca tu insuti ai fi umblat si dobandesti aceasti inalti dregiitorie, atunci teama ta ar fi fost in- dreptatita. intr-adevar, cel ce umblé pe toate ciile si o dobindeasc’, mirturiseste prin asta ci e in stare si o si indeplineascd; iar daca face greseli dupa ce i s-a incre- dinjat, nu mai poate spune ci a facut aceste greseli din nepricepere. Si-a t4iat mai dinainte orice cuvant de api- rare, cA singur a alergat si a rapit pentru el slujirea aceasta, Cel care de bunavoie si nesilit de nimeni a ve- nit la aceasta slujire nu mai poate spune: ,,Pard si vreau am gresit cutare lucru ! Fara si vreau am dus pe cutare pe calea pierzirii* ! Domnul, Care va judeca viata lui, il va intreba: Pentru ce ai umblat dupit aceasta inalt dre- gatorie, pentru ce ai indraznit s riri mai mari decdt puterile tale, daca stiai ca esti nepri- ceput si n-ai destulé minte ca si intrebuintezi fard gre- seali arta aceasta? Cine te-a silit ? Cine te-a tras cu for- {a, cAnd tu te zbiteai si fugeai 7" 117SFANTUL IOAN GURA DE AUR Astfel de cuvinte n-ai si auzi niciodata. Nici n-ai si te poti osindi vreodati ca ai umblat dupa aceasti inalt& cinste. Toatd lumea stie cd tu nu te-ai striduit deloc s-o dobandesti, ci a altora este fapta. Iar cea ce nu le ins duie celorlalti s& aiba iertare pentru greselile lor, tocmai aceea este pentru tine o bund pricind de apirare. La auzul acestor cuvinte, am clatinat din cap, am zimbit putin, m-am minunat de curdtenia sufleteasca a prietenului meu si am zis: Toan: As vrea si eu ca lucrurile sa fie asa cum spui tu, prea bunul meu prieten, dar nu ca si pot primi pre- otia, de care tocmai am fugit. Chiar daci nu mi-ar fi stat inainte nici o pedeaps’, pentru ci m-am ocupat la intamplare si fara pricepere de turma lui Hristos, totusi pentru mine, mai cumplit ca orice pedeapsa, ar fi fost s& ma arat atat de riu in ochii celui care mi-a incre- dintat lucruri atat de mari Dar pentru ce ag dori ca pirerea asta a ta si fie dreapta? Pentru ca nenorocitii si nefericitii aceia -— c& asa trebuie numiti cei care n-au stiut si indeplineasca bine slujirea preoteasca, de ai sustine tu de mii si mii de ori ct au fost adusi cu sila si cdi au gresit din nestiinti pentru ca nenorocitii si nefericitii aceia si poati scipa de focul cel nestins (Matei 3, 12; Marcu 9, 43-46, 48), de intunericul cel mai din afara (Matei 8, 12; 22, 13; 25, 30), de viermele cel neadormit (Marcu 9, 44, 46, 48), de téierea in doud si pieirea cu fatarnicii (Matei 24, 51; Luca 12, 46). Dar ce si-ti fac? Lucrurile nu stau asa, nu stau asa ! Dar, daca vrei, te voi incredinta de adevarul spuselor mele. {ti voi da ca pildd mai intai demnitatea impai 118 TRATATUL DESPRE PREOTIE teascd, desi ea nu are inaintea lui Dumnezeu atta pret cat preotia. Saul, fiul lui Chis, n-a ajuns imparat umbland el sin- gur dupa impiritie, ci a plecat si-si caute asinii, S-a dus sa intrebe pe proorocul Samuel despre ei, iar proo- rocul i-a vorbit de impiritie (1 Regi 9, 1-10, 16). Si nici asa n-a alergat dup’ tronul imparditesc, desi auzise asta de la un prooroc, ci pregeta si refuza zicand: Cine sunt eu si ce este casa tatdlui meu ?* (1 Regi 9, 21). $i ce? Au putut aceste cuvinte si-l scape de mania Celui ce I-a ficut impirat, o dati ce a intrebuintat rau cinstea dati lui de Dumnezeu ? $i totusi Saul ar fi putut sii spur lui Samuel, cAnd il mustra: ,Am alergat, oare, eu upd imparatie ? N-am refuzat eu aceasta putere ? Eu voiam si duc o viata de om simplu, lipsita de griji si linistiti, dar tu m-ai tras spre aceastii dregatorie ! De-ag fi mas acolo jos, in smerenia mea, as fi evitat cu usu- rin{ aceste greseli. De-as fi fost un om din multime, un om de rand, nu mi s-ar fi dat aceasta insircinare si Dumnezeu nu m-ar fi pus si lupt cu amalecitii (1 Regi 15, 1-35). lar dacd nu m-ar fi pus s& lupt, n-as fi sivar- sit acest pacat". Dar toate aceste cuvinte ale lui Saul ar fi fost nepu- tincioase pentru aparare; si n-ar fi fost numai neputin- cioase, ci chiar primejdioase, ca ar fi aprins si mai mult mania lui Dumnezeu. Ca omul care a fost cinstit cu 0 functie inalt, nu trebuie sa se serveasci de indltimea functiei sale pentru a-si scuza pacatele sévarsite in inde- plinirea acestei slujbe, ci trebuie si foloseascd dragostea mare a lui Dumnezeu fat de el ca si-si imbunitateasca din ce in ce mai mult viata. lar omul care sovoteste ci-i este ingaduit si pentru cii a avut parte[SPANTUL IOAN GURA DE AUR de o functie mai mare, nu face altceva decdit si arate ci iubirea pe care i-a aritat-o Dumnezeu e de vind ci paca. tuieste, $i asa au obiceiul sa graiascd totdeauna oamenii necredinciosi si cei care-si duc viata cu nepisare. Noi ins nu trebuie s ne purtim asa, nici si céidem in acceasi nebunie ca si ei, ci si ne striduim si muncim cat ne sti jn putere si sa avers pe limba si in mintea noastr numai cuvinte de laud pentru Dumnezeu Nici Eli preotul (1 Regi 4, 13-19) — ca si las demni- tatea de impirat si si vin acum la preotie, despre care ne este cuvantul -, nici Eli preotul n-a umblat dupa preotie. Le ce i-a folosit asta cénd a pacatuit ? Dar pen- tru ce spun ca n-a umblat dupa preotie ? Chiar daca ar fi vrut si scape de ea, n-ar fi putut, pentru cd Legea il si- lea s& se faci preot; era din semintia lui Levi, iar preo- tia se mostenca din tati in fiu. Cu toate acestea, si el a fost pedepsit cumplit pentru nelegiuirea fiilor lui. Ce si spunem apoi de Aaron, cel dintai preot al iu- deilor, despre care Dumnezeu a vorbit atéta lui Moise ? Nu era aproape si piard, pentru cA nu fusese in stare si se impotriveasca nebuniei poporului iudeu, dacé mijlo- cirea fratelui siu r-ar fi potolit mania lui Dumnezeu ? (les. 32, 1-14) Dar pentru ca am pomenit de Moise, gases cu cale sii art adevarul spuselor mele si cu fapte din viata lui ‘Att de departe era de acest mare si fericit birbat gan- dul de a lua asupri-si conducerea poporului iudeu, in- cAt, atunci cAnd i s-a dat, a fugit (les. 4, 10-13); cand Dumnezeu i-a poruncit, nu s-a plecat si a méniat pe Cel ce-i poruncea (Num. 11, 11-15). Nu numai att; ci si dupa ce a ajuns conducitorul iudeilor, Moise si-ar fi dat cu pliicere viata numai si scape de aceast dregitorie: 120 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE »Omoard-ma, spune Moise, daca vrei sd-mi faci mie asta !* (Num. 11, 15). $i ce? Au putut oare neinceta- tele lui refuzuri sé-l apere cdnd a pacatuit la apa prici- Au putut ele si-L induplece pe Dumnezeu si-l ierte ? Pentru care pricind Moise n-a intrat in pamantul fagiduintei ? Nu pentru alt pricind, dup’ cum toti o stim, ci numai din pricina acestui pacat (Num. 20, 12; Deut. 32, 48-52). Din pricina acestui picat, acel minu- nat barbat n-a putut si aibi parte de bundtatile de care au avut parte cei de sub conducerea sa; si dup’ multe dureri, dupa multe suferinte, dupi riticirea aceea ne- grdita din pustie, dupa atatea razboaie si biruinte, a mu- rit in afara pimdntului pentru care s-a ostenit atata (Deut. 34, 1-6). A indurat valurile si furtunile marii si n-a putut sa se bucure de buniititile portului. Vezi, deci, cA sunt lipsiti de ap%rare, dac& gresesc, nu numai cei care umblE pe toate ciile si ajunga preoti, ci si cei care ajung preoti prin straduinfele altora. Dac oamenii care au fugit de preotie, desi i-a hirotonit Dumnezeu, au fost pedepsiti atat de mult si nimic nu i-a putut scdpa de primejdia asta, nici pe Aaron, nici pe Eli, nici pe Moise, fericitul acela barbat, sfantul, pro- orocul, minunatul, omul cel mai bun dintre toti oamenii * In pustia Sinai, poporul israelitean nu avea ap’ si a inceput si cease if blesteme pe Moise ca scos dn Egpt-Atunci Dunnezeu i wrt Mote gn sp stn tages loves sn nfo Doporui si va igi apd, eMfoise si Aaron av adunat poporuInainea tne! sais Mots: yAscultatrmd, neascuttoror | Gare din pitra aceasta vol scate apd > $a tovit de doud or cu toagul In sted 9a tet malts apa abut popora 9 dobitoaeee. lar Domnal a 2s eae Moise" Pentru crc Meat erat $1 Meat sing inantea flora fora, peri aced nu vei duce vl adunarea aceasta It panda pe care eam det lor Aceasta este apa pried Sea cere fil a frat inaintea Domnuluin (Nom, ep. 20) 121‘SFANTUL IOAN GURA DE AUR de pe pimant (Num. 12, 3), omul care vorbea cu Dum- nezeu ca si cu un prieten (les. 33, 11), deci, daca astfel de oameni n-au scapat de pedeapsa, cu atat mai putin noi, care suntem departe de virtutea lui Moise, nu vom putea ayea indestulitoare apirare constiinta ci n-am umblat noi dupa preotie, mai cu seama cand multe din aceste hirotonii nu se fac cu harul lui Dumnezeu, ci cu sdrguinta oamenilor. Dumnezeu I-a ales pe Iuda, l-a randuit in ceata aceea sfanti si iva dat vrednicia apostolic cind a dat-o si celorlalti apostoli; ba lui i-a dat chiar ceva mai mult de- cat celorlalti: gospodirirea banilor (Ioan 13, 29). Si la ce i-a ajutat aceasta? A scipat, oare, de pedeapsi cand n-a intrebuintat cum trebuia nici apostolia, nici bani, cAnd a vandut pe Cel pe Care avea indatorirea si-L pre- dice, cand a cheltuit rau banii ce i s-au incredintat ca sii gospodireasc& bine? (loan 12, 6). Nu! Tocmai pentru aceea a primit 0 pedeapsd si mai mare. $i pe bund dreptate. C4 nu trebuie si folosim cinstea dati nou’ de Dumnezeu ca si suparim pe Dumnezeu, ci si 0 folosim ca si-I plcem si mai mult. Cel care are pre- tentia si scape de picatele pentru care trebuie pedepsit, tocmai pentru c& a fost cinstit de Dumnezeu cu mai ma- re dregitorie, face la fel ca unul dintre iudeii necredin- ciosi, care, auzind pe Hristos spunand: ,,Dacd n-as fi venit si n-as fi grdit lor, pacat n-ar avea' (Ioan 15, 22) Dac n-as fi facut semne intre ei pe care nimeni altul nu le-a feicut, pécat n-ar avea (Ioan 15, 24), L-ar invinui pe Mantuitorul si Bineféicdtorul spunand: ,,Pen- tru ce dar ai venit si ai vorbit? Pentru ce ai ficut mi- nuni? Pentru aceea, oare, ca si ne pedepsesti mai mult 2, Dar aceste cuvinte ar fi adevairatd scrdnteala si 122 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE curata nebunie. Doctorul n-a venit sa te omoare, ci si te vindece, si te scape desivarsit de boal. Dar tu, de buna ta voie, te-ai lipsit de ajutorul mainilor Lui. Pri- meste, deci, pedeapsi mai grea! Ca, dup’ cum dacd te-ai fi supus ingrijirilor Lui ai fi fost izbavit si de paca- tele de mai inainte, tot asa, pentru ca ai fugit cand L-ai vazut venind, nu le mai poti curiti; iar de vreme ce nu le poti curati, vei fi pedepsit pentru ele. lar pentru cA ai zadamicit, prin faptele tale, toati sirguinta Doctorului, toaté vina este a ta, De aceea pedeapsa pe care 0 vei su- feri, dupa ce ai fost cinstit de Dumnezeu cu aceasti inalta dregatorie, nu va fi egal cu aceea pe care ai fi suferit-o daci n-ai fi fost deloc cinstit, ci cu mult mai mare. Este de altfel si drept si fie pedepsit mai crunt cel care nu se face bun nici dupi ce primeste o bine- faccrc de la Dumnezeu. i-am dovedit, deci, dragi prietene, ca este slaba apirarea ce-mi propui. Nu numai ci nu scapi pe cei ce aleargi la ca, ci fi afunda si mai mult, Trebuie gasitd, dar, alta scpare. Vasile: Dar ce scipare mai putem gisi ?, m-a intre- bat Vasile. Eu nici pe mine nu mai pot fi acum stipan, atat de mult m-au infricosat si m-au cutremurat cuvin- tele acestea. Joan: Te rog si ma cuceresc, i-am spus eu, si nu-ti pierzi intr-atdta nidejdea. Este o scare: aceea ca eu, cel slab, sd nu ma fac niciodata preot, iar tu, cel tare, si nu-ti pui, dupa harul lui Dumnezeu, in nimic alteeva nadejdea méntuirii decat in aceea si nu faci vreo fapt nevrednicd de darul preotiei si de Dumnezeu, Care i I-a dat. Sunt deci vrednici de cea mai mare pedeapsi oame- nii care, dupa ce au dobandit preotia prin straduinta lor, 123SFANTUL IOAN GURA DB AUR au intrebuintat ru preotia, fie din trandavia lor, fie din viclenia lor, fie din nepriceperea lor. Asta nu inseamni ca sunt iertati de picate cei care s-au ficut preoti fai ca ei s fi umblat dupa preotie ! Nu ! Ci si acestia sunt lip- siti de orice aparare. Dupa pirerea mea, acestia nu tre- buia s& se uite la cei care-i chemau si-i sileau, de-ar fi fost mii si mii, ci mai intai si-si fi cercat sufletul lor, si fi cercetat cu de-amiinuntul toate si numai dupa aceea si fi dat ascultare celor care-i sileau. C4 nimeni nu in- drizneste si spuna ei va zidi o casi, daca nu-i arbitect; nimeni mu incearca si se apropie de un bolnav, dack nu cunoaste medicina; chiar de i-ar impinge multi cu sila, vor refuza si nu se vor rusina si-si marturiseascd ne- stiinta lor. Dar cel cfrnia are a i se fncredinta purtarea de grijé a atator suflete nu se va cerceta, oare, mai intai pe sine insusi? Va primi, vare, slujirea aceasta chiar dacd-i cel mai nepriceput om, numai pentru c&-i porun- ceste cutare, pentru ci-1 sileste cutare, pentru ca si nu supere pe cutare ? Nu se arunca, oare, impreuna cu cei ce |-au silit intr-o mare primejdie ? fnainte ar fi putut s& se mantuie pe sine insusi; dar asa pierde si pe altii im- preund cu el. De unde mai poate nadajdui mantuirea ? De unde mai poate dobandi iertare ? Deci, cine va mijloci pentru mine la dreapta judeca- 187 Poate cei ce mii silesc acum si care ma trag cu sila? Dar pe acestia cine-i va mantui in timpul infricosttoarei judeciti? Ca si ei au nevoie de alti mijlocitori ca si scape de focul cel vesnic. ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE Carrow. 2 Cei care hirotonesc pe cei nevrednici sunt tot ataét de mult pedepsiti ca si cei hirotoniti, chiar dacd nu cunosc pe cei pe care fi hirotonesc CA nu spun acum aceste cuvinte ca si te sperii, ci ca si vezi care este adeviirul, asculti ce griieste fericitul Pavel citre ucenicul su Timotei, iubitul si adevaratul si fiu sufletese: ,Mdinile degrab sit nu-ti pui pe nimeni, nici nu te fa partas la pdcate strétine* (1 Tim. 5, 22) ‘Ai vizut de cati mustrare, dar si de cat pedeapsi am scipat eu, atat cat depinde de mine, pe cei care vo- iau si ma hirotoneasca ? Dupi cum celui hirotonit nu-i este indestutitor pen- tru apirare si spun: ,N-am venit de capul meu la hi- rotonie“, tot asa si celor care I-au hirotonit nu le poate folosi la ceva spusa c& n-au cunoscut pe cel hirotonit. Dimpotriva, tocmai pentru asta pacatul lor e mai mare; c& au hirotonit pe unul pe care nu-l cunosteau, iar apa- renta lor aparare le mareste vina. Nu-i, oare, absurd ca atunei cand vrei si cumperi un sclav si-| araiti la doc- tori, s ceri garantii la vanzarea lui, sd te interesezi de el pe la vecini si, dupa toate acestea, inca si nu te in- crezi, ci s mai ceri si timp indelungat ca si-] pui la in- cercare, iar cand e vorba si numesti pe cineva intr-o slujize atat de mare, si- hirotonesti fara cercare $i la intimplare, dupa cum i se pare cutiruia si dea marturie, spre plicerea sau necazul altora, fri si mai faci vreo alt cercetare ? Cine, oare, va mai mijloci pentru noi in 125SFANTUL IOAN GURA DE AUR Ziua Judecitii, cAnd cei ce trebuie si ne ajute au si ei nevoie de sprijinitori ? Prin urmare, si cel ce hirotoneste trebuie si faci multi cercetare; dar, cu mult mai mult, cel hirotonit. Desi cel hirotonit are tovarisi de pedeapsa pentra pa- catele sivarsite pe cei care I-au ales, totusi nici el nu scapi de pedeapsi, ci primeste una si mai mare, afar numai de cazul cand cei ce J-au ales au facut asta ma- nati de vreun calcul oarecare omenesc, desi isi dideau bine seama ci cel ales de ei nu-i bun. Dar daca alegiito- rii au fcut © astfel de faptd si au hirotonit pentru vreo pricina oarecare pe unul pe care jl stiau nevrednic, sunt pedepsiti la fel si ei si cel hirotonit. Poate ins’ ci o pe- deapsi mai mare se di celui care a hirotonit pe cel ne- vrednic, $i pe bund dreptate, cd cel ce a dat puterea in mana celui ce voieste si strice Biserica, acela este vino- vat de picatele sivarsite de el. Daca ins episcopul nu este vinovat de nici una din pricinile de mai sus, ci spu- ne ci a fost inselat de parerea multimii, ei bine nici aga nu ramane nepedepsit; dar i se di o pedeaps& mai mica decat celui hirotonit. Pentru ce? Pentru cé e firesc ca alegitorii si fie ingelati de faima mincinoas& a cuiva; dar cel hirotonit nu poate si spuna: Nu m-am curoscut pe mine insumi", asa cum pot spune ceilalti despre el Prin urmare, pentru c& are si fie pedepsit mai cumplit decat cei care I-au urcat 1a aceast treaptii, de aceea tre- buie s& se cerceteze pe'el mai cu de-amanuntul decat él cerceteazi aceia. Tar daci aceia il silesc, pentru ci nu-i cunosc firea si caracterul, el este dator sa se duci la ei si sa le arate Limurit pricinile refuzului siu, Aga fi va face si nu se mai insele; si, dovedindu-le ci este ne- 126 Set ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE vrednic de 0 astfel de slujire, va scpa de povara unor indatoriri atat de mari. Spune-mi, pentru care pricind, cfnd este vorba de ostire, de negustorie, de plugarie sau de alta indeletni- cire omeneascd, plugarul nu vrea sk conduci corabia, ostagul nu vrea si faci plugrie, iar cdpitanul unei co- ribii nu vrea si fie ostas, chiar de i-ai ameninta de mii de ori cu moartea ? Nu, oare, pentra ci fiecare vede mai dinainte primejdia ce-I asteapta daca se apucd de o trea- bi pe care n-o cunoaste ? Prin urmare, daci ne folosim de o atat de mare pur- tare de griji in treburile in care paguba este mica si nu dam ascultare celor ce ne silesc si facem o treabi pe care n-o cunoastem, pentru ce primim, la intamplare si fri si ne cercetim, s facem o treaba plin& de atatea primejdii, cum ¢ preotia, unde ¢ pedeapsi vegnici pen tru cei ce nu stiu sa intrebuinteze cum trebuie preotia ? Pentru ce ciutim si ne scuzim picatele spunnd cd ne-au silit altii ? Hristos, Care ne va judeca in ziua cea mare a judecijii, nu ne va primi o astfel de aparare. Ar trebui si aritim mai multa grij de cele duhovnicesti decit de cele trupesti. Asa ins vedem c& nu aratim nici micar aceeasi purtare de grija. Spune-mi, daci am chema pe un om s& ne facd o casi, crezind ci-i arhitect, fard si fie, si el ar veni; si dac&, punand mana pe materialul pregiitit pentru con- structie, ar strica lemnele, ar strica si pietrele si ar zidi in asa fel casa incat si se dirame indata, spune-mi ar putea un astfel de om s se apere spundnd ci a fost silit de altii sic n-a venit el de capul Jui? Deloc! $i pe foarte buna dreptate, car fi trebuit si refuze cnd a 127SFANTUL IOAN GURA DE AUR fost chemat. Daca cel care strici lemnele si pietrele nu are unde fugi cas scape de pedeapsi, cum crede ci poate folosi drept scuzii silnicia altora spre a scipa de pedeapsi cel care a pierdut suflete, cel care zideste de mantuiali? Ar trebui si fie prea prost si creadi asa ceva, Nu mai spun cd nimeni nu poate sili pe cine nv vrea. Dar sa ne inchipuim ca i se face cuiva atat de mare sil- si se intrebuinteazi impotriva lui atatea feluri de viclenii, incdt este hirotonit. Aceasti mare silnicie il va sciipa oare de pedeapsa Nu ! Va rog s& nu ne inselim atat de mult, nici si ne facem cd nu cunoastem lucruri pe care le cunoaste toat lumea! Aceasti pretinsa ne- stint nu ne va putea fi de nici un folos in ziua cand vom da socoteali de faptele noastre. Cauti sa te aperi spundnd ca n-ai umblat w singur dupa preotie, pentru ci-ti stiai slabiciunea? Bine ai fa- cut ! Dar ar fi trebuit si fugi, manat de acelasi gind, si cnd altii te-au chemat si te preoteascii. Sau poate ci te credeai slab si nepotrivit pentru preotie cand nu te che- ma nimeni, dar cdnd s-au gisit cei care si-ti dea aceasta cinste ai ajuns deodat vrednic ? Nu mai spune ! Te faci de ras si de basm cu astfel de cuvinte si-s vrednice de cea mai cumpliti pedeapsi. Pentru aceea si Domnul sfituieste pe cel care vrea si zideascd turn, si nu puna temelia mai inainte de a se socoti de are cu ce si-l zi- deasc, ca si nu dea pricini nenumirate trecatorilor si rida de el (Luca 14, 28-30). Paguba aceasta se margi- neste numai la ras; dincoace ins pedeapsa este chinul, focul cel nestins (Matei 3, 12; Marcu 9, 43-46, 48), viermele cel neadormit (Marcu 9, 44, 46, 48), scras- 128 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE nirea dintilor (Matei 8, 12, 13, 42, 50; 22, 13; 24, 51; Luca 13, 28), intunericul cel mai din afar (Matei 8, 12; 22, 13; 25, 30), tdierea in doud si sederea impreund cu faqarnicii (Matei 24, 51; Luca 12, 46), Dar cei care ma invinuiesc ca am fugit de preotie nu vor s& {ind seama de nici una din aceste primejdii, Alt- fel az inceta si ma tind de riu cA n-am vrut de bund voie sii ma pierd in zadar. Aici nu-i vorba si ai grija de grau si de orz, de boi si de oi, nici de altele asemenea, ci de insusi trupul lui lisus. Ca Biserica lui Hristos este, dupa fericitul Pavel, trupul lui Hristos (Col. 1, 24). $i trebuie ca acela cdruia i s-a incredintat trupul lui Hristos si se nevoiascd si-] tind in bund stare si intr-o frumuseje nemestesugit’; si se uite in toate partile, ca nu cumva vreo pati sau zbar- cituré (Efes, 5, 27) sau vreun alt cusur aseminitor si strice frumusetea si bund-cuviinta lui. Ce alt indatorire are, oare, preotul decat aceea de a arita, dupa puterea lui omeneascd, trupul lui Hristos, Biserica, vrednicé de Capul (Col. 1, 18) ei, Capul Acela nemuritor gi fericit ? Daca atletii, cei ce se straduiesc si-si mentina trupurile lor in bune conditii fizice, au nevoie de doctori, de pro- fesori, de o hrana aleasd si bine chibzuitd, de exercitiu neintrerupt si de multe supravegheri, iar cea mai mica neglijenta stricd si drama totul, ce grija trebuie si aiba cei ce au primit insdrcinarea si poarte grija de trupul lui Hristos, preotii, care n-au de luptat cu trupurile, ci cu puterile cele nevazute? (Efes. 6, 12). Cum vor putea si-l pastreze intreg si sindtos, daci nu vor depisi cu mult virtutea omeneasca si dacd nu vor sti si dea fieci- rui suflet leacul potrivit 129SFANTUL IOAN GURA DE AUR Carrrouut 3 Preotul trebuie sd fie destoinic jn predicarea cuvantului lui Dumnezeu Nu stii oare c& trupul lui Hristos este atacat de mai multe boli si de mai multe suferinte decat trupul nostru , c& se imbolnaveste mai usor si se insnatoseste mai cu anevoie? Pentru cei ce vindecd trupurile oamenilor, pentru doctori, s-au nascocit fel de fel de medicamente, fel de fel de instrumente medicale si de man cari potri- vite pentru bolnavi; a fost de ajuns de multe ori numai schimbarea aerului pentru vindecarea unui bolnav; al- teori, un somn bireficitor, venit la timp peste tolnav, scapii pe doctori de orice osteneala. Dar pentru cei care vindeca trupul lui Hristos, pentru preoti, nu s-a niscocit nimic asemanator. in afari de pilda prin fapta, preotii n-au decat un singur mijloc, o singura cale de vinde- care: invatétura cu cuvantul, predica. Aceasta e instru- mentul, aceasta ¢ hrana, aceasta ¢ cel mai bun aer; aceasta {ine loc de medicament, aceasta tine loc de cau- terizare, tine loc de bisturiu, Dacd preotul trebuie si ard sau si taie, trebuie neaparat si se foloseasci de predic’. Daca predica nu-i in stare si fact asta, zadarni- ce sunt toate celelalte. Prin predica ridicim sufletul dezn&dajduit; prin predic’ smerim sufletul ingamfat; prin predica tiem ce-i de prisos; prin predica implinim cele de lips; prin predica lucrim pe toate celelalte cate ne ajuti la insinatosirea sufletului. Viata imbunatatitd a unuia poate sa-] indemne pe un altul 1g 0 viaté imbundtatit asemanatoare; dar cind su- fletul se imbolniveste de invataturile cele rele, atunci € 130, TRATATUL DESPRE PREOTIE mare trebuint& de predic, nu numai pentru intirirea credinciosilor, dar si pentru lupta cu dusmanii din afa- ri, Dac ai avea sabia duhului (Efes. 6, 17) si paviiza credintei (Efes. 6, 16), incat sA poti face minuni si prin minuni si inchizi gurile celor nerusinati, ei bine, atunci n-ai avea nevoie de ajutorul predicii. Dar, mai bine spus, nici atunci nu e fara de folos predica, ci e chiar de neaparati trebuintd. $i fericitul Pavel a intrebuintat-o, desi uimea pretutindeni pe toti prin minunile sale. $i altul, din aceeasi ceat cu el, ne indeamna s& ne ingri - jim de aceasta putere spundnd: ,,Fifi gata de raspuns oricui vd cere voud cuvant despre néidejdea voastra* (1 Petru 3, 15). Iar atunci, in Ierusalim, toti apostolii, in deplina intelegere, n-au incredintat lui Stefan si celor- lalti diaconi purtarea de grija a viduvelor pentru alti pricina decAt pentru aceea ca ei si se indeletni ceased cu slujba cuvantului (Fapte 6, 1-4). Daca am avea puterea si facem minuni, nici n-am mai avea nevoie de predicd; dar pentru ci n-a mai ramas in noi nici urma din pute- rea facerii de minuni si pentru ci din toate pirtile ne atacd multi si nenumarati dusmani, este neapirat’i ne- Voie sa ne intarim cu puterea cuvantului, cu puterea de a predica, pentru ca sd nu fim loviti de sdgetile dusma- nilor, ci s4-i lovim noi pe ei. De aceea trebuie si ne dim toati silinta si facem si lo - cuiased din belsug in noi cuvantul lui Hristos (Col. 3, 16). Nu trebuie si ne pregitim numai pentru un fel de lupté. Nu! Rzboiul ce-1 avem de purtat este felurit, alcdtuit din feluriti dusmani, $i nu toti dusmanii nostri intrebuinteaza aceleasi arme si nici nu se gandesc si ne atace intr-un singur chip. 131SFANTUL IOAN GURA DE AUR Caprrowut 4 Preotul trebuie sa fie pregatit pentru a lupta cu toti: sicu elenii si cu iudeii si cu ereticii Cel care are de luptat cu tofi acesti dusmani, tebuie si cunoasca felul de lupti al fiectiruia. Acelasi om tre~ buie sa fie si arcas, si aruncator cu prastia, si clpetenic, si ostas, si general, si pedestras, si cavalerist; si stie sii lupte si pe mare si pe metereze. In batiliile obstesti, fie - care ostas lupti cu arma pe care 0 are si cu ea atacd si se apiri de dusmani; in lupta pe care 0 are de dus preo- tul, nu-i asa. Daci cel care vrea sa invinga nu cunoaste toate felurile de lupti, diavolul stie sa ripeascd cile, ca baga iniuntrul Bisericii pe talharii si prin acea parte pe care preotul n-a pazit-o bine. Dar asta nu se intampli cand diavolul simte c& pastorul stie toate stiintele si cunoaste bine toate vicleniile lui De aceea preotul trebuie si se intireascd din toate partile. O cetate, atita vreme cat este inconjurati de zi- duri puternice, isi rade de asediatori, c& e intariti bine; dar dac& se face in zid o spartur’, numai de mirimea unei portite, nu mai este de nici un folos celalalt zid inconjuritor, desi std in picioare. Tot asa si cu cetatea lui Dumnezeu. CAnd intelepciunea, stiinta si priceperea pastorului sufletesc o inconjoara din toate pirtile, ca niste ziduri puternice, toate mestesugirile dusmanilor se termina cu rusinea si batjocura lor, iar locuitorii dind- untrul cetitii rimén nevatimati; dar dack un dusman poate si darame o parte din zidul cetitii, el, chiar dack 132 ‘TRATATUL DESPRE PREDTIE nu o cucereste toati, totusi prin acea parte vatima, spun asa, tot restul. Ce folos are preotul daci se lupti bine cu piganii, dar iudeii ii jefuiesc turma ? Ce folos are preotul daca ti biruie si pe pigani si pe iudei, dar maniheii* ii rapesc oile ? Ce folos are preotul daca, dupa ce ii doboari la pamant pe manihei, ii sfasie oile dusmanii dinduntru, care strecoard in sufletele credinciosilor credinta ci oa - meni sunt supusi destinului ? Dar pentru ce sa insir toate ritacirile diavolului ? Dac& pistorul nu stie s% combat bine toate aceste riti- ciri diavolesti, lupul poate manca, cu o singurd riticire, cele mai multe oi. in rizboaie, victoria sau infrangerea se asteapti de la soldatii care stau si lupt pe cdmpul de bataie; in lup- tele duse de preot, lucrurile stau cu totul dimpotriva, Adeseori in lupta dusd impotriva dusmanilor credintei, casi 133SFANTUL IOAN GURA DE AUR victoria este de multe ori de partea acelora care n-au Juat parte de la inceput la lupta, nici nu s-au ostenit, ci au stat linistiti. Cel care nu-i destul de dibaci in aceste lupte se poate rani cu propria lui sabie si ajunge de ra sul prietenilor si dusmanilor. Voi incerca sii limuresc cele spuse, cu ajutorul unor exemple. De pilda, ereticii care au imbritisat invatatura nebu- neasca a Jui Valentin’ si Marcion’, ca $i toti cei care au aceeasi boalii ca si ei, scot din catalogul dumnezeiesti- lor Scripturi legea Gat de Dumnezeu lui Moise; iudeii, dimpotriva, 0 cinstesc atét de mult, incat, impotriva hotdrarii lui Dumnezeu, se incdpataneazi si mai pi- zeasci toate prescriptiile legii, desi chiar timpul ii impiedic’* Biserica lui Durnnezeu ins evita si o exagerare si alta, mergand pe calea de mijloc. Nu obligi pe nimeni " Valertin,eretie gnostic din secolul al doilea, ssa niscut probabil in ‘Alexandria A rlspanditinvStura sain Egipt sin Asia, iar inte anit 136 Si 165, la Roma. Descoperit aici ca eretic, a fost izgonit din Bisericd si fugit ia Cipra Mt Marcon, cel mai periculos eretc dn seco! al dile, s-anfseut fn Sinope din Pont pe la 85 si a murit pe la 160. Sfantul Policarp al Smirnei ia nuit intaul ndscut a1 lui Satan*. A. V. Hamack, intr-o monografie asupra lui Mareion (Marcion, Das Evangelium vom fremden Got, Leip- zie. ed I, 1921), a Incereat sf reabiliteze si omul, si opera. A fcut din el tn al doilea Pavel, un autentic interpret al Evangheliei; a vazut in el un Luther ai Bisericit primar. Lucrarea lui Harnack s-a bucurat de mare sue- ces, In tre ani au apirut coud ei. E contestabil dacit Hammack, oo tot t- fentul si stint Tuy a reusit sf faeB din Marcion un autentic erstin; dar € incontestabil ct lucrazea lui a avut o influent nefasté supra sirituui joporului german preted aceasta 0 va Cezvota Sfintol Toan Gord de Aur mai tiriv, in Cele opt envantér citre iudei (MG, 48, 813-942), in care demonstreaz3, pe temeiul Seripturitor Vechiului Testament si al istorie, cf, o dats cu istrugeres templului din lerusalim, eultu iudsie a incetat 134 TRATATUL DESPRE PREOTIE si se supund jugului legii, dar nici nu ingiduie si fie hulita si aruncata; puterea ei a incetat, dar Biserica o lauda, pentru c& a fost de folos intr-o vreme. De aceea, cel care are de luptat cu ereticii amintiti mai sus si cu iudeii, trebuie si cunoasca aceasta pozitie a Bisericii fat de legea lui Moise. Ca daci, voind si invete pe iudei ci nu mai e nevoie de pizirea prescrip- liilor legii vechi, ar incepe sa o critice fri crutare, atunci ar da nu mici pricini ereticilor, care vor si 0 de- faime; si, dimpotriva, daca in stridania sa de a inchide gura ereticilor, care defaima legea lui Moise, ar incepe a ef io admire, spunand ci e de © laude fird misur’, neapirati trebuinti si acum, atunci ar deschide gura iudeilor. O alta pilda. Ereticii innebuniti de nebunia lui Sabe- lie’, si ereticii turbati care urmeaza ratacirea lui Arie’, si © Sabelie 2 fost un eretic antitrinitar modalist. Originar probabil din Cireraica, « inceput si. predice erezia sa Ix Roma, pe timpul papilor Zefirn (199-217) si Calist (217-222). Excomunicat din Biseric, s-a dus jn Egipt, unde a continuat raspindiveaerezii sale. Sabelie neag’ dogma Sfintei Treimi. Dupi Sabelie, Sfinta Treime nu are o existent real, ct tuna modal. Unicul Dumnezeu are trei moduri de apart si trei moduri de lucriri in cursul istorie: ca Tat, este creator, ca Fiu, este mantuitor, iar ea Duh Sfant,sfititor. Arie sa ndscut in Libia pe la mijlocu secoluui al doilea si a fost uucenic al preotului Lucian din Antiohia sal ereticului Pavel din Samosa- ‘a. Stabilit fn Alexandria, s-a amestecat ca luc in schisma meletiand in- tors in sinul Biserci, este hirotonit diacon de episcopul Petru al Alexan- dried 311). Datorité talentului si oratoris si culturi sale filosofice, reuseste 85 fie numit de episcopul Ahila (311-312) preot la cea mai de vvazd biseric din Alexandria. Pe la 315, sub episcopul Alexandru (812-328), Arie aTaceput sé rSspndeascd prin predic s scririinvétatu- rile lui eretce. A fost condamnat in 318 de un sinod local din Alexandria, iar in 325 de intaiul Sinod ecumenic. Arie ies, prin legturile pe care le avea la curtea imperild, euseste s8 determine pe impiratul Constantin cel Mare (#337) sil exileze pe episcopul Alexandre, 135SFANTUL IOAN GURA DE AUR uni si altii, din pricina lipsei lor de masurd, s-au depar- tat de credinta cea sinatoasa. $i unii si altii se numesc crestini; dar daci ai cerceta invatiturile lor, ai vedea cA abelienii nu sunt cu nimic mai buni decat iudeii — se deosebesc de ei numai cu numele -, iar arienii au o erezie aseménatoare cu erezia lui Pavel din Samosata®, amandoi departati de adevar. Mare este primejdia in lupta cu acesti eretici ! Ingus- 14 si anevoioasa este calea si marginita, de o parte si de alta, de pripastii adanci. Frica nu e mica. Te temi ca nu cumva, lovind pe unul, si fii rnit de celilalt. Dac spui ci este o singura Dumnezeire, Sabelie spune indata ca tot asa mirturiseste si el; dacd o desparti, spunand ci altul este Tatal si altul este Fiul si altul este Duhul cel Sfaint, se infaitiseaza Arie, care de la deosebirea dintre persoanele Dumnezeirii te duce la deosebirea de funta. De aceea, in lupta pe care 0 ai de dus cu acesti ere- tici trebuie sa stii s& te feresti si de nelegiuitul amestec cel Mare (328-373), si sé hotirasca primirea lui Arie in Bisericd. Dar in ajunul duminicti in’ care urma si aib& loc primirea oficial’, degetul lui Dumnezeu (-s lovit pe Arie si a murit in Constantinopol. Dupa invitatura Ij Arie, Cuvantul nu este vesnic, c& a fost un timp cand nu era; a fost facut din neftintd, deci existenta Sa are un inceput. Este Fiu al lui Dumne- eu numai prin her, asa cum au fost si dreptii; nu este Dumnezeu adevi- rat, ci stréin de Dumnezeu gi intru totul neasemanator Tatalui. Este 0 cre- turd care, eresclind in har §i merite, a ajuns vrednic de a fi slivit. A fost creat pentru dou’ scopuri: si ereeze lumea sis mantuie pe oameni. Pen- tru a mntu: pe oameni, Cuvntul s-a intrupat, dar a luat un trup fir su flet, cZci Cuvantul a luat Iccul sufletuli. * Pavel din Samosata a fost episcopul Antiohiei intre 260-268, dar acelagi timp si vicerege al reginei Zenobia a Palmirei, care avea stipanire si peste Siria. Pavel era un om ahtiat dup& onoruri, fast, bani si plceri, ‘Asta nu [-a impiedicat & se ocupe si cu teologia si si ajunga reprezentan- tul cel mai de seama al ereticilor antitrinitari dinamici. S-au tinut tei si- noade in Artiohia impotriva lui, intre 264 si 268 136 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE ficut de Sabelie intre persoanele Dumnezeirii, dar si fugi si de nebuneasca deosebire facuta de Arie in fiinta Dumnezeirii; si marturisesti cd una este Dumnezeirea Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, dar sa adaugi tot odat ci aceasti unici Dumnezeire are trei ipostase. ‘Asa vom putea respinge atacurile celor doud erezii, ‘As putea si-ti vorbesc si de alte multe lupte, in care, daca nu vei lupta cu curaj si bine pregitit, vei pleca de pe cAmpul de biitilie cu mii si mii de rini. Carrow S Preotul trebuie sa cunoasca bine dialectica Ce sa spun de flecirelile credinciosilor nostri ? Nu sunt mai mici decat atacurile ereticilor si ale pagénilor, ci dau chiar mai mult’ bataie de cap invatatorului Bise- ricii, Unii credinciosi iscodese, din simpli curiozitate si fir rost, acelea care nu le sunt de vreun castig de le-ar afla si nici nu-i cu putintd s& le afle. Altii, iarasi, cer Vimuriri despre judecitile lui Dumnezeu gi se silesc s& masoare adancul cel mare al lui Dumnezeu. Scriptura doar spune: ,,Judecdile Tale sunt addnc mare* (Ps. 35, 6). Vei gisi ins putini credinciosi care si se intereseze de dreapta credin{a si de o bund vietuire; cei mai multi iscodesc si cauti acelea care nu pot fi gisite; si manie pe Dumnezeu de le cauti, Dac ne silim s& aflim pe acelea pe care Dumnezeu n- le afldm, nici nu le vom afla — cici cum e cu putint, daca Dumnezeu nu vrea? -, si singura urmare a acestor iscodiri este c& ne 137