Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
3. Estetica- stiinta despre arta si alte genuri artistice, trateaza catogeriile de frumos si sentimentul pe care il lasa in noi: de sublim,
tragic, comic etc.
Filosofii stiintifice: filosofia stiintei, filosofia culturii, tehnicii, sociala, istoriei, dreptului, matematicii, religiei si ecologica.
7. Care sunt functiile filosofiei.
F. conceptuala- conceptus- imagine, gind, idee; Filosofia este o conceptie despre lume, formulata in termeni conceptuali si
organizata intr-un sistem, potrivit unor reguli metodologice. Astfel, filosofia constituie un sistem de idei, notiuni si teorii istorice cu
privire la realitatea obiectiva. La baza acestei functii sta problema relatiei dintre gindiresi existenta.
F. teoretica- ii permite filosofiei sa explice legitatile generale ale dezvoltarii naturii, societatii si cunoasterii. Astfel, filosofia
sistematizeaza diferite teorii, ex: teoria despre existenta, cunoastere, morala, a valorilor, artei. In baza acestei functii, filosofia este
numita forma superioara a creatiei spiritului uman.
F. gnoseologica- Filosofia abordeaza diferite probleme ale cunoasterii lumii: - cum apar cunostintele despre lume?, este
infinita cunoasterea lumii de catre om sau nu?, care este natura adevarului? etc. Filosofia formeaza viziuni despre lume, de cunoastere
a omului, a societatii si a naturii. Deseori cunoasterea ocupa locul primordial in filosifie, si dupa cum afirma Kant, cunostintele
servesc drept instrumente pentru promovarea scopurilor esentiale ale ratiunii.
F. metodologica- trateaza caile generale de cunoastere si de actiune. Filosofia este baza teoretica a metodelor utilizate in
activitatea omului. Filosofia generalizeaza materialele teoretice ale altor stiinte, joaca rolul de metodologie pentru stiintee naturale si
sociala. Sunt cunoscute 2 metode generale: m. metafizica si dialectica.
F. axiologica- abordeaza principalele orientari valorice ale oamenilor, in deosebi pe cele etice si morale. Functia data
priopune anumite criterii valorice menite sa calauzeasca alegerea unor posibilitati viitoare de actiune.
F. praxiologica- ne indica rolul social pe care il are filosofia. Praxiologia este teoria actiunii eficiente, ia studiaza structura
generalaa actiunilor, conditiile organizarii si distribuirii lor, actiunile umane. Astfel, filosofia devine calauza a vietii.
F. hermeneutica- este teoria decodificarii si interpretarii semnelor. Se ocupa cu intelegera si inerpretarea monumentelor,
cartilor, si textelor vechi religioase, biblice. si anume asupra simbolurilor religioase, miturilor, motivelor, expresiilor umane etc.
F. critica- Pentru a formula si a corecta propriile conceptii despre lume, filosofia indeplineste functia sa critica. Astfel,
solutionarea problemelor filosofice, gasirea celor mai eficiente mijloace de cunoastere, este insotita de critica diferitor stereotipuri,
greseli ce apar in procesul cunoasterii.
F. umanista- apropie filosofia de problemele cotidiene ale omului. Omul este caracterizat ca fiinta sociala inzestrata cu
ratiune. Abordind problema omului, filosofia apreciaza locul si rolul acestuia in univers. Si filosofia exista nu altfel, decit in numele
omului.
8.Care este problema fundamental a filosofiei. Materialismul i idealismul
Problema fundamental a filosofiei-raportul dintre materie i contiin, gndire i existen, lumea subiectiv i obiectiv.
Aceasta problema are 2 laturi:
1 latura se refera la problema originii esentei lumii.Ce o fost primar in lume ?materia sau constiinta
2 latura se refera la problema cunoasterii lumii sau raportul dintre gindire si existenta.
Este oare gindirea noastra in posibilitate de a reflecta adevarat realitatea sau nu.
Daca ne referim la prima latura ,in dependent de raspuns au aparut 2 mari curente filosofice:
Materialismul-consid. ca la originea lumii sta materia ce este venic pe cind gindirea apare la oetapa a materiei,
ntem.Democrit.(materia-elem. primar; contiina-secundar)
Idealismul-susine c lumea este de natur ideal (gndirea-fact.primar; materia-secundar), ntem.Platon. tipuri:
-obiectiv lumea este o creaie a unei contiine obiective, existena nafara omului
-subiectiv-lumea este o creaie individual a omului.
9. Care sunt izvoarele teoretice ale filosofiei indiene
Vedele(cunoatere)-repr. cartea sfnt a indienilor, in care gsim pe scurt diferite scrieri religioase, dogme, rugciuni, morale.
Sunt scrise n sanscrit i pali. Vadele cuprind 3 mari categorii de scrieri :
1Samhitul cartea principale ,cuprinde 4 culegeri (Rg veda,Sama Veda, Vajuz Veda ,Atharia Veda)
2.Brahmanul sunt comentarea vedelor
3.Upanisadele --primele carti cu caracter filos. erau cunoscute de un nr. restrins de elevi ce se aezau lingo profesor si aveau
discuie intima. Sau format n sec.7 .erei noastre, sunt 108 upaniade. Gasim 2 idei principale:1-despre geneza universului, 2problema substanei(suportul lumii, din ce au aprut lucrurile).
1
2
Adevarul moral se baza pe virtute. Virtutea reprezinta cunostinta generala despre ceea ce este bine , necesar si frumos in relatiile
dintre oameni. ( virtutea la Socrat este identica cu binele sa faci numai binbe aceasta este mare ideie a invatatura a lui Socrat).
Principala virtute in invatatura lui Socrate este intelepciunea din care deriva alte 4 virtuti:
Legea non-contradictie- intr-un sistem de gindire din 2 enunturi cind unul afirma si unul neaga, nu pot di ambele adevarate in acelas
timp si sub acelas raport.
Legea identitatii care face ca un lucru sa fie absolut asemanator cu altul, sau reducerea unor cunostinte din alte deja cunoscute.
Legea testului exclus- intr-un sistem de gindire din 2 enunturi cind unul afirma, altul neaga , nu pot fi ambele adevarate in acelai
timp si sub acelai raport.
Categorii filosofice:substanta, cantitatea, calitatea,relatia,averea,pozitia,pasinea,locul, timpul,actiunea
26. Invatatura despre suflet la Aristotel.
In lucrarea sa despre suflet Aristotel defineste sufletul ca o entelechie-act al corpului.
Aristotel evidentiaza 3 tipuri de suflet:
Suflet vegetativ- caracteristic plantelor
Suflet senzitiv- caracteristic animalelor (ele se orienteaza in spatiu)
Suflet rational- caracteristic omului (numai el cunoaste si gindeste).
27. Caracteristica filosofiei eleniste-romane.Invataturile filosofice morale si relicioase.
P.elenista romana numita si post clasica este cea mai lunga din istoria filosofiei antice.cuprinde sec 4i.e.n-sec 6e.n. Se caracterizeaza
prin criza sistemului sclavagist si a Greciei antice. In aceasta perioada credinta are un character moral si religios.
Invataturi morale-stoicismul, scepticismul, eclesticismul.(prin cunoasterea legilor naturii)
Invataturi religioase-neooplatonismul, neo-pitagorismul(prin credinta in divinitati).
28. Caracteristica generala a filosofiei in Evul Mediu.
Sec 5-sec 15.Apare o noua invatatura religioasa crestinismul. Inceputul acestei epoci este legata de caderea imperiului roman de
apussi dureaza pina la caderea imperiului bizantin. In aceasta perioada se confrunta vechile invataturi filosofice cu noua invatatura
crestinismul.
1
2
3
4
Dovezile rationale formulate de Toma dAquino ale existenei lui Dumnezeu: dovezi sunt 5:trebuie sa existe primul motor, treb sa
existe prima cauza, totul n lume e ntmpltor i astfel este necesar o substanta absolute trebuincioasa, treb sa existe o fiinta perfecta,
existanta rationalului in natura.
Teoria lui Toma despre suflet consta in aceea ca dupa moartea corpului sufletul care este nemuritor contiunua procesul de
prefectionare pina la apropierea si contopirea cu Dumnezeu
31. Caracteristica generala a filosofiei in Epoca Renasterii:
Perioada renasterii este sec14-16, de la umanismul timpuriu pn la filosofia naturii. Aurora n istoria umanitii, s-a
manifestat in matematica, astronomie,art, politica,literatur,descoperiri stintifice.
Care este idealul renasterii si trasaturile filosofie renasterii: Trasaturile filos renasteri sunt: atropocentrism, umanism,
reforma, postularea esentei creatoare a omului, intelesul estetic, antiscolastoca, emanciparea stiintei. Idealul renasterii devine
libertatea fata de autoritatile bisericesti n art, tiin i viaa moral este trecerea de la modul religios de gndire la cel stiintific.
32. Conceptiile naturfilosofice ale lui N. Copernic, G. Bruno si G. Galilei :
Filosofia naturii este reprezentata de trei mari cercetatori si ganditori: N. Copernic, G. Bruno, G. Galilei.
Nicolae Copernic (1473-1543) astronom polonez. Copernic este considerat intemeietorul sistemului heliocentric al lumii. Principala
lucrare in care isi expune teoria este despre miscarile de rotatie a corpurilor ceresti, editata dupa moartea sa. In lucrare Copernic prin
cautare observare si calcule matematice a demonstrat ca nu Soarele se roteste in jurul Pamantului, ci invers. Ideile centrale a teoriei
sunt:
1. Pamantul nu este centrul nemiscat al lumii si forma lui este sferica.
2. Pamantul se roteste in jurul soarelui care si ocupa locul central in lume.
3. Pamantul se roteste in jurul axei sale prin care se explica alternarea zilei si a noptii.
4. Luna se roteste in jurul Pamantului fiind un satelit al Terrei.
Giordana Bruno (1548-1600) filosof italian, cel mai mare ganditor al epocii renasterii. Filosofia sa constituie un panteism ( totul in
Dumnezeu ), de natura materialista si ateista. Ideia centrala a invataturilor lui Bruno este ideia despre infinitatea lumii. Bruno
considera ca lumea este infinita in spatiu si timp. Dupa Bruno numarul lumilor care exista dincolo de lumea pe care noi o vedem, este
infinit, deoarece spatiul este infinit.
Galileo Galilei (1564-1642) este un filosof, astronom si fizician italian. Galieli a. Elaborat o invatatura despre natura, conform careia
natura este asemenea unei carti deschise, scrisa cu cifre si figuri geometrice. Pentru a o cunoaste este necesar de a dezvalui armonia
matematica, raporturile generale si legile care domnesc in natura.
33. Caracteristica generala a gindirii filosofice in Epoca Moderna. Empirismul si rationalismul :
Cu secolul XVII incepe o noua perioada numita Epoca Moderna. Reprezinta epoca in care se instaureaza relatiile capitaliste,
este epoca revolutiilor burgheze.
Dezvolarea noii societati a generat transformari radicale in domeniile social, economic, politic, precum si in constiinta oamenilor. In
fata gandirii filosofice sau pus noi probleme care necesitau rezolvare, precum:Problema libertatii umane-tratata de multi filosofi,
Problema structurii statului, relatiile dintre puterile de stat.
Empirismul este un curent filosofic care considera ca unicul izvor de cunoastere stiintifica este experienta.
Rationalismul este un curent filosofic care considera ca cunoastintele stiintifice isi au izvorul in activitatea rationala.
34. Filosofia empirista a lui F. Bacon. Critica erorilor de cunoastere si metoda inductiva :
Unii din fondatorii filosofiei moderne si intemeietorul empirismului este ganditorul englez Francis Bacon. In invatatura sa el
a promovat ideea ca principala metoda a cunoasterei stiintifice este experienta. Francis Bacon este primul ganditor al epocii moderne
care efectueaza o noua clasificare a stiintei in baza unor calitati sufletesti cum ar fi: inteligenta, memoria, imaginatia. Acestea fiind
sursa celor 3 stiinte fundamentale:
1. Stiinte filozofice - la baza inteligenta
2. Stiinte istorice - baza memoria
3. Stiinta poetice imaginatia
Erorile n cunoatere dup F. Bacon. Idolii.- El afirma c tiina nu poate avea adevruri venice, ele se schimb i tiin a
ncepe cu ndoial nu cu siguran, deaorece trebuie de nceput de la cuno tin ele ndielnice pentru a ajunge la cele sigure. n
scopul obinerii adevrului este necesar n primul rnd de a reforma metoda. Pasul ini ial n aceast reform este cur area
intelectului de toate erorile. n viziunea lui Bacon cunoaterea tiinific este nso it de unele erori care in de natura omului i
pe care el le numete idoli. El evindeniaz 4 tipuri de idoli:
1. Idolii tribului(neamului)- erorile ce in de cunoaterea naturii prin asemnarea cu omul, ele se nasc ns i din natura
omeneasc, prin faptul c omul tinde s deformeze ceea ce vede, sunt legate de nesigurana organelor senzoriale i ale naturii.
2. Idolii peterii- sunt greelele care se datoreaz dorinelor personale ale omului, sunt legate de educa ie, de caracterul omului,
de cunoaterea i cercetarea individul.
3. Idolii pieii- sunt erorile care apar ca rezultat al comunicrii cotidiene ale omului. Deseori oamenii nterpreteaz diferit
cuvintele, necunoscnd nsemntatea lor real.
4. idolii teatrului- sunt greelile legate de dorinele personale ale omului, de credin a oarb n autorit i i tradi ii din trecut,
cercetarea raional este deseori este nlocuit prin credin n autoriti.
Eliminarea acestori greeli n procesul cunoaterii ar fi dup el criteriul principal al cunoaterii tiin ifice a lumii.
35. Filosofia rationalista a lui R. Descartes. Metoda stiintifica de cercetare :
Intemeietorul filosofiei rationaliste si a filosofiei moderne este considerat ganditorul francez Rn Descartes (1596-1650).
Descartes isi pune ca scop valorificarea cunoastintelor pentru a schimba situatia din stiinta moderna. In acest scop Descartes atrage
atentia metodelor de cunoastere. Metodele vechi nu sunt bune, cu ele nu se pot face descoperiri. Spre deosebire de Bacon care se baza
pe experientq si senzatii, Descartes indreapta atentia asupra ratiunii si autoconstiintei.
Pentru matematica Descartes propune 3 metode:
Descartes propune 4 de reguli de cercetare stiintifica:
- Regula evidentei - toate ideiile pe care le folosim n cercetare trebuie s fie evindente, clare i distincte, adevrate. Nu putem folosi
idei nesigure, neclare.
- Regula analizei- toate problemele pe care le examinam trebuie fie divizate n elemente Acesast opera ie ne va da poisbilitatea s
simplificm problemele, pentru ca coninutul lor s fie clar.
- Metoda sintezei - este o operaie invers a analizei. Ea presupune unirea cuno tin elor obinute n rezultatul analize. Astfel cptm
un obiect nou, ideal care este construit dup legile gndirii, obiect transparent, neles de cuget.
- Regula verificarii - Presupune controlul procesului gndirii, al analizei i sintezei, pentru a ne feri de gre eli, omiteri. Orice omiteri
poate aduce la rezultate neadecvate.
36. Metoda filosofica a indoielii in filosofia lui R. Descartes
Descartes pune la ndoial cunotinele acumulate anterior. El spune ca cunostintele capatate in scoala sunt nesigure, necontrolate,
insuficiente iar unele sunt pareri false. Prin metoda indoielii Descartes deduce 2 adevaruri neindoielnice considerate ca criterii al
cunoasterii stiintifice a lumii.
1. Gandirea ca existenta neindoielnica
2. Existenta lui Dumnezeu
37. Invatatura despre originea ideilor la R. Descartes. Teoria ideilor innascute
Existenta lui Dumnezeu pentru Descartes e criteriul obiectivitatii si veridicitatii cunostintlor. Tot ce e rqtional este dincolo de
gandire deoarece lumea e o intocmire rationala ea fiind creata de Dumnezeu, in baza ideilor eterne din ratiune divina. Referitor la
problema despre originea ideilor Descartes accepta o intreita origine a acestora:
1. Idei sensibile - ideile care se datoreaza simturilor, acestea sunt neclare, nestiintifice
2. Idei create de mine - cunoastinte ce se datoreaza imaginatiei omului, neclare, nestiintifice
3. Idei inascute - sunt cunostintele sadite in sufletul nostru de catre Dumnezeu. Acestea sunt unincele cunostinte fixe clare, necesare,
obiective si deci autentice.
38. Problema substantei in filosofia lui R. Descartes :
1
la el lumea este substantiala. El determina substanta ca lucru, existenta cruia nu depinde de nimic altceva. Dumnezeu este
substana desvrit a lumii.
Lumea reala este alcatuita dintre 2 tipuri de substante care exista independent una de la si nu sunt desavisite:
-substanta materiala - care este creatoarea de lucruri si are trasatura principala intinderea
-substanta spirituala - de spirit, insusirea principala, gindirea.
Fil lui D. este o concepie dualist despre lume, deoarece la el aceste 2 substante sunt principiile fundamentale ale lumii(rela ie
de aciune reiproc). Legatura dintre aceste substante se datoreste lui Dumnezeu care este un prim motor ce pune lumea in
miscare.
39. Obiectul si problema ontologiei. Ontologii moniste, dualiste si pluraliste, globale si regionale :
Ontologia este domeniul esential, poate cel mai important al Filosofiei. Ea reprezinta un domeniu important deoarece ofera
premisele teoretico-metodologice a celorlalte domenii, precum gnosiologoa, axiologis, praxiologis. Problematica ontologiei vizeaza
raspunsurile la intrebarile:
1. Ce sens are existenta ?
2. A fost lumea creata sau nu ?
3. Exista o lume unica sau exista o multitudine de lumi ?
4. Care este temeiul existentei ?
5. Ce determinatie are existenta ?
Moniste-pun la baza un singur principiu de natura materiala sau ideala, dualiste-pun la baza 2 principii, pluraliste- pun la baza mai
multe principii.
Dupa domeniul de realiate, ontologii se impart in:
1.globalese refera la existenta n ansamblul ei, cerceteaza cele mai generale atribute
2.regionalestudiaza domenii ale existentei. a) nivelurilor, b) existenei umane, c)existenei sociale, d)culturii
40. Conceptul de existent. Existnta si esenta. pricipalele forme de existen:
Termenul existenta provine de la verbul a fi si care este o substantivare a lumii. Ontologia se refera la ceea ce
desemneaza existenta ntruct exist sau fiinta ca fiin .
Existena este o categorie filosofica care desemneaza lumea obiectiva, materia, natura care exista independent de constiinta,
precum si procesul vietii materiale si spirituale ale omului. Existenta este o caracteristica generala integrala a lumii, reflect
lumea prin existenta ei.
Cocepii filosfice despre existen- n filosfia greaca prob. existenei a fsot abordat din coala de in Milet- existena coincidea
cu cosmosul material. Parmenide - existena- ceva ideal, unic, eschimbtor i venic. Heraclid- existena- este o venic
schimbare i transformare. Filosofia medievl - contrapunea existena divin ( cea adevrat) cu cea creat (neadevrat).
Filosofia renaterii- nelegerea naturalist a existenei ca relitate fizic, dar se excludea contiina.
Filosofia modern- existena include i contina. n filosofia dialectic materilist - existena se nelege ca unitatea realitii
obiective i subiective cu mai multe niveluri: cu natura organic ,neorganic,biosfera,existena social,existena omului,valorile
culturale,principiile i categoriile cunoaterii tiinifice etc.
Domeniile i pricipalele forme de existen1.existenta naturiiexistenta lucrurilor si a proceselor naturale(exista independent de constiinta omului);
2. existenta socialarelatiile sociale si materiale intre oameni, relaii de productivitate i reparti ie a bunurilor, rela ii de familie
etc..
3.existenta omuluiconstituie o existenta specifica si unica. Omul este o realitate obiectiva care exista ca fiinta bio-psiho-sociala;
4.existenta spiritualaprocesele constiente si inconstiente,cunotina, principiile comunicarii dintre oameni, morala i acticitatea
artisticetc;
41. Substanta. Problemele definirii substantei in filosofie:
- Termenul "substanta" ( din latina - esenta ) desemneaza realitatea obiectiva sub aspectul unitatii tuturor formulelor de
autodezvoltare, a fenomenelor proceselor din natura si societate, inclusiv omul si constiinta lui.
Substanta o categorie filosofica care desemneaza realitatea obiectiva, esenta comuna si stabila a tuturor lucrurilor, substratul
permanent al tuturor transformarilor, neschimbtoare- cauza primar a ceea ce are loc, a intregii diversitati de fenomene ale naturii si
istoriei, inclusiv omul si constiinta lui.
In filosofia greaca substana este inteleasa ca o subst. corporala din care sunt constituite toate lucrurile.
In Evul Mediu, in fil. Scolastica, subst. ncepe a fi considerata ca o desemnare deosebita a lui Dumnezeu, ceea ce duce la dualismul
sufletului si corpuilui.
n Epoca Moderna, problema substantei a fost pusa in cel mai acut mod de catre Descartes prin notiunea de substanta materiala, adica
substanta intinsa si substanta spirituala adica cugetatoare. Leibnitz- propune idea plurit ii de substan e, dup el universul este alctuit
dintr-o multitudine de substane individuale numite monade.
n filosofia clasica germana, Kant intelege substanta ca acel ceva permanent in raport cu care se pot defini toate fenomenele
temporale. El o defineste ca o forma apriorica a gindirii ce sintetizeaza datele experimentale.
n filosofia marxist substanta este ca o materie si, totodata, subiect al tuturor schimbarilor sale, adic o cauz activ a apari iei tuturor
formelor apriori.
42. Notiunea de materie. Problema definirii materiei in filosofie:
Materiao categorie filosofic fundamental, desemneaza tot ce exista in mod obiectiv independent de om si gindirea lui. Materia este
un termen general pentru toate elementele ce ne inconjoara.
-In filosofia greaca antica-materia era ca un anumit material din care sunt create lucrurile. Pt Aristotel materia este hile-pasiva,
exista in realitatea obiectiva, in afara constiintei, este eterna, necreata si indestructibila. Pt Democrit materia este echivalent cu atomi.
Se considera ca cantitatea de atomi sau materie este una si aceeasi intotdeauna.
-In filosofia Evului Mediu teoria despre materie se baza pe teoria scolastica care accepta existena sufletului ce st la baza materiei.
-n Epoca Luminilor materia era considerata substan ce nu exist naintea sau paralel cu lucrurile, ci se include n acestea i poate
exista doar prin ele.
-n Epoca Modern materia este ca masa, apreciata ca caracteristica fundamentala. Masa este definita ca materie si identificata cu
numarul de particule din volumul corpului.
-n Epoca Contemporana materia este considerata o realitate obiectiv, existent n afara con tiin ei umane i este dat de organele
senzoriale.
43. Nivelurile materiei si tipurile ei.
1 nivel-materia include toate formatiunile concrete
2 nivel- materia se caracterizeaza ca ceva comun.
1 tip- Materie sub forma de substanta
2 tip- materia sub forma de cimp.
44. Structura materiei.
Structura materiei este descris de un ir de tiine ale naturii ca fizica, chimia, biologia etc.
Materia- este organizat n sisteme compuse, legate genetic ntre ele, adic sistemele mari includ
n sine pe cele mici.n
genral se consider c exist 3 tipuri de corpuri a) megacorpuri,
b)macrocorpuri,
c)microcorpuri . Organice i
neorganice.
45. Conceptii filosofice referitor la miscare si legatura ei cu materia:
Heraclit(fil antica) afirma ca existena universului i starea lumii e plin de mi care. Prin frazapanta rey afirma c lumea
lucrurilor nu este venic i devenirea este permanent.
Parmenide (scoala din Eleea) sustinea ca existenta nu este miscare, universul este o sfera plina si nu exista loc pentru
miscare, exista doar n neant.
O alt problema a miscarii este legatura ei cu materia.
1.Materia este activ. Democrit concepia ca atomii se misca, ca miscarea este esenta lor. Izvorul miscarii este n interiorul
materiei.Thomas Hobes spunea c : - micare este rezultatul interaciunii corpurilor, astfel ele i schimb direc ia mi crii i
viteza.
2.Materia este pasiv. Aristotelmateria este pasiva, fara o for extern ea nu se schimba, e necesar un mobil, un prim motor, o
forta exterioara(Demiurgul)- prim motor.
46. Miscarea ca atribut al materiei tipurile miscarii- Prin miscare se intelege o permanenta
dezvoltare
schimbare
transformarea, actiune, interactiune, trecerea a ceva in altceva, ca o
dezvoltare continua. Tipurile ei sint: 1 Miscarea care este
legata de mentinerea stabilitatii obiectului. 2 -Miscare ce conduce la trecerea de la o calitate la alta.
47. Formele miscarii materiei . Legatura lor genetica si structurala :
Formele micrii:
Micarea mecanic- este o simpl deplasare microcorpurilor n spaiul universal.
Micarea fizic este micarea moleculelor ce include procesele din interiorul stelelor i planetelor, oscila iile termice, electromagnetice
ale moleculelor, micarea luminii.
Micarea chimic micarea atomilor n molecule.
Micarea biologic procesele de formare i activitate vital a organismelor vii.
Micarea social procesele de apariie i dezvoltare a societii umane, activitatea omului n societate.
Mai exist forme ale miscarii precum:
a geologicmiscarea solului
b ciberneticsistemul de dirijare care are loc in baza legaturilor informaionale internetul.
48. Spatiu si timpul, atrbute fundamentale ale ale materiei :
Spatiul este o forma de existenta a materiei caracterizata de proprietati ca: intindere, structuralitate, coexistenta si interactiune.
Timpul este o forma de existenta a materiei care are insusiri ale dezvoltarii si schimbarii sistemelor, legate de durata, succesiune,
ireversibilitate si omogenitate.
49. Teoria substantiala despre spatiu si timp :
Conceptia substantialista despre spatiu si timp, ca substante primordiale a lumii. Aceasta apartine atomismului antic. Atomistii
Democrit, Epicur si Lucretiu considerau ca spatiul si timpul sunt substante independente alcatuite din atomi.
50. Teoria relationala despre spatiu si timp si teoria subiectivista a lui Kant :
Teoria relationista a fost formulata de Aristotel. El considera spatiul si timpul ca relatii dintre diferite fenomene si obiecte.Spatiul este
locul obiectelor ,el nu exista independent de obiecte,iar timpul este legat de miscare si transformare fiindc masura miscarii sau nr
miscarii.
Teoria subiectivista apartine lui Imanuel Kant,dupa Kant spatiul si timpul sunt forme ale cunoasterii.Afirma ca in lumea cubectiva nu
exista spatiu si timp.Spatiu este forma a simtului exterior dupa care este perceputa lumea noastra exterioara,iar timpul forma a simtului
intern dupa care este perceputa viata noastra interioara ca succesiune de momente si trairi.
51. tiina despre spaiu i timp. Definirea spaiului i timpului.
Cunoasterea stiintifica a spatiului si atimpului a inceput inca din antichitate prin geometrie lui Euclid, dupa geometri euclidiana spatiul
real este considerat a fi omogen, izotrop, continuu si tridimensional orice entitate din spatiu apropiat nou se considera ca are volum.
Pina in sec. XIX geometria lui Euclid a constituit principala modalitate de analiza stiintifica a spatiului real, in baza ei Newton
modelul spatial a fizicii clasice si Kant teoria sa apreoristica.
Definirea spatiului este o forma de existanta amateriei, caracterizat de astfel de insusiri:
- intindere
- structurialitate
- coexistenta
- intreractiune
Timpul o forma de existenta a materiei considerata de urmatoarele insusiri:
- Durata
- Succesiunea
- Simultanietatea procceselor si fenomeneleor
52 Definirea spaiului i timpului. Proprietile spaiului i timpului.
Spaiul i timpul fac parte din sistemul categoriilor filosofice fr de care nu putem avea o explica ie a lumii. tiin a despre spa iu i
timp se preocup de aspectele privind : structura, msurarea i caracteristicile celor 2 atribute, dar nu i de problema ce ine de natura
lor , de ntrebarea : ce sunt spaiul i timpul.
Spatiul este o forma de existenta a materiei caracterizat de astfel de proprieteti ca:
Intinderea, structuralizarea, coexist i interactiunea. Este o modalitate de situare a obiectelor materiale unul fata de altul.
Timpul o forma de existenta a materiei caracterizat de astfel de insusiri ale schimbarii si dezvoltarii sistemelor precum: durata,
succsesiunea, schimbarea starilor, omogenitatea.
Spatiul si timpul sunt obiective. Prin caracterul lor saptiul si timpul sunt absolute.
a
b
c
1
2
3
53
54
55
56
1
2
3
1
2
57
Proprietetile spatiului:
Tridimnsionalitatea
Revesibilitatea
Simetria
Proprietatile timpului:
unidimensionalitatea trecerea din trecut prin prezent in viitor osingur direcie.
ireversibilitatea - ntr-o singur direcie.
asimetria in sensul ca trecutul si viitorul nu sunt simetrice in raport cu prezentul, el nu se poate suprapune, deoarece, daca trecutul
poate influenta intr-un cit viitorul, atunci viitorul nu poate influenta trecutul datorita ireversibilitatii timpului.
Obiectul de studiu i problematica gnoseologiei.
Gnosiologia sau teoria cunoasterii, este acel domeniu al filosofiei care studiaza natura si intinderae cunoasterii, presupune
pozitiile si fundamentele acesteia. Teoria cunoaterii este o cunoa tere despre cunoa tere n cmpul ntrebrilor i rspunsurilor,
cunoaterea se ea pe sine drept obiect. Gnoseologia analizeaza urmatoarele intreberi:
Ce este si cun este posibila cunoasterea?
Care este izvorul cunostintelor noastre?
Ce valoare au datle oferite de simuri i raiune?
Care sunt limitele cunoasterii?
Gnoseologia este acel domeniu a filosofiei are drept obiect de studiu procesul cunoasterii este o cunoastere a cunoasterii, care
cerceteaz condiiile i izvoarele cunoaterii, care se ocupa in principal de structura procesului cognitiv, de modurile de cunoastere si
limbaj, de adevarul cunoastintelor obtinute.
Concepii gnoseologice n epocile antic, medieval i modern.
Scepticismul - pune la ndial posibilitatea omului de a cunoate realitatea. Apare n sec IV .e.n., ntemeiat de Pyrrhon din
Elis.Reprezentani Timon,Carneade,Empiricus,Sevtus,carneade etc. Scepticismul pune la ndoial posibilitatea omului de a
cunoate relitatea obiectiv, la ntrebarea care din cele 2 surse, de baz ale cunoa terii sim urile sau ra iunea trebuie s stea la baza
activitii umane, scepticii rspundeau, ambele sunt neltoare, ei sugereau ideea suspendrii oricrii judec i asupra lumii.
Scepticismul modern despre cunoatere. Reprezentani Descartes,Humme,Kant. Descartes spunea c la etapa preiliminar trebuie
s folosim metoda ndoielii, prin care noi putem exclude nesiguran a de cercetare. Humme considerac cunoaterea n diferite tiine
este diferit, una este cunoaterea n tiinele logica i alta n tiiele naturale.
Scepticismul
antic
despre
cunoatere.
Scepticismul
modern
despre
cunoa tere.
Scepticismul antic despre cunoatere. Scepticismul - pune la ndial posibilitatea omului de a cunoate realitatea. Apare n sec IV
.e.n., ntemeiat de Pyrrhon din Elis.Reprezentani Timon,Carneade,Empiricus,Sevtus,carneade etc. Scepticismul pune la ndoial
posibilitatea omului de a cunoate relitatea obiectiv, la ntrebarea care din cele 2 surse, de baz ale cunoa terii sim urile sau ra iunea
trebuie s stea la baza activitii umane, scepticii rspundeau, ambele sunt n eltoare, ei sugereau ideea suspendrii oricrii judec i
asupra lumii.
Scepticismul modern despre cunoatere. Reprezentani Descartes,Humme,Kant. Descartes spunea c la etapa preiliminar trebuie
s folosim metoda ndoielii, prin care noi putem exclude nesiguran a de cercetare. Humme considerac cunoaterea n diferite tiine
este diferit, una este cunoaterea n tiinele logica i alta n tiiele naturale.
Problema cunoaterii n filosofia lui Im. Kant.
Subiectul
cunoaterii
i
obiectul
cunoaterii
n
teoria
cunoa terii
la
Im.
Kant.
La Kant subiectul cunoasterii este elementul activ, iar obiectul cunoasterii este elementul pasiv. La Kant lucrurile se inverseaz
aceasta i este marea cotitur n tiina lui Kant. Astfel, temelia cunoasterii stiintifice el a vazut nu contemplarea pasiva, ci in
activitatea de cunoastere a subiectului ca creator de obiecte ideale, adica cunoastinte stiintifice adevarate.
Kant arata ca cunoasterea are 3 niveluri:
senzorial
intelectual
rational
In viziunea lui Kant exista 2 surse principale ale cunpasterii care se deosebesc esential una de alta, acestea sunt:
sensibilitatea experienta simturilor
inteligenta activitate rationala.
Sensibilitatea + inteligenta= Cunoaterea. Prin sensibilitate, lucrurile ne sunt date, iar prin inteligen ele sunt gndite.
Formele apriore ale gndirii exist att la nivelul sensibilitii ct i la nivelul inteligen ei:
a) nivelul sensibilitii- timpul i spaiul;
b)nivelul inteligenei- categoriile filosfice (unitate, totalitate, multiplicitate, relaia, negarea, limitare, ineren , cauzalitate, existen ,
comunitate, posibilitate, necesitate.)
Categoriile filosofice: 1. categoriile cantitii
2. Categoriile calitii
3. Categoriile relaiei
4. Categoriile modalitii.
Structura cunoaterii i tipurile de cunoatere.
Cunoasterea este un sistem in cadrul caruia are loc lupta dintre adevar si iluzii dintre diferite puncte de vedere asupra procesului
cunoastreii. Procesul cunoasterii are 2 parti structurale fundamentale:
58
59
60
61
62
63
Subiectul cunoasterii
Obiectul cunoasterii.
Subiectul cunoasterii este omul ca fiinta sociala, inzestrata cu o constiinta individuala, specifica, cu memorie , imaginatie, vointa,
gindire, deci vcu structurile necesare producerii de idei.(omenirea, popoarele, grupurile sociale, personalit ile)
Obiectul cunoasterii este intreaga lume reala care a nimerit in cimpul cunostintei, in centrul procesului cognitiv. Se eviden iaz u or
n procesul experienei, n cunoaterea tiinific.
Subiectul i obiectul cunoaterii sunt noiuni relative i se pot schimba unul cu altul.
1.Cunoasterea comuna - empiric, pretiinific. Este specifica tuturor oamenilor ,se realizeaza in viata cotidiana fara folosirea unor
metode speciale , cuprinde cunostinte despre mediul social si natural al oamenilor si se transmise din generatie in generatie .
2.Cunoasterea stiintifica apare in rezulttul unei specializari crescinde utilizarii unor mijloace , tehnici si metode de cercetare mai
eficiente de cercetare .Urmareste scopuri precise, se desfasoara in baza unei reguli. Aceasta cunoastere utilizeaza diferite forme ca
ipoteza teoria, observatia ,experimentul.
ntre cunoaterea comun i tiinific exist att unitate ct i opoziie.
Nivelurile cunoaterii.
Se deosebesc 3 niveluri ale cunoasterii: de observatie , empirica si teoretica.
1.De observatie se realizeaza prin simturi dar si cu concursul gindirii ,care orienteaza simturile si transforma senzatiile si perceptiile
in idei. Cunoaterea de observaie Presupune 2 elemente:1.stimularea senzoriala care da nastere in constiinta subectului a unor
senzatii; si 2. limbajul care transforma informatiile in limbaj.
A doilea si al treilea nivel sunt cunoasterea empirica si teoretica. Este dificil de a diviza acasete 2 niveluri de oarece legaturile dintre
ele au un caracter de continuitate fata de cunoasterea observationala.Cunoasterea empirica se efectuiaza prin gindire bazata pe
observatie si experinta , iar cunoasterea treoretica se realizeaza prin gindire, prin puterea ei constructiva si de idealizare .
Cunoatera senzorial i formele ei.
Cunoasterea senzoriala este izvorul si fundamentul cunostintelor noastre, anume ea ne leaga cu realitatea .Elementul prim este
senzatia care este produsul insusiri active a obiectului perceput de om. Se realizeaz prin urmtaorele forme: 1.Senzatia - reflecta
calitatile insusirile obiectelor si ne da o imagine subectiva ideala .
2.Perceptia reflectarea exterioara a o biectului , datorita perceptiei in memoria omului se intipareste imaginea integra a obiectului .
3.Reprezentarea- este o imagine senzorial intuitiv, despre un obiect care nu l avem acum, adr lam perceput anterior, ea ine de
memoria omului i de posibilitatea raiunii de craeie.
Cunoatera raional i formele ei.
Cunoasterea rationala se bazeaza pe ratiune , este o activitate logica a gindirii, se realizeaza prin diferite forne : notiuni, judecati,
rationamente.
1.Notiunea reflecta proprietatile , insusirile trasaturile,legaturile esentiale ale lucrurilor.
2.Judecata- un gind exprimat sub forma de propozitie, utiliznd prepozi ia este, , ea evidentiaza legatura dintre notiuni prin care se
afirma sau se neaga ceva . Nu pot fi judecati intrebarile, gindurile, dispozitiile .
3.Rationament forma gindirii in care din 2 sau mai multe judecati numite premise se deduce o judecata noua numita concluzie.
Teoria adevrului. Tipurile de adevr. Conceptul de adevar.
Teoria adevarului este una dintre cele mai fundamentale teme ale filisofiei, referinduse la voaloarea cunoasterii umane si ale acelei
stiintifice. Filosofia s-a definit intodeauna drept cautarea adevarului. Toate problemele gnosiologiei se refera la aceia ce este adevarul
cum exista el, ce caracter are si cum poate fi el atins. Adevarul se gaseste intr-un rind cu asa notiuni ca: sensul vetii, echitatea,
dreptatea, bine frumos ect. Se mai spune ca adevarul este acuratetea descrierii lumii.
Teoriile despre natura adevrului: corespondenei, coerenei i pragmatist.
In decursul secolelor au fost formulate 3 puncte de vedere asupra adevarului: teoria corespondentei, teoria coerente si teoria
pragmatica.
Teoria corespondentei sustine ca propozitia, gindul sau reprezentarea sunt adevarate in cazul cind corespund realitatii, carespund
unui obiect real. Lucrarea lui Aristotel *Metafizica*, el sublinia ca adevarul reprezinta o corespondeta a sugestiei cu situatia obiectiva
a lucruirilor. A demonstrat ca a gindi adevarat inseamna a afirma ca este ceia ce este si a nega ceia ce nu este, adica afirmarea trebuie
sa corespunde naturii lucrurilor.
Teoria coerentei afirma ca o propozitie este advarata daca este coerenta adica daca se afla in acord logic, in concordanta cu toate
celelate propozitii ale noastre acceptate ca adevarate. Alt fel spus, sirul de propozitii (de judecati) sau teorie sunt advarate in cazul cind
sunt coerente adica legate intre ele, reese una din alta si nu contin contra dictii.
Teoria pragmatica a adevarului este formulata in filosofie contemporana, de americanii G. Peirce, W. James, J.Dewey si germanul
F. Schiller. Sustinatorii teoriei au pornit de la punctul de vedere ca functia gindirii este acceia de a forma idei care sa se dovedeasca
utile in activitatea practica. Astfel in stiinta adevarul unei idei este determinat de verificarea, confirmarea experimentala. Daca,
utilizind o idee stiintifica amprodus o anumita stare de lucruri dorita, atunci aceasta idee este adevarata.
Criteriile adevrului i verificarea adevrului.
Verificarea adevarului nu este un act imediat si absolut ci un proces care se defasoara sub influenta vetii sociale. O verificare
imediata si nemijlocita a unei teorii stiintifice nu poate fi realizata de cit in anumite cazuri.
Verificarea adevarului in diferite domenii ale cunoasterii depind de obiectul studiat, de proprietatiile si trasaturile lui precum si de
gredul de dezvoltare a mijloacelor pe care le avem la dispozite pentru cercetarea abiectului.
Adevarul este un ideal reglementator al cunoasterii. Nu este vesnic neschimbat, stabilit o data si pentru totdeauna.