Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ghid Informativ Privind Cresterea Armonioasa A Copilului
Ghid Informativ Privind Cresterea Armonioasa A Copilului
Evolutia psihologica
In primul an de viata, din punct de vedere psihologic se fac progrese spectaculoase.
Pana la 6 luni, energia vitala a copilului se focalizeaza pe dezvoltarea sa senzoriala, pentru ca
de la 6 la 12 luni ea sa se redistribuie catre intelegerea semnificatiei primare a obiectelor.
In primul an de viata copilul face progrese vizibile cu ajutorul invatarii prin obisnuinta,
conditionare si imitare. Bebelusii dupa 7-72 de ore de la nastere pot imita adultul prin gesturi
ca deschiderea gurii si scoaterea limbii. Deci in primul an de viata bebelusul se limiteaza la
gesturi corporale si exterioare care semnifica pana la aparitia limbajului, unul dintre cele mai
pretioase mijloace de interrelationare.
In ceea ce priveste tactul, receptorii tactili sunt distribuiti pe toata suprafata corpului
dar prezinta aglomerari in anumite zone ceea ce determina o sensibilitate deosebita in jurul
gurii, ochilor si a palmelor. Tactul sugarului este specializat deopotriva pentru frig, presiune si
durere de aceea temperatura optima a ambiantei trebuie sa se plaseze in jurul a 20 de grade C.
Gustul si mirosul functioneaza impreuna, copilul mnanifestand acuitate mai ales
pentru dulce si acru si mai putin pentru sarat si amar. De la 3 zile pana la 2-5 ani copilul isi
identifica mama pe cale odorifica. La varsta de 3 luni gura se transforma intr-un autentic
instrument cognitiv. Asa se explica obiceiul copilului de a suge orice obiect care se gaseste in
preajma lui.
Noul nascut reactioneaza imediat dupa nastere la sunetele care il asalteaza. Este foarte
importanta sensibiliatea crescuta a urechilor deoarece in primele 2 saptamani pericolul otitelor
este foarte crescut intrucat urechea este inca invadata de lichidul amniotic.
Copilul este utilat pentru vaz din luna a saptea intrauterina la nastere ochii avand o
forma sferica si o culoare albastra care se definitiveaza in jurul varstei de 3 luni. O acuitate
oculara intensa poate evoca, la aceasta varsta un coeficient intelectual superior.
Inca din primele zile de viata copilul manifesta preferinta pentru tot ceea ce este nou si
din ce in ce mai complex.
Nou nascutii nu agreeaza lumina puternica, dar in semiobscuritate isi deschid ochii
larg si au o intensa activitate vizuala. La varsta de 4 luni copilul vede colorat, mai intai
sugarul este receptiv fata de galben, negru si tot ce este viu colorat. Catre varsta de 6
saptamani interesul vizual al copilului se polarizeaza catre gura, nas, ochi. Interesanta este
tendinta sugarului de a-si dirija privirea, cand i se vorbeste, catre ochii interlocutorului si nu
catre gura acestuia. Mama trebuie sa sustina privirea bebelusului, incurajandu-l prin mimica,
gestica si limbaj.
Pe plan intelectual
Aparitia la 2-3 luni a perceptiei iar la 4 luni a curiozitatii intretine primele achizitii
cognitive ale copilului. Capacitatea mnezica a sugarului are initial un caracter involuntar si
concret. La 3 luni el fixeaza usa pe care a iesit cineva,asteptandu-i reintoarcerea, iar la 6 luni
face distinctia intre persoanele cunoscute si cele necunoscute. Copilul isi aminteste doar ceea
ce a inteles nu ceea ce a perceput de aceea este foarte important ca acestuia sa ii fie explicat
orice amanunt. Cu cat explicatiile sunt mai clare cu atat acesta va avea mai multe achizitii.
Pana la instalarea limbajului comunicarea nonverbala este foarte importanta. Sugarul este mai
receptiv la expresiile pozitive emise de adult decat la cele negative concordand cu primele
stari afective instalate in ontogeneza si anume emotiile pozitive (zambetul, rasul se instaleaza
inaintea fricii). De aceea un lucru esential in ingrijirea copilului este starea afectiva care ne
domina; copilul trebuie inconjurat cu emotii pozitive, are nevoie ca persoana care il ingrijeste
sa fie vesela si optimista.
Plansul este unul dintre primele mijloace de comunicare ale noului nascut. S-au
identificat 3 tipuri de plans:
plansul primar- indus mai ales de foame
plansul furios
plansul de durere
Ori de cate ori copilul plange se recomanda:
cerecetarea cauzei din care acesta plange
inainte de a-l lua in brate, se recomanda adoptarea unor strategii simple, cu potential
de linistire: schimbarea pozitiei copilului in leagan, distragerea atentiei prin
intermediul unei jucarii, sau a altui obiect, etc.
Daca plansul persista, sugarul trebuie luat in brate si leganat (caci aceasta manevra
reediteaza ritmul corpului matern).
Cauzele pentru care copilul se linisteste in brate sunt fie mirosul familiar, fie
cunoscutele batai ale inimii umane.
Surasul apare la varsta de 3-4 saptamani si este acompaniat de o privire luminoasa,
iradianta fiind mijloc de comunicare nonverbala. Pana la aceasta varsta eventualele zambete
erau simple rictusuri fiziologice, cauzate de starea interna a copilului. Catre 4 luni copilul stie
sa rada. S-a constatat ca pe masura ce creste, rasul este declansat de stimuli tot mai complecsi.
La varsta de 4 luni copilul intinde mainile sa fie luat in brate, iar la 6 luni stie sa salute
cu mana. O data cu dobandirea limbajului asistam la o estompare treptata a comunicarii
nonverbale.
la 3 luni copiulul gangureste
la 6 luni vocalizeaza silabe (la, da,pa,ba)
la 9 luni apar holofrazele cuvinte cu rol de propozitii
la 9-12 luni apar primele cuvinte.
S-a constatat ca o solicitare saraca a copilului sub raport verbal conduce la o dominare
a comunicarii nonverbale. Se recomanda sa se vorbeasca copilului cat mai mult posibil, chiar
si inainte ca acesta sa decodifice sensul cuvintelor.
Cunoasterea de sine implica existenta a 3 fatete distincte:
eul corporal
eul spiritual
eul social
Primele contururi ale constiintei de sine apartin eului corporal:
la cateva zile isi descopera degetul mare pe care il suge cu frenezie
la 2 luni isi identifica mainile pe care le analizeaza ca si cum ar fi straine
6-7-9 luni copilul se repereaza in oglinda.
Dupa opinia lui R.Mc.Call in primele 6 luni nu conteaza cine este adultul care il
ingrijeste, important este ca acesta sa fie o prezenta securizanta si calda. Dupa primele 6-7
luni, insa, prezenta unui strain il nelinisteste pana la lacrimi daca acesta se dovedeste prea
insistent. De aceea se recomanda ca persoana respectiva, sa se apropie cu mult tact de copil.
Sa tatoneze in prealabil terenul si daca observa ca este acceptat poate sa se apropie cu
adevarat. Anxietatea provocata de prezenta unei persoane straine se poate manifesta chiar
daca copilul se afla in bratele securizante ale mamei.
Pe plan afectiv primul an de viata este foarte important deoarece aici se vorbeste de
atasament care are 3 etape:
etapa de preatasament caracterizata printr-o stare nediscriminatorie si care se extinde
de la nastere la 3 luni
faza de crestere si dezvoltare a atasamentului definita printr-o atitudine preferentiala
fata de personele familiare si care debuteaza la 3-4 luni
etapa atasamentului caracterizata prin accentuarea dependentei fata de primele
persoane din anturajul apropiat ce l-au ingrijit pe copil.
La 10 zile apare ambivalenta afectiva, sugarii find mai expresivi emotional atunci cand
sunt in compania altei persoane decat atunci cand sunt singuri.
Intre 3-6 luni, emotionalitatea se coloreaza caci alaturi de trairile afective cauzate fiziologic,
apar si cele psihologice. Concret, la 3-4 luni apare supararea, mirarea, tristetea, intre 5-7 luni
debuteaza frica, iar intre 6-8 luni isi face aparitia rusinea si timiditatea.
Afectivitatea se nuanteaza si in functie de relatiile obiectuale:
la 6 luni copilul decodifica tonusul psihologic al mamei sale
la 10-11 luni stie sa simuleze plansul
la 11 luni evita privirea celui care l-a mustrat si bate locul unde s-a lovit.
In concluzie, resortul miraculos, prin care se actioneaza asupra copilului in primul an de
viata este afectiunea.
Evolutia motrica. Activitatea
Achizitiile motrice aferente primului an de viata sunt urmatoarele:
la 1 luna miscarile sunt haotice
la 2 luni se intoarce de pe fata pe spate ca urmare trebuie sa fim vigilenti pentru ca
sugarul sa nu se inece cu propria voma. Se recomanda sprijinirea spatelui cu un sul,
confectionat dintr-un material textil si care poate stopa modificarea pozitiei
La 3 luni isi tine capul singur
La 4 luni se perfectioneaza abilitatea motrica a mainilor
La 6 luni sta in sezut nesprijinit si isi prinde picioarele. Pentru a invata sa sada mai
repede L.Pernoud, sugereaza ca incepand de la 4 luni, sugarul sa fie asezat intr-un
fotoliu cu speteaza, in 2 sau 3 reprize, dar nu mai mult de 30 de minute pe zi.
Nevrozitatea lui inregistreaza cote ridicate, fiind intretinuta de mai multe cauze: eruptii
dentare, privarea copilului de miscare in aer liber.
Dezvoltarea motricitatii
La aceasta varsta, copilul este de un activism debordant. Cele mai importante achizitii
sunt: mersul si perfectionarea miscarilor mainii.
In ceea ce priveste mersul, el va ajuta copilul sa dobandeasca geometria verticalitatii.
Ucenicia mersului reclama din partea parintilor respectarea unor exigente simple: sa-i
fie un partener de nadejde in toate escapadele copilului; sa-i lase acestuia nevoia nestirbita de
a experimenta; sa-i ia din cale tot ce i-ar putea primejdui securitatea; cand copilul ramane
singur, nesupravegheat sa fie plasat intr-un tarc, unde sa i se ofere nu numai jucarii, ci si
obiecte uzuale de tot felul, dar numai lucruri nepericuloase.
Dupa 2 ani, mersul realizeaza o serie de progrese: dobandeste un surplus de siguranta,
dar si dexteritati noi (stie sa mearga cu spatele, sa stea intr-un picior, sa evite obstacolele) etc.
Referitor la perfectionarea miscarilor mainii, pentru a manca nu-i ajunge lingurita asa
ca utilizeaza frecvent si degetele, ceea ce demostreaza dobandirea unor rafinamente motrice.
Dupa 2 ani sau 2 ani si jumatate, experimenteaza cu frenezie orice.
Copilul anteprescolar isi perfectioneaza miscarile si prin imitatia activa a adultului.
Progresele inregistrare de copil in plan motric stimuleaza independenta si dilatarea
orizontului sau de cunoastere.
Abilitatea de a manca singur se contureaza treptat: la 18 luni mananca singur (dar
neingrijit), la 2 ani si jumatate foloseste corect si furculita, la 3 ani are si o pozitie corecta la
masa.
Dezbracatul se invata mai usor decat imbracatul: la 1 an copilul este cooperant in
activitatea de imbracare, la 3 ani stie sa-si puna singur paltonul, dar abia la 4 ani se imbraca
corect si fara ajutor.
Dezvoltarea psihologica
1.Pe plan senzorial
Senzatiile tactile vor trece treptat sub controlul celor vizuale si auditive.
Din punct de vedere vizual, copilul percepe anevoios obiectele mici si indepartate.
La 1 an si jumatate copilul manifesta interes si receptivitate pentru figurile colorate, iar
la 2 ani si cele necolorate ii pot retine atentia.
Sub raport auditiv, de la 1 an si jumatate, copilul probeaza o evidenta sensibilitate
muzicala, iar la 2 ani si fata de ritm.
Gustul si mirosul inregistreaza o evidenta specializare, copilul avand preferinte si
aversiuni alimentare.
Memoria de scurta durata.Cooperarea mai buna dintre analizatori contribuie la
optimizarea aprecierii de catre copil a dimensiunilor.
La aceasta varsta, copilul traieste ancorat inca intr-un prezent continuu.
2. Reprezentarile
Au un pronuntat caracter intuitiv-concret, fiind inca mult tributare perceptiei. Ele insa
intra in scena dupa varsta de 2 ani ( astfel, daca initial copilul va hrani papusa numai cand are
o lingurita, la 2 ani si jumatate poate mima gestul si in absenta ei).
d) Gandirea
Spre varsta de 2 ani, se restrang treptat pozitiile inteligentei senzorio-motorii ca sa
debuteze o noua etapa, cea a inteligentei intuitive.
Caracteristic perioadei anteprescolare este o subetapa: gandirea simbolica
preconceptuala: la 1 an priveste obiectul aflat pe dulap dar nu stie sa-l ia, la 1 ani si jumatate
apeleaza la un scaun sau se foloseste de un bat, dupa 2 ani, daca nu este lasat de parinti sa
intre in posesia obiectului respectiv, asteapta noaptea sau o perioada in care adultii absenteaza
si isi satisface dorinta.
Rezolvarea problemelor se bazeaza pe manuirea obiectelor concrete. Cea mai
importana achizitie a stadiului preoperational este capacitatea de a utiliza simboluri.
Nota distinctiva a gandirii preoperationale este caracterul ei egocentric.
Rationametul specific varstei este rationametul transductiv, care nu este capabil nici de
deductie, nici de reversibilitate, in schimb uziteaza frecvent de preconcepte si analogii.
La varsta de 3 ani, gandirea preconceptuala inregistreaza un salt evident, ceea ce se
concretizeaza prin utilizarea in exprimare a 3 termeni: subiect, predicat, copula.
Numeroase studii atrag atentia asupra caracterului benefic al unei educatii intelectuale
timpurii si intensive, ce poate contribui la precocizarea copilului pe acest plan.
e) Constiinta de sine
La varsta anteprescolara face un veritabil salt calitativ.
Procesul formarii constiintei de sine are un traseu lent, contorsionat dar ascendent, ce
se concretizeaza printr-un sirag de achizitii.
Constiinta de sine se cristalizeaza in stransa interdependenta cu imaginea de altul.
Identificarea de sine se plaseaza intre 18 luni - 2 ani. Identificarea in oglinda a altuia
este mai tarzie decat reperarea propriei imagini.
Eul copilului dobadeste forme de exprimare pentru toate cele trei aspecte ale sale: eul
corporal, eul spiritual si eul social.
Pana la nivelul clasei a 2-a, imaginea de sine pedaleaza preponderent pe capacitatea
individului de a evoca trasaturile sale fizice.
Procesul formarii constiintei de sine uziteaza, la aceasta varsta, de mai multe
mecanisme de diferentiere:
- diferenta dintre eu si obiecte;
- diferenta dintre actiunile sale si obiectele actiunii
- diferenta dintre eu si altul
Cat priveste fenomenul distinctiei dintre eu altul, acesta isi face simtita prezenta prin
urmatoarele:
utilizarea pe la 3 ani a pronumelui de persoana intaia singular eu
egocentrismul infatil
negativismul, ce apare dupa 2 ani si jumatate
f) Pe plan reglatoriu
Atentia
Initial copilul prezinta o concentrare foarte fragila, asa incat pana catre 2 ani trece
spontan la alta activitate. Dupa 2 ani se poate implica intr-o activitate timp de 10 minute, iar la
3 ani timp de 15 minute.
Conduita adultului polarizeaza, cu prioritate, atentia copilului, ceea ce reclama din
partea acestuia o grija particulara in directia cenzurii propriului comportament.
Afectivitatea
imitatia adultului
asimilarea si consolidarea unor deprinderi noi
inhibarea unor reactii neadecvate
Se dobandesc o serie de abilitati.
Activitatea fundamentala a varstei este jocul.
In etapa anteprescolara se trece, treptat, de la jocuri de manuire a obiectelor la jocuri
simbolice.
Cat priveste partenerul de joc, adultul ocupa rolul primordial. Pana la 3 ani, copilul nu
stie sa se joace cu alti copii si nu este vorba de egocentrism ci, in primul rand, de carentele
unor trasaturi pe care le reclama jocul, privind distributivitatea atentiei, capacitatea de
cooperare etc. La 3 ani insa, debuteaza jocul colectiv cu roluri. Pana la varsta de 3-4 ani, nu
trebuie sa i se pretinda copilului sa fie ordonat cand se joaca.
Exigentele educative
Cuplul parental are o multitudine de sarcini educative. Trebuie gasita calea optima
intre autoritarismul exagerat si supraprotectie. Avand in vedere ca pana la varsta de 3 ani se
desfasoara un intens proces de fixare a figurilor parentale este imperios necesar ca acestia sa
manifeste atitudini educative constante fata de copil.
O problema majora aferenta varstei este aceea legata de perfectionarea conduitei
igienice, respectiv a dresajului sfincterian. S-a observat ca disciplinarea intestinului se
realizeaza mai repede decat cea a vezicii urinare. Copilul invata, mai intai, sa fie curat ziua (la
2 ani 2 ani si jumatate) si apoi noaptea (la 2 ani si jumatate 3 ani).
Pentru a determina eficacitatea dresajului sfincterian, parintii trebuie sa aiba in vedere
cateva principii
Se contureaza si cateva diferente intre cele 2 sexe, sub raport comportamental. Fetele
sunt mai cooperante si mai vorbarete, in timp ce baietii sunt mai rezervati si mai nelinistiti.
La 5 ani, copilul traverseaza o varsta nodala, iar panta va fi mult mai lina.
Evolutia psihologica
Pe plan senzorial
Tactul pierde din teren in favoarea vazului si auzului.
Cooperarea dintre tact si vaz, se imbunatateste asa incat un obiect poate fi identificat
fara a fi vazut, doar prin simpla palpare si invers.
Sub aspect auditiv, se perfectioneaza auzul fonematic, muzical, precum si abilitatea de
a repera obiectele si fenomenele numai dupa sunetul lor.
Copilul face progrese si pe plan gustativ si odorific, mediul de provenienta avand un
rol decisiv in reglarea preferintelor si aversiunilor sale pe acest plan.
Sub raport perceptiv, se trece de la forme elementare de perceptie la forme superioare,
ca observatia. Inca de la 3-4 ani copiii, ghidandu-se mai ales dupa culoarea pielii, pot sesiza
diferentele ce apar intre oamenii ce apartin unor rase diferite, dar le cred pasagere.
Perceptia se detaseaza prin cateva note distincte:
are o mare incarcatura afectiva
reflecta mai usor culoarea si forma decat volumul
prezinta dificultati in perceperea relatiei dintre intreg si parte
cooperarea mai buna intre analizatori determina noi achizitii in perceptia spatiului
si timpului
creste capacitatea de verbalizare a unor insusiri perceptive spatiale
In domeniul reprezentarilor se produc modificari calitative si se structureaza intreaga
paleta de reprezentari, atat a celor de evocare, de completare, de anticipare, cat si a celor
fantastice.
Granitele dintre real si imaginar sunt inca labile.
Pe plan intelectual
1. Memoria
Formele predominante sunt cea mecanica si cea involuntara. Dupa 4-5 ani, intra in
scena si memoria voluntara.
Memoria are si o puternica amprenta afectogena (retine, mai ales, ceea ce l-a
emotionat intens, fie pozitiv, fie negativ), dar si intuitiv-concret (se memoreaza mai usor acea
informatie care este ilustrata prin imagini plastice).
Memoria indeplineste si importante functii sociale, deoarece contribuie prin
mecanismul imitatiei la insusirea conduitelor civilizate fundamentale.
2. Limbajul
Daca debutul varstei este caracterizat de limbajul situativ, format din propozitii simple,
acompaniate de exces gestual si piperat, cu exclamatii, interjectii, repetitii, onomatopee,
treptat se impune limbajul contextual.
Zestrea de cuvinte a vocabularului sporeste, la 6 ani este de cel mult 2500 de cuvinte.
Prescolarul sufera de o autentica logoree.
Sub aspect calitativ progresele sunt evidente:
se amelioreaza corectitudinea
comunicarea gestuala se estompeaza
copilul are capacitatea de a-si adapta limbajul la caracteristicile interlocutorului
Pe plan reglatoriu
Atentia
Jocul solicita si functiile atentiei, mai ales, a celei involuntare, dar treptat si a celei
voluntare. Concentrarea inregistreaza ameliorari successive: la prescolarul mic este de 5-7
minute, la prescolarul mijlociu este de 20-25 de minute, iar la prescolarul mare de 45-50 de
minute.
Capacitatea de concentrare este strict proportionala cu interesul copilului.
Afectivitatea
Plasarea copilului in gradinita diversifica registrul trairilor afective. Educatoarea
devine un nou destinatar pentru plasamentele sale afective.
Imitatia adultului constituie si sursa unor noi trairi afective (frica de reptile).
Uzual, identificarea se produce cu parintele de acelasi sex. Din perimetrul familial, in
afara cuplului parental si fratii mai mari pot constitui modele pentru copil. Dupa 5 ani,
fenomenul identificarii isi cauta modele in afara caminului parintesc, inclusive in basme, carti,
filme.
Afectivitatea prescolarului, se distinge prin caracterul ei exploziv, instabil. La 3 ani,
apare vinovatia si pudoarea, care se manifesta prin inrosirea fetei. La 4 ani, se schiteaza
mandria. La 5 ani, apare sindromul bomboanei amare, starea afectiva pe care o traverseaza
copilul cand primeste o recompensa nemeritata. La 6 ani, se manifesta criza de prestigiu,
adica disconfortul pe care il traieste copilul ori de cate ori este mustrat in public.
In joc se dezvolta si capacitatea de simulare. Germineaza, desi inca nenuantat, emotii
si sentimente de coloratura estetica, intelectuala, morala.
Un climat afectiv tonic in familie si gradinita are efecte stimulative asupra intregii sale
dezvoltari psiho-fizice.
Vointa
Apar o serie de trasaturi pozitive: stapanirea de sine, ierarhizarea motivelor actiunii.
Prescolarul va fi capabil sa indeplineasca si activitati care nu ii plac sau ii plac mai
putin.
Parintii pot contribui la exersarea vointei sale, atribuindu-i o serie de sarcini permanente.
6. Personalitatea
Se pun bazele personalitatii copilului si se schiteaza primele trasaturi caracteriale
pozitive.
Copiii nu au nevoie numai de teluri imediate, ci si de evaluari prompte si frecvente din
partea adultului. Este recomandabil sa i se ofere cat mai multe ocazii cand sa guste din
bucuria succesului.
Formarea caracterului are o motivatie practica si presupune, mai ales, adeziune
afectiva decat rationala la normele morale. Morala micii copilarii are un caracter heteronom,
deoarece sub acest aspect individual se lasa pilotat de rigorile impuse de parinti sau de alte
persoane respectate.
Apar si primele aptitudini speciale. Se perfectioneaza, mai ales, componenta senzoriala
a aptitudinilor. Obtinerea unor performante superioare, inregistrarea unor progrese statornice,
dar si precocitatea, constituie indicatori pretiosi in identificarea corecta a aptitudinilor
speciale.
Productiile prescolarului se pot constitui si ca importante probe proiective.
7. Activitatea
Are loc un eveniment capital, cel al plasarii in gradinita. Patrunderea prescolarului in
gradinita, trebuie prefatata de o pregatire speciala.
La aceasta varsta, se poate identifica registrul cel mai diversificat de jocuri.
Principalele tipuri de activitati ludice sunt:
- jocul cu reguli
- jocul cu subiect
- jocul de miscare
- jocul de constructii
- jocul de creatie (apare si jocul dramatic)
La 4 ani copilul simte nevoia unui partener de joc. Daca partenerul lipseste el creeaza
unul imaginar, ceea ce sugereaza aparitia jocului de alternanta.
Catre varsta de 5 ani, conduitele implicate in joc, inclusiv cele verbale sunt mai
diversificate, numarul jucariilor utilizate scad, dar cresc substitutele lor imaginare.
Jocul are numeroase functii: de relaxare, de adaptare la ambianta, de umanizare, de
educatie sociala si morala.
Cat priveste, configuratia desenului la varsta prescolara, intrucat personalitatea nu este
suficient de inchegata, productiile de acest fel nu au inca stabilitate. Privind dinamica
desenului infantil, la 3 ani este confuz, monocolor si incapabil de a raspunde intentiilor sale,
la 4 ani, forma se organizeaza treptat, la 5-6 ani, desenul tip cliseu mai persista inca, dar
castiga prin calitatea executiei si unele detalii surprinzatoare.
Prescolarul este si un mare iubitor de povesti si intrucat se implica in ele cu intreaga sa
fiinta, finalul trebuie sa fie intotdeauna optimist. Sunt recomandate basmele.
De la 3 ani, prescolarul poate frecventa teatrul de papusi, iar de la 6 ani
cinematograful. Impactul tv-ului asupra dezvoltarii copilului creste dupa varsta de 3 ani.
In ceea ce priveste conduita, la varsta prescolara cresc comunicativitatea si
sociabilitatea copilului. Este etapa cand progreseaza substantial pe latura asimilarii regulilor
de convietuire din familie si gradinita.
Se produce si o intensa culturalizare a comportamentelor alimentare, vestimentare si
igienice.
Desi coordonarea si randamentul miscarilor evolueaza, ele au un caracter fluctuant, asa
se explica frecventa atitudine ambigua pe care o are prescolarul in fata masinilor, motiv
pentru care la aceasta varsta de inregistreaza cel mai mare numar de accidente rutiere.
8. Exigentele educative
Prin activitati concrete trebuie vizate toate dimensiunile majore ale personalitatii.
Pe plan senzorial se recomanda stimularea tuturor simturilor, inclusiv a gustului si a
mirosului.
Se schiteaza constiinta morala, iar in edificarea acesteia se impun doua linii strategice:
g) capacitatea constientizarii greselilor de catre copii
h) eliminarea minciunii intentionate care germineaza in jurul varstei de 4 ani
La aparitia minciunii contribuie si familia, prin efortul de a inocula copilului regulile
de politete. Cea mai eficienta solutie impotriva minciunii este puterea exemplului.
O alta problema educativa, specifica varstei, este aparitia complexului Oedip.
Fenomenul se manifesta, de regula, intre 3-5/6 ani si se caracterizeaza prin dragoste
excesiva fata de parintele de sex opus si ostilitate fata de parintele de acelasi sex. Parintele
preferat n-ar fi indicat sa incurajeze copilul in excesele sale afective, iar cel marginalizat sa
nu-i declare razboi. Cand prin imitatie copilul va incerca sa semene cu parintele de acelasi
sex, complexul Oedip dispare. In caz de nelichidare el poate perturba viata sexuala de mai
tarziu, prin nestavilita tentativa a individului, ca partenerul sau erotic sa reediteze trasaturile
parintelui preferat. Persistenta acestui fenomen pericliteaza insasi capacitatea umana de a
sublima, adica de a evada din mrejele primitivitatii noastre initiale, pentru a ne salva intru
spirit. Meritul descoperii complexului Oedipian este acela de a fi demonstrat rolul crucial pe
care il exercita asupra formarii caracterului, relatiile timpurii ale copilului cu anturajul sau
apropiat.
O excelenta parghie educativa este asumarea treptata de catre copil a unui program
existential, care sa implice obligatoriu cateva secvente standard.
Se subliniaza si inestimabilele virtuti de socializare pe care le tezaurizeaza in familie,
mesele servite in comun.