CONVEN vb. 1. a-i plcea, a prefera. (i-ar ~ s te mui la noi?) 2. a se nelege, a se nvoi, (pop.

) a se ajunge, a se
uni, (prin Munt.) a se ndogi, (Ban.) a se toldui, (nv.) a se lovi, a pristni, a se trgui, a se tocmi, a veni, (grecism
nv.) a se simfonisi. (Au ~ asupra preului.) 3. v.nelege. 4. a accepta, a se nvoi, (nv.) a pristni. (A ~ s vin la
nunt.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adugat de siveco | Semnaleaz o greeal | Permalink

A CONVEN convn 1. intranz. 1) A fi conform anumitor dorine, gusturi sau posibiliti. 2) A ajunge la o nelegere; a
cdea de acord; a se nelege. 2. tranz. A recunoate ca fiind adevrat sau posibil; a admite.
/<fr. convenir, lat. convenire
Sursa: NODEX (2002) | Adugat de siveco | Semnaleaz o greeal | Permalink

CONVEN vb. IV. intr. 1. A corespunde dorinelor cuiva, a-i plcea. 2. A se nelege, a se nvoi, a cdea la nvoial.
tr. A accepta. [P.i.convn, convu, conj. 3 -vin, -vie. / < fr. convenir, it., lat. convenire].
Sursa: DN (1986) | Adugat de LauraGellner | Semnaleaz o greeal | Permalink

CONVEN vb. intr. 1. a corespunde dorinelor cuiva, a-i plcea. 2. a se nelege, a cdea de acord. a ncheia o
convenie. (< fr. convenir, lat. convenire)
Sursa: MDN (2000) | Adugat de raduborza | Semnaleaz o greeal | Permalink

CONVEN, convn, vb. IV. Intranz. 1. (Construit cu dativul) A corespunde cu ceva, cu dorinele cuiva, a fi pe placul
cuiva, a-i plcea. Locuina aceasta mi convine. De-acuma eu vorbesc cu Drina, i dac nu-i convine, spune-mi
pe unde umbli, s ne ntlnim. PREDA, . 51. (n forma deprez. conj. convie) Azi abia vedem ce stearp i ce aspr
cale este Cea ce poate s convie unei inime oneste. EMINESCU, O. I 141. Nu-mi convine viaa mielnic
ctigat. ALECSANDRI, P. A. 172. 2. (De obicei urma