Sunteți pe pagina 1din 14

Concurenta in mediul de afaceri reprezinta totalitatea relatiilor dintre cei care actioneaza pe

aceeasi piata pentru realizarea propriilor interese in conditii de libertate economica. Concurentul este
persoana (fizica sau juridica) ce concureaza cu o alta (sau altele) in vederea atingerii acelorasi obiective
de afaceri. Exista mai multe clasificari ale concurentei. Una dintre acestea face diferentierea intre
concurenta loiala si cea neloiala.
Concurenta loiala are loc in conditiile respectarii de catre concurenti a normelor si mijloacelor considerate
corecte si recunoscute ca atare prin reglementarile in vigoare din fiecare tara.
Concurenta neloiala este orice fapt sau act contrar uzantelor cinstite in activitatea comerciala. Acest tip de
concurenta este reglementat prin diverse tratate internationale, precum si de legislatia nationala din
Romania.
O alta clasificare a concurentei, care ne va interesa in cele ce vor urma, este aceea care face distinctia
intre concurenta directa, indirecta si potentiala.
Concurentii directi sunt aceia care ofera produse si servicii similare cu cele ale dvs. Acestia pot fi
primari (cei mai puternici) sau secundari (care nu exercita o presiune considerabila asupra afacerii dvs.).
Concurenta indirecta este cea care ofera pe piata pe care operati produse si servicii ce se pot substitui
acelora puse la dispozitie de catre dvs. Spre exemplu, ficatul de porc este un produs substitut pentru
ficatul de pasare.
Concurentii potentiali sunt:
pe de o parte, firmele care nu s-au infiintat, dar exista informatii ca vor aparea intr-un domeniu anume
de activitate datorita aparitiei unor conditii favorabile;
pe de alta parte, sunt firme care exista pe piata la ora actuala, cu domenii de activitate care in prezent
nu sunt considerate similare cu ale dvs., dar care este posibil in viitorul previzibil sa se reorienteze.
Orice concurent ati avea, poate intra intr-una dintre aceste categorii. In cazul concurentilor directi, batalia
este mai evidenta. In cazul concurentilor indirecti va trebui sa fiti mai rafinat, deoarece razboiul se duce
pe satisfacerea acelorasi nevoi cu ajutorul unor produse diferite.
In privinta concurentei potentiale, situatia este si mai delicata, pentru ca trebuie sa fiti la curent cu
modificarile ce se petrec in cadrul mediului de afaceri, si sa anticipati pe de o parte aparitia
unor firme care la ora actuala nu exista, iar pe de alta parte sa fiti atent la miscarile unor firme care in
momentul de fata sunt active in alte domenii de activitate.

Microeconomia
1.
2.

Definitie, obiect de studiu


Consumatorul, utilitatea si teoria optiunilor

3.

Producatorul, teoria productiei si teoria costurilor

4.

Legea cererii si a ofertei

5.

Piata, concurenta si structuri de piata

6.

Echilibru microeconomic

n stiinta economica exista mai multe modalitati de analiza a structurii economice a


functionarii economice si a recoltelor care se obtin n economie.
Sunt mai multe nivele:
Microeconomie
Mezoeconomie
Macroeconomie

1. Microeconomiea reprezinta studiul structurii primare ale economiei si ale functionarii acesteia
la acest nivel.
Respectiv studiul activitatii unitatilor economice care constituie centre autonome de decizie,
gestiune - actiune si respectiv a rezultatelor la acest nivel. Analiza legaturilor dintre diversi
agenti economici (studiul pietelor).
Microeconomia include studiul comportamentel 17517k101r or celor doi agenti economici
principali:
Consumatorul
Producatorul
n plan teoretic studiul comportamentului consumatorului se reflecta n:
Teoria optiunilor
Teoria consumului
Studiul comportamentului producatorului se reflecta n:
Teoria productiei
Teoria costurilor
Microeconomia se reflecta n:
Teoria pietelor
Teoria concurentei
Teoria echilibrului microeconomic
Analiza microeconomica porneste de la doua axiome:
Raritatea resurselor: fiecare agent va actiona n asa masura pentru a realiza la
cheltuieli (costuri) minime rezultate maxime.

Utilitatea: att consumatorul ct si producatorul vor cumpara sau ca rezultatul


activitatilor sa fie utile

2. Consumatorul este utilizatorul final al bunurilor si serviciilor oferite de producator.


Functia principala = consumul de bunuri si servicii
Unitatea de evaluare a consumatorului o constituie gospodaria sau familia
Consumatorul sta la originea cererii (creeaza si genereaza cererea)
Comportamentul consumatorului se reflecta n cerere
Cererea este cantitatea de bunuri si servicii pe care un consumator este dispus sa
achizitioneze la un anumit pret.
Cerea solvabila = ct ai cumparat la un anumit pret
Factori care influenteaza cererea:

Nevoi (trebuinte)
Preferinte (nclinatii individuale)
Venitul
Preturile

n analiza comportamentului consumatorului se are in vedere studiul optiunii acestuia;


ntruct acesta exprima ceea ce doreste printr-o optiune.
Orice optiune de consum are la baza aprecierea utilitatii si depinde de aprecierea acesteia.
Utilitatea
Capacitatea unui bun sau a unui serviciu de a satisface o nevoie umana.
Preluata n economie din filozofia hedonista, mai exact din teoria filozofului
englez
J.Benthan.
Satisfactia pe care o procura posesiunea si utilizarea unui bun poate si directa (bun
de consum) sau indirecta (bun de productie).
n analiza calitatii avem n vedere anumite calitati unui bun sau serviciu (calitatea
unei
marfi)

Valoarea unei marfi se exprima prin doua aspecte:


valoarea de ntrebuintare (are capacitatea de a satisface o nevoie)
valoarea de schimb (are capacitatea de a se schimba cu altul)
n cadrul analizei optiunii consumatorului avem n vedere unele trasaturi,
caracteristici
ale utilitatii:
subiectivitate
se bazeaza pe ierarhizarea bunurilor si serviciilor dupa gradul de necesitate si
utilitate
n analiza utilitatii avem n vedere dincolo de dimensiuni si evolutia utilitatii.
Din acest punct de vedere odata cu cresterea cantitatii utilizate utilitatea
descreste ceea ce este normal.
Legea utilitatii descrescnde relatia dintre utilitate si cantitatile consumate;
se
exprima
prin
functia
de
utilitate.
De
aceea
n
analiza
comportamentului
consumatorului avem n vedere 2 tipuri de utilitati:
utilitatea totala (suma cantitatilor consumate)
utilitatea marginata ( suplimentarea aferenta fiecarei unitati aditionale consumata
dintr-un bun)
Avnd n vedere cele doua axiome n analiza consumatorului se introduce
problema
combinarii anumitor categorii de bunuri.
Clasificarea bunurilor:
n functie de gradul de utilitate optiunea consumatorului exprima: ce, ct si n ce
combinatii cantitative sa se achizitioneze diferite bunuri pentru a se obtine prin consum o
satisfactie ct mai mare.
Teoria consumului
Consumul reprezinta utilizarea bunurilor si serviciilor n vederea satisfacerii unei nevoi
(acoperirii unei trebuinte).

Factori care determina consumul

trebuintele (nevoile)
utilitatea

venitul
preturile

Partea din venit alocata pentru consum sunt cunoscute n analiza economica sub
denumirea de buget
Cheltuieli pentru consum = cantitatea de bunuri si servicii
n analiza practica a consumului se considera ca oricare ar fi cheltuielile reprezinta un
consum; analiza este realizata la nivel national dar si familial
Indicatori microeconomici
Consumul la nivel economic national - o parte care a fost utilizata efectiv
Consumul = o parte din produsul intern brut destinata folosirii
La nivelul economiei nationale se calculeaza:
consumul privat (final) al familiilor
consumul public cheltuielile administratiilor publice
Indicatori de cheltuieli
La nivelul unei gospodarii se calculeaza:
bugetul
structura consumului
cheltuieli pentru alimente
cheltuieli pentru mbracaminte
cheltuieli pentru locuinta
cheltuieli pentru utilitatii
cheltuieli pentru transport si comunicatii
cheltuieli pentru servicii medicale
cheltuieli pentru amenajarea locuintei
cheltuieli pentru agrement, turism

Gradul de echipare a gospodariilor cu bunuri de folosinta ndelungata (bunuri durabile)


- numarul gospodariilor ce poseda bunuri durabile / nr. total de gospodarii
nclinatii spre consum: fractiunea din venit consacrata consumului (cheltuieli de consum)
Elasticitatea cererii respectiv a consumului n raport cu venitul si cu pretul
Calculul coeficientului de elasticitate a consumului n raport cu venitul permite o anumita
clasificare a bunurilor:
bunuri inferioare: bunuri al caror consum se dimensioneaza cnd venitul creste
Ex.: cartofii, pinea, margarina
bunuri superioare: bunuri al caror consum creste o data cu cresterea venitului
Ex.: cheltuieli pentru sanatate, turism
bunuri normale: bunuri si servicii al caror consum creste n proportie mai mica
dect cresterea venitului
Legea Engel
Cu ct o familie este mai saraca cu att proportia din cheltuielile totale alocata hranei
este mai mare.
n functie de nivelul consumului se evalueaza si se stabileste nivelul de trai (= totalitatea
bunurilor si serviciilor de care dispune o persoana pentru a-si acoperii nevoile). Nivelul de
trai depinde de venit.
Venitul de care dispune o persoana este un indicator al nivelului de trai.
Puterea de cumparare = cantitatea de bunuri si servicii ce le poate cumpara o familie
avnd un anumit venit.
Costul vietii = ct te costa sa traiesti (este ntr-o continua crestere)
Indicele preturilor de consum determina costul vietii
Venitul este n functie descrescatoare fata de pret
Elasticitatea = variatia cererii / variatia ofertei
Inflatia = cresterea preturilor
Deflatia = scaderea preturilor

3. Studiul comportamentului producatorului si a rezultatelor activitatii ec. a acestui agent

Producator = acel agent economic care are drept functie principala productia de bunuri si
servicii comerciale si ale carei venituri provin din ncasarile de bunuri si servicii pe piata.
Unitatea tip de analiza a componentei producatorului este firma
Firma = unitatea tehnico - economica care produce bunuri si servicii destinate pietei
n teoria productivitatii sunt utilizate cteva concepte:
conceptul de output productie
conceptul de imput resursele, factorii de productie
W. Leontieff este creatorul analizei imput autput
Componentele productiei se teoretizeaza n Teoria productivitatii si a costurilor
Productivitatea urmareste maximizarea rezultatelor obtinerea unui profit ct mai mare
Profit = ncasari totale - cheltuieli de realizare a produselor
Comparatia dintre rezultat si cheltuieli se realizeaza prin folosirea indicatorului de
productivitate
Raportul dintre productivitate si valoarea factorilor folositi
Factori de productivitate:
munca
capitalul
Pentru o analiza mai amanuntita se mai folosesc si alte metode de calculare a
productivitatii: Productivitatea marginala = sporul de productie / sporul de consum al
factorilor de productie.
Teoria productivitatii exprima n fond optiunea producatorului:
optiunea a ce si ct sa fie produs
optiunea ca factorii de productie si cantitatile necesare pentru productie
Substituirea factorilor modificarea cantitatilor
Productivitatea trebuie sa rezolve 2 probleme de baza:
n situatia n care costul factorilor de productie este dat (se cunoaste) si
cunoscndu-se si productivitatea diferitilor factori ntrebarea este: Care sunt
combinatiile posibile pentru a duce la maximizarea productiei si a rezultatului.

Cnd se cunoaste volumul productiei atunci problema pe care si-o pune


productivitatea este gasirea acelor combinatii posibile de factorii care sa duca la
minimizarea costurilor.
Concluzia: productivitatea maxima se obtine atunci cnd combinatia de norme elementare
de munca cu norme elementare de capital degaja un profit maxim.
Orice productivitate poate actiona asupra nivelului productivitatii si nivelul costurilor.
Costuri = cheltuieli necesare pentru producerea unui bun sau serviciu
n orice firma se realizeaza: cheltuieli totale cu productia pe produs
Cresterea productivitatii

micsorarea costurilor.

Un producator calculeaza:
Costurile fixe
Costurile variabile
Costul unui produs depinznd de organizarea si gestiunea ntreprinderii constituite o
preocupare permanenta a producatorului care n final va trebui sa compare pretul de vnzare
a produsului cu pretul de cost.
Profit = ncasari - cheltuieli (costuri)

4. Legea cereri si a ofertei


Analiza functionarii economice la nivel microeconomic
Orice economie la nivel microeconomic functioneaza prin legaturile relatiilor care se
stabilesc ntre agentii economici.
Legaturile dintre agentii economici rep. si legatura dintre cele 4 sfere ale economiei:

Productia
Repartitia
Schimbul
Consumul

Efectele functioneaza prin sistemul pietelor

Piata = ansamblul operatilor comerciale respectiv ansamblul operatiilor de vnzare si


cumparare; ansamblul relatiilor de schimb cu bunuri si servicii ntr-o economie
Piata este constituita din doua componente:

Cerere
Oferta

Cererea = reprezinta cantitatea de bunuri si servicii pe care cumparatorii vor sa le


achizitioneze pentru un anumit pret
Cererea solvabila = cererea convenita de puterea de cumparare
Oferta = cantitatea de bunuri si servicii pe care producatorii vor sa le vnda la un anumit pret
Piata functioneaza prin confruntarea cererii cu oferta respectiv prin varietatile cantitatile
cerute si oferite, variatiile constitutive ale cererii sau ale ofertei.
Variatiile sunt generate de oscilatiile de miscare ale preturilor; respectiv din cauza cresterii
sau scaderii preturilor n functie de raportul cerere - oferta.
Cererea si oferta sunt strns legate ntre ele astfel nct exista n teoria economica o regula
Cnd pretul scade are loc:
o crestere a cererii
o scadere a ofertei
Cnd pretul creste (se mareste):
micsorarea cererii
cresterea ofertei
n teoria economica raportul dintre variatiile cererii, ofertei si a oscilatilor pretului se
exprima prin legea cererii si a ofertei (legea exprima evolutia si variatia cererii si ofertei n
functie de pret).
Matematic se considera ca cererea este o functie inversa de pret.
Oferta este o functie crescatoare de pret (cu ct creste pretul cu att creste oferta)
Bunuri Giffen = bunuri indispensabile existente strict necesare omului
Concluzie: Legea cereri si a ofertei corespunde reactiilor opuse ale ofertantilor si ale
cumparatorilor cnd preturile variaza pe piata astfel:
o scadere a preturilor producatorii maresc cererea
vnzatorii micsoreaza oferta
cresterea preturilor cumparatorii si modeleaza micsorarea cereri
vnzatorii maresc oferta

5. Piata, concurenta forme si structuri de piata


Variatiile cantitative ale ofertei si ale cererii n functie de miscarea preturilor sunt rezultatul
concurentei
Concurenta = notiunea de concurenta are un sens curent si un sens economic
Curent = concurenta corespunde unei confruntari ntre numerosi vnzatori si numerosi
cumparatori ai aceluiasi produs
Economia = concurenta desemneaza o anumita structura de piata n care vnzatorii si
cumparatorii sunt suficient de numerosi pentru ca nici unul dintre ei sa poata sa impuna un
pret sau sa exercite o influenta asupra pretului
Pretul stabilit de concurenta este un pret de echilibru (pret acceptat de toti partenerii pietei
vnzatori si cumparatori)
Pentru o piata concurentiala trebuie sa existe anumite conditii:
oferta si cererea sa fie elastice la pret
sa un existe o interventie pe piata n sensul ca se impune un anumit pret
Existenta unei piete perfect concurentiala este o sinteza teoretica
Concurenta se prezinta (se realizeaza n practica sub diverse forme exista anumite situatii de
piata, diferite caracteristici:
piata curenta: livrarile de marfuri si platile se fac simultan
piata la termen: livrarile si platile sunt diferite n timp si evoluarile marfurilor se
fac dupa o moneda forte
Pentru caracterizarea structurilor pietei si a tipurilor de concurentei exista cteva criterii:
atomicitatea: numarul foarte mare de vnzatori ca si un numar mare de cumparatori
(nimeni nu poate influenta pretul)
libertatea de miscare pe piata sau accesul liber pe piata
omogenitatea produselor (produse identice din punct de vedere al unitatilor)
mobilitatea factorilor de productie: forta de munca, capitalul
sa existe o transparenta a operatiilor pe piata
Piete cu concurenta perfecta sunt acoperite cele 5 tipuri
Piete cu concurenta pura sunt acoperite primele 3 conditii
Piete cu concurenta imperfecta lipseste una din cele 5 tipuri

Clasificarea pietelor n functie de gradul concurentei Tabelul Stackelberg


Oferta (vnzatorul
sau producatorul)
Cerea (cumparatorul)

UN (Mono)

CIVA
(Oligo)

NUMEROsI
(Infinit)

Monopol
Bilateral

Monopson
Contrariat
(disputabil)

Monopson

CIVA (Oligo)

Monopol
Contrariat
(disputabil)

Oligopol
Bilateral

Oligopson

NUMEROsI
(Infinit)

Monopol

Oligopol

Concurenta

UN
(Mono)

Monopol concurenta
calitatilor sau a

Oligopol: doua tipuri de piete care se caracterizeaza prin


imperfecta. Concurenta nu se duce prin pret ci prin diferentierea
performantelor.

ncepnd cu secolul XX economia sa caracterizat prin concurenta Monopolista (ascensiunea


monopolurilor)
Concluzii
Indiferent de aceste tipuri de piata n functie de concurenta piata joaca un rol important,
central, n functionarea economiei moderne
Dar aceste conditii ale functionarii economice de piata nu exclud unele actiuni de corectare
si completare a pietei care justifica interventia statului

6. Echilibrul microeconomic
Oscilatiile preturilor de pe piata au menirea sa duca la stabilirea echilibrului dintre cerere si
oferta
Echilibru
cerere = oferta
Pentru ca o economie sa functioneze normal adica sa favorizeze reluarea ciclului activitatilor
economice trebuie ca oferta sa se egalizeze cu cererea adica productia sa fie vnduta si
cumparatorii sa cumpere ceea e au nevoie.
Aceste lucruri sunt posibile prin oscilarea preturilor
Echilibrul microeconomic = egalizarea cantitatii oferite cu cantitatea vnduta
Exista 5 tipuri de piete cu concurenta imperfecta:

Piata monopolistica. Concurenta monopolstica se manifesta in cadrul pietei prin


imbinarea unor elemente specifice pietei perfecte cu altele, caracteristice
monopolului.Se caracterizeaza prin :

agentii aconomici, cumparatori si vanzatori, sunt numerosi, insa au putere


economica scazuta(atomicitatea cererii si a ofertei);
produsele de pe piata sunt similare, insa nu identice.Produsele se diferentiaza
printr-un element particular;
producatorii nu trebuie sa tina seama de efectele deciziilor lor asupra celorlalti
producatori .

Piata monopolistica= Multi vanzatori si cumparatori


Piata de oligopol. Principala piata cu concurenta in economia de piata
contemporana este oligopolul . Se caracterizeaza prin:

exista un numar restrans de producatori(atomicitatea cererii);


exista omogenitatea produsului;

nu exista o buna satisfacere a cererii;

producatorii trebuie sa tina seama de efectele deciziilor lor asupra celorlalti


producatori.

Piata de oligopol= Putini, dar puternici


Piata de monopol.Piata cu concurenta de monopol se caracterizeaza prin dominatia
unui singur producator, deoarece produce si vinde un bun economic pentru care nu
exista inlocuitori.firma impune cantitatea, calitatea si pretul bunului respectiv. Se
caracterizeaza prin:

exista un singur producator( atomicitatea cererii);


exista omogenitatea produsului;

producatorul poate stabili pretul, dar nu si cantitatea vanduta;

nu exista o buna satisfacere a cererii;

elimina concurenta si instaureaza dominatia absoluta pe piata.

Piata de monopol = Producatorul "Rege"


Piata de monopson.Piata cu concurenta monopsonica presupune un numar mare
de ofertanti ai unui bun sau serviciu omogen, dar un cumprator unic.In acest caz
cumparatorul este cel care stabileste pretul. Se caracterizeaza prin:

exista un singur cumparator(atomicitatea ofertei);


exista omogenitatea produsului;

cumpratorul poate influenta pretul;

Piata de oligopson. Daca pe piata exista mai multi cumparatori, insa numarul
acestora ramane in continuare mic, in conditiile in care numarul ofertantilor ramane
mare, avem de-a face cu o piata cu concurenta oligopsonica.

Monopsonul - Oligopsonul= Puterea cumparatorului


Valoarea adaugata exprima cresterea de valoare rezultata din utilizarea factorilor de productie,
indeosebi a factorilor munca si capital, peste valoarea materiilor prime, materialelor si serviciilor
cumparate de intreprindere de la terti si asigura remunerarea participantilor directi si indirecti la
activitatea economica a intreprinderii: personalul, statul, creditorii, actionarii etc.
Valoarea adaugata bruta = Marja comerciala + Productia exercitiului - (Cheltuieli materiale totale +
Cheltuieli cu serviciile executate de terti)
Valoarea adaugata neta = Valoarea adaugata bruta - Amortizare
Marja comerciala = Venituri din vanzari de marfuri - Costul marfurilor vandute
ultima dat editat de fat frumos pe data de Miercuri, 7 Aprilie 2010, 22:03