Mihai Eminescu Las-i lumea...

Las-i lumea ta uitat,

Mi te d cu totul mie,
De i-ai da viaa toat,
Nime-n lume nu ne tie.

Vin' cu mine, rtcete

Pe crri cu cotituri,
Unde noaptea se trezete
Glasul vechilor pduri.

Printre crengi scnteie stele,

Farmec dnd crrii strmte,
i afar doar de ele
Nime-n lume nu ne simte.

Prul tu i se desprinde
i frumos i se mai ede,
Nu zi ba de te-oi cuprinde,
Nime-n lume nu ne vede.

Tnguiosul bucium sun,

L-ascultm cu-atta drag,
Pe cnd iese dulcea lun
Dintr-o rarite de fag.

i rspunde codrul verde

Fermecat i dureros,
Iar sufletu-mi se pierde
Dup chipul tu frumos.

Te desfaci c-o dulce sil,

Mai nu vrei i mai te lai,

Ochii ti sunt plini de mil,
Chip de nger drgla.

Iat lacul. Luna plin,

Poleindu-l, l strbate;
El, aprins de-a ei lumin,
Simte-a lui singurtate.

Tremurnd cu unde-n spume,

ntre trestie le farm
i visnd o-ntreag lume
Tot nu poate s adoarm.

De-al tu chip el se ptrunde,

Ca oglinda l alege Ce priveti zmbind n unde?

Eti frumoas, se-nelege.

nlimile albastre
Pleac zarea lor pe dealuri,
Artnd privirii noastre
Stele-n ceruri, stele-n valuri.

E-un miros de tei n crnguri,

Dulce-i umbra de rchii
i suntem att de singuri
i att de fericii!

Numai luna printre cea

Vars apelor vpaie,
i te afl strns-n brae,
Dulce dragoste blaie.