Sunteți pe pagina 1din 12

Cap.

IX: ANTICICLOANE I ALTE FORME DE RELIEF BARIC


C15 Anticicloane: definiie, ntinderea i evoluia anticicloanelor,
reprezentarea baric a unui anticiclon, tipuri de anticicloane, vremea asociat
anticicloanelor, deplasarea maselor de aer i direcia vnturilor n anticiclon,
reprezentarea grafic a anticicloanelor pe hrile meteorologice

15.1 Anticiclonii caracteristici generale


Definitie
Sunt forme pozitive ale reliefului baric reprezentate pe harta sinoptic prin izobare mai rare n prile
loc centrale i mai dese ctre periferie. Diametrul izobarei nchise de la periferia unui anticiclon variaz
ntre 200 300 km cnd acesta are dezvoltarea redus (fiind conturat de o singur izobar) i peste 3000
km cnd dezvoltarea lui este maxim. De regul, ns msoar 1000 km. Suprafaa ocupat de un
anticiclon variaz ntre cteva sute de mii de km2 i cteva milioane km2
Activitatea anticiclonic nu poate fi desprins de cea ciclonic. Anticiclonii i
ciclonii constituie
dou laturi ale unui proces general de dinamic a atmosferei care se
condiioneaz reciproc si odat cu aceasta intr n relaii de reciprocitate si cu
suprafaa activ, asigurnd continuitatea circuitului global al transformrilor de
energie, mas, de umezeal si de impuls n cadrul ntregului geosistem terestru.
Anticiclonii reprezint deci, opusul ciclonilor.
Presiunea n centrul anticiclonilor oscileaz obinuit ntre 1020 i 1030 mb, dar poate depi uneori
1060 mb n regiunile intertropicale i 1080 mb n cele extratropicale.

Micrile aerului sunt descendente, n plan vertical (slab ascendente la periferii) i divergente,
n plan orizontal. La suprafaa terestr vnturile formeaz un vrtej orientat n sensul acelor de ceasornic,
de la centru spre periferii.

Temperatura aerului este distribuit neuniform, partea estic a anticiclonului, unde


predomin vnturile de nord, fiind mai rece, iar cea vestic, n care predomin
vnturile de sud, mai cald.

Miscarile caractereristice intr-un anticiciclon si proiectia acestora in plan orizontal


Nebulozitatea i precipitaiile depind de umezeala i stabilitatea aerului din diferite pri ale
anticiclonului i de anotimp. Deplasarea anticiclonilor are loc mai ales de la nord vest spre sud est,
adic pe direcia vntului conductor din stratul de aer cu nlimi cuprinse ntre 3 5 km

15.2 ntinderea i evoluia anticicloanelor, tipuri de anticicloane, structura


anticicloanelor i vremea

Emisfera nordic
vara
anticiclonul azorelor (1025 mb) are influene pn n S-E Europei i S-E Statelor Unite. La
ptrunderea pe continent determin averse de ploaie cu descrcri electrice. n interiorul
continentului determin o vreme foarte cald i secetoas ;
anticiclonul hawaian (1022 mb) este perechea primului. Produce ploi pe coastele de vest
ale Statelor Unite, Canada ;

iarna
anticiclonul siberian (1050 mb) pe uscat. Produce o vreme frumoas i foarte rece;
acioneaz iarna;
anticiclonul canadian (1025 mb) determin o vreme frumoas i rcoroas;

Emisfera sudic
- anticiclonul sud-atlantic Insula Sf.Elena;
- anticiclonul indian Insula Sf.Mauriciu;
- anticiclonul pacific Insula Patelui.
Toi trei anticicloni au valori ale presiunii de 1020 mb i i pstreaz zona lor de aciune n
tot timpul anului.
Clasificarea anticicloanelor

Anticiclonii pot fi clasificai pe baza mai multor criterii (S. Ciulache, 1985; Pop,
1988; Moldovan,
1999; Ecaterina Ion-Bordei, Simona Cpsun, 2000; Ecaterina Ion-Bordei,
Gabriela Taulescu, 2008 etc.)
Dup origine remarcm:
- anticiclonii termici de iarn formai din cauza rcirii radiative a suprafeei active
continentale n
timpul semestrului rece (ex. anticiclonii Est-Europeni, Siberian, Canadian);
- anticiclonii dinamici, care au la baz cauze dinamice, pe suprafeele de ap (asa
sunt anticiclonii
subtropicali din ambele emisfere, ex. A. Azoric, A. Sud-Atlantic).
Dup nlime se deosebesc:
- anticicloni josi, la sol, cu dezvoltare vertical redus, n troposfera inferioar.
Sunt asimetrici si
reprezint faza iniial a anticiclonilor,
- anticicloni la nlime, ntlnii numai n straturile nalte, fr a avea
coresponden la sol;
acestia ocup poziii n altitudine deasupra ciclonilor,
- anticiclonii nali cu dezvoltare vertical mare, pstrndu-si izobarele nchise si
n troposfera
superioar. Sunt calzi, puin mobili si au miscri descendente pronunate.
Dup temperatur vom avea:
- anticicloni calzi, de bru tropical cu temperaturi superioare celor din troposfera
superioar
limitrof, cu mobilitate redus si nlime mare ct toat troposfera (deasupra lor,
tropopauza este
bombat); acestia sunt anticicloni de bru subtropical;
- anticicloni reci de calot polar care se dezvolt n aer rece si numai n
troposfera inferioar.
La nlime le corespund formaiuni barice ciclonice; au la centru temperaturi
foarte sczute -40 ... -50C si presiuni foarte mari, 1040 -1050 hPa.
Dup miscare intalnim:
- anticicloni mobili, cei care se deplaseaz la latitudini medii, din sectorul vestic
spre cel
estic, n alternan cu ciclonii mobili.
- anticiclonii staionari, care au deplasare foarte lent sau sunt imobili ntr-un
interval mare de
timp (mai ales cei subtropicali oceanici, sau continentali, de iarn).
Dup poziia n serie se pot deosebi:
- anticicloni iniiali, care deschid seria lor;
- anticicloni finali, care nchid seria de cicloni sau anticicloni de invazie
(transport aerul polar
sau arctic spre sud producnd rcirea vremii).
Dup poziia geografic sunt:
- anticicloni arctici;
- anticicloni antarctici;
- anticicloni din zonele temperate, de origine termic (ex. siberian, canadian);

- anticicloni subtropicali, calzi, de origine dinamic, situai pe oceane n


emisfere, ntre 20 si 30, cu presiune de 1025 - 1030 hPa la centru, dup cum
urmeaz:
- Anticiclonul Azorelor (Nord -Atlantic);
- Anticiclonul Hawaii (Nord - Pacific);
- Anticiclonul Pacificului de Sud (Insula Pastelui);
- Anticiclonul Sud-Indian (Insula Mauritius);
- Anticiclonul Sud - Atlantic (Insula Sf. Elena).
Structura anticiclonului mobil i vremea

Anticiclonul are o structur simetric, la suprafaa terestr , el fiind lipsit de fronturi


care apar, desigur destrmate, ctre periferiile lui, adic la contactul cu periferiile ciclonilor
nvecinai.
Starea timpului n anticiclon este deteminat de : nsuirile maselor de aer care l
alctuiesc, de nlimea inversiunii termice, de caracteristicile suprafeei active i de
anotimp. n general, predominarea micrilor descendente, care compenseaz mprstierea
aerului prin divergena vnturilor de sol, determin nseninri frecvente pe suprafee mari din
centrul anticiclonului. Timpul senin poate fi nregistrat att vara, ct i iarna.
De aici, concluzia ca vremea n anticiclon este in general o vreme frumoas, mai
rcoroas vara i rece iarna, fr precipitaii, singurul fenomen ntlnit fiind ceaa. Micarea
descendent a aerului provoac aceast vreme frumoas. Sunt ns situaii cnd n semestrul rece
timpul poate fi nchis, cu precipitaii slabe, extinse pe suprafee foarte mari.
Se poate afirma c un anume anticiclon se poate ncadra, dup diverse criterii, n mai multe
categorii.
- De obicei, anticiclonii se caracterizeaz prin timp frumos, stabil i de durat, aspect determinat
de caracterul descendent al curenilor de aer, care destram sistemele noroase, att vara, ct si
iarna.
Iarna, se poate produce :
-uneori pe timp nchis, precipitaii slabe, nensemnate cantitativ, extinse
pe suprafee foarte mari, de tipul burniei, sau legate de trecerea fronturilor destrmate de la
periferia
anticiclonului, sau a fronturilor din altitudine (Stoica, 1960).
-alteori, pe timp anticiclonic, vremea este senin, secetoas fi geroas, cu temperaturi
minime coborte, rciri noctume, puternice, care accentueaz inversiunile de temperatur i
ceuri de radiaie.
Vara, pe timp anticiclonic:
-vremea este senin, secetoas si clduroas, cu inversiuni termice noctume, care sunt
distruse ziua de convecia termic; aceasta din urm poate crea, uneori, nori Cumulonimbus, din
care pot cdea precipitaii convective cu caracter de grindin nsoite de vijelii si oraje.
Rcirile noctume favorizeaz depunerile de rou, n cantiti bogate care pot acoperi pn la 1/3
din cantitatea medie multianual de precipitaii (Buiuc, 1990), iar uneori, formarea ceurilor de
radiaie pe uscat, si de evaporaie pe suprafeele de ap.
n general, regimul elementelor meteorologice este foarte clar exprimat si cu amplitudini

apreciabile, mai ales pentru temperatur si umezeal. La periferia anticiclonilor se observ


situaii de timp cu caracter de tranziie de la anticiclon la ciclon. Astfel, innd seama de poziia
anticiclonului de o parte sau de alta a unui ciclon tnr prezentat in cursurile anterioare, se poate
constata:
- n partea estic a anticiclonului (M), nvecinat cu cea vestic a ciclonului tnr (D), pot
aprea nori cumuliformi si stratiformi, care se diminueaz treptat. spre interiorul
anticiclonului;
- n partea sudic a anticiclonului (M), invecinat cu cea nordic a ciclonului (D), se pot
observa nori Cirrus, Cirrostratus si Altostratus, chiar si Nimbostratus;
- n partea vestic a anticiclonului (M), nvecinat cu cea estic a ciclonului (D) se remarc
primele semne ale apariiei frontului cald, cu nori Cirrus, Cirrostratus si scderea presiunii,
dup care apar norii Cumulus;
- n partea nordic a anticiclonului (M), vecin cu cea sudic a ciclonului (D) se constat
prezena unor nori stratiformi compaci, uneori si ceuri advective n semestrul rece si timp senin
pe continente n semestrul cald.
Anticiclonii mobili polari (AMP)
Cercetrile moderne, bazate pe imagini satelitare, consider c principalul
factor care modific strile de vreme si de clim din zona temperat, nu l
constituie ciclonii extratropicali, ci anticiclonii mobili polari (AMP) (Leroux, 1993,
Ecaterina Ion-Bordei, 2000, 2008). Acestia, formai deasupra calotelor de ghea
din regiunile celor doi poli, transport pe la sol, spre latitudini mici (respectiv
spre zonele tropicale), aerul rece polar sau arctic, care ia locul celui cald dirijat
prin altitudine spre latitudinile mari (respectiv spre poli), realizndu-se astfel, o
miscare compensatorie.
n deplasarea lor, AMP-urile se unesc formnd aglomerri de anticicloni,
care constituie
adevrate "baraje termice" n calea deplasrii ciclonilor extratropicali pe care i
blocheaz.
Scurgerea laminar de aer rece si dens polar prin intermediul AMP-urilor
determin variaii
nsemnate de presiune, temperatur, umezeala aerului, direcia vntului,
nebulozitate si precipitaii care au loc continuu, ceea ce provoac modificri
nsemnate de vreme si clim.

Anticiclonii se resping astfel ca, daca apare un anticiclon langa Islanda, anticiclonul
Azorelor se va retrage spre sud la o distanta de circa 15002000 mile marine, lasand o zona mai
larga la discretia depresiunilor barice, care vor patrunde astfel, in vestul si sud-vestul Europei. In
emisfera Nordica, nucleele de presiune inalta (anticicloni tineri) sunt produse de presiunile inalte
din Siberia si Canada, (mai redus) si impinse spre est, la intervale de timp, astfel incat sa refaca
(intareasca) anticiclonii de deasupra oceanului, care se deplaseaza spre ele, le inghit si revin la
pozitiile lor anterioare.
Datorita deplasarii spre est cu viteze de 2030 Nd. acesti anticicloni aduc perioade scurte de
vreme frumoasa peste zonele deasupra carora trec.

15.3 Deplasarea maselor de aer i direcia vnturilor n anticiclon,


reprezentarea grafic a anticicloanelor pe hrile meteorologice
Anticiclonii reprezint asadar o zon de presiune nalt n care valorile izobarelor cresc de la
periferie spre centru iar gradientul baric orizontal este orientat de la centru spre periferie.
Prin gradient baric orizontal (b) se nelege diferena de presiune dintre dou puncte, fiind
orientat ntotdeauna perpendicular pe izobare de la presiunea mare la presiunea mic (vezi cursul
3)

M
1040
1035
1030

Micarea aerului n anticiclon este descendent pe vertical, divergent pe orizontal, n


sensul acelor de ceasornic n emisfera nordic.

Presiunea n anticiclon variaz ntre 1015 i 1050 mbari, in cazuri extreme pana la 1080
mbari

Semnul () ne arat sensul scderii.


densitatea aerului
p diferena de presiune dintre dou puncte
n distana dintre cele dou puncte
Anticiclonii, se deplaseaz cu vitez mic (max. 30 km/h), adic durata lor de aciune este
foarte mare (poate dura pn la 4 luni). Anticiclonii se deplaseaz astfel, pe directia ce uneste
centrul lor cu centrul tendintei de crestere a presiunii atmosferice;
La periferia anticiclonului, n partea anterioar sau posterioar, sub efectul aerului mai cald
din jur, pot s se formeze nori i s cad precipitaii.

Anticicloni (se noteaz pe hart cu M, B, H) marcndu-se cu albastru.Reprezentarea pe


harile sinoptice si caracteristicile vremii vezi curs sem I.

Harta sinoptic cu reprezentarea unui


europeana

anticiclon tipic pe timpul verii in zona

Reprezentarea principalelor zone anticiclonale din bazinul Oceanului Atlantic de


nord pe hari sinoptice, respectiv imagini satelitare
Pressure Chart - Midday

UK - Satellite Image

Forme secundare de relief baric: talvegul depresionar, dorsala anticiclonic, aua baric,
culoarul depresionar, galeria depresionar, mlatina barometric. Definiii, caracteristici,
forme de reprezentare grafic pe hrile meteorologice
Formele barice secundare inrudite cu anticiclonul sunt:
dorsala;
sa barica:
Dorsala anticiclonica este o prelungire a unui anticiclon intre doua depresiuni si se prezinta
astfel:
izobarele sunt in forma de U ;
vantul este moderat ca urmare a izobarelor mai distantate;
vreme buna.

Saua barica este o formatiune barica instabila ce ia nastere intre doua depresiuni si doi
anticicloni asezati in cruce si cedeaza locul rapid unei depresiuni, caracterizata prin:
gradientii barici au valori mici;
vantul este slab si variabil;
umiditatea relativa este ridicata;
se produc descarcari electrice;
ceata, foarte frecvent.

Forme barice inrudite cu depresiunea barica


Formele barice inrudite cu depresiunea barica sunt:
- talvegul;
- culoarul depresionar;
- galeria depresionara.
Talvegul depresionar
Talvegul depresionar apare intre doua anticicloane, avand forme alungite, delimitate adeseori
prin izobare drepte i paralele.Poate fi:
- frontal, cand are asociat un front cald si izobarele sunt in forma de V cu varful pe front,
vremea imbunatatindu-se la trecerea frontului;
- nefrontal, cu izobarele in forma de U aparand cel mai adesea in aerul rece din spatele unei
depresiuni; cand distantele la depresiune si anticiclon sunt mari, izobarele sunt paralele si vremea
buna alterneaza cu cea instabila.

Culoarul depresionar este o zona de joasa presiune marginita de ambele parti de izobare cu
valori mai ridicate. El se poate intinde pe mii de kilometri, este mult mai larg decat talvegul si
leaga, de obicei, doua depresiuni atmosferice.

Galeria depresionara este o forma neregulata de presiune atmosferica joasa care serpuieste si
este marginita de valori ridicate de presiune atmosferica.