BALADA UNUI PRICOLICI (01-04-2015)

A fost odata, a fost de mult, pe cand povestile tineau mai mult

A fost odat-un PRICOLICI, ce se zburlea la fel ca un arici.
Fara sa-i pese-i trata le fel pe toti, de erau slujitori domnesti sau simpli
hoti,
Si toata ziua misuna prin mii si mii de locuri, prin holuri de palate si chiar
si prin padocuri,
Stiind ca datoria-i una simpla: paraste tot ce in lume se intampla!
Mai deunazi se nimeri ca dregatorii din castel
Sa-i ceara tot ce stie, ce nu stie, si tot fel de socoteli..
La chinuri sa-l supuna, in fata tuturor
El sa le spuna, s-explice CINE pentru numele lui Dumnezeu
Creeaza zi de zi si an de an sicane si probleme infinite, zau?
Cu mersul lui cel tantos si-apasat el le raspunse cu un glas stricat:
Stimati colegi, marite Doamne, ingaduiti-mi sa explic, a nspresezecea
oara.
Daca supusii plang non stop cu jale
Nutrind dispret si ura impotriva Mariei-Tale,
Din pricina mai multor cazuri zic eu cam prea banale,
Atunci nu-i vina mea, slavite Doamne!
Eu imi indeplinesc cinstita-mi slujba, iar ei vor inghiti aproape totul
De-aceea sunt eu pus mai sus, impun respect, conduc norodul!
Da! Esti pus sus! Foarte bine!
Dar care-i pricina atunci cand vine,

Unul slab de inger, un terchea-berchea

Planurile sa mi le strice, iar pe tine sa te-oftice?
Intreaba Voda-al nostru, privind in gol tavanul si fumand de zor,
Trabuc din cela scump, batand putin cam agitat cadenta ritmic din picior.
Eu cred, o, mare dregator - raspunse altul Ca vorba omului de prin popor nu-i cea mai indicata, zau!
Dupa parerea noastra-a burgheziei, a clasei de deasupra,
Cine-i om muncitor si asuprit de obisnuitele-i nevoi,
Va face negresit pe-ndata tot ce ii spunem noi!
Iar daca pregeta supusii tai, la temnita sau ...hrana la dulai!
Dar cred cu-nversunare ca multi vor face cum spui tu, Maria-Ta
Pleca-vor capul si cu-nchinare, iesi-vor din palat cu coada-ntre picioare!
Plecand privirea si gandind profund lui Voda-i rasari un gand,
Ii spuse grabnic umilului sau sfetnic sa-i pregateasca hainele de schimb.
Si se-apuca de se imbraca cu straie ponosite
Si-si lua un nume fals, un nume romanesc, ca-i de sorginte.
Si cobori afara din cetate, odata-ntr-o friguroasa noapte,
Dupa ce lua drumul tot la pas, ceru sa faca un popas,
Deschise poarta si-un om simplu cu haine zdrentaroase,
Cu ochii mari, cu par saten si unghii roase,
Deschise usa si-l pofti la masa, il ospata cu ce putu si el,
Cerand sotiei sa-i aduca-ndata, putina paine, branza si-un toi de tulburel.
In timp ce mesteca alene si-ngandurat, drumetul nostru deghizat ,
Intreaba, mari, pe gazda-I generoasa, care-i e viata-nafara marelui palat?

Si el se planse, spuse totul de-a fir a par: Din banii care-i iau lunar ...
Platesc si biruri, platesc si dijme, platesc cu varf si indesat,
Iar de castig nici vorba, nu pot sa strang avere,
Nevestei si copiilor nu le pot oferi speranta, din pacate - doar durere,
Nesuferite-mi sunt si zilele si noptile, truda-mi e-n van , desarte-mi sunt
cerintele
....Nu imi ramane decat cinele si pranzurile sa le sar, sa merg undeva hat
departe
Sa uit de-ntreaga viata, obida si calvar, sa nu mai stau tot timpul ca pe
jar!
Caci imparatu-i vesel in preamaritul sau castel, in timp ce oamenii de
rand,
Napastuiti de soarta, zbiciti de frig si hamesiti de foame, dara cu suflet
bland,
Nu au ce pune dinainte in seara fiecarei zile, in timp ce altii-sinalta
enorme vile!"

Afland acestea Voda se-ntrista iar peste cugetu-i intunecat mantia uitarii
se lasa,
Gandi el ce gandi si, dupa masa, intinde-se usor cu capu-i greu si pletelesi revarsa.
In vis il vizita un PRICOLICI si-i spuse clar, cu viclenia-i ascunsa-n tolba ca un dar:
De-aici incolo sa te schimbi, de vei mai vrea vreodata, privirea s-o ridici
In fata oamenilor din palat esti un arici, insa in fata muritorilor n-ai voie sa
abdici!
A doua zi, de zor, abia trezit si cu-ochi rosii injectati,
(nu de la vinul ce-l bause, ci de la-acele spuse din gurile celor saraci),

Din nou-l infiorara ganduri necurate, urzi niste idei, cata raspunsuri clare.
Cugetu-l indemna s-adune indata curtenii si servitorimea toata,
Sa afle ce si cum despre boieri afacerile ca isi fac,
Cum chiar sub nasul lui, pe nestiute, bogatii aduna pitac peste pitac.
Gramezi intregi de bani, luati necinstit de la hotaru-mparatiei,
Case de soi si acareturi, ridicate pe ascuns de slujitori ai abatiei,
Si cate-n luna si in stele, prin toata tara se intampla - fara stira sa
Urmandu-i sfatul siretului sau PRICOLICI, Maria-Sa se hotari sa fac-asa:
Voda se-ntoarse la palat, chema un dregator si se porni Inaltul Sfat.

- Vicleni maestri, turnatori vestiti, cuib de naparci si necinstiti!

Si tu de colo, tu, mare dregator, cel care crede ca stie chinurile celor din
popor,
Voi lepre si natangi ce lingeti azi rani tarandu-va pe branci
Sa va dau voua crezarea si sa-n loc sa-mi apar tara,
Sa o las prada unor cuiburi de salbatici avizi, ce sa fac atunci?
Voi care-ati golit si visteria si inimile de avant si-nca fi-voi cu voi bland!
Sa fiti inchisi, surghiuniti pe veci, atat timp cat eu, Imparat stapan peste
hotar,
In fata tuturor oamenilor din popor, ma-nclin si viata mea le-o dau in dar!
Dar, dintre toti supusii din palat, ramase unul cam mirat.
Nu-si explica situatia si statu mai hacana, cum Voda sa se poarte cu-ai lui
asa ?
Se duse dara, langa-mparat, ii saruta cea dreapta mana si-i spuse
impacat:

Te rog sa ierti, cinstite Doamne, pre toti slujbasii tai, de moarte cruta-i
insa,
Cinstite fete, va propun acum - nu visez la preamarire sau putere, o,
nicidecum!
Stapane, ingaduie-mi cu mana libera, sa fac ce stiu mai bine!
Cu ochi de uliu, nasul carn, privirea cu ochi negri, mici si rai.
Cun zambet fals ce-ntotdeauna dezvelea hainii dinti ai sai,
Perfidul nostru PRICOLICI ii aparu prietenos si -ndata,
Privindu-l fix in ochi pe Voda, pe nepusa masa,
Fara anunt, ca prin mister ...ii fura glasul!
Neputincios, zadarnic incerca-mparatul s-articuleze vreo silaba
Cuvintele nu ies si pace! A naibii de situatie si incurcata treaba!
Si-i spuse ca va aduce ordine-n imparatie, c-o sa aibe oamenii cirezi de
vite - o mie
Ca o sa micsoreze biruri, ca va impozita boieri si cat de bine o sa fie...
Voda cu un suras dar fara sa-i mai pese, inecandu-si iar privirea-n gol,
Mut cum il lasa scarbavnicul de PRICOLICI, ii facu semne si gesturi
repetate
C-are voie sa faca ce-si doreste, atit timp cat poporul nu se impotriveste!
Asigurandu-se ca poate trece la fapte mari si nu doar la promisiuni
desarte,
Imbrobodi pe imparat al nostru PRICOLICI, iar imparatul sictirit de toti din
jur,
Ii oferi si sceptrul si coroana si din priviri ii spuse:
De-acuma eu fac stanga-mprejur! si apoi se tot duse...
Pleca si tot plecat ramase panan ziua noastra,

Dorind s-arunce-orgoliu si tot ce-avea el mai de pret, afara pe fereastra!

Sau poate chiar sa se arunce cu piatra grea de gat, in Marea cea Albastra
El incerca gaseasca-si impacare, in sufletu-i pierdut doar alinare!
Peste campii si munti, precum odinioara, zgribulindu-si mandru tepii de
arici,
Mergand tot timpul tantos... purtand costum si ac l-a sa cravata, faimosul
PRICOLICI
La orice lucru se ivea... avea el un raspuns ciudat, cu care intotdeauna
indraznea,
Cu inima - un sloi de gheata, cu logica de natafleata insa cu mult venin in
suflet,
El rezolva probleme din ograda lui, dorind cu dinadinsul sa-si puna
sentimentu-n cui,
Si zi de zi si an de an imparatia lui crestea, fiindca in sinea lui abila el isi
spunea
Asta e firea, e bine ca eu sunt aici...Ma gandesc acum ca asta e deviza
mea:
"Cei mari sunt sus pentru ca s-au ajuns, cei slabi la chinuri sunt sortiti si
umiliti"
Priveam prin zari si luminisuri, prin codrii verzi si prin hatisuri,
Prin vai adanci si printre pomi pitici,
Zaream o umbra neagra, da!
Era ... umbra nesuferitului de PRICOLICI!

Mihai (Bucuresti, 01.04.2015)